comentarii

despartire in silabe neagra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de desdemona la: 11/01/2005 13:50:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Vad ca treci prin momente foarte grele, si as vrea sa-ti spun si eu o vorba, pentru ca nu pot ramane indiferenta. Nu vreau sa-ti arat compasiune prin care sa iti adancesti si mai mult regretele. Dar in momente dificile vezi lucrurile mai clar, sunt momente de dezvoltare personala. Ca un crustaceu care creste in cele cateva zile de dupa ce a iesit din carapace, cat timp e vulnerabil, inainte de-a-si creste o noua carapace.
Cred eu ca in primul rand trebuie sa te vezi pe tine insuti, asa cum esti, fara iluzii, fara sa inchizi ochii dar in acelasi timp cu respect si afectiune catre tine insuti. Daca de necaz si din sentimente de vinovatie ai sa te calci singur in picioare, asta nu va folosi nici tie nici sotiei tale. Trebuie sa accepti ca ai gresit (esti doar un om, deci mai si gresesti) si in acelasi timp sa ai curajul sa inveti lectia si sa iti continui viata, fiind mai atent la tine insuti. Daca te lasi prada regretelor, vinovatiei si suferintei, iti va fi imposibil sa continui asa cum ar trebui. Un om care se lasa in voia deznadejdii devine un fel de 'gaura neagra' emotionala care absoarbe energia tuturor fara a da nimic inapoi. Nu poti iubi asa cum trebuie cand suferi. Stiu din experienta ca faptul de-a se simti nenorocit e in sine o placere ascunsa a egoului, nu e cinstit fata de sine insusi si fata de ceilalti. Trebuie sa gasesti energia de-a fi puternic, de-a intelege si accepta, de-a respecta libertatea celorlalti (chiar de-a pleca din viata ta). Despartirea de cei dragi e inevitabila in viata, daca nu altfel atunci prin moarte. Singuri venim si singuri plecam. Sa incercam ca atunci cand nu suntem singuri sa daruim celorlalti momente de iubire si viata pe care si le vor aminti mereu cu drag. Dovada cea mai mare a iubirii si respectului e capacitatea de-a-l lasa liber pe celalalt, liber sa aleaga daca sta sau pleaca. Asa poti arata ca iti pasa de el, si ca spre binele lui poti chiar sa iti calci pe inima ca sa ii respecti decizia. De fapt, cineva care te iubeste, ar vrea mai mult sa te vada ca treci peste propria slabiciune si inveti de la viata, iti va fi mai folositor.
Te rog scuza-ma daca te-am ranit cu judecata mea rapida si cuvintele fara ocol. Mult succes in ce te asteapta!

Desdemona
#33143 (raspuns la: #33118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESPARTIREA CEL MAI GREU MOMENT DE TRECUT - de (anonim) la: 14/03/2005 09:47:52
(la: Durere)
DESPARTIREA INTRADEVAR ESTE CEEA MAI GREU DE SUPORTAT CAND STII CA TOT CE AI AVUT MAI SCUMP PE LUMEA ASTA SA PIERDUT SI ACUM AI RAMAS DOAR CU AMINTIRILE.IN ACEASI SITUATIE SUNT SI EU AM RANIT PERSOANA IUBITA DAR EA NU POATE SA IERTE ATUNCI UNDE E IUBIREA.VOM DECLARA RAZBOI SINGURATATII.UNII NU STIU CE INSEAMNA DUREREA SI SUNT MULTI.CU DRAG JUSTIN
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horia, apropos de camasa neagra - de anisia la: 14/05/2005 20:27:12
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
hai sa-ti scriu un out-fit masculin de dupa-amiaza care-mi place:
jeans gri-sobolan, camasa neagra, pantof timberlake negru, curea asortata, ceasul...e important sa fie un ceas care sa reprezinte personalitatea individului, parfum hugo boss dark blue si miros de trabuc/tigare fin(a). obligatoriu proaspat barbierit si cu sosete negre. mor de indivizii care-si pun sosete albe la pantof negru. cata lipsa de gust!!
#48929 (raspuns la: #48924) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daruind, vei dobandi...si primind, iti vei arata recunostinta - de ondine la: 11/07/2005 14:41:31
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Draga Radu, ma impresionezi. Iti spun asta ca un om care tine cu religiozitate la prietenie si pentru care prietenia este realmente unica alternativa la singuratate. Prietenii mei cei mai buni sunt foarte putini, si cu totii traim in tari diferite. Asta nu ne face mai putin prieteni. Serile de sambata mi le petrec cu ei la telefon. Faptul ca de ceva ani mergem pe drumuri diferite, nu schimba nimic, absolut nimic. Prietenia care se impotmoleste in astfel de lucruri nu e prietenie adevarata. Dar, as indrazni sa spun, pana nu trece de prima incercare, nu ai cum sa stii daca e adevarata sau nu, atat din partea celuilalt, cat si din partea ta. Iar prima incercare, prima greseala...e doar o chestiune de timp ca sa se intample. Aceste momente pot insa la fel de bine sa apropie, in loc sa desparta, cel putin dupa ce se depaseste conflictul. Pot reprezenta o lectie, in urma careia fiecare sa dobandeasca mai multa intelegere, si asta sa consolideze prietenia pe mai departe. Asa a fost in cazul meu si, desi n-a fost usor, ma bucur ca eu si prietenii mei ne-am mai si gresit unul altuia, fiindca realmente am invatat multe din asta. Chiar cred ca am devenit un pic mai buni, mai toleranti, dupa aceea. Si, mai ales, am incetat sa ne mai temem de dezamagire...
Nu stiu ce anume ti-a incarcat constiinta atat de puternic, dar raman convinsa ca, in prietenie, orice se poate ierta. Daca e vorba de prietenie adevarata, adica fondata pe o reala cunoastere a celuilalt si nu pe o simpla imagine sau dorinta de evadare.

Nu trebuie doar sa ne iubim prietenii, ci si sa ne lasam iubiti de ei. Nu doar sa-i iertam, ci sa ne si lasam iertati de ei. Ce s-ar alege de toata filosofia crestina daca nimeni nu s-ar lasa iertat de aproapele sau? Ce rost ar mai avea iertarea, daca e data, dar nu si primita? Trebuie sa mai stim si sa ne iertam pe noi insine, fiindca daca n-o facem, nici pe Dumnezeu nu-l lasam sa ne ierte. Sa nu fim cu noi insine mai aspri decat n-ar fi nici insusi Dumnezeu!
Iti urez impacare placuta, in primul rand cu tine insuti.

"Contrariul pacatului nu e virtutea, ci libertatea"

PS Profit de ocazie ca sa te intreb ceva ce vroiam de mult sa te intreb, cu riscul sa ajung pe lista neagra cu mesajele prea lungi : piesele tale s-au jucat/se joaca pe undeva prin Bucuresti? Ma intereseaza fiindca si eu scriu teatru, insa sunt extrem de sceptica in ce priveste verticalitatea modului de selectie in teatrele bucurestene. Ma gandesc din ce in ce mai serios sa le traduc in franceza, sau chiar sa incep sa scriu direct in franceza sau engleza si sa incetez definitiv a ma mai raporta, in aceasta privinta, la tara din care am plecat. Imaginea "boierilor mintii" care fac si desfac reperele culturale ca sa se promoveze numai pe ei si pe ai lor, mi se pare kafkiana...Nu stiu daca e adevarata si as vrea sa sper ca nu e asa...
"Astazi ne despartim" - Stefan Augustin Doinas - de iluzoria la: 27/07/2005 20:07:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
Astazi ne despartim

Astazi nu mai cintam, nu mai zimbim.
Stind la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Totul e atit de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gindite sta marturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamintul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducind in gusa mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.
Nimeni nu va sti ca suntem tot atit de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...
Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim
Stind la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrint,
eu voi fi soarele negru, pamintul.
Nu peste mult are sa bata vint.
Nu peste mult are sa bata vintul...


Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"
Pisica neagra (Dan Verona) - de Intruder la: 22/08/2005 10:23:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun !?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi.

p.s.
poezia n-are nici o legatura cu vreun utilizator al cafenelei. :)
Ne despartim, dar nu ne hotar - de sifonara la: 23/09/2005 12:48:29
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ne despartim, dar nu ne hotaram
Ne arde-n piept perfid, la fiecare,
Un maldar vechi de frunze de salcam,
Un foc mocnit si-o alba remuscare.

Ca niste regi de piatra ne privim,
Bufonii dezmatarii ne devora...
Ce rai suntem, ce mult ne mai iubim
Ce straniu bate cea din urma ora.
Cateva idei critice la subiect si pareri personale. - de cristi_ieseanu la: 30/10/2005 20:59:36
(la: ANTITERORISMUL)
E primul meu comentariu de la inscrierea pe site si nu as vrea sa plictisesc dar am cateva opinii diferite despre ce se afirma in material. Prezentarea cum ca marile puteri hotarasc in defavoarea celor mici si se manifesta un sclavagism modern e partial gresita. Bineinteles ca sunt si interese dar refuz sa cred ca sunt numai interese economice. Marea Britanie a acordat independenta Indiei si imediat a izbucnit razboiul dintre Pakistanul care s-a separat si India. Noile state aparute dupa decolonizare nu au fost in stare sa se gestioneze si a inflorit coruptia, au aparut dictatori care in numele poporului isi torturau poporul. Sunt o multime de exemple in Africa de exemplu sau in Asia. Dictatorii locali strigau cu ura la Metropola de care au apartinut si in acelasi timp isi jefuiau poporul si il infometau. Acelasi lucru s-a intamplat si in estul Europei si Asia centrala. Un regim trebuie sa gaseasca intotdeauna dusmani externi, reali sau inchipuiti care sa distraga atentia de la adevaratele probleme interne. Cei mai mari dusmani ne suntem noi insine. Milosevici a fost un dictator care a pornit un razboi si e vinovat. Sarbii sunt deasemenea vinovati ca l-au urmat si au fost orbiti de nationalism. Bineinteles, problemele sunt de secole. La sfarsitul secolului XX, in epoca moderna si civilizata, inainte de interventia americana, au fost aproape 6 ani de razboi si peste 200.000 morti!!! Europa a fost incapabila sa rezolve un conflict aflat la granita ei. O diplomatie europeana ineficienta, birocratica si cu fete sterse, fara personalitati care sa faca istorie. Ani de zile s-au dezbatut tot felul de planuri de pace in timp ce zilnic mureau sute de oameni si ce e mai revoltator e ca erau foarte multi civili nevinovati. Aici a intervenit USA prin intermediul NATO. Daca nu se intervenea militar s-ar fi ajuns la 500.000 morti si ar mai fi durat cel putin inca 10 ani. Atatea atrocitati trebuiau sa inceteze. Cum sa actioneze cand nici o parte nu era nevinovata? S-a optat pentru lovirea celui mai vinovat. S-a taiat nodul gordian. Au incetat violentele imediat. Cu toate erorile si greselile din teren acestea au fost infinit mai mici decat miile de morti si zecile de gropi comune din Bosnia si Kosovo. Mai tineti minte cum urlau atunci cei de la PDSR ca NATO este agresorul si "saracii si bravii sarbi" isi apara saracia si neamul etc... ?! Si in 2001 aceiasi demagogi doreau sa intre in NATO..! Dar nimeni nu vorbeste de comunitatea romaneasca din Serbia si Voivodina care nici nu e recunoscuta si nu au drepturi culturale elementare. Nu, noi ii plangem pe sarbi si ii admiram pentru tenacitate si darzenie. Darzenie in prostie si in sustinerea unui tel gresit. Avem in gandire sabloane trasate de profesorii de istorie din scoala si de conducatorii pe care i-am avut si mituri, unele nascute din minciuni si exagerari. Cateva din ele: " in timp ce altii costruiau castele, noi (romanii) aparam Crestinatatea, etc...etc..; sarbii si Marea Neagra au fost singurii nostri vecini pasnici; poporul a facut Unirea; Marile Puteri ne hotarasc destinul si ne-au nedreptatit intotdeauna...au ceva cu noi... si noi suntem imaculati si corecti si geniali" si exemple ar mai fi o multime dar ma indepartez de subiect. America a fost nevoita sa devina jandarm universal pentru ca rupandu-se un echilibru si decazand Rusia au ramas singura superputere. In trecut America privea spre interior si avea tendinta sa ignore ce se intampla in restul lumii. Pana la Perl Harbour. Dupa care a oscilat intre un rol activ extern si neimplicare. Americanii sunt puternici pentru ca invata din lectiile istoriei. E mai eficient sa previi si sa detii initiativa decat sa rezolvi dupa ce s-a produs un eveniment nedorit. O singura ezitare au avut si a aparut 11.09.2001 Un principiu de baza in doctrina lor e principiul "loviturii preventive". Actioneaza oriunde in lume unde le sunt atinse interesele. Si odata cu asta si exporta democratie asa cum o inteleg ei. O tara deschisa si democratica va participa la economia mondiala, va avea schimburi comerciale, produsele americare fiind de calitate si competitive sub orice aspect, au de castigat oricum. Daca in Irak sunt clar si interese economice, in Yugoslavia nu au fost cu siguranta. Dar cei mai mari dusmani ai americanilor sunt paradoxal tot americanii si puterea imensa pe care o detin. SUA cheltuie peste 60% din bugetul militar al intregii lumi si detin un avantaj tehnologic militar de aproximativ 30 ani fata de urmatorul clasat Marea Britanie!!! Americanii si-au dat seama ca orice putere are o perioada de dezvoltare, o perioada de inflorire si inevitabil urmeaza declinul. Au dezvoltat un concept despre care se discuta in cercurile lor de teoreticieni. E vorba de " imperiu fara imperialism". Cat e de viabil si ce sanse are, e de discutat si istoria se va pronunta. Ce vreau sa spun e ca America cu greselile ei e cel mai mic rau posibil si fara jandarmul asta ar fi haos. Am intalnit oameni educati, cu o tinuta intelectuala destul de ridicata care sunt marcati pe viata cred, de sabloane si mituri si de antiamericanism, complexati in acelasi timp de esecurile noastre nationale si cautand mereu vinovati in alta parte decat in noi insine. Am cam divagat de la subiectul principal adica de la terorism si antiterorism. Principiile dupa care se conduce lumea civilizata au intrat in conflict cu conceptiile unor fanatici care nu lupta ci ucid fara mila oameni nevinovati. Oamenii indiferent de religie si cultura au mai multe lucruri care ii apropie decat care ii despart. Dezvoltarea tehnologica, comunicatiile si legaturile economice au declansat fenomenul globalizarii cu avantajele si dezavantajele lui. Avantajul cel mai mare e accesul rapid la informatie in orice colt al lumii. O populatie educata e greu de stapanit si de tinut in frau, in concepte invechite si care ingradesc libertatea. Atacurile astea teroriste sunt o incercare disperata de a opri din dezvoltare si din reforma, lumea musulmana si de a detine controlul asupra acesteia. Responsabil pentru acest fenomen este vazut Occidentul in frunte cu Statele Unite. Este extrem de ciudat ca Americanii sunt urati de musulmani dar in acelasi timp acestia se bucura de privilegiile, libertatea si educatia oferita de America miilor de musulmani. Daca in anii 70 cand a inceput fenomenul terorist sa se manifeste in forma actuala, teroristii-sinucigasi erau tineri si copii saraci fara educatie usor de convins ca apara o cauza buna si ca sunt martiri, acum acest fenomen e completat de o forma mai perfida si care va mai lovi in tarile civilizate inclusiv America. E vorba de fanatici extrem de educati dar care au o ura si o ferocitate iesita din comun si in acelasi timp se organizeaza si au rabdare sa organizeze si sa dea lovituri. Punctul slab al Americii e o anumita suficienta si aroganta si tratamentul diferitelor tari dupa standarde diferite. De exemplu romanii, polonezii, etc au nevoie de vize pentru America pe care le obtin foarte greu si cu umilinte si timp pierdut (sau nu le obtin deloc) in timp ce daca ai 1.000.000 de dolari si zici ca vrei sa investesti in America primesti Green Card indiferent ca esti din Egipt, Siria sau Maroc. Si bani de finantare teroristii gasesc! Asta e calcaiul lui Ahile al Americii. Terorismul va putea fi redus la minim daca sunt depistate si taiate sursele de finantare. Masurile antiteroriste ale Occidentului vor face ca pierderile sa fie foarte mici si capacitatea economica de refacere a Vestului e foarte mare. Miza o reprezinta lumea araba care se trezeste. Priviti statistic de cate ori sunt mai mari pierderile populatiei locale fata de cele ale combatantilor Coalitiei. De 20-30 ori mai mari. Arabii obisnuiti se vor trezi si sunt sigur ca vor sa traiasca normal in liniste. Toate lucrurile sunt legate intre ele. Petrolul din Golf daca nu ar fi folosit de o industrie imensa ca cea americana si bineinteles de cea europeana si japoneza, ar ramane cu el nevandut. Trebuie sa se ajunga la un compromis pentru ca nu se poate unul fara altul si economiile sunt extrem de legate una de alta. Teroristii sunt fanaticii unei lumi vechi care se destrama si din aceasta cauza ataca cu ferocitate bineinteles si pe fondul unor greseli de abordare a Occidentului. M-am cam intins dar sper sa fiu inteles corect in ideile mele. Sper ca pot sa-mi dau si adresa de mail personala cristionesif@yahoo.com pentru cei care vor sa-mi spuna parerile lor direct despre cele scrise. Numai bine! Cristi
Stimata Mare Neagra, Am citi - de ingerul_marii la: 09/11/2005 16:31:09
(la: Marea Neagra, amintiri)
Stimata Mare Neagra,
Am citit comentariul tau si vreau sa te felicit. Mi se pare sensibil, impresionant si m-am regasit si eu in el, intr-o parte destul de mare. Nu sunt departe de tara, dar stiu ca daca as fi depare marea mi-ar lipsi imediat dupa familie.
Inca o data felicitari pentru comentariu!
Ingerul marii
#86102 (raspuns la: #20918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
01. Esti scriitor (scriitoare - de AndreiB la: 31/12/2005 18:34:43
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?

"Cum sa inveti din greselile altora, sau . Autobiografie"

02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?

Oricum nu mai poti face nimic acum, totul e pierdut, tern, bacovian... ce te costa sa'ncerci un narcotic legal.


03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.

7 litere, 3 silabe, 3 vocale, 4 consoane.

04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?

Incerc s-o identific c-o situatie prin care deja am trecut. De cele mai multe ori obtin rezultate dezastruase.

05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).

Mihaela Radu. Avem acesi voce.

06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?

As fi zis internetul, dar asta cred ca-i mai degraba inventie (sau zvon). Asa ca... vegetarianismul.

07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?

Mi-ar placea sa fiu constient ca sunt la a doua incercare.

08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?

aka Povara responsabilitatilor. As regreta ca nu pot sa ajut pe toata lumea.

09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?

Numai la clipele placute. Nici nu mai stiu de ce ne-am despartit.

10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?

Ca sunt personaj, intr-un scenariu hollywoodian, ieftin.
Prima dragoste - prima obsesie?! - de thebrightside la: 03/01/2006 12:42:26
(la: Despre prima dragoste)
Toate femeile pe care le cunosc si-au dorit sa revina la prima dragoste. Inclusiv eu. Dar eu m-am chinuit atat de mult sa-mi scot din minte idealul de a fi cu el, incat finalmente am reusit.

L-am cunoscut intr-un club de biliard. Eu eram cu o prietena, el cu un prieten. Era mult prea 'bine' pentru ca eu sa-mi permit sa flirtez cu el, am gandit cand l-am vazut prima oara. Am continuat totusi sa trag cu ochiul pe sub sapca. La un moment dat s-a intreptat spre masa noastra. Am intepenit. Nu putea veni la altcineva decat la noi, nu mai era nimeni altcineva in preajma. Ne-a intrebat daca nu vrem sa jucam cu ei: Eu "Da!", prietena mea "Nu", eu privind-o taios "Da". Toata seara am fost in transa. De ce vorbea cu mine? De ce imi acorda atata atentie? El era desprins de pe paginile unei reviste pentru femei frustrate (in sensul bun, nu era un macho, insa avea acel ceva irezistibil), eu adolescenta rebela, cu sapca neagra trasa pe ochi si bundita de blana a mamei peste puloverul de lana. Ce putea sa vada la mine?! ( "Nonconformismul" - mi-a spus mai tarziu).
Cand am plecat din club, am dat peste doi betivi care intentionau sa-si sparga capetele reciproc. I-a despartit si i-a trimis la casele lor. M-a condus acasa (obiceiul asta se pierduse demult in negura timpului...!). Abia imi controlam mainile sa nu se incolaceasca de gatul lui si tanjeam sa ma sarute. Mi-a urat noapte buna si a plecat.

Nu era din oras. Facea doar un schimb de experienta, ceva de genul asta. Saptamana petrecuta cu el a fost ca rupta dintr-un love story fabulos. In fiecare seara ma intrebam de unde a venit. Caci de pe Terra, n-avea cum sa fie. Cand a plecat, mi-a spus ca nu-mi promite nimic. Sa lasam lucrurile sa evolueze singure... Bang! Putea la fel de bine sa ma impuste, era la fel. Mai tarziu am inteles ca cuvintele lui insemnau 'nu vreau sa te dezamagesc' si ca era la fel de speriat ca si mine de ceea ce ni se intamplase.. Si lucrurile au evoluat 'singure'. Cateva luni.
Pana intr-o zi in care eu am facut 'un act iresponsabil', asa mi-a spus.

Peste ani prietenii lui mi-au zis ca n-a fost vina mea. A lui. Cauta femeia perfecta. Si pana in DDay, a crezut ca eu sunt aceea. Tot atunci mi-au spus ca nu m-a uitat niciodata. Ba mai mult de atat. Dar cui mai folosea?
Cand l-am intrebat daca ma mai iubeste mi-a raspuns "Nu stiu?"

Intr-o zi l-am revazut la o cafea. Mi-a parut ca nu mai e el. M-am intrebat atunci daca ceea ce credeam ca este el fusese de fapt o fabricatie a unei romantice incurabile... Si mi-am raspuns: Da.
Si nu l-am mai iubit.


Totusi, mi-e dor de el...



Zambeste, promit ca n'o sa te doara
Numai despartirea asta este - de gabi2377 la: 13/01/2006 21:39:07
(la: Si mori ...)
Numai despartirea asta este
a noastra,
nimeni nu ne-o poate lua
despartirea asta e singurul lucru adevarat
care s-a intimplat intre noi
Ma pierd, ma pierd. Si-mi e bine. Ma pierd
este internetul ca o gaura neagra.......... - de COSTELINO la: 04/05/2006 19:42:43
(la: Internetul, o gaura neagra?)
Parerea mea personala este ca acest mijloc de comunicare ne ajuta in setea de cunoastere, ne completeaza cunostintele sau le improspateaza. De 2 ani am intrat pe internet si pot spune ca in condtiile si cerintele actuale un simplu functionar ca mine,a castigat un prieten, atat la locul de munca cat si acasa pentru documentarea mea, a fi in pas cu tanara generatie.
Din titlu prezentat de dumneavoastra si daca ne gandim la copii care stau ore in sir in fata "jocurilor", este pot sa spun "o gaura neagra"
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



Probabil esti tare draguta...(Despre inlocuitori...) - de sarsilovici la: 09/07/2006 21:15:12
(la: Nu pot sa traiesc fara...)
Cand nu se gasea cafea romanii ,inventiv popor, serveau surogate...
Ca sa nu par de pe alte meleaguri recunosc ca zilnic beau cafea..Dupa ma trezesc,servesc o cana...La serviciu in timpul zilei mai servesc una instant...Dupa amiaza uneori mai beau inca una...
De fumat cam 1,5 pachete pe zi...Inca nu mi-am pus problema sa ma las de vreuna dintr-astea....
Pana acum ceva vreme aveam impresia ca nu pot trai fara 'floricica'...
Am inteles ca sunt vieti paralele si indiferent de cat de multe se infiripa intre oameni ceva duce la despartire...Sunt inca in convalescenta da trebuie sa imi treaca si sa caut in alte parti...
In rest nu stiu fara de ce nu as putea trai..
Fara serviciu nu se poate, pentru ca in primul rand e sursa de venit si apoi e vorba de faptul ca am muncit mult sa ajung undeva de unde nu vreau sa plec... In rest se poate fara multe...
Hainute? Am cat imi trebuie cand nu mai am imi mai cumpar dar cat am nevoie...masina nu mai am ...Imi doresc dar si asta e un lux pe care inca nu mi-l permit..Fara Sarsica, pisica mea cea neagra ca noaptea fara stele? Mi-ar fi greu sa ma despart de ea mai ales ca a fost si este sufletul care ma mai linisteste si implicit fata de ea am obligatia de ai cumpara mancare nisip nu o pot lasa prea mult timp singura...
Imi faceam griji ca trebuie sa plec in delegatie vreo 10 zile si nu am cu cine sa o las...da fara prieteni? Se poate..Mie imi e foarte greu dar trebuie sa ma obisnuiesc in a-mi face prieteni nu surogate...
Am cunoscuti dar incredere in ei nu am...E greu si cu increderea in mine, dar in altii!
Fara multe se poate..Cred insa si ma refer aici la doar persoana mea, nu pot trai fara vise...Din vise fac povesti si le mai scriu la Cafenea din vise ii scriam Floricicii, din inchipuiri...
Da visele ma duc oriunde si ma fac sa uit pe moment de tot ce nu-i in ordine in viata mea si de tot ce imi lipseste...
Uneori stresul zilnic si alte intamplari imi omoara imaginatia si mi-o paralizeza si petrec nopti urate in cosmaruri si nu pot dormi si ma gandesc si imi vin in minte doar lucrurile urate ca mi s-au intamplat..Oameni care mi-au reprosat ratarile mele greselile mele si e cumplit..
Totusi mai am noroc si depasesc momentele si ...Floricica a ramas in visele mele si in inima mea si va ramane mult timp...Oricat de greu imi este fara ea poate a fost fiinta care mi-a aratat ca am inima si trebuie sa nu mai fiu teatral si sa joc rolul altcuiva..Sa fiu doar eu ...
Altele ar mai fii poate nu le vad eu acum sau nu-mi vin in minte..Inca sunt tulbure, dar incerc sa imi continui viata si sa construiesc...
Totusi sunt buni si prietenii, prietenele..Culmea m-am inteles cu fetele mai tot timpul dar probabil am ceva care nu-i bine..Poate ca sunt roscat?
Poate nu inspir incredere, poate degaj doar viclenie si ipocrizie..
Cam de asta nu am reusit sa am o relatie stabila si care sa dureze mai mult de 2-3 luni...
Dar sunt inca tanar..De fapt m-am uitat in oglinda si ..Totusi nu arat asa rau...Totusi..Vad ca nu-s inspirat in seara asta si renunt..
In concluzie banuiesc ca fiecare are chestiile lui la care renunta greu..Unele au inlocuitor...altele nu prea..
Chiar si dupa ce nu mai avem ceva din trecut trebuie sa continuam...Sa gasim motive sa continuam..Motive? Fiecare le are pe ale lui...Poate asta e mai important in viata sa ai motive sa traiesti si sa te ingrijesti in a trai cat mai bine cu putinta...
Cass. Marea Neagra nu-i mi ne - de RSI la: 15/08/2006 17:29:00
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Cass. Marea Neagra nu-i mi neagra ca inainte, am grija sa nu se deverseze petrol in ea ! ;P
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#139363 (raspuns la: #139341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Neagra si aproape moarta ! - de Mr Six la: 15/08/2006 18:54:26
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
-Daca ar urmari cineva scurgerea de apa menajera in Marea Neagra ar fi mai bine...(Romania, Bulgaria, Georgia, Ucraina -- toti retardatii preistoriei:)))
Bacteriile anaerobe au ajuns la 50 metri de suprafata !!! ALARMANT SI HIDROGENUL SULFURAT !

salutari,
sixpack
#139403 (raspuns la: #139363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bela ,neagra de pe canalul - de munteanu rodica la: 12/09/2006 18:57:53
(la: ce va enerveaza?)
Bela ,neagra de pe canalul B1,nu stiu de ce.
Si faptul ca era prea departe telecomanda iar mie-mi era lene sa merg sa o iau pentru a schimba canalul.







"Nu atingeti cercurile mele"
Arhimede
#144863 (raspuns la: #118392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...