comentarii

despre copiere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Carte si mp3. Sint biliotecile ilegale_ - de dan-calin la: 14/10/2003 08:08:26
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Sint bibliotecile ilegale? Biblioteca cumpara o carte si o da la citit la 1000 de oameni. Si o dau pe gratis!
Iar acest “furt” este sustinut cu bani publici de la buget!
Eu, biblioteca, am imprumutat cartea, cititorul a citit-o, poate a si copiat-o, s-a comis ceva ilegal?
Sint bibliotecile in afara legii? Respecta ele dreptul de autor? Daca da, cum? Daca nu, de ce nu sint interzise si scoase in afara legii?


Iata ce spune legea 8 din 1996.
********************************************************************************
ART. 34
(1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamintul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari, sonor sau audiovizual, cit si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie stabilita conform prevederilor prezentei legi.

ART. 107
(1) Autorii operelor inregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, impreuna cu editorii si producatorii operelor respective si cu artistii interpreti sau executanti ale caror executii sint fixate pe aceste suporturi, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.
(2) Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor si de catre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor suporturi si aparate si va reprezenta 5% din pretul de vinzare al suporturilor si aparatelor fabricate in tara, respectiv 5% din valoarea inscrisa in documentele organelor vamale pentru suporturile si aparatele importate.
********************************************************************************

Copierea oricarui produs este o actiune cu baze strict economice si care respecta cu sfintenie legile profitului si pe cele ale cererii si ofertei.
Urmariti piata si veti constata ca se copiaza doar acele produse cu o rata a profitului extrem de mare si care permit un profit de peste 45-60% din cifra de afaceri.
Cum tehnologiile de copiere sint din ce in ce mai performante, si aici includ si productiile pirat de textile, incaltaminte, etc, marfa copiata sau contrafacuta va avea succes si va inlocui marfa originala.
La fel, cit timp se va vinde muzica la preturi astronomice, ea va fi piratata, copiata, schimbata, tocmai pentru ca reproducerea ei este extrem de simpla. Pe de alta parte in pretul aparatelor de reproducere exista o cota parte pentru drepturile de autor (nu drepturile autorului!!!!).
Daca insa s-ar dori vinzari reale, nu preturi de jaf, s-ar putea realiza vinzari de masa la preturi extrem de mici, costul suportului + profit de bun simt. Adica ar fi mai ieftin sa cumperi decit sa piratezi!
Cum asa ceva nu exista, si muzica si softul se vinde prea scump fata de cit face, ele sint cele mai usor de copiat si piratat.
Un exemplu:
In România un W98 costa 100$ la un salar de 100$. Pirateria este de 65%.
In SUA, W98 costa tot atita 100$, dar la un salar de 1200$, iar pirateria este de 25%.
Daca luam in calcul si conditiile economice, atasate pirateriei, ajungem la o cu totul alta structura si ierarhie a piratilor. Adica nici in SUA unde oricine si-ar permite o licenta pe bani, pretul este prea mare ca sa determine cumpararea in locul piratarii.

Asta demonstreaza ca preturile de vinzare ale acestor produse sint prea mari si permit o eficienta foarte mare a pirateriei.
Muzica este un produs perisabil, usor de copiat, si care se vinde cu preturi astronomice fata de valoarea de intrebuintare. Rezultatul: cistiguri maxime, la costuri minime.
Pentru ca pirateria si copierea sa fie reduse (nu pot fi eliminate!) trebuie schimbate principiile de vinzare ale lor. Aceste principii dateaza de pe vremea gramofonului, iar acum sintem in anul 2003, secolul 21! Lucrurile au evoluat. Cel putin unele din ele!!

Si revin la prima intrebare: sint bibliotecile ilegale??


Dan-Calin

Unicatul - de relu la: 11/12/2003 23:22:49
(la: Despre fotografie)
Mai e un aspect care nu s-a abordat inca. Faptul ca odata ce s-a facut o poza pe hirtie, este unica, si are o calitate fizica, reala, ceea ce noua, oamenilor ne place. De exemplu multi fotografi celebri au cerut ca negativele lor sa fie distruse dupa ce ei mor. Cu aparatele digitale raspindirea (copierea) unei fotografii e mult mai usoara, care parca o face de mai putina valoare. Si aspectul fizic, tangibil a disparut. Vezi, cind te uiti la un film pe care e imprimata bunica sa zicem, sau mama, sau copilul, atunci stii ca acel film a fost acolo, martor, fizic, in aparat, in fata subiectului. Acel film a fost prezent in acel an, cind s-a imprimat fotografia, iti amintesti unde l-ai cumparat, cit a costat poate, cu cine ai fost... ne leaga cumva intr-un mod mai real de acea memorie care e fotografia. Asta mi-a adus aminte de o poezie ce-am citit-o ieri pe metrou in Toronto (din cind in cind pun poezii in loc de reclame): poezia este despre facutul gemului, ceva de genul: de ne chinuim sa facem gem? ca e mai ieftin sa-l cumparam. De ne chinuim, si ne taiem la degete, si cadem din copac, samd. Pentru ca o sa tinem minte cum l-am facut, si cum am cules fructele, si cu cine am fost, si dulcele gust de pe degete... e o experienta de viata complexa. Pe cind cumparatul de la magazin, desfacerea borcanului, si mincatul, e o experienta triviala. Dintr-o data, fotografia digitala o sa fie ca gemul la borcan din magazin. Dar e inevitabil.

Din pacate, filmul o sa devina un lux al unor amatori si profesionisti care inteleg unicatul acestui mediu. Mie cel putin, o sa-mi faca intotdeauna placare sa-mi iau aparatul meu mecanic, fara baterii, sa invirt obiectivul, sa aud acel 'click' metalic cind apas pe buton. Dar fiecare cu musca lui pe palarie. Deja Kodak a anuntat ca nu o sa mai puna bani in cercetari de imbunatatirea filmului. Publicul dicteaza ce se fabrica in mod major, prin puterea sa de a cumpara. Si publicul vrea comfort in primul rind. Fotografia digitala are locul ei, si tot asa cea pe film. Nu e gresit sa folosesti nici una pentru arte sau amintiri -- depinde ce vrei sa obtii.
Numai bine,
-Relu
Mi se pare cam dur comentariu - de Crisa la: 13/02/2004 06:59:12
(la: Sfantul Valentin)
Mi se pare cam dur comentariul cu "copierea occidentului"! La urma urmelor fiecare e liber sa sarbatoreasca sau nu orice sarbatoare. Faptul ca se discuta mai mult despre acest subiect acum nu cred ca trebuie sa deranjeze. Despre orice fapt se discuta mai mult atunci cand e pe cale sa se intample sau cand s-a intamplat deja.
Personal cred ca e un motiv de bucurie in plus. Multi nu isi serbeaza ziua de nastere sau sunt chiar tristi atunci, pentru ca se gandesc ca au mai imbatranit cu un an. Pentru mine ziua mea de nastere, zilele mele de nume nu sunt numai ale mele, sunt si ale celor din jurul meu. La fel cum ei imi fac placerea sa fie alaturi de mine, la fel le fac eu bucuria de a-i scoate din cotidian, de a face altceva decat facem in fiecare week end.
Imi place sa ma bucur de orice ocazie mi se ofera si sa o impartasesc cu cei de langa mine.
JCC spunea bine ca oricand poate fi o zi frumoasa, oricand ne putem face cadouri, dar atunci e doar surpriza ca ai primit ceva, pe cand de Sf. Valentin stii ca urmeaza sa primesti ceva, e curiozitatea momentului, e misterul a ceea ce urmeaza. Poti sa fii primit lunea asta ceva si maine sa ti se spuna "pai n-ai primit la inceputul saptamani?" Nu te incearca un usor sentiment de frustrare, o dezamagire ? Pe mina una sigur m-ar incerca. Si cand spun a primi ceva nu trebuie sa fie neaparat un obiect. Poate fi o seara romantica, poate fi floarea preferata, un gest. Sora mea a fost ceruta in casatorie pe 14 februarie... Pentru o asemenea cerere orice zi e buna, dar asa... are o semnificatie in plus.
Un buchet de trandafiri, oricat de mare, pe care l-as primi miercurea viitoare n-ar avea aceeasi valoare cat ar avea un trandafir primit maine.
dezastrul tv - de desdemona la: 15/04/2004 05:54:39
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Dupa cateva zile petrecute in fata TV-ului (din cauza ploii de afara si absentei prietenilor), obosita de incercarea disperata de-a schimba canalele pentru a gasi ceva ce merita urmarit, am ajuns la concluzia ca e mai bine fara TV, chiar daca e mai greu sa-ti omori timpul altfel in lipsa internetului. Nivelul scazut al calitatii programelor si intentia vadita de educare intru prostie a audientei e de-ajuns sa-ti dea dorinta de-a economisi curentul inchizand TV-ul. Putine lucruri mai sunt interesante, de-obicei documentariile si unele filme, adeseori strecurate la ore de minima audienta. La orele de varf, in afara de stiri, televizorul nu are alt rol decat suprafata de colectat praful.

Mi se pare ca e o totala irosire a unei puternice resurse educative si culturale. Cate lucruri folositoare si interesante s-ar putea transmite pe cale vizuala cu mai putin efort decat citind ! Copierea televizinilor apusene pare sa fie principiul de aur al posturilor noastre. Si daca unele emisiuni bune nu au mare succes din cauza lipsei oamenilor potriviti, altele de calitate discutabila sunt realizate mult mai prost, in spiritul 'hai sa facem si noi ca ei, ca asa se poarta'. Moda e prostitutia personalitatii. Ma intreb oare cati din fanii 'big brother' stiu ca in tarile unde a fost lansat publicul a privit acest lucru ca o experienta de natura indoielnica, si nicidecum nu s-a bucurat de aprobarea unanima. Ceea ce a fost tratat cu discretie in emisiunea originala a fost evidentiat si exagerat de copiatori. De fapt la fel se intampla cu multe lucruri de care ne entuziasmam, luandu-le de la altii. Avem impresia ca am obtinut piesa cea mai aleasa a casei altcuiva, cand de fapt am reusit sa cucerim un 'stralucit' gunoi.

As dori sa vad bunul simt al oamenilor trezindu-se si inlocuind spiritul comercial, si sa vad renascand respectul oamenilor pentru propria inteligenta, libertate si bani.

Desdemona

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13861 (raspuns la: #13644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oameni buni,Cel mai nociv - de (anonim) la: 19/04/2004 11:11:33
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Oameni buni,

Cel mai nociv efect al ilegalismului este ca vad ca ne pierdem si simtul (bunul simt) a ce e bine si ce e rau.

1. Un lucru ilegal nu devine legal daca il facem de foarte mult timp (si n-am fost prinsi ;-) sau daca foarta multa lume il face.

2. Motivul "ca nu gasesc in magazin" sau "ca nu-mi permit" nu tine. Nu-mi permit nici casa sau masina, da' nu ma duc sa le fur.

2. Din cate tin minte (nu pot verifica chiar acum) pe CD-urile, DVD-urile originale scrie ceva de genul "public broadcasting prohibited", adica eu daca cumpar un CD cu 10-15 euro nu pot sa-l pun la un post de radio, intr-o discoteca, coafura sau orice loc public. E si normal, daca ne gandim putin. Atmosfera, ambientul pe care il creez in coafor imi aduce anumite beneficii, ca altfel n-as pune muzica.

3. E ilegal sa "iau o carte de la biblioteca s-o scanez si s-o fac in format electronic". "Copyright" inseamna drept de copiere, si mai scrie si ca reproducerea e interzisa.

Asa ca daca tot luam muzica si "alte chestii" de pe net macar sa ne pastram simturile si o oarecare obiectivitate. Pana la urma, ne place sau nu, profitam de munca altuia, asta-i adevarul crud.
Cine crede ca totul ar trebui sa fie "free" sa produca si el ceva de calitate (cat de cat macar) si apoi sa-si puna "productia" pe net gratuit.
E usor sa aplici un "principiu" doar la ceilalti, nu?

Happy downloading.

R.T.
a fost odata... - de (anonim) la: 29/08/2004 22:18:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu cumva chiar fotografia, aceea clasica, se duce incet ?...
Cu programele actuale se poate face, avand o bilioteca de elemente, doar fotografie de birou... Nu ? Prin variile efecte ce le ai la dispozitie, randari, copieri, masti s.a.m.d. fotografia virtuala castiga teren. E drept si aici ramane esential talentul.
Cativa isi mai lustruiesc aparatele cu film, mai cred in ceva ce practic nu mai exista...
Sa plangem, sa ne bucuram?
Don Dinu, poze nashpa sunt peste tot pe pamantul asta, dvs le vedeti doar pe cele din RO?
#20614 (raspuns la: #20571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
incercare nereusita! - de dinisor la: 08/09/2004 16:51:38
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
kitch-ul ... incercare nereusita de copiere sau imitare a originalului.
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Gimbutas - de AlexM la: 26/09/2004 23:23:34
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Florin zise:

"Se pare insa ca sint antropologi renumiti care public au declarat ca tehnicile si teoria dumneaei sint gresite...:)"

Sint intradevar diferiti cercetatori care nu sint de acord cu teoria Mariei G. si care considera ca fiind de pus sub semnul intrebarii constatarile ei. Dar un lucru este sigur. Dpdv arheologic, Spatiul Carpatico-Balcanic reperezinta un teritoriu plin de relicve din trecut , lucruri mult mai vechi decat ar exista in Grecia sau Roma, Vestul Europei si Nordul Europei.
Coroborand cu datele antice ale triburilor Iberice (da, da triburi inregistrate ca nume in Spania inainte de cucerirea romana) am vedea urmatoarele triburi:
Albocensese, Ambirodaci, Abalidaci, Argeli, Aurienses,, Deciani, Vloqi etc.

Daca ne uitam in Galia, constatam urmatoarele, al fel, inainte de cucerirea romana:
Datii, Deciani ( in greceste Deciates), Volcae, Albioeci, etc.
In Italia tribul Albocesilor este mentionat inca in epoca imperiala in avara de besapi ( cunoscuti de fapt ca mesapi) precum si tribul "velaces" ( vezi volqi si volcae versus velaces)
In dacia printre o gramada de alte triburi avem iarasi tribul Apulilor.
Nu intru in detalii de a da toate triburile din fiecare zona geografica mentionata dar in mod normal ar fi suficient prezenta a doua grupe care au denumiri similare in spatiul de la Marea NEgra pana la Ocean, in nordul Mediteranei: albi, daci: sint doua grupe care sint prezente inainte de a exista Roma in sine.
Revenind lka arheologie, cauta putin pe net te rog si ai sa vezi la arheologia greceasca sau romana ca nu e nimic comparativ cu zona Balcano-Carpatica.
Acolo a fost ceva, candva de mult de tot a fost ceva care a precedat civilizatia miceana.
Dar astea desigur nu au de a face nimic cu românii. Sint numai puncte in timpuri preistorice. Românii.. din cate stiu eu, ROMÂNII sint mentionati pentru prima data in anul 743 ( si nu in sec X de bizantini)
Nu consider ca e vorba de români cand se vorebste despre acel "torna torna fratre" pentru ca acolo lucrurile nu sint clare de loc.
Dar ca români in sine, amintim aici Cronica de la Ragusa care spune ca in anul 743 au venit multsime de "valachi din Dogia". Cuvantul "Dogia" este mai departe in text inlocuit prin "Valachia".
A doua mentiune pe care o stiu, inainte de sursele grecesti care vorbesc de sex X-XI, este mentiunea lui Alexander von Humboldt care in intre hartile asiatice pe care le-a gasit cand a facut calatoriile care au dus la crearea Descriptio Europae Orientalis, este o harta care arata ca la anii 921 exista o "valachie" in spatiul care odinioara era cunoscut ca Dacia.
Din nefericire acest Atlas a lui Humboldt inca nu mi-a parvenit. Il caut de mult timp, dar originalele nu se dau din Biblioteca si copierea atlasului trebuie sa fie aprobat. Am facut cererea respectiva si sper sa-mi parvina o copie a hartii respective. Prima cerere mi-a fost respinsa pe motiv ca atlasul nu este acum disponibil:-(

AlexM
#23444 (raspuns la: #23443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: Bacteriile si evolutia - de adriang la: 06/01/2005 16:12:54
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Poti dovedi afirmatia "adaugarea de informatie se face foarte usor"? Exista vreun proces natural observabil prin care mutatiile genetice urmate de selectia naturala duc la aparitia de informatie noua? Eu n-am auzit de asa ceva. Spun proces natural pentru ca mutatiile sunt erori aleatoare de copiere a informatiei genetice. Pe de alta parte, manipularile genetice despre care vorbesti sunt o interventie deliberata a omului, facuta cu un scop precis (o modificare - un proces creativ, NU o mutatie). Nu cred ca a fost o intentie serioasa de a argumenta evolutionismul...

Mi se pare un lucru normal existenta asemanarilor intre codul genetic al animalelor si al omului. In fond, asta tine de unitatea creatiei si demonstreaza ca au acelasi Creator. Cat de serios iei in consideratie aceasta varianta?

Iar cele cateva zile in care a avut loc creatia despre care citim in Biblie sunt intr-adevar o problema pentru evolutionisti (care se vad nevoiti sa faca interpretari fortate si distorsionante), dar nu sunt un impediment pentru cei care cred ca lumea a fost creata.
#32808 (raspuns la: #32806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian Marchidann ai scris ca - de adriang la: 10/01/2005 11:54:32
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Adrian Marchidann ai scris ca
"Orice nastere a unei fiinte se face prin adaos de informatie genetica iar orice mutatie se face doar prin adaos de informatie noua, care nu exista inainte. Selectia naturala apare ca urmare a acestei informatii noi, nu invers. Daca informatia noua este benefica, organismul supravietuieste si se inmulteste. Daca nu, atunci nu."

Mai intai vreau sa lamuresc faptul ca o noua fiinta este rezultatul combinarii informatiei biologice existente deja la parinti. Nu este nimic nou, totul este mostenit (cu exceptia eventualelor mutatii genetice care de multe ori se fac responsabile de defecte si boli).

Multi sustinatori ai evolutionismului fac confuzia de a crede ca mutatia genetica este informatie. Mutatia genetica este doar o eroare aparuta in procesul de copiere a informatiei. O astfel de eroare NU este o informatie noua, ci doar un produs al intamplarii, o "degradare" a informatiei existente (create mai dinainte). Dupa cum am mai spus, in toate cazurile observate pana acum rezultatul acestei erori de copiere a informatiei duce la SCADEREA informatiei utile totale existente in ADN.

Atunci cand eroarea apare in structura unei gene, proteina a carei structura este descrisa de gena respectiva fie nu va putea fi construita, fie va contie un "defect" care in multe cazuri o va face inoperabila sau ii va perturba activitatea.

Evolutionistii isi agata speranta si credinta lor de posibilitatea, oricat de infima, ca o asemenea eroare de reproducere a informatiei sa aiba ca rezultat aparitia unei variante modificate a genei originale, modificare care sa fie si utila in acelasi timp. Aceasta noua gena ar contine specificatiile de constructie pentru o noua proteina, care sa aiba o structura valida si care sa poata indeplini o activitate noua. Asupra individului care contine aceasta noua gena (varianta) ar trebui sa actioneze ulterior procesul de selectie naturala, individul ramanand in viata pentru a se reproduce, doar daca efectul mutatiei nu ii ridica probleme serioase de supravietuire.

Un lant de asemenea (im)posibilitati, facute posibile de timpul berechet (miliarde de ani), sunt argumentele cu care evolutionistii forteaza acceptarea variantei lor pentru dezvoltarea vietii pe pamant (si inca n-am spus nimic despre imposibilitatea aparitiei vietii). Desi nici o mutatie care sa indeplineasca aceste conditii nu a fost observata pana acum, ei sustin cu fervoare aceasta varianta si se simt jigniti de oamenii "needucati" care indraznesc sa contrazica teoria lor "stiintifica" si atat de "evident" valabila pentru cunoscatori.

Ceea ce impinge de la spate teoria evolutionista ca alternativa la creationism nu sunt dovezile in favoarea evolutionismului (multe dintre ele au fost infirmate, unele chiar falsificate trecandu-se, cu mare discretie, mai departe). Evolutionistii sunt manati insa de credinta imperturbabila ca originea vietii se poate explica doar materialist, si considera asta o intelegere superioara asupra lucrurilor. Evolutia are la origini un mod subiectiv de a gandi, premiza care aduce prejudicii serioase adevarului stiintific.

Creationistii nu au crezut niciodata ca viata "a aparut" in cateva zile. Daca se spune asa ceva despre ei, inseamna ca au fost gresit intelesi. Ceeea ce ei cred este ca viata pe Pamant a fost creata in cateva zile si este produsul unei inteligente superioare, este rezultatul creatiei lui Dumnezeu.
#33080 (raspuns la: #32985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Codexul - de (anonim) la: 09/02/2005 10:53:07
(la: Codex Rohonczi)
La adresa WEB citată cîteva pagini lipsesc, s-a omis copierea lor.

S.
ba da - de florin-liviu la: 23/02/2005 17:41:59
(la: cantec nenascutei Eve)
dupa nichita nimic nu se mai poate scrie decât ca raportat şi la el.
ai dreptate în orice caz.
totuşi, în facultate, am pus odată mâna pe o carte foarte rară de altfel a unui nichita care nu făcea altceva prin versuri decât să urmuzizeze, să arghezizeze, să ..., da ofăcea genial. mimetismul e diferit de copiere şi de epigonism, iar într-un cadru post+modernist unii îi spun artă.
#37354 (raspuns la: #37306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cea mai mare parte din inovatiile si inventiile... - de donquijote la: 13/03/2005 19:20:12
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
din anii comunismului au avut ca sursa nevoia de a gasii solutii tehnologice ca sa se evite cumpararea unor produse sau tehnologii care existau de mult, sau copierea unor astfel de tehnologii. mai adaug ca la 10 lei/$ cat era cusrsul oficial, si chiar la 100lei/$ cat era ala negru, solutiile erau mult, mult mai scumpe (in materiale si ore de munca).
daca se implementau (si daca ar fi avut vreo valoare) numai 10% din 'inventiile' si 'patentele' legate de imbunatatirea automobilului dacia (de care auzisem 'din gura-n gura' sau fusesera publicate in 'stiinta si tehnica' si in 'flacara'), era astazi o masina mai populara decat toyota 'corola' (cel mai vandut model de atomobil pe plan mondial)...

singura consolare, in afara de faptul ca romanii au un spirit foarte inventiv, e ca asa s-au format specialisti care sau putut afirma prin tarile pe unde au ajuns dupa ce au parasit romania, cu conditia sa-si fi canalizat talentul in directii mai contructive...
Ipoteza "bibliei modificate" - de Daniel Racovitan la: 25/04/2005 20:29:58
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Ipoteza "bibliei modificate" isi are justificare in faptul ca un text copiat manual poate fi modificat in mod intentionat. Am subliniat cuvantul "poate", fiindca daca se poate nu e totuna cu "chiar asa se va intampla". eu pot ucide pe cineva dar nu inseamna ca o voi face in realitate.

Daca chiar sunteti interesati de aflarea adevarului, exista mai multe argumente in favoarea ipotezei ca Biblia s-a pastrat practic neschimbata.

De exemplu: cu ceva timp in urma s-a descoperit o copie a cartii lui Isaia, mai veche cu 1000 de ani decat cea mai veche copie cunoscuta la momentul respectiv. Mentionez ca aceasta copie a fost scrisa cu circa 100 de ani inainte de nasterea lui Isus. Comparandu-se cele doua versiuni s-a constatat ca in decurs de un mileniu, textul s-a alterat doar cu cateva caractere, erorile neaducand nici un fel de schimbare de ordin semantic, ci mai degraba de ortogarfie. Dovada deci ca un text se poate pastra practic inalterat, timp de un mileniu, in ciuda copierii repetate.

mai multe detalii puteti gasi de ex. la:
- http://www.leaderu.com/orgs/probe/docs/bib-docu.html ()

___________________________________________________________________
Fereste-ma Doamne de mainstream.
Premisa este corecta, dar... - de riusma la: 01/06/2005 08:53:12
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Este corect si legal tot ceea ce ai spus? Prin prisma cumparatorului sau a celui care inchiriaza sau imprumuta o opera muzicala asa ar fi, dar..., dar... diferenta dintre a copia o opera pentru care s-a platit pretul suportului, pretul aparatului de copiat, sau pretul inchirierii (toate acestea au incorporate si drepturi conexe de autor) si a o difuza (in copie "asa zis" legala sau in copie original) este foarte mare.
Tarile civilizate, si acum evident si Romania au facut aceasta diferentiere chiar in legea la care se face referire ma sus, 8/1996 cu modificarile ulterioare.
Toate drepturile de autor mai sus pomenite, fac referire doar la dreptul de a detine o copie originala a respectivei opere, copie facuta de producatori autorizati (de catre titularul drepturilor de autor) sau de catre cei neautorizati (respectiv fiecare dintre cei care au un sistem de copiere oarecare). ATAT !
Despre difuzare domnilor, nu cred ca am vorbit pana acum. Difuzarea produsului, prin reproducere sonora sau nu, pe suport matarial sau virtual (in cazul nostru, radio, discoteca, restaurant, nunti, internet etc.) este un alt capitol, cu drepturi de autor distincte, bine precizate. Detinerea legala a suportului ce contine opera respectiva nu inseamna ca ai dreptul sa o difuzezi, vezi micutul anunt aflat pe orice CD sau caseta audio dupa semnele © detinator de "copywright" - "DIFUZAREA, COPIEREA, MULTIPLICAREA ETC. PRIN ORICE MIJLOACE A ACESTUI... ESTE INTERZISA FARA APROBAREA DETINATORULUI DREPTURILOR DE AUTOR". Vezi Legea 8/1996, etc...
Din pacate "Metoda reducerii la absurd" porneste de la o premisa corecta dar sfarseste lamentabil, confuzia dintre copiere si difuzare nu poate fi depasita.
Q.E.D. - Legea si reglementarile nu sunt gresite, sunt doar prost aplicate, aici si aiurea in lume.
Pentru detalii pe mail: riusma@yahoo.com - fost inspector pentru drepturi da autor in Romania
#52582 (raspuns la: #1329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiulangita cronica! - de PROUDFRECKLED la: 30/07/2005 14:47:58
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Cassandra nu,n-am mincat niciodata creta,ceea ce nu m-a impiedicat sa chiulesc:))))
Chiulangeala e si ea de mai multe feluri.Cel mai des intilnita ,in cazul meu,era ca nu-mi faceam temele ori,nu deschideam cartea.Eram atit de terorizata de extemporale ca si azi mai visez celebra fraza"scoateti o foaie de hirtie si dati extemporal"...brrr,si acum ma infior.Aveam un coleg ce ma astepta la usa cu temele facute eu trebuia doar sa le copiez!Acelasi coleg aducea un caiet de teza si pentru mine ca eram asa zapacita ca uitam.Mai chiuleam cind venea cite un film nou,ori trebuia neaparat sa termin o carte pasionanta.Una de care-mi aduc aminte este "Teatru American Contemporan".Am citit cele doua volume pe nerasuflate.Si mai era chiulul neprevazut.De ex:trebuia sa-l ajut pe fratele meu sa-si completeze foile milimetrice cu diagrame de probabilitate pentru tragerea la LOTO.Facea la calcule de nebun ,ca nu era ordinator personal pe vremea aia, dar niciodata n-a cistigat mai mult decit a investit.Cel mai fara de bataie de cap era chiulul organizat ,cu clasa.Minunat,nici o responsabilitate.Si ca tot suntem la capitolul chiul,voi cunoasteti tehnici de copiere?E drept ca toate le-am invatat de la Dan (fratele meu)tragind cu ochiul.Eu eram o palida imitatie.El era "Asul".Ani de zile am mai pastrat fituicile lui care erau scrise marunt cu numar de pagina si la inceput aveau cuprins.Facea fituici doar la materiile ce nu-i placeau.In rest participa la olimpiadele de matematica fizica si chimie.Tin minte ca la un extemporal am citit pe furis, in premiera , un pasaj din "Morometii"lui Preda,cind un Moromete se arde cu fasole fierbinte si tace, s-o pateasca si ceilalti...si pe mine m-a apucat un ris cu lacrimi de nici sa scriu n-am mai putut...
De cite ori am carat ghiozdanul avind cartile si caietele din ziua precedenta...
Eu Popix, - de PROUDFRECKLED la: 30/07/2005 21:46:13
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Mi-a placut tehnica ta de copiere.P-asta n-am folosit-o ca era mult de lucru si n-aveam timp.Astazi am inteles ca-si transmit mesaje prin tel.mobil.

gigi,habar n-am!O sa-ti spun la toamna cind o scot din pamint daca are bulb sau rizom.Aici foarte rar folosesc seminte(la zorele de ex.).Toate le cumperi gata crescute doar sa le plantezi.Rasaduri.
Cind intri intr-o sera nu te poti hotari ce sa cumperi.Este o oferta imensa,si fiecare incearca sa iasa cu noutati.
pai - de Belle la: 23/08/2005 18:58:50
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
cum vreti voi numai sa-mi spuneti si mie, ca eu nu dau ce-am de la altii pana nu primesc unda verde de la autor (ca de exemplu cu maimutza, n-am pus pozele ei pana nu mi-a spus ea sa le pun)
what happens in my mailbox, stays in my mailbox ;) (copiere dupa reclama cu las vegas)
#67336 (raspuns la: #67335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O definitie a kitsch-ului ? - de Geroge Bush la: 16/09/2005 09:22:17
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Am citit carti despre kitsch dar o definitie scurta si simpla nu am gasit. Pana la urma cred ca originea kitsch-ului poate fi gasita tocmai in incapacitatea celor mai multi de a-si explica simplu ce este arta. Si cu cat, pe masura ce trec anii si "curentele", ne indepartam tot mai mult de acea stare originara in care arta se confunda cu viata, in care ritualul facea parte din cotidian, asistam la o secare de continut, sau o desacralizare cum ar spune Eliade, a vietii de zi cu zi.
In vremuri de demult cand viata era un ritual continuu, artistul se confunda cu consumatorul de arta. Incetul cu incetul disjunctia artist-consumator de arta s-a produs inevitabil si s-a accentuat, astazi fenomenul catalogat drept kitsch fiind rezultatul direct al faptului ca tot mai multi isi inchipuie ca sunt artisti si "produc" pseudo-arta si multi, tot mai multi, fara sa inteleaga ceva din ceea ce se cheama arta, fac totusi "achizitii" de arta, fiind inevitabil clientii celor dintai. De ce acest fenomen este mai ales o plaga a societatii contemporane ? Pentru ca pe de o parte din arta se fac tot mai multi bani, deci e un business rentabil si, pe de alta parte, pentru ca tot mai multi oameni au acces la suficient de multi bani pentru a-si permite "achizitii". Arta nu se mai face, ca pe vremea lui Van Gogh sau Emily Dickinson, departe de bursa, ci tinde sa intre in cataloagele IKEA sau Quelle.
Artistul trebuie sa vanda pentru a - si "confirma" "valoarea" si astfel trebuie sa fie cat mai "original". Proportia celor "chemati" in lumea artistica in raport cu cei "veniti" pentru ca se inchipuie "chemati" tinde asimtotic catre zero pe masura ce democratia si legile pietei libere pun stapanire pe ce a mai ramas din arta.
Dar ce este pana la urma arta, daca non-arta o numim kitsch ? Un mod simplu de a explica fenomenul este sa acceptam ca un obiect de arta trebuie sa aiba mai multe niveluri de decodificare al propriilor intelesuri. Cel mai lesne se poate face demonstratia privind un obiect de arhitectura: se pot discerne 3 niveluri de decodificare: 1.cel functional in care percepem calitatile de utilizare a obiectului; 2.cel estetic in care percepem (intelegem) elemente de compozitie, raporturi de forma, culori, ritmuri, ierarhii, trasee, etc.; 3.cel simbolic in care deslusim intelesuri superioare, prin raportare la tipare si modele ce nu sunt numai ale individului ci apartin grupului din care acesta face parte. Decodificarea intelesurilor la unul sau mai multe din cele 3 niveluri este sursa de confort, satisfactie estetica, catharsis. Arta fara catharsis nu exista, cu alte cuvinte ceea ce se limiteaza la primul sau al doilea nivel este condamnat sa ramana obiect de folosinta strict functionala, sau "moda", ceea ce de multe ori nici nu este rau, daca producatorul (am evitat termenul de artist) este un profesionist pregatit pentru aceasta profesiune.
Kitsch-ul este arta care "se doreste a fi arta" dar nu transmite mai mult decat intelesuri functionale sau cel mult estetice. Fac astfel diferenta intre "profesionistul" de mai sus care nu are ambitii de artist, care-si face treaba onest si corect, si "amatorul" cu veleitati de artist, care "incearca" sa devina, de ce nu ? este asa de greu ?, genial.
Prin urmare cel care-si face casa cu turnulete stie ca trebuie sa aiba turnulete pentru a fi categorisit ca avand acces la un anume nivel de prosperitate (mai nou nu se mai poarta turnuletele ci numarul de etaje !!!) si tot el stie ca deasupra patului trebuie sa stea o "rapire" iar in camera curata trebuie sa aiba flori nemuritoare si acvarii cu pesti. Nu intelege nimic nici din una nici din alta dar stie care este "functia" celor doua. Elefanteii, bibelourile si toata gama de suveniruri afisate in "vitrina" de "middle-class people" nu satisfac altceva decat functia de afisare a nivelului de trai (bun !!!) fata de cei din aceeasi categorie. Am elefantei deci am bani sa-i cumpar; sunt frumosi ? bineinteles doar am dat bani pe ei !!!
Cel mai interesant fenomen din categoria kitsch-ului il constituie manelele care indeplinesc conditia functionala cu brio - au ritm, se pot canta la petreceri, ba mai au si texte desuchiate !!!, au chiar oarecare elemente de compozitie remarcabile (in sensul ca pot fi remarcate !) dar spre deosebire de o doina sau chiar o sarba care-ti poate taia respiratia, manelele nu acced domeniul catharsisului nici daca Gigi Becali plateste milioane in acest scop.
Si cu aceasta ocazie descoperim o alta caracteristica fundamentala a kitsch-ului: caricaturizarea prin copiere a artei adevarate, rezultata din demersul diferit al "manelistului" fata de cel al "profesionistului". Autorul de slagare este in general un profesionist.
Cred ca o sa ma apuc sa scriu o carte pe acest subiect incitant.
Mai important insa este ca subiectul sa fie dezbatut in mass-media pentru ca mai avem cred eu inca sansa sa ne salvam si sa ne intoarcem de la procesul complex de transformare in maimute-robot la natura noastra de fiinte superioare iar arta cu ritualurile sale face si trebuie sa faca parte din aceasta natura.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: