comentarii

despre prietenie si iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nu au nevoie de prietenie si iubire! - de Baby Mititelu la: 23/10/2012 14:10:41
(la: Tinerii si problemele de directie)
Ultimele vorbe m-au speriat. Ca le e frica de insecte, ca sunt mai sensibili si fricosi, ca-s putin handicapati in cautatrea unui loc de munca...nu-i chiar grav ...dar ca nu au nevoie de prietenie si iubire....chiar ESTE.
Prieteni - de DINU IONESCU la: 13/07/2006 19:34:23
(la: despre prietenie)
Poporul roman , ale carui proverbe(dupa umila mea parere) ating un inalt nivel de intelepciune si au o uimitoare profunzime, zice simplu:
"Prietenul , la nevoie se cunoaste".In experienta de viata a fiecaruia , se poate dovedi cat de adevarata este aceasta zicala.
Ca si V .Tamas cred cu tarie ca durabile sunt numai prieteniile pe care ti le faci inainte de terminarea liceului.
Ar fi foarte interesant de explorat relatia intre prietenie si iubire.Cred ca ,la limita , fara prieteni poti trai(mai greu, e-adevarat),dar fara iubire nu: aceasta inseamna ca ai trait degeaba.
Alta ideie:nucrezi ca foarte(prea) multi prieteni iti pot afecta relatia sentimentala cu o anumita persoana?Sigur, aici e de analizat: prieteni dinainte, de dupa, etc.
SAM.
Prietenie? - de cosmacpan la: 21/01/2008 15:55:20
(la: de unul singur........)
"Prietenia este iubirea care înnobileaza viata şi-i da un sens. Ea se contopeşte cu generozitatea şi e singurul sentiment dezinteresat. Pierdută, omul trăieşte din dâra ei luminoasă. In veci, negăsită, urmele ei se văd pe toate cărările vieţii. Oriunde vei pune piciorul, omule iubitor, te vei regăsi cu prietenia, căci altfel ce am deveni când am ajunge undeva şi am şti că nimic nu ne aşteaptă? Ce ar fi când am pleca şi am fi siguri că nimeni nu se va mai gândi la noi?
Prietenia e in noi. Totul vine din noi. Nimic nu vine din afara. Si acela care nu găseşte iubirea în el, nu găseşte afara nimic. Fără dragostea care ne fecundează inima, toate frumuseţile terestre sunt reci si înspăimântoare.
Răsărituri si apusuri ce vărsaţi văpăi de aur peste nepăsarea firii si voi ceruri stravezii ce vă contopiţi cu marea; si voi nopţi de argint, mărturii nepieritoare; şi voi preumblări nesfârşite de fioruri, - ce aţi deveni voi, toate aceste măreţii, fără iubirea care e în om? Dezolări neptuniene. Farmecul e în noi, întreţinut de iubire. În afara, marea indiferenta.
Nu poţi iubi lumina, fără să iubeşti în acelaşi timp oamenii. Nu pe toţi. Nimeni nu-i iubeşte pe toti şi nici Iisus nu i-a iubit astfel. Iubim doar ceea ce ni se aseamănă, în felurite privinţe. Iubim dorinţele noastre."
(PI)
tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare... - de cosmacpan la: 30/09/2004 19:33:40
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura
Publicat de admin la 26/11/2003 - 17:29

« cine n-aude, nu vede si tace, traieste o suta de ani in pace »
parca aceasta era omerta, sau legea suprema (a nu se confunda cu prima si cea mai importanta lege, cea a iubirii ….).
Nu vorbi, nu privi, nu scrie!" - un concept pe care Radu Herjeu nu vrea sa-l accepte.
Dintre sute de catarge care lasa malurile, cate oare or sa le-nece, vanturile, valurile…
Am intrat in acest port ca sa vad ce activitati se desfasoara si marturisesc ca lipseste ceva « munca patriotica ». Plecand de la supararea domnului Jay si trecand prin nedumerirea domnului Admin ma opresc la domnul Dinu si la domnul Radu. De ce ? pentru ca subiectul pus in discutie este deosebit de fierbinte. Recunosc cu toata sfasiala ca nu am reusit sa parcurg reusitele festivalului si ale centrului de resurse pt tineret (sincer vorbind daca in Constanta exista o sucursala, sunt direct interesat sa ajung si el acolo ca sa-mi expun punctele de vedere si parerelile - daca este nevoie de experiente traite - intr-un dialog cu tinerii constanteni pt ca eu traiesc cu sentimentul ca ei ne sunt nadejdea). Se spune : cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. De multe ori ma trezesc ca sufar « de prostie » pentru ca ma doare sa vad ce se intampla in tara. Ma doare pentru ca nu ma duce capul sa fac ceva ca sa schimb putin din mentalitatea celor din jur : imi place folclorul ( simpatii si antipatii ca orisicine) dar nu ma usuc de dorul manelelor, imi place umorul dar e prea multa « vacanta »  la acest capitol ca parca iti vine sa te intrebi (unde ni sunt visatorii ?), imi plac stirile calde dar in ultima vreme prea avem parte numai de : crime, sinucideri, violuri, bestialitati, nebunie, droguri, proxeneti, prostitutie, inundatii, furtunii, spargeri, tigani, sedinte parlamentare, sedinte de guvern dar din ce in mai putine stiri despre fericire, bucurie, copii si bunuri de valoare pe care le avem. Pavlov a demostrat, iar ceilalti aplica astfel incat din lipsa de altceva « salivam » (sa fie si asta o forma de manipulare sau numai pervertirea voita prin desfiintarea frumosului si a bunului din noi ?). De ce imi aduc aminte ca prostul de mestesugarii « fenomenului pitesti » cand se urmarea reeducarea ? (asistam oare la o noua reeducare ?) (si ne mai miram ca suntem priviti de toti vecinii de bloc (ma refer bineanteles la UE si la europenism) Sa fie dorinta lor de a avea si rude sarace la masa sau numai a logofetilor de la noi (sau poate ciocoi)?
Indiferent daca stim sau nu toate descoperirile stiintifice din domeniu (« sunt nenumarate modalitati de "amprentare" de genul cookies & etc ») ramane intrebarea : mai are farmec un bal mascat fara masti ? Daca tot ne-am dat intalnire aici de ce sa nu traim fantezia fara frustari si suparari ? caci intr-o cafenea pot intra sa deguste aerul si un « erudit » si un « prapadit » si un « domn » si « un tigan cu mertan » si o « rasata » si o « nespalata », caci vorba lui nenea Iancu «  eu cu cine votez ? » suntem aici, sper, ca intr-o antica academia unde erau rostite adevaruri traite dar (spre rusinea mea, n-am ajuns pana acum acolo) banuiesc ca existau si fluieraturi. Eu nu cred ca rosiile si salatele sau merele stricate sau ouale clocite sa se fi inventat doar la sfarsit de secol 19 (ca forma de protest anonim la adresa vorbitorului). Spiritele elevate suporta coloratura de vocabular, noi de ce n-am incerca sa intelegem durerea adunata scapata, exprimata in astfel de replici mai colorate ? Deci Romania este Romania romanilor de toate categoriile, de la profesori universitari, la manelisti, a fetelor de la « Apaca » la a celor de la « Capalna », a olimpicilor la informatica si a minerilor, a lui Coposu si a lui Barladeanu, a presedintelui din legislatia trecuta si celui actual sau viitor (tot o apa si-un pamant ?).
Chinezul (bata-l vina sa-l bata ca a lasat mai multe vorbe scrise decat romanul) spune : daca vrei sa schimbi lumea, incearca sa schimbi un om de langa tine. Dar ca sa pot schimba pe altul in primul rand incerc sa ma schimb pe mine insumi. Se poate povesti o multime despre schimbare (Schimbarea la fata a Romaniei) sau despre « reconstructie » caci de fapt telul meu este sa ma « recladesc », sa ma « reconstruiesc » (« Daramati templul acesta si-l voi ridica in trei zile » - iarta Doamne nerusinarea mea). Asa inteleg eu sa nu « accept conceptele ». Poate ca voi reusi sa fiu un exemplu si voi reusi sa schimb ceva in preajma dar de exemplu mi-as dori mai mult sa fiu prietenul copilelor mele si nu exemplul lor – daca e sa fim sinceri – de ce ? pentru ca citeam undeva ca prietenia este acea strare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect. De ce toata aceasta vorbarie fara rost ? poate pentru ca sunt « statut si nevorbit » ? poate ca imi caut prieteni care incearca si ei sa schimbe ceva in jurul lor ? nu stiu dar cu siguranta pentru ca aici nu este nimeni care sa-mi inchida microfonul, sa puna scaunele pe masa, sa stinga lumina de trei ori la rand (hai ca-i timpul sa mai si plecam…). Ca de obicei glume proaste si sare amara (purgative…purgative….) (din partea mea bineanteles) dar aduc in discutie si parerea unei participante (dintr-o alta conferinta) transpusa de mine «  ce s-ar face lumea fara noi, bufonii ? »
Astept interventiile legate de subiect (conceptele si acceptarea sau neacceptarea lor – conditii minimale de rezistenta la manipulare, motivare, automotivare, delasare, declasare etc….), caci imi doresc sa privesc, sa scriu, si daca mai este cineva treaz sa….vorbesc….
Qvo vadis Domine ? (incotro duc pasii nostri Doamne ?)


REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

Pentru OLIVER: - de dee la: 02/05/2005 15:32:10
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ceea ce am de spus va fi intr-un limbaj simplu care cauta sa imbrace cat mai bine gandurile nascute in urma luarii la cunostinta despre alte trairi, aici fiind vorba despre,,the same-sex sexuality''.
Greseala cea mai mare de care se feresc pana si cercetarile empirice este de a nu da un verdict definitiv si a nu generaliza pe baza catorva rezultate, care nu sunt decat o fateta din cine stie cate altele care conduc la adevar. Ceea ce ai experimentat tu si altii in acest domeniu, au facut-o si altii cu mii de ani inainte de a se fi nascut toti cei care acum strang date si dovezi despre anormalitatea homosexualitatii, urmati de cei care, ca avocati ai apararii, prin contraargumente cauta sa ii mai potoleasca pe primii, reabilitandu-i pe non-heterosexuali.
Daca a devenit o dezbatere ,,pe viata si pe moarte'' este pentru ca astazi, mai mult ca niciodata instrumentele de a-ti demonstra apartenenta la o normalitate sau alta, sunt mult mai rafinate. Si de o parte si de alta a baricadei avem pietrele potrivite cu care sa aruncam unii in altii.
Credinta mea este ca traim timpuri in care mai mult ca oricand convietuirea in pace si liniste este cu mult mai greu de realizat; civilizatia si epoca noastra bogata informational isi cere tributul.
Iar cei ca tine care iubesc atat de mult iubirea din ei insisi, incat isi cauta proiectia peste tot si uneori cu pretul stigmatizarii, sunt ,,rara avis'' sau fac parte dintr-o minoritate catalogata drept ,,visatori'' sau ,,inadaptatii secolului XXI''.
Personal, am invidiat legatura afectiva foarte puternica dintre partenerii de acelasi sex; nu am nici curiozitatea si nici curajul de a experimenta o relatie cu alta femeie, dar recunosc ca ceea ce cauti tu intr-o relatie si modul cum ai descris-o tu este si ideea mea despre ce insemana iubirea. Exista si de o parte si de alta, hetero si homo care nu au scapat de aspectele gregare ale ,,carnii'', facand din sex simpla hrana a unui instinct innascut; dar atunci cand vezi dincolo nu mai ai chef sa condamni pe cineva doar de dragul condamnarii.
Prietenia si iubirea care sa te implineasca ... din ce in ce mai greu si-ti trebuie un dram de noroc!
Pana atunci contemporani cu aceste,,timpuri'' tot ce poti sa faci este sa traiesti frumos, in pace cu tine insuti, acceptandu-te cu ale tale, cu impliniri si neimpliniri, iar la capitolul fapte fa ce vrei cu conditia sa nu-i ranesti pe cei din jur - una din conditiile respectului fata de ,,cei de langa noi''.

#46662 (raspuns la: #42209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e...viata noastra... - de celtic_sun la: 27/05/2005 21:25:59
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
intr-adevar,o parte din viata noastra este legata de aceste despartiri.eu le privesc ca pe niste etape prin care trebuie sa trecem si sa acceptam ca asa a fost sa fie.altfel,ar ceva de genul sa il tragem la raspundere pe Dumnezeu ca de ce a facut asta,cum de a indraznit,ceea ce mi se pare absurd.si in orice caz,o fotografie,telefonul,mail-ul nimic nu se compara cu intalnirea fata in fatamcu o imbratisare cald,cu o privire plina de prietenie si iubire.
dar trebuie sa privim inaintem,trebuie sa invatam sa pretuim fiecare clipa si fiecare amintire frumoasa.
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Radu - de cico la: 18/07/2005 10:14:06
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
imi cer mai intii scuze ca, aproape fara sa-mi dau seama, m-am trezit vorbind atita despre tine la persoana a treia. Ti-ai dat poate apoi seama ca si reprosurile pe tema dialogului au fost pe undeva si-o provocare, o invitatie de a comunica mai mult direct cu noi. Provocare pe care am regretat-o imediat, ca ma tem sincer ca banalul conversatiilor pot altera creativitatea, relativa detasare de cele lumesti si refugiul spre psihanaliza sau poezie. Indiferent de calitatea argumentelor.
Frumos ai spus ca nu esti poet, ca esti ...un gind. Sint oameni ce se exprima natural prin poezie, si nu as crede ca n-ai fi constient de asta :)
Eseul tau este in esenta o reflectie, in pofida asa-zisei invitatii la dialog.

Mie-mi apare oarecum evidenta "problema" dilemei in care te-ai gasi : e distanta enorma intre conceptul idealizat de prietenie (sau de iubire) si manifestarea lui concreta. In "scrisori" ai utilizat o analiza bottom-up, pornind de la observatii si cautind concluziile. Eseul de fata incearca (fara succes, mi-as permite sa spun) o abordare top-down, inaltind notiunea\conceptul de prietenie pe piedestalul cel mai inalt (ce poate fi mai presus decit "Dumnezeul" cuiva?) si cautindu-i materializarea in viata concreta. Esecul si deziluzia sint iminente.

Despre prietenie si iubire (si as adauga, mai general, etica si morala) ar trebui sa ni se predea inca din scoala, poate pe la-nceputul anilor de liceu. Un curs serios si consistent, predat nu de vreun preot, nici de vreun poet, nici de vreun 100% psiholog sau sociolog. Tinerilor ar trebui sa li se predea notiunea de iubire ca acumulare a unor sentimente de noblete mai ales, nu atit de "indragosteala" (cum bine ai scris). Nobletea iubirii si a prieteniei se manifesta abia cind depasim stadiul propriilor sentimente primare (asortate primordial de posesivitate sau egoism). Poti sa iubesti, dar de fapt esti victima slabiciunii propriului sentiment primar. Poti sa fii prietenul cuiva, cind de fapt prietenia vine mai ales din nevoi personale. Puritatea prieteniei si a iubirii se-atinge nu cind sint privite posesiv, si nici cind sint idealizate cu narcisism, ci tocmai cind le detasezi de-aceste doua posibile capcane.

Referitor la "poet" sau "omul" din spatele lui, eu asta spuneam : ca ma atrage "poetul", dar inca si mai mult "omul" de sub haina lui. Accepta-ti statutul de "persoana publica" si nu te lasa prea afectat de perturbatori. Cind scrii ca din cauza unora ca ei "te-ai cam linistit cu tendinta ta naturala de a comenta", nu faci decit s-accepti senin triumful mediocritatii. Chiar daca (ma repet) nu scriu asta nici din dorinta de-a te vedea mai implicat acum. Prefer s-astept cu mult interes un nou ciclu de scrisori...

Eu sint cel care iti multumesc foarte mult pentru comentarii.
#60058 (raspuns la: #59540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De fapt cind am initiat subie - de munteanu rodica la: 26/07/2005 14:47:45
(la: Oglinda oglinjoara cine este cea mai cea din tara?)
De fapt cind am initiat subiectul eram foarte furioasa. Tot mai des intilnesc persoane cu "personalitate" foarte slab dotate pentru prietenie sau iubire si care in mod caracteristic pretind foarte mult de la ceilalti.Si as extinde gama acestora de la cei care se uita des in oglinda si le place ceea ce vad, la cei care ar vrea sa li se dea dreptate intotdeauna,cei care cred ca sint in centrul pamintului.Cred ca aceasta iubire de sine este acompaniata de o foarte fragila stima de sine,determinind persoana in cauza sa verifice mereu cum este vazuta de ceilalti.Una din solutii este sa-i ignoram dar nu stiu daca este cea mai buna pentru ca le putem da impresia ca sint ceea ce ei cred.In general sint usor de recunoscut acesti oameni caci folosesc foarte des cuvintul "EU" Eu stiu,eu fac, eu dreg,eu sint.Si mai "este multe de spus"
10, spui? - de Honey in the Sunshine la: 03/11/2005 23:02:12
(la: zece motive de a fi fericit ca esti......OM.)
1)el
2)eu
3)noi
4)micile placeri.. o carte buna, o piesa de teatru reusita, o bucatica de ciocolata
5)locurile frumoase
6)prietenia si iubirea de care suntem capabil
7)pasiunea care are grija sa nu ne fie searbede zilele
8)diversitatea din jur
9)arta
10)erotismul

Si-as mai continua.. dar ai cerut 10 :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
cri cri - de jeniffer la: 19/05/2006 00:19:31
(la: .)
vorbeam despre prietenie si iubire care altii in afara de sotul tau ti-au cerut si nu le-ai dat.putem schimba ceva ce este negativ in celalalt,daca reusim sa ii explicam de ce trebuie schimbat si sint lucruri mai dificil de schimbat.
#122966 (raspuns la: #121596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clod - de ElaKris la: 09/10/2006 23:07:18
(la: Prietenia in zilele noastre)
Nu trebuie sa te feresti sa vorbesti despre atributele ce definesc prieteni pentru ca tot acolo ajungi!Prin asta ai pornit si cu asta termini:toate trebuie definite ca nu cumva sa te trezesti intr-o relatie de prietenie cu un talhar si apoi sa te plangi ca ti-a furat banii!Ai nevoie de puncte de reper de la nastere pana la moarte...asta-i prima regula a tehnicii de invatare!Cum sa-ti dai seama daca esti frumos,incult sau cinstit daca nu te compari cu nimeni niciodata?Nu ai cum,e simplu!Asadar,nu iti zice nimeni sa CERI unui prieten sau unui potential prieten sa dea dovada de virtute dar sunt convinsa ca nu ti-ar placea sa afli ca dupa un timp A GRESIT....sa fim modesti si sa spunem ca doar a gresit ....dar in asa fel incat te-a lasat cu un gust amar!Poti sa negi ca nu a existat prietenie sau iubire pe toata durata relatiei?NU!Poti sa te minti ca nu te intereseaza ca te-a lovit?NU
La fel poti rani si tu!Ce-o sa te faci?Nu o sa iti ceri iertare?Intrajutorarea nu se cere pentru ca trebuie sa existe oricum!Nu te plangi dar plangi daca te trezesti dezamagit !E firesc,e uman,e logic!E mai bine,de exemplu sa te feresti ca nu cumva sa pari victima cand,in fond chiar esti?

They know everything!Unfortunately,they don't know anything else!
#150487 (raspuns la: #150265) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jianu - de jeniffer la: 16/10/2006 20:10:47
(la: IUBIRE...!?)
Evolutia naturii omului, spatiul care este facut de el, a adus probleme care nu existau in natura primara, culturi diferite, diferente financiare, obiecte daunatoare simtului omenesc etc.

Cea universala, de tip filozofic (a iubi pe cei ca tine, in sensul accepta si ajuta), prietenia (printre ceilalti sint care ne intereseaza, preferam), familia (organic), cuplul (prietenie plus iubire corporala).
#151699 (raspuns la: #151557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si a fost si a zecea............ - de cosmacpan la: 23/05/2007 22:33:59
(la: de ce furi ma?)
furaciune, pradaciune, pribegie,

"(Suntem in gara pe ultimul, peron chiar la poalele zidului. Cosmin sta pe jos rezemat de perete si se joaca iar cu chibritele. Dinspre gara se apropie tarsindu-si pantofi jerpeliti Eric, imbracat cu un trenci zdrentaros, nespalat, naclait, cu parul valvoi si ochii sticlosi. Se aseaza langa Cosmin, scoate dintr-un buzunar interior o sticla de rachiu iar din sacosa jegoase pe care o taraie dupa el o paine si o bucata de salam invelita intr-un celofan unsuros. Scoate un pachet de tigari motolit si se apropie de Cosmin cu tigara in gura).

Eric: Da ba si mie un foc.
Cosmin: Poftim!
Eric: De unde esti ba?
Cosmin: De pe-aici. De ce?
Eric: Asa. Am intrebat si io. Vrei sa te lovesc c-o tigara?
Cosmin: Nu, ca nu fumez.
Eric: Da-te ba ca nu te cred.
Cosmin: Treaba ta.
Eric: Da o gura de tarie vrei?
Cosmin: Nu.
Eric: Oi fi boier? Bei numai sampanie…
Cosmin: Si? Care-i problema?
Eric: Io-te ba ce coltos………
Cosmin: Ai vrut un foc, ti-am dat. Altceva?
Eric: Da tot nu mi-ai zis de ce te aprinzi betele daca nu fumezi…….
Cosmin: Da tu cand m-ai intrebat?
Eric: Nu te-am intrebat?
Cosmin: Nu.
Eric: Iote te-ntreb acu. De ce?
Cosmin: Asa ma joc eu. Ca n-am jucarii.
Eric: Da cati ani ai mai copilas?
Cosmin: Ce-ti bati capu’…
Eric: Zi ba bulane, ca ma pricep si io la chestii d-astea de vrajeli……..
Cosmin: Nu-i nici vraja, nici vrajeala. Asa ma joc eu……asa-l astept pe Prietenul meu…..
Eric: Aha……..si cand vine prietenul asta..al tau………
Cosmin: Pai a venit. Se uita la tine si nu-i vine sa creada………
Eric: (Se uita speriat imprejur) Aha. Da. Si ce spune?
Cosmin: Chiar vrei sa stii?
Eric: Hai zi daca nu costa………
Prietenul meu: Ia aminte ca usa sufletului tau sa nu fie larg deschisa ; bucuriile si necazurile ar curge puhoi, fara sa tina seama de marginile sufletului si astfel risti sa fii doborat de acest potop de fericire ori nenorociri.
Eric: (privind mai atent la Cosmin sa vada daca rade de el sau nu) Iote-ba al dracu’
Cosmin: Ti-am spus eu ca se uita la tine si nu-i vine sa creada…….
Eric: De ce?
Prietenul meu: Iubirea este un lucru sfant. De aceea sa nu faci din iubire o vorba goala.
Eric: Ba da le zice asta………prietenul asta……..
Cosmin: Mda….
Eric: Si de cate ori te intalnesti tu cu………asta………….cu prietenul asta………
Cosmin: Cand vreau ma gaseste, cand vrea il gasesc……….
Eric: Si io care ziceam ca e prost………
Prietenul meu: Aurul e maleabil intotdeauna, mintea omului e astfel numai la tinerete.
Eric: Adica io-s terminat? Io nu-s maleabil? Io nu mai pot fi ca auru
Cosmin: Nu stiu. Da ce-ti bati capu? Si-asa tu nu crezi…..
Eric: Ce sa cred?
Cosmin: Pai……….in EL……….
Eric: Pai cum sa cred ma daca nu-l vad………
Cosmin: Pai cine te pune sa nu te uiti?
Eric: Unde?
Cosmin: Unde ma uit si eu………
Eric: Adica sa ma joc si io cu chibritele?
Cosmin: Sti ce mi-a spus odata?
Eric: A?
Cosmin: Nu te insoti decat cu cei apropiati tie si vei fi fericit.
Eric : Adica io nu-s de nasul tau ?
Cosmin : Cine stie ? Poate ca ne vom mai vedea.
Eric : Da tot nu mi-ai spus cum te cheama…..
Cosmin : Cosmin. Daca tot mi-ai spus si tu.
Eric : Si unde te gasesc ?
Cosmin : Ai vreo treaba ?
Eric : Si n-ai vrut sa iei o gura de rachiu. Sa fim si noi tovarasi………
Cosmin : Hai da sticla, sa nu spui ca ti-am stricat ziua……….(Cosmin apuca sticla de la mijloc si ia un gat).
Eric : Bravo Cosmine. Asa te vreau. Iote………Cosmin ???"

Pazea ca vin......ca Baronul Munchausen
pentru mine... - de Lady Allia la: 23/07/2007 23:33:16
(la: Prietenie/dragoste pe internet)
internetul ca si "loc de prietenie" a fost ... un "cadou" pe care l-am privit cu mareee grija si reticenta, l-am acceptat foarte greu, iar cand l-am deschis mi-a daruit cea mai mare si frumoasa surpriza a vietii mele - sotul meu! :)

"ce anume v-ar determina sa continuati cu o relatie de prietenie si chiar de dragoste cu unele dintre acestea si in viata reala si dupa cat timp?"

daca este sa fie una din cele doua "motive"...prietenie sau iubire...fi sigur ca vei stii exact ce te va determina sa o faci si cand va trebui sa va intalniti.

acestor intrebari nimeni nu iti poate oferi un raspuns. situatiile difera de la persoana la persoana, iar raspunsul adevarat pentru tine il vei simti la momentul potrivit.


din lada de zestre.... - de cosmacpan la: 24/01/2008 22:56:01
(la: de unul singur........)
....citeam undeva ca prietenia este acea stare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect.

eu repet? tu repeti! el/ea repeta.... - de cosmacpan la: 25/01/2008 08:13:33 Modificat la: 25/01/2008 08:15:06
(la: Premiile literare Cafeneaua 2007 in stadiu de proiect)
....citeam undeva ca prietenia este acea stare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect.

PS: Ideile ne fac pe noi sau noi facem ideile?
Jocul ne face pe noi sau noi facem jocul?
*** - de Alitalia la: 30/08/2008 16:25:05
(la: Stiati ca...)
Deci si nepoata ta tot...fecioara! Sa traiasca! Sa ne zici cand e ziua ta si sa ne dai de baut!
In legatura cu Dzeu...E un fix,poate fi numita totusi si obsesie,daca ma gandesc bine.E un punct fix pentru mine.Viata reala,concreta e relativa.Azi ai un sot,maine poti sa nu-l mai ai,ai copii si totusi ii pierzi,ai prieteni si iubiri dar se intampla ca mor si tot asa...Casa,banii,sanatatea etc sunt relative.Noi insine suntem relativi.
Dzeu e UNUL SINGUR.NU-L CUNOASTEM DAR EL NE CUNOASTE! Asta e important pentru mine,mi-e deajuns!PUP
#337488 (raspuns la: #337469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de zaraza sc la: 03/10/2008 10:32:50
(la: Iubirea si durerea)
Cred ca vorbim in paralel. Eu ma gandesc la altceva...

Poti sa-ti gasesti jumatatea de doua ori in viata. Dar sa nu poti afla daca chiar e asa. Banuiesti doar...Si in plus, exact ce am spus despre articolul ala, luat de acolo.

Din fericire nu toti o sa inteleaga ce am spus, asa cum ai inteles tu. Iar in primul rand nu stiu cati or sa citeasca. :D Dar tot n-am inteles care e problema...Avem mereu in jurul nostru antipatii si simpatii. Mai puternice sau mai slabe. In articolul ala nu preciza daca se refera la sexe diferite. Asa ca trebuie sa o luam in general...Prietenii si iubiri.

#347353 (raspuns la: #347201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...