comentarii

despre om si societate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
eticheta- criza de caracter- - de romeo grigorean la: 22/07/2004 05:55:45
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Cu scuzele de rigoare pentru efectul criticii mele la adresa domniei voastre , tin sa argumentez ca afirmatiile si judecatile din scurtul comentariu de mai sus sun eronate nu din respect pentru logica umana ci din respect chiar si pentru logica inumana...
Interzisul fumatului nu are nimic de a face cu opinia dumneavoastra personala si nici chiar cu a mea. Singurul argument cu care te pot confrunta stimate oponent este ca prin insasi natura ta umana ai decis ca sa traiesti intr-o societate umana bazata pe morala si respect reciproc. Alegand involuntar sa traiesti ca om in societatea noastra umana trebuie sa alegi involuntar decizia societatii. Daca ti-as putea aduce un argument este cel al ' legii junglei'... In jungla leul sau tigrul nu iti va deranja viciile. Principiul societatii noastre este ca mai bine sa moara un om decat 100 de oameni(in cazul de fata oamenii fiind nefumatorii fara a cauta sa aduc un pro argument la aceasta axioma universal valabila). Noi oamenii civilizati credem ca fumul viciului tau de a fuma ne poate cauza moartea si printr-o ratiune cat de verosimil si rigid acceptata decidem sa iti interzicem tie sa fumezi in loc 100 de oameni sa moara din cazua fumului tau...
Cat despre "frumoasa" disputa despre negrii... as zice : fiecare cu tara lui, nu din considerente rasiste ci pur si simplu pentru ca in Romania traiesc romanii iar in Africa africanii. Cand o sa ajungem la un tratat bilateral cu tarile de culoare atunci mai vorbim...
Inda iti multumesc ca mai int - de gabriel.serbescu la: 30/09/2004 19:56:26
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Inda iti multumesc ca mai inteles.
Alex, problema se pune in felul urmator, unde se regaseste omul in societate si pana unde societatea in om. Nu e un calambur gratuit, e o teorie sociologica ce transpusa in proverb ar suna cam asa: nu poti sta in ploaie fara sa te uzi.
Vorbind despre sex, cred ca esti deacord cu faptul ca exista o subita transformare intre conceptul anilor 70-80 si cel de azi. Daca inainte relatia sexuala, sau producerea ei, era precum infingerea steagului pe luna sau o incoronare regala, daca mi se permite, azi ultimele replici din filme, din discoteci, de pe strada sunt: hai sa ne futem, iar reproducerea mea TEXTUALA sper sa nu fie interpretata ca vulgaritate.
Problema mea e ca daca inainte se spunea ca faci dragoste, si eu sunt un nostalgic intrucatva, sau ma las incaa acoperit de tabuuri, azi se cheama coit, si nu putine reviste iti recomanda felul si estetica PENETRARILOR.
Nu doar forma in care se concepe o relatie sexuala moderna s-a reformat, ci inclusiv frecventa acesteia. Respectiv CANTITATEA de coituri saptamanale, la care se poate aduaga numarul de penetrari per coit.
Poate ca nici asta nu ar fi problema, insa adoima razboiului irakian, unde apetitul pentru crudeoil s-a numit razboi preventiv sau apararea democratiei, la fel sexul de consum, caci despre asta vorbim, continua sa se numeasca dragoste, ceea ce, sa ma scuzi, e un partz.
Rezumand problema-mi, eu nu sunt atat de modern pe cat imi este perechea, ba mai mult nu am absolut nici o motivatie sa fiu.
E o diferenta clara intre comportamentul biologic al unui individ, oricare ar fi acesta, femeia sau barbat, si presiunea constanta a societatii in care acest individ traieste. La fel de bine exista o mare diferenta intre sentimente si clisee emotionale, sau transpunerile in viata reala a faptelor vazute la modelele televizive sau cinematografice.
Atunci, in momente de apriga contemplare, revin la ceea ce e corect fata de consoarta si ceea ce e de bun simt, desi nu bun simt as fi vrut sa zic, ci exact conceptul asta care l-am intalnit la anglosaxoni sau la spanioli: ¨common sense´/¨sentido cumun¨

p.s. nu amsuferit abuzuri de mic, nici deziluzii prea mari in dragoste, argumentele mele nu au nimic in comun cu traumele sau cu patologia.

Numai bine.
hainele conteaza oriunde esti - de ami10 la: 29/05/2005 06:46:32
(la: Aspectul exterior)
Multa lume spune ca nu conteaza cum te imbraci , total eronat.
Am vizitat multe tari si am umblat prin multe magazine, oriunde m-am dus m-au masurat de la intrare sa vada cum ma imbrac si cum ma incalt ca sa stie ce cumpar.
In unele magazine nu ne-a lasat sa intram , ne-a spus sa me uita, pe geam, i-am trimis stiti voi unde , daca n-au vrut banii nostri atunci sa-i i-a de la altii (s-a intimplat odata intr-un cartier f bogat, n-am stiu )
Nu conteaza pt nimeni ce fel de om esti sau ce suflet ai , aici este vorba doar de comert, insa pr nu este cind te duci la cumparaturi ca magazine sunt peste tot si daca nu esti tratat cum trebuie sau daca te agaseaza comertul agresiz schimbi magazinul.
Adevarata problema este cind iti cauti un serviciu, cind te duci la un interviu si nu nu mai sti cum sa te imbraci, te imbraci prea bine nu te vor ca nu vor sa-ti dea prea multi bani, te imbraci potrivit nu-ti da banii care-i ceri si tot asa.
Daca esti femeie si nu esti blonda cu ochi albastri nu vei lua sigur postul daca vreuna dintre candidate are aceste calitati indiferent de capacitatiile intelectuale pe care le poseda.
Daca esti barbat nu ai chiar acelasi probleme dar trebuie sa fii prezentabil si sa nu arati ca esti mai destept sau mai capabil decit viitorul sef nu cumva sa-i iei postul trebuie sa fii cu putin sub ... ca sa poti sa faci treaba si el sa stea prin vacante.
Din nefericire haina face pe om in societatea actuala mai mult decit o facea inainte si ce-i mai rau este ca cei mai bine imbracati sunt parvenitii rezultatul noii societati din Romania post decembriste.
O haina mai buna si un pantof mai scump le da tot dreptul sa te fitileasca si sa te trateze ca pe un prost, deh le esti inferior tu ai platiti doar 1mil pe pantof pe cind ei au dat 5mil si tot asa.
Mai rau este ca haina le da dreptul de a te trata mai prost decit pe ceilalti de aceeasi teapa cu ei, si nu conteaza educatia pe care o ai si cultura.
E adevarat ca e mai bine cind te uiti la om si-l vezi ca-i spalat si aranjat decit jegos, insa lucrurile evolueaza mult mia departe.
Si eu sunt de acord cu RSI curatenia iti sugereaza respect pt tine si pt cei din jur insa daca ceilalti n-au respect ce te faci???
#52114 (raspuns la: #51721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un papirus - de munteanu rodica la: 17/06/2005 15:39:55
(la: sfaturi practice - cum pasam pisica moarta)
Daca colegul tau munceste nu este motiv sa faci la fel.
Ce poti face azi, nu lasa pe maine,lasa pe poimaine.
Lucrarea care nu se rezolva de la sine in 30 de zile,nu merita sa te mai apuci de ea.
Serviciul nu-i carciuma sa stai toata ziua in ea.
E adevarat ca munca inobileaza pe om, dar societatea noastra nu are nevoie de nobili.
Cine nu munceste nu greseste si daca nu greseste, merita sa fie promovat.
Orice om trebuie sa aiba o activitate dar,asta nu trebuie sa degenereze in munca.
Noua nu ne este frica de munca, fiindca stim sa ne ferim de ea.
Nu trebuie sa doresti moartea sefului, ci sa faci asa fel incit sa si-o doreasca singur.
Munca este izvor de sanatate, deci sa munceasca cei bolnavi.
Munca l-a creat pe om , dar nici odihna n-a omorit pe nimeni.

DIN CICLUL "NU"..GINDITI CA EI.
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
"Stiinta a esuat in a ne face mai buni" (pt Iulian) - de cico la: 08/09/2005 20:21:19
(la: Stiinta sub microscop)
Cred ca degeaba ajungem sa stim daca este viata pe Marte sau nu daca nu stim ce sa facem cu propria viata!Si stiinta nu prea ne poate ajuta la asta!

Am pus titlul in ghilimele ca fiind o prejudecata frecventa. Stiinta nu are totusi ca scop modelarea constintei umane! E doar un instrument riguros de cunoastere. Ca multi se regasesc si transformati de procesul cunoasterii, e doar ca side-effect. Mai toate ramurile stiintei cu tangenta la om si societate se bazeaza cu precadere pe OBSERVATII asupra naturii umane si sociale. Psihologia cauta sa structureze umanul prin aspectele cognitiv\emotional\motivational, iar stiintele sociale cauta sa structureze modelele sociale deja existente, si eventual sa sugereze alte posibile modalitati de organizare. Dar stiinta in sine nu cauta sa impuna reguli, ci doar sa le surprinda pe cele existente!

A reprosa stiintei ca "nu ne ajuta" la acest nivel, e ca si cum ai reprosa religiei ca nu ne ajuta la mai buna organizare a conturilor bancare. Citeste (chiar mai jos) si citatele din Einstein, ca sa vezi de ce si el vedea stiinta COMPLEMENTARA religiei (de pilda). Modul in care ne cladim si evoluam ca oameni, principiile de etica si morala pe care eventual le adoptam, nu sint scop direct al stiintei. E-adevarat ca puterea de cunoastere te poate transforma ca om, dar cei care se cred atotstiutori rareori fac parte din rindurile savantilor sau somitatilor care intr-adevar au atins un nivel superior al cunoasterii. Adevarata cunoastere te face din contra mai umil la cele inconjuratoare, inginfarea fiind de fapt caracteristica ignorantului.

Cum am putea cunoaste Universul de pilda,cand nici macar nu suntem in stare sa ne cunoastem pe noi insine???

Iarasi combini merele cu portocalele ;)) Cunoasterea sinelui si cunoasterea universului nu se exclud reciproc. Dar daca rolul stiintei se refera doar la ultimul aspect, religia\credinta\societatea\meditatia personala sint cele la care ar trebui sa faci apel pt relevatia eului. Iar daca nu ne cunoastem (inca) suficient ca oameni, nu-nseamna ca nu mai trebui sa cercetam universul.

Cred insa ca exista o Revelatie prin care putem descoperi mai multe despre ceea ce suntem, despre limitele si posibilitatile noastre,despre rostul nostru in acest Univers!

"Revelatia" acesta nu tine neaparat de mistic. E-adevarat, exista cred un nivel al cunoasterii care greu ar fi putea fi perceput prin ratiune pura, ci ar implica mai mult trairea. Nivelul acesta ar putea fi atins prin forme avansate si pure de credinta, dar nu numai. In yoga, magie sau religii exista "taine" si trairi care se pare ca pot duce la aceeasi "trecere" spre absolut. Dar inca sint prea multe speculatii si incertitudini si pe-acesta tema.

Imi scot palaria in fata descoperirilor stiintei insa certitudinile sunt putine.

certitudinile sint f f multe, daca reusesti sa privesti ceea ce cunoastem deja ca-ntr-un "black box". E tocmai ce a ajutat stiintei si tehnologiei actuale sa avanseze, fara sa fie distrusa de intrebari existentialiste primordiale, precum "ceea ce vedem e real, sau e doar fructul imaginatiei noastre?" Pe de alta parte, nici alte cai alternative de explorare nu s-au aratat inlocuitori clar fiabili, asa ca...
#70716 (raspuns la: #70579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai nou umblu pe forum'uri ai - de Jozzy la: 11/03/2006 23:38:52
(la: viata pur si aimplu)
Mai nou umblu pe forum'uri aiurea, fara sa caut ceva anume. Topicul e interesant, dar mai interesant e raspunsul tau, inas. La varsta asta nu imi permit sa vorbesc despre familie sau chestii de genul asta, insa m'am gandit frecvent ca as prefera sa fiu femeie de cariera, in ciuda faptului ca am o relatie destul de stabila care pare a fi promitatoare. In societate foarte multi pretind a avea o viata "minunata" alaturi de familia lor "perfecta"... In trecutul oricarei perechi de tineri care se afla la inceputul unei casnicii se intampla multe mizerii, certuri si gesturi dureroase. Cand esti tanar ai o putere mai mare de a trece peste anumite lucruri, dar ma intreb: Oare peste timp nu reies la suprafata? Cu siguranta ca da si astfel apar reprosuri care se transforma in insulte si multe altele... Apare pe parcurs si raceala intre cei 2, si obligatia morala de a fi intr'un fel sau altul. Bineinteles ca diferenta dintre perfectiunea pe care o pretinde omul in societate si ceea ce traieste este enorma si presupune, prin urmare, o frustrare. In privinta femeii, dupa parerea mea, dispare tot ce inseamna tinerete, libertate, feminitate si consider ca nu timpul si varsta le omoara, ci noi cu propriile noastre conceptii. Admit ca as putea gresi...nu aruncati in mine cu noroi:))
#110862 (raspuns la: #110775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hard-candy - de zaraza sc la: 14/08/2007 15:24:22
(la: Declin sau evolutie spirituala?)
Trebuie ca exista un pas intermediar intre tentatie si act,gandind...la Adam si Eva si la omul zilelor noastre;acel pas este,fireste,ratiunea sau gandirea,care reprezinta opusul naturii noastre ubicue,pe nume lene spirituala.
Toti avem un sine bolnav[rau] si un sine sanatos[bun] dar responabilitatea lui D-zeu trebuie sa fie responsabilitatea noastra,anume-drumul anevoios catre intelepciune-lucru care ne repugna,in general!
Asadar,in ciuda faptului ca peste tot e razboi,poluare si coruptie credeti ca lumea a evoluat pe plan spiritual sau a regresat? Sunt comportamentele jignitoare mult mai criticate decat altadata?Sunt educatia si autoeducatia 'indestulatoare'?Vedeti MAI MULTI oameni spirituali?


Definitia Sinelui este diferita in psihologie fatza de textele gindirii hinduse, de exemplu. Sa lasam Sinele ca nu discutam definitia lui, ci despre om si societate.

E foarte interesant ce ne propui, dar punctele de vedere ne sint diferite. Mi-e greu sa imi expun parerile pentru ca vad altfel problema.

Nu ma intereseaza ce face lumea, ci ce fac eu. In masura in care ne facem curatenie in noi va fi mai bine si in lume. Doar ce facem noi cu noi si puterea exemplului poate schimba ceva in lume. Nu stiu daca chiar repugna intelepciunea, poate doar unii le pun eticheta de fraieri inteleptilor...

Comportamentele jignitoare sint mai cool, sint mai tolerate.

Educatia si autoeducatia se bazeaza acum pe materialism, ceea ce e o greseala.




GV - de om la: 23/07/2009 22:30:07
(la: Haiclas)
nu inteleg de ce ... :( ???

DPMDV, este :)! La nivel individual suntem unici, dar la nivel global sapartinem unor societati create/adaptate mediului si posibilitatilor noastre genetice (care la randul lor sunt adaptari unui tablou si mai mare).
Daca un OM = o societate atunci. ala este omnipotent...si s-ar regula singur :)))
Sincer nu am probleme sa ma gandesc (si sa accept) ca sunt neimportant ca individ intr-un tablou cosmic mai mare!
#466414 (raspuns la: #466404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
.knulp - de wp la: 27/02/2013 08:32:10
(la: Extremistii ortodocsi, fata cu LGBT-ul)
Iarta-ma ca intervin, dar citind mesajele tale am si eu niste intrebari;
- ce inseamna pentri tine un om sau o societate primitiva vs. om sau societate civilizata?
- cum ar trebui sa fie societatea romaneasca?
- cine stabileste aceste norme?
#642731 (raspuns la: #642726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre societatea civila... - de Marian Stan la: 06/12/2003 12:33:12
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Ma intorc la tema inceputa de noi pentru ca ma doare inima auzind lucrurile astea de la Radu, un om care cunoaste situatia ONG-urilor din Romania... Eu aveam un "feeling" despre ce se intimpla cu fondurile si cu activitatile onegistice (un termen care mi-a venit acum, asa, aiurea) dar sa intelegi de fapt ca asta este realitatea, e o crima a sperantelor noastre... Asta este, Radu, o crima a sperantelor! Pentru ca daca societatea civila nu capata putere cit mai repede, nici ca va mai putea recupera terenul pe care il vor cistiga politicul si oamenii de afaceri. Trei poluri de putere trebuie sa existe intr-o societate: in politica, in afaceri si in societatea civila. Iar daca vrem sa avem o tara cu oameni fericiti si mindri de statutul lor de cetateni, puterea societatii civile trebuie sa o depaseasca pe oricare dintre cele doua. Intr-o tara civilizata, aceasta putere a societatii civile ESTE GARANTATA A FI MAI MARE, chiar de catre celelalte doua puteri, pentru ca oamenii sint in principiu doar 8 ore la munca (deci in business sau politica) iar restul de 16, FAC PARTE DIN SOCIETATEA CIVILA. la noi insa, politicul s-a obisnuit SA-SI IA CU EL ACASA POLITICA, oamenii de afaceri, SA-SI IA CU EI ACASA AFACERILE si atunci cum sa nu ajunga la aceasta intrebare criminala: la ce ne mai trebuie societate civila puternica? Politicienii si oamenii de afaceri nu isi doresc sa fie civili! A fi civil este o cadere in rang in Romania. Eh, in occident nu este asa! A fi civil, aici, inseamna exact opusul. Abia astepti sa iesi de la munca, sa arati cine esti!...

Multe lucruri mai sint de vorbit pe tema asta... si ma bucur sa ma gasesc cu voi aici. Imi place Luneta si acesta este motivul din care fac legaturi foarte dese intre forumul meu si al vostru. Bravo Racovitan, nu stiam de tine pina sa-mi spuna Radu...

Marian Stan
www.megaforum.ro
#6062 (raspuns la: #6054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isabela Iorga_ Despre originile omului - de SB_one la: 29/12/2003 11:17:08
(la: Tablitele de la Tartaria)
Despre originea omului
Sursa: Isabela Iorga
Data: 06.01.2003

La Annunaki (Nephilim) s-au descoperit cateva tablite sumeriene, continand un text foarte curios pentru noi, prin informatia pe care o transmite. Aflam ca, acum 450 000 de ani a aterizat pe Pamant o civilizatie sosita din Constelatia Taurului, roiul Hyadelor, pentru a-si salva planeta. Au extras de pe planeta noastra cantitati de aur si alte materii prime ce le erau necesare pentru atmosfera lor. Ei sunt cei care raman aici si vor intemeia o supercivilizatie pe care noi o cunoastem sub denumirea de Sumer. Ceea ce se cunoaste eronat este spatiul in care aceasta civilizatie a sosit si a intemeiat prima sa tara. Multi afirma ca civilizatia sumeriana a aparut dintr-u inceputuri pe teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, in vechea Mesopotamie, insa nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si voi incerca sa demonstrez si de ce, studiind chiar documentele vechi sumeriene.

Aceasta civilizatie intemeiata de catre extraterestrii din Constelatia Taur (steaua Aldebaran), a aparut pe teriroriul vechii Hiperborea, in zona actualilor Carpati. In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost “importate” din Sumer, dar dupa ce sunt verificate si datate la Moscova, concluziile vor fi altele. Tablite de acelasi tip se vor descoperi ulterior celor de la Tartaria in zona Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta. In sprijinul afiramatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice( Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea “Istoria ceasurilor” pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioctiv(C 14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu 2 milenii decat cele din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria, localitate pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures), este mult mai vechi decat cel descoperit pe placutele din Sumer.

Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)". Pe aceleasi tablite de la Tartaria, s-au gasit scrise cuvintele: “BAB"=Poarta" (intrare-iesire), evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului", SARRU-RABU = "Marele rege", un titlu, o demnitate, evidentiata prin "tichia regala", iar prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume. Orasul Badtabira, cum se numea atunci Tartaria, era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"). In aceasta tara sunt pomeniti a fi aparut, (tot pe tablitele de la Tartaria), “Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

Am prezentat cateva dintre informatiile existente pe placutele de la Tartaria fiindca legatura dintre ele si ceea ce voi expune ulterior este fantastica. Concluzionand datele expuse mai sus si care sunt imposibil de contestat, fiind autentice si provenind din cea mai directa sursa, aflam ca pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a existat o civilizatie de “zei”, ai “lunii si ai focului”, o tara mare, care cuprindea patru districte si avea capitala in orasul Badtabira (Tartaria), condusa de catre regele ENMEENLUANNA. Aceasta tara va ramane consemnata in documente sub numele de Tara LUANNA sau Tara regelui AN. Cu toate acestea, el nu a fost primul rege al tarii, ci tatal sau, regele ANU, asa cum ne-o confirma si scrierea de pe placute: “fii lui AN si stramosii lui ANU”. Ei au intemeiat cea mai veche dinastie regala cunoscuta pe pamant, de pana acum, cea numita a Basarabilor. Aceasta Tara, LUANNA sau a lui ANU, se intindea in NV tarii noastre, in munti.

In “Legenda lui Ghilgames”, epopee sumeriana, se povestesc intamplari din timpul domniei regelui Anu si a potopului care a avut loc atunci. Dar pana sa se produca potopul, mai precis pana sa fie provocat de catre extraterestrii din Tara LUANNA, au avut loc mai multe evenimente importante care au determinat, in final, luarea fatidicei hotarari. Pentru a ilustra cat mai corect si clar evenimentele acestea, voi apela la celebra lucrare, despre care nu se poate afirma ca a fost falsificata. In mit ni se povesteste cum au decis “zeii” sa creeze o noua fiinta si cum au si creat-o. Ea este numita Enkidu in povestire, iar in Biblie se va numi Adam ( insotit de catre Eva, consoarta lui). Toate aceste denumiri nu reprezinta nimic. In epopee, fiintei nou create trebuia sa i se dea un nume, in Biblie s-a tradus gresit ceea ce dorea sa se exprime initial. Adam reprezinta denumirea AND-ului pe care noile fiinte il aveau, iar Eva, care in ebraica se traduce prin HAVVA=viata, reprezinta viata fiintei create. Adam si Eva inseamna impreuna AND-ul si VIATA, deci o noua fiinta, viabila, cu ADN-ul uman actual si care a fost creata pe cale genetica, de catre extraterestrii.

Noile fiinte au fost create din ordinul regelui ANU, dar au fost “plamadite” de catre zeita Istar, fiica regelui Anu si nu aratau precum arata omul in prezent, ci, dupa cum ne informeaza epopeea, omul nou era: “o fiinta de-o putere coplsitoare, cu trupul invelit in par, asemeni fiarelor din codri”, “un urias”, care, dupa ce “a imbratisa-o pe frumoasa din Uruk, “si-a pierdut din vlaga”, “fiarele au fugit de el, simtind ca nu mai e de-al lor” si el “s-a facut mult mai chipes si mintea i s-a limpezit.”Observam ca primele fiinte, create pe cale genetica, erau mai putin aspectuoase dar foarte puternice, forta lor bruta fiind prinicipala trasatura care ii interesase pe creatori inca de la inceput, ele urmand a fi folosite in muncile cele mai grele, aidoma sclavilor si totodata, li s-a fixat prin informatia din AND si o limita de viata, de 120 de ani pamanteni. Noile fiinte nu gandeau si nu stiau sa se reproduca ( aceasta idee o regasim si in Biblie, cand ni se spune ca Adam si Eva nu se impreunasera,“nu gresisera” si nu gustasera din “Pomul cunoasterii binelui si al raului”, adica nu incepusera sa gandeasca si, drept consecinta a acestui fapt, nu se bucurau de liberul arbitru, pentru a face diferenta dintre bine si rau). Odata ce aceste fiinte incep sa se reproduca, vor apare modificari in natura fiintei lor, atat de ordin fizic, cat si intelectual. Se pare ca urmasii “primilor creati” sunt fiinte cu un aspect fizic placut, pierzandu-si blana de pe corp, mai slabe ca putere fizica decat stramosii lor, dar cu o minte mai “limpede”, adica mai buna.

Totul ar fi fost bine si frumos daca unul dintre fii regelui, ( acestia erau Enki, zeul intelepciunii, numit si EA si Enlil, zeul vazduhului, numit si EL), Enki sau EA, nu s-ar fi revoltat impotriva tratamentului animalic si fara de mila aplicat noilor fiinte. El le va invata sa se reproduca si ii va invata sa gandeasca. Din acest moment, noile fiinte vor gandi si se vor inmulti independent de vointa creatorilor, dar mai ales, la un moment dat se vor ridica impotriva acestora si a modului in care erau tratati.

Care va fi reactia extraterestrilor? Ce se va intampla? Din mit aflam ca regele a convocat un consiliu, o adunare, in orasul Suruppak, unde s-a discutat foarte aprins despre transformarea suferita de catre fiintele create spre a le deservi intereselor proprii si s-a propus ca toate aceste fiinte revoltate si neascultatoare sa fie innecate printr-un potop, hotarare pe care regele Anu a aprobat-o in final. Prin decizia de a face sa dispara toate fiintele create de ei si pe cele nascute din acestea, extraterestrii au dorit sa distruga urmele si efectele unui experiment genetic, care, din punctul lor de vedere, se soldase cu un esec, ceea ce au si facut. In epopee, zeita Istar, fiica regelui Anu, care face o multime de rautati, urmarind rezultatele potopului la a carui producere consimtise, se inspaimanta:” De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult”. Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera “zeii” : “Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.” Cat de clar precizeaza mitul lui Ghilgames faptul ca potopul a fost provocat de catre extraterestri si mai ales ca proportia si urmarile sale au fost calculate gresit de catre acestia…

Zeul EA ii informeaza pe oameni (“fii lui Cain”) despre iminentul eveniment si Noe, care in mit se numeste regele Ziusudra, va pleca pe mare si se va salva, el impreuna cu toata tara sa, adica impreuna cu toate fiintele de felul sau, urmasii sai. Zeul EA va fi considerat tradator si damnat de catre neamul sau, urmand ca persoana sa-i fie acoperita de rusine, blamata, creindu-i-se in mod voit un renume malefic si devenind in constiinta omenirii acel “Sarpe” care i-a ispitit pe oameni sa greseasca, Diavolul biblic. Acest personaj apare in Biblie sub forma sarpelui care a ispitit-o pe Eva sa muste din mar, deoarece el era conducatorul unei fratii, a unei societati numita Fratia Sarpelui si, probabil era apelat cu titlul de “Sarpe”, dar Enkil nu a facut altceva decat sa ia apararea unei fiinte slabe si sa o ajute. Dupa Potop, o parte din locuitorii din aceasta zona vor migra spre un alt teritoriu, intemeind Sumerul.

Acestea sunt pe scurt evenimentele care s-au petrecut in acele timpuri, pe teritoriul Carpatic, iar faptul ca Potopul biblic s-a pornit aici poate fi explicat precis si clar. In civilizatia sumeriana ni se vorbeste despre cei opt regi care au domnit inainte de potop, pentru un timp de 241 200 de ani si despre dinastiile Ur, Kis, Uruk de dupa potop, cu regii lor, care au domnit pentru perioade de 177 de ani, 24 150 de ani, 3 luni si 3 zile si jumatate, 2300 de ani, iar dupa dinastia lui Uruk, urmand alte dinastii pe care nu le mai cunosc. Aflam ca din momentul sosorii extrterestrilor si a instalarii lor in Tara LUANNA, acum 450 000ani si pana la Potop s-au scurs 241 200 de ani, timp in care fiinte creata pe cale genetica a avut timp sa evolueze, sa devina independenta fata de creator, ca specie si organizare sociala si chiar sa se ridice impotriva acestora. Facand un calcul ar insemna ca acum 208 800 ani a avut loc marele potop. Data aceasta concorda cu data la care s-a produs cel de-al doilea cataclism din istoria Atlantidei, adica acum aproximativ 200 000 de ani ( primul avand loc acum aprox. 800 000 de ani, cel de-al doilea, acum aprox. 200 000de ani, iar ultimul, prezentat ca fiind un mare potop, acum 11 000 de ani). O prea mare coincidenta, nu-i asa? Potopul declansat de catre extraterestrii din zona muntilor Carpati a afectat foarte puternic Atlantida, determinand plecarea unei populatii numeroase de pe insulele ei, spe alte zone de pe glob. Despre migratia atlantilor si despre conflictul iscat intre ei, extraterestrii si fiintele nou create vom vorbi cu o alta ocazie.

Sper ca am reusit sa va conving de veridicitatea celor mai sus prezentate sau daca nu, cel putin sa va provoc sa cercetati singuri.


http://www.rufon.org/articol/16/


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7416 (raspuns la: #7321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Societatea romaneasca de ieri ...mult mai decojita azi. - de DESTIN la: 28/10/2004 03:13:31
(la: Sa mori in Romania, azi)
Haos ,coruptie,demolarea demnitatii umane,umilirea omului,... cauza si scop.

Societatea romaneasca de ieri :scop (comunismul)...mult mai decojita azi cauza ( comunismului).

Sunt rani adanci lasate de vechiul sistem,fie ca romanii prin intelepciune sa depaseasca in scurt timp aceasta situatie.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#26587 (raspuns la: #26429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
societatea - de (anonim) la: 27/01/2005 20:07:14
(la: Despre femei si barbati si infidelitate)
vezi tu draga, de aia omul este un animal social, trebuie sa traim in societate unii cu altii si de aceea regulile, morala sunt absolut neceare relationarii interumane. ce ar fi daca fiecare ar face orice trasnaie care ii trece prin minte? unde am ajunge? ar fi un haos.
intr-o societate umana regulile sunt abslut necesare, ele ne apara de instinctele noastre care pot deveni periculoase.
#34734 (raspuns la: #34239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat ati donat societatilor ro - de Datcu Vladimir la: 10/02/2005 12:28:49
(la: Cit ati donat victimelor cutremurului din Sud-Estul Asiei?(bani)
Cat ati donat societatilor romanesti care se ocupa de orfani sau de batrani, in ultimii 30 ani? De cate ori ati dat un covrig unui om "de pe strada"?
Prin asemenea campanii se muta atentia de la problemele unei natiuni catre unele care nu o privesc. Calamitati naturale exista de mii de ani si tot de mii de ani oamenii mor din cauza acestora. Copii romani care sunt traficati sau batuti , umiliti, etc, de ce nu li se ia apararea si sa li se ofere ajutorul? Tam tam politic, cat de generos sunt eu, care din averea mea de 1,2, sau 3 mil USD stiuti, donez 30 mil lei, pentru victimele cutremurului!! dar cand merg cu masina pe strada ii injur pe cei care spala parbrize sau vin sa cera cateva mii de lei la geamul fumuriu al limuzinei. O tara de tampiti
despre modernitatea omului - de wiggin hegemon la: 13/02/2005 11:14:35
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
deci noul om e definit prin consum, prin faptul ca e intodeauna "politically correct" si isi neaga atat originile cat si zeii (cu exceptia noului idol, cresterea PIB-ului). Domnul Patapievici ne propune o intoarcere la origini, la vechiul traditionalism. Dar pot fi aplicate solutii noi pentru probleme vechi? Oare omul va continua sa se degradeze pana la un animal care refuza orice realitate inafara de cea a televizorului - vezi Platon, mitul pesterii - sau se va renaste. Tind sa cred ca aceasta decadere nu va continua la infinit, dar nici nu cred ca solutia salvatoare va fi un lucru ce pmai peate fi numit si REGRES.

Dorinta de comfort e intrinseca si imanenta naturii umane. Acum am atins stadiul in care comfortul tinde sa fie absolut. Ganditi-va la imaginea acestui "om recent", ce poate fi dedusa din cartea lui Patapievici. Un hedonist absolut, a carui singura grija e felul in care decurge acest spectacol grotesc numit economie nationala, un om care neaga tot ce se poate din trecutul sau, din cauzele ce l-au format, afirmand ca nimic nu il preceda.

Personal consider aceasta ipostaza mult prea pesimista, si oarecum nerealista. Ma indoiesc ca in trecut toti oamenii aveau acest cult al privirii lumii in ansamblu, ma indoiesc de faptul ca fiecare om min pearte era un filozof care traia pentru contemplarea lumii si marirea lui dumnezeu.

Consider cu tarie ca pentru a transcede aceasta stare de criza, omenirea nu trebuie sa adopte tipare vechi, ci dimpotriva, sa-si restructureze toate sistemele gnoseologice existente, sa-si faureasca idoli noi ("Gott ist tot") pentru oamenii simpli, caci aceastia vor exista intotdeauna. Sa nu uitam ca lumea moderna nu seamana deloc cu vreo societate ce a existat inainte, oricat am incerca sa gasim un precedent al aceste. Motivul petru acest lucru e simplu - omul insusi s-a schimbat
"...societatea in schimb te vede altfel."corina_rizea, - de DESTIN la: 16/03/2005 23:08:49
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Adevarat,traim intr-o societate ca fiinte umane insa nu societatea decide felul meu de a fi ca individ ,reamintesc fiecare fiinta este un mic univers.

Sa cautam idealul de iubire, sa luptam neancetat, in a gasi ceea ce cautam fiecare cu infrigurare.

Odata intalnita iubirea ne va ridica deasupra unei vieti irosite de cautari.

Continuu cauta sa descopari noi cuvinte, cuvinte care sa poata sa exprime ceea ce simtim in unicele momente de iubire.

Adesea m-am gandit cat de dificil de inteles este sufletul care se adapa la izvorul imaginatiei.

Cred cu toata fiinta mea in existenta iubirii pure si mai cred ca, de fapt, cel mai fericit om este acela care are puterea de a trai clipe de fericire pura prin:

- puterea gandului;
- maretia trairilor sale;
- daruire fara rezerve;
- iubire dincolo de cuvinte, de forma, de lumea fizica.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#39645 (raspuns la: #39392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SOcietatea si fenomenul Maggie - de Criterion la: 08/04/2005 10:33:20
(la: inimioarele maggy)
La fel ca si in cazul Eurobingo, loteria nationala sau alte matrapazlacuri de genu tombole cu premii si cazul inimioarelor Maggie scoate in evidenta o problema fundamentala a societatii romanesti - speranta romanului de rand de a-si schimba viata pintr-un "miracol" sau o minune a destinului. Am auzit pe multi condamnand aceasta trasatura de carcater a romanului, trasatura care devine marcanta in societatea noastra, dar sa incercam sa vedem de unde acest mod gresit de abordare a lucrurilor. Multi prefera sa inchida acest subiect cu afirmatii de genu - Suntem un popr de kkt fara sa aduca prea multe argumente. Parerea mea este ca aceasta manifestare sociala este rezultatul faptului ca dupa revolutie ni s-a demonstrat ca muncind cinstit vei ajunge sa mori de foame si singura cale de a putea trai este aceea de a fura (trasatura de caracter esentiala la un popor bogat pe care vrei sa il furi si sa il sarsacesti - ai nevoie de oameni din popor sa participe benevol la asemenea acte "caritabile"). Astfel intr-o societate in care cei care tin la valorile morale si apreciaza munca saracesc in timp ce analfabetii si tziganii isi fac vile, singura sansa a unui om care isi doreste sa iasa din mizerie pare a ramane speranta intr-o asemena "minune a destinului", speranta din urma careia traiesc cei ce stiu sa speculeze ignoranta.
SDS eşti atât de departe de ...sufletul omului! - de spinroz la: 05/05/2005 22:38:19
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) Impresionant! Orice femeie care îşi vinde trupul aşa cum a făcut Maria Magdalenă nu trăieşte plăcerea, nu atinge orgasmul , ea cel mult îl simulează faţă de clienţi mult prea orgolioşi cu bărbăţia lor. Aşa că Mariei i-a fost uşor să abandoneze păcatul prea-curviei. Dar ce se întâmplă cu erotomanele, cu cele dependente de sex. Crezi oare că pot fi ele lesne aduse la pocăinţă. Poate, dar în aceste condiţii de asxcetism sexual s-ar umple spitalele de psihiatrie cu ele. Să fim serioşi! De la Sf. Augustin biserica a preluat ideea păcatului originar şi a stigmatizat sexualitatea ca fiind cel mai mare păcat. După anumite religi creştine ar trebui şi cea din cadrul căsătoriei să fie interzisă sau cel puţin redusă (creştinismul recomandă să se ţină post şi la sex, ce aberaţie?), catolicismul mergând după învăţătura sf. Augustininterzice căsătoria preoţilor, ce absurditate?). Atunci de ce Dumnezeu ne-a creat cu o sexualitate atât de debordantă? Ar fi putut la fel de bine să ne fi făcut ca păsările, care vorba poetului, le vine ,,câte două ori pe an'' sau, ca animalele, odată pe an. Din nefericire pentru morala stoică din care s-a inspirat cea creştină , sexualiatea la om nu este doar pentru reproducere, ci pentru plăcere. E poate singura plăcere care ne aduce fericirea. Să amintesc ce se întâmplă în creier în timpul orgasmului? Se eliberează o serie de substanţe numite de savanţi endorfine, care generează după coit o plăcută stare de bine.
Apropos de faptul că socitatea nu poate face homosexualitatea morală, cum nici adulterul nu-l poate face e bine de amintit că Sf. Augustin a făcut din cunoaşterea binelui şi răului un păcat. Dar Dumnezeu a spus, atunci când omul a încălcat interdicţia şi a muşcat din pomul cunoaşterii: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din noi'' (Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns prin actul sexual (asta se subînţelege din mitul biblic), ca Dumnezeu, deci a fost o înălţare şi nu o coborâre în păcat, atunci experienţele sexuale de genul homosexualităţii ne pot oare coborâ? Homosexualitatea şi adulterul sunt şi acestea tentaţii ale mărului. Poate cineva să interzică asemenea comportamete? Da ele ne apar din perspectuiva doctrinei creştine şocante şi imorale? Dar sunt ele cu adevărat imorale? Dacă societatea le interzice sau le acceptă ar avea vreun efect asupra celor predispuşi a mânca din pom? Socrate spunea că a trăi pentru bine e mai presus decât a trăi pur şi simplu. Toată morala este ca prin orienatea mea sexuală hetero-, sau homo-, să nu comit o nedreptate; e mai bine să suport o nedreopte şi în asta constă sublimul moralei socratice decât s-o comit. eu la această morală subscriu şi nu l-a cea prescrisă de religii. Dacă prin comportamentul meu sexual comit o nedreptate, atunci da, sunt de acord ca homosexualitatea să fie pusă la stâlpul infamiei. Privită sub acest aspect, adulterul este de condamnat mai tare decât homosexualitatea fiindcă prin aventura lui se comit numai nedreptăţi.
Dacă în Sodoma s-a oprit reproducerea prin practica homosexualităţii şi comunitatea era condamnată la dispariţie pe bună dreptate era de şters de pe faţa pământului.
Oricum paradoxul imoral apare şi mai evident la Lot, unde cele două fiice comit incestul cu propriul lor tată. Motivaţia i(morală) a fost că nu ar fi mai avut urmaşi, fiindcă în jurul lor nu mai erau oameni. Dar incestul este şi mai mult de condamnat fiindcă duce inerent la degradarea speciei. Cum explici dumneata d-le SDS acest paradox biblic: de la homosexualitate la incest?.
.
#47196 (raspuns la: #46729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul este activ sexual 365 de - de Cassandra la: 16/05/2005 16:39:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Omul este activ sexual 365 de zile pe an, si este la fel de gresit sa privim sexualitatea umana ca avind scopul unic cel al perpetuarii speciei, cum este gresit sa privim sexul ca un simplu act a carui finalitate este obtinerea de placere senzoriala imediata. Cine gindeste asa, nu vrea sa inteleaga natura umana dupa parerea mea. Sexul trebuie privit ca o parte importanta a vietii omului, o forma de exprimare a emotiilor si sentimentelor, a stimei de sine, de a ne bucura de viata si de propria existenta si de a fi fericiti. Si bineinteles este o forma de exprimare a iubirii. Din toate cele de mai sus, sexul este moral iar acceptarea propriei sexualitati in spiritul naturii fiecaruia, este o decizie morala.

Este evident faptul ca atractia pentru persoane de acelasi sex nu este o decizie proprie, nimeni nu alege sa fie homosexual de bunavoie. Ca urmare pentru un homosexual decizia de a accepta propria sexualitate in concordanta cu natura sa, este o decizie morala. Toti avem dreptul sa ne bucuram de viata si sa ne manifestam emotiile si sentimentele, in fond sa fim fericiti, atita timp cit nu facem rau nimanui in jurul nostru. Este mult mai imorala impunerea relatiilor heterosexuale acelor indivizi care sint atrasi de persoane de acelasi sex, ceea ce se practica si se practica inca cu consecinte nefaste.

V-ati gindit vreodata care este esenta normelor morale? Este aceea de a putea exista si convietui ca specie, in armonie sociala. Orice este considerat imoral – minciuna, crima, furtul etc. trebuie evitat pentru ca pune in pericol convietuirea si existenta societatii umane. Este insa moral sa fii fericit atita timp cit fericirea personala nu se obtine in detrimentul fericirii celor din jur. Cine intelege aceste principii si nu urmeaza doar normele morale pentru ca asa sint dictate de oricine le-ar putea dicta, intelege necesitatea flexibilitatii si relativitatea normelor morale sociale. Unii inteleg , altii au nevoie ca moralitatea sa le fie impusa prin frica pedepsei divine. Rien 2 Loin ascunde familiei sale realitatea cu privire la propria sexualitate (ceea ce poate fi privit ca imoral) dar o face cred cu buna intentie de a mentine si proteja relatiile cu familia sa, de a le proteja fericirea ceea ce schimba aspectul problemei.Fiecare ne cunoastem familia si luam deciziile pe care le consideram potrivite. Este o realitate ca multi homosexuali au fost respinsi si declarati "decedati" de propria familie din momentul in care au considerat moral sa le impartaseasca "secretul". Profit de ocazie sa salut interventia ta, Rien 2 Loin si sa-ti spun ca o consider binevenita. Eu cred ca cei care nu trecem prin ceea ce treci tu, nu putem intelege decit partial situatia. Si iti doresc sa fii fericit si impacat cu tine insuti.

Homosexualitatea poate fi imorala in aceleasi situatii in care heterosexualitatea poate fi imorala, dar homosexualitatea per se nu are nimic imoral, este doar o alta forma de convietuire.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...