comentarii

despre rezolvare reclamelor proaste catena


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Diaspora - de (anonim) la: 02/02/2004 05:09:13
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
in 1980 se anuntau nori negrii pe orizontul politic ceusescian. carnetul rosu era obligatoriu pentru a putea sa continu comertul international, dupa care trebuiau sa vina si cursurile de le "Stefan Gheorghiu".
In poarta statea "Volga" neagra iar telefonul "pocnea" la fiecare incercare de convorbire.
Pe biroul meau a aparut deodata "o reclamatie " de citeva milioane de care habar n-aveam si care se intimplase cu vre-o 5 ani inainte sa lucrez eu in acel loc. Seful m-a batut pe umar si m-a mingiat pe cap spunind ca sint specialist in rezolvarea reclamatiilor asa ca sa ma ocup de aceasta.
Dupa citeva deplasari la fata locului si convorbiri purtate cu cei involvati, mi-am dat seama ca un tren intreg de marfa a fost furat cu acte in regula, cistigurile fiind impartite intre directori, secretari si cadrele de la
"cooperativa urechea".
Am adunat unul cu unul si am plecat cu familie cu tot.
Nu ma intorc inapoi si nici nu am interese profesionale sau economice pe meleagurile natale intrucit tot de acei care au furat trenul trebue sa dau si n-am chef sa-i vad cum intre timp au furat si sinele,gara,
tot CFR.-ul, de fapt !
Tara o voi vizita cindva, intrucit saraca de ea nu are nici o de vina .Asa ca spun "Doamne iarta-i, ca nu stiu ce fac " si imi vad de treaba in exil asa cum fac o sumedenie de buni romani pe tot globul.
Peste vre-o doua sau trei generatii problemele se vor acalma si poate "mamaliga va exploda " cindva.
Cu respect
Eckental
ILUZII...PREGATEST-TE, DACA VII.. - de (anonim) la: 21/04/2004 14:46:46
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cred ca esti tanara si plina de iluzii. Ca si tine, am ajuns aici cu o valiza plina DE VISE, cu o licenta si o minte foarte bine organizata. Stii insa ce se intampla? Au si ei licentiatii lor.Da, este o lume foarte civilizata, o lume de "gradul I", care insa isi protejaza foarte bine pe ai sai!!!Iti urez succes, eu am reusit-dupa 3 ani.Experienta este forte dura si nimeni nu va respecta aici diplomele...aici te intreaba ce stii sa faci!!!Si inca ceva: cel mai dur impact il vei avea cu limba, pentru a comunica.O limba studiata in scoala nu este celasi lucru cu limba in care trebuie sa te exprimi cursiv, clar...si sa obtii un loc de munca calificat...Nu este asa de simplu.Stiu ca nu prea ai de unde alege in tara, dar romanii nu sunt foarte bine vazuti afara si nici pe departe respectati.O parte dintre compatriotii nostrii ne-au facut reclama proasta...O ROMANCA
#14261 (raspuns la: #14009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT CA NICI NU SE COMPARA !!! - de nasi la: 06/10/2004 04:57:23
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).
operatorii de telefonie - de argint viu la: 09/07/2006 10:03:24
(la: Cele mai idioate reclame)
Imi pare rau, dar mie una, nu-mi place reclama aia cu musculita, tantar, efemer, ce-o fi el-ea.
Mi se pare groaznica, de genul, vorbeste la telefon ca oricum poate mori peste o ora.
In plus Vodafone are niste probleme de tratament al clientilor, asa ca sincer, reclama ma lasa rece.

La cea de la Orange, pentru 3G, la Ny, eu nu inteleg intr-adevar ideea. Dar ma rog.

In rest, reclame proaste sunt... si vor mai fi.



"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran
@Giordano Bruno - de Lteo la: 16/09/2006 20:19:25
(la: Laude ptr echipa cafeneaua.com :))
nu stiu daca voi mai avea curajul sa deschid vreo conferinta :P

sa stii, ca in general, cred ca mi s-ar potrivi cracterizarea de "bleaga"
si tont si natag nu au ce cauta ca sinonime ptr bleg, dupa mine...

dar cum vrei tu.

poate ca ar trbui sa ma scuz (sa fiu bleaga si-n continuare :)):P )
caci in general am uneori "probleme" in ce priveste expimarea... mai ales intr-o limba, pe care incet, incet tot pierd ceva din ea, si trebuie sa ma gandesc, ca...vaaaii.. daca voi fi rasa, din cauza ca nu ma fac inteleasa.

nu mai conteaza, ideea a fost sa spunem multumiri echipei cafeneaua, si nu sa-mi fac mie reclama (proasta, sau buna)
dar de fapt, sa stii... ca faptul ca sunt bleaga, nu-l consider rau; de fapt pretuiesc faptul ca stiu, si mai ales ca stiu prietenii, colegii mei, ca pot veni la mine, fara sa tip vreodata la ei...
ptr ca sunt bleaga... :P :)

nice weekend
#145706 (raspuns la: #145033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de Honey in the Sunshine la: 19/06/2008 22:23:13
(la: Inteligenta si mama ei )
cred ca un om inteligent (indiferent din ce "categorie" de pe confa) stie sa-si stapaneasca emotiile...sau sa si le dozeze in mod corespunzator.
mai sunt oamenii cu asa-zisa inteligenta nativa, necultivata...autodidactii. poate nu e corect sa-i numesc inteligenti, doar isteti. ei bine, s-ar putea ca ei (unii) sa se lase stapaniti de emotii si sa nu aiba acea masura de dozare.


eu cred ca inteligenta despre care vorbeste gloria e independenta de restul.
inteligenta emotiva implica si o profunda intelegere a sentimentelor umane care e musai nativa. cand e autentica, o recunosti. cand e "invatata" si schematizata iese un film hollywoodian sau o reclama proasta:)
#319275 (raspuns la: #319256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inteleg - de anitzasmile la: 23/10/2008 14:13:59
(la: TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE PRIN AYURVEDA )
o reclama proasta face mai mult rau decat lipsa ei.

eu cred in terapia naturista, dar nu cred ca as putea aprofunda vreodata informatiile.n-as face asa un curs din simplul motiv ca vreau sa raman doar consumator.mi se recomanda, cumpar, consum.

ps: daca te atrage domeniul, poate ar trebui sa faci ceva in sensul asta :)
#354797 (raspuns la: #354794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gb - de zaraza la: 08/07/2009 21:20:16
(la: reclamă sport.ro)
prostii si reclamele proaste nu ma mai socheaza demult.
#459773 (raspuns la: #459769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
morgothya - de zaraza la: 13/01/2012 23:08:22 Modificat la: 13/01/2012 23:09:36
(la: Sange satanic - "un periplu intens, faustian")
scopul tau e de a face valuri, pe principiul " nu exista reclama proasta". intr-un fel, esti de admirat pentru determinarea cu care-ti promovezi cartea. nu multi oameni au stomac pentru asta, dar presupun ca astia nu sunt oricum in targetul tau.

#627125 (raspuns la: #627086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu deosebita placere descopar - de dogmatic la: 20/10/2003 05:57:20
(la: Viata gay...romaneasca!)
Cu deosebita placere descopar, pentru prima oara in viata, ca nu sunt singurul care am adoptat increderea in oameni 100%, de la bun inceput! Eram tentat sa-i judec la o prima azvarlire a privirii ... si rau faceam! In fine...ce nu inteleg este de ce particularizam discutia intr-o directie strict masculina?! Nu este deloc corect! De ce unei femei iar sta mai bine cu una-n pat decat unui barbat cu altul?! Oare patriarhatul de care femeile doresc atat de mult sa scape nu se mai supune admiratiei si nevoilor lor? Culmea este ca, transexualii despre care pomenesti, au un rating al dracului de mare in randul ambelor sexe! Statisticile confirma asta. Hmmm daca este sa disecam "indatoririle conjugale", multi vor fi surprinsi sa afle ca si barbatii sunt suflete ce au nevoie de un pic de tandrete si uneori supunere. Educatia ambelor sexe mioritice nelasand loc de tagada in ceea ce priveste fantezia. Iata asadar, prin opozitia dintre "sacru" si "profan" al acestui subiect, am înteles mai ales saracirea adusa "institutiei" numita familie, realizata de secularizarea unui comportament religios sau al unei doze de bun simt prost intelese. Scopul nostru este insa sa definim trasaturile specifice ale acestui tip de comportament, chiar si prin prisma experientei religioase, si nu sa ne oprim asupra numeroaselor ei variatii si diferente determinate de nevroze si idei preconcepute. Mi se pare absolut normal sa ajut pe cei care ajung la demersuri deseori disperate, datorate acestei vanatori homofobice. Chiar si datorita unor proaste "obiceiuri" dobandite in timp, guralivi ce reclama ar trebui sa se gandesca de doua ori inainte. De ce? Aici voi face apel la o, deja, celebra replica " Esecul tau in viata este datorat, esecului meu ... ca tata!" Responsabilitatea ii este pusa in carca numai individului...dar ceea ce acesta ascunde in trecutul sau nimeni nu se intreaba! Asta ar trebui sa "stupefieze" intai, nicidecum procentele de nefericiti. In micimea noastra judecam si condamnam efectul dar de cauza toti se fac ca ploua! Adolescentii...hmmm ei bine, nu de putine ori acestia reprimand instincte ce ii bantuie, ajung mai tarziu sa cada in crunte depresii ratandu-si viata. Reprimand creezi o forta ce izbucneste mai tarziu cu putere mai mare . Suicidul fiind insusi un efect! In cazuri ceva mai fericite, acestia creaza o familie si in cele din urma o desfac lasand in urma alte 2-3 vieti distruse, practic. Ce preferi? Fericirea ta ca mama vazandu-ti progenitura inhamat la o sharada ce dureaza cativa ani sau implinirea sufleteasca si lipsa de remuscari? Cat priveste de "baietii rai"...asta nu depinde de sexualitate, cherry! ESte un naiv acela ce crede ca romanii sunt mai rai decat francezii sau nemtzii. "Oameni intre oameni" este de capatai in acest caz.
#1704 (raspuns la: #1695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Una este intelegerea si alta eset legea ! - de (anonim) la: 21/10/2003 12:55:19
(la: Viata gay...romaneasca!)
Pe mine ma surprinde lipsa mea de evlavie, vezi daca stai si te gandesti, adevarat, gasesti intelegere si pentru femeile si pentru barbatii in situatia asta, iar faptul ca nu am zis de femei este pentru ca ma ingretoseaza numai cand vad masculi in situatia asta, nu si femei, dar asta nu inseamna ca nu este acelasi lucru, ci doar ca sunt normal(am verificat pe nevasta-mea si ea simte invers, adica se ingretoseaza cand vede femei in cazul asta, nu barbati). Este instinctiv si intr-adevar tendinta este ca unui barbat sa-i stimuleze fanteziile, daca nu isi pazeste mintea sau ochiul.
Deci noi putem discuta (si e bine ca o facem !) pe "metru patrat" aici si intoarce problema pe toate fetele si din toate unghiurile pe care le putem vedea, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca NU ESTE BINE si asta fiindca Dumnezeu a spus-o, si nu i-a placut(vezi Sodoma si Gomora) si daca lui Dumnezeu nu i-a placut , putem noi sa facem tot binele din lume si poate ne va ierta in final, dar clar , pina nu vom renunta la obiceiul asta rau nu vom fi bine placuti lui. Caci : "nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor". Si de ce a facut-o Dumnezeu pe Eva si nu l-a facut pe Adam2, si de ce a binecuvantat Dumnezeu insotirea intre barbat si femeie si nasterea de prunci prin taina cununiei ?
Ce cautam noi in discutiile acestea ? Aprobare pentru ca am luat-o razna sau indreptare si apoi mantuire ? Ce preferam ? Un pic de disconfort mental cand suntem contrazisi si mantuire, sau o eternitate in iad ?Cine poate sa sufere durerea neincetata ?
Si acum o chestie practica, care nu vine din cartile sfinte sau de la sfintii parinti(in care am incredere mai mult decat in propria mea logica sau decat in o mie de filozofi fie ei si Tutea, Eliade sau Noica) ci din propria mea simtire si gandire. Eu sunt software developer de meserie. Spun asta ca sa intelegeti ca totusi meseria ma obliga sa folosesc logica , planificarea si structurarea,ca metode intelectuale in viata de zi cu zi. Daca as fi sa fi fost Dumnezeu si as fi construit lumea , as fi pus niste legi ale naturii, ale anatomiei, ale geneticii, ale fizicii, ale informaticii, ale economiei,ale vietii in ansamblu, etc, care sa guverneze totul, sa nu fie haos si intuneric ci un pic de ordine si lumina. Zic un pic de ordine, datorita liberului arbitru. As fi guvernat lumea si prin prin niste legi nu numai prin lumea ingerilor si prin atotputernicie, si m-as fi bucurat in continuare de creatie. Ce pot sa stiu eu cu mintea mea limitata ? Sa imi ierte Dumnezeu imaginatia .Daca acceptati macar ideea de Dumnezeu , apoi ideea de stiinta care ne conduce la acceptarea anumitor legi care guverneaza aceasta existenta, apoi ideea de bun simt bazata pe fapte istorice si apoi pe sentimentul de implinire, veti ajunge iremediabil la concluzia ca homosexualitaatea nu este buna, de orice natura ar fi ea. Adevarat, nu condamn si compatimesc sincer pe cei in cauza si nu ma consider mai bun lor, spun doar ca nu e bine si normal si ca ei trebuie sa se intoarca spre Dumnezeu mai mult ca sa isi poata mantui sufletele. Lucrurile se simplifica : Homosexuali incalca o lege genetica. Asa cum daca te arunci de la etaj incalci o lege fizica , deja triviala si pe alocuri depasita lege a gravitatiei,atita timp cat te afli pe Terra si nu ai parasuta. Daca te arunci in fata masinii incalci o alta lege, probabil pe aceea a conservarii speciei :). Daca it faci sepuku cu o sabie de samurai , asa "just for fun" nu cred ca te simti bine in final. Nu eu am facut legea gravitatiei, sau cei care au descoperit-o, nu eu am facut legile consevarii impulsului si energiei si ale anatomiei, dar toti trebuie sa le respectam, deci nu judec pe nimeni.Cam asa vad eu lucrurile. Suntem liberi, dar in anumite limite, altfel apare haosul. "Totul este permis, dar nu totul este de folos, nu orice ma zideste" spunea apostolul Pavel daca nu ma insel. Asa ca am noutati proaste pentru cei ce cauta rezolvare la partenerii de acelasi sex. Fac pipi impotriva vantului :)

Doamne ajuta !

Sorin -Dallas
#1803 (raspuns la: #1454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rezolvarea problemelor in Israel.. - de JCC la: 23/10/2003 04:20:48
(la: ZIDUL RUSINII)
Rezolvarea problemelor in Israel nu fa vi facuta prin construirea acestui zid, cu atat mai mult ca aceasta constructie impune pe cateva locuri si expropriarea palestinienilor din casele lor, din culturile lor..
Acest zid da doar apa la moara camicajilor si produce o marire a spiralei de violenta deja existenta.

Nu putem incrimina 140 de tari de a fi pro-arabe si anti-semite
Acest vot ar trebui sa dea de gandit, nu e rau ca politicarii sa se repuna in chestie din cand in cand...

Athos, amice, nu poti intoarce umanitatea la epoca medievala, copiii nostri vor trai in viitor nu in evul mediu.

Este o facilitate usoara de a asigura o anumita securitate prin acest zid, fara ca sa se faca o proiectie in viitorul apropriat asupra nesecuritatii pe care acest zid ar putea produce...

Ca nu este un gard, este un zid, mult mai important ca zidul Berlinului!

N-ar fi mai simplu de a gasi solutii pasnice? N-ar fi mai simplu de schimbat politica guvernantilor? de a sparge net aceasta spirala a violentei?
#1924 (raspuns la: #1898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Daniel: Romania pe TV-urile Vestului - de ninel la: 10/11/2003 09:28:35
(la: Michel Marguier: primul invitat al Lunetei.)
Apai, raspunsul este foarte simplu Daniel. Acelasi lucru se intampla si in SUA si cred si in alte tari multilateral dezvoltate. Si nu cred ca numai Romania e ciuca batailor. Dupa cate mi-aduc eu aminte cam toate tarile din lumea a treia sufera de aceeasi imagine proasta in mass-media. Deci, raspunsul este ca imagini socante aduc mai multe reclame comerciale oricarui centru de mass-media.

Nu stiu daca te-ai prins inca, dar mass-media nu urmareste sa-ti prezinte tie adevarul, ci sa atraga cati mai multi spectatori si implicit cati mai multi bani publicitari. Pe langa faptul ca imaginea unei Romanii murdare e mai socanta si atrage mai multi spectatori, aceasta imagine mai ajuta din punct de vedere psihic si nativii, creandu-le o imagine pozitiva umflata despre ei insisi si simultan un "scapegoat" pentru problemele mult mai adanci ale societatii lor (exercitiu pt acasa pt elevii mai sarguinciosi: care sunt aceste probleme?).

Pricepi acum de ce Romania este mereu prezentata in lumina cea mai proasta in vest?

Pt cei ce nu traiesc in Franta, puteti da cateva exemple de articole sau carti pe care MM le-a scris?
#3894 (raspuns la: #3799) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Dilema veche - urare pentru 2004 - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:08:16
(la: La multi ani Romania !)
Alegerile bat la uşă şi se anunţă un an tulbure. Indiferent de cîştigători, sînt patru mari întrebări care contează: cum va afecta anul electoral integrarea europeană? Se va echilibra spectrul politic prin ridicarea Alianţei D.A.? Va mai fi PRM un pericol? Va rămîne UDMR în Parlament, asigurînd pacea româno-maghiară? În rest va fi multă gălăgie.

Cu gîndul la urne, guvernului îi va fi imposibil să încheie toate capitolele de negociere în acest an. Dosarele uşoare au fost deja tranşate şi greul a rămas la urmă. Ar trebui să existe un aparat birocratic capabil să ducă de unul singur această povară, dar el nu funcţionează. Reformele au încă nevoie de presiune constantă de sus, de foarte sus. S-a văzut limpede cînd Adrian Năstase a trebuit să se angajeze personal pentru un set de măsuri cu doar o lună înaintea raportului de ţară. Cei 500 de euroconsilieri şcoliţi afară abia un început să înţeleagă despre ce este vorba şi vor începe probabil să dea rezultate abia în mandatul următor. Dacă nu cumva o schimbare de guvern îi va mătura din funcţii, aşa cum schimbarea din 2000 a dat peste cap administraţia. Partea bună este că integrarea europeană nu depinde de rezultatul alegerilor în sine. Problema aici este anul electoral ca atare, nu rezultatul urnelor. Şi PSD şi Alianţa D.A. vor continua procesul de integrare. Într-un ritm mediocru şi dînd mai multă importanţă angajamentelor decît implementării acestora, dar vor continua.

Rezultatul urnelor va fi însă determinant pentru reechilibrarea spectrului politic. Marea schimbare adusă în 2003 în politica internă a fost tocmai relansarea jocului democratic normal. Cum Alianţa a depăşit PRM în opţiunile de vot, s-a ivit şansa ca puterea să fie disputată între forţele democratice. Însă a pornit bine şi a continuat prost. Deocamdată, pare a se fi blocat în orgolii. Cea mai tristă imagine a lui 2003 a fost cea în care liberalii deschideau sticle de şampanie, după ce sondajul CURS - CSOP a arătat că au o pondere mai mare decît PD. Nu e clar ce sărbătoreau şi pe cine au învins. Dincolo de ineleganţa faţă de parteneri, liberalii demonstrau şi o mentalitate de jucător de mîna a doua: par mulţumiţi că sînt liderii opoziţiei. În timp ce PSD pregăteşte serios campania, antrenînd toate resursele politice şi administrative, Alianţa s-a blocat în problema candidaturii lui Traian Băsescu la primărie.

. PRM reprezintă încă un pericol. Nu se va pune problema ajungerii la guvernare, cu toate sondajele rocamboleşti prezentate săptămînal în revista România Mare (ultimul dintre ele, secret bineînţeles, era realizat nici mai mult, nici mai puţin decît de experţi ONU de la Geneva). PRM se poate întoarce la 10% sau poate rămîne acolo unde este astăzi, făcînd imposibilă ieşirea PSD din calcule. Nu este clar ce efecte vor avea mişcările aiuritoare ale lui Corneliu Vadim Tudor asupra electoratului său. Vechea reţetă bazată pe scandal, noroi şi populism ieftin a funcţionat şi a făcut din PRM al doilea partid al ţării. Moderarea atitudinii îi poate deruta electoratul.

Ultimele sondaje au adus veşti proaste pentru UDMR, care a ajuns sub pragul electoral. Va fi nevoie de mobilizarea întregii comunităţi pentru a rămîne în Parlament. Practic, moderaţii şi radicalii vor trebui să coopereze, altfel vor pierde toţi. Inclusiv România. Pacea româno-maghiară rămîne principalul merit al coaliţiei din 1996 şi unul dintre principalele merite ale lui Adrian Năstase după 2000 (este un domeniu în care s-a descurcat excelent; paradoxal este că nu se prea laudă cu asta). Dar această pace s-a menţinut tocmai pentru că maghiarii aveau ceva de oferit guvernelor româneşti: voturile în Parlament. Dilema comunităţii maghiare e clară: rămîne cu ce a obţinut sau plusează? Aceasta este şi linia de demarcaţie între cele două tabere. Dacă disputa se va tranşa în afara Parlamentului, spiritele radicale vor avea de cîştigat. De obicei, moderaţii înving cînd disputa rămîne într-un cadru instituţional stabil. Nu există pericolul unui Kosovo în Transilvania, dar odată ce maghiarii şi-ar pierde avantajul negocierii, tonul se va inflama din nou şi se va reveni la probleme ţinute sub control prin cooperare în ultimii şapte ani, ceea ce ar fi un regres. Ar fi prea de tot ca 2004, în loc să rezolve problemele la zi, să le reactiveze pe cele vechi.

Toate aceste spaime vor fi sau nu confirmate la urne. Acest an zbuciumat poate avea şansa sa: să elimine emoţiile pe viitor. Poate după 2004 vom ajunge să trăim într-o ţară plicticoasă. Genul acela de ţară care merge bine indiferent cine vine la putere, unde marile probleme ale cetatenilor sint stresul profesional si trecerea vesela prin criza virstei mijlocii. Cam asta ar trebui sa ne uram pentru 2004.

Cristian GHINEA

s-a rezolvat tocami umblam - de Daniel Racovitan la: 02/02/2004 14:50:09
(la: Cum pot publica un mesaj?)
s-a rezolvat

tocami umblam la permisiunile sitului, in legatura cu ajustarile pe care le voi anunta in curand

..................................................................................
"miemi place artele" (sic)
#8772 (raspuns la: #8761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Ingrid de la Ozzy Osbourne,episodul 2 - de (anonim) la: 03/02/2004 18:56:39
(la: Practici profesia visata?)
Dear Ingrid,
Azi ti-am tot scris in nestire printre picaturi caci am avut de lucru,dar s-a intimplat ca tot trecind de la un site la altul,si de la scanner la a trimite arta mea email...am pierdut total tot ceea ce am scris,si era...destul! S-o iau de la capat e cam greu acum,asa ca ma voi rezuma doar la ceva mai expeditiv si pe cit de concis.
Dupa bd. am gasit de lucru prin concurs la ziar ,la o firma mare particulara in advertising.M-au angajat imediat si mai tirziu am aflat de la colegi ca fusesera cam ...200 de candidati pe un post ocupat acum de mine!sa faci tranzitia de la bd. la storyboards nu e greu,trebuie sa desenezi si sa colorezi in markers doar(pt. ca e rapid)scenarii ce vor deveni reclame comerciale la TV.
Firma lucra pt. cele mai mari agentii de adv. din tara cu sediul in NY.Eram 16 artisti ,toti f. buni,crema cremelor!Am lucrat insa doar 4 ani jumate,lucrurile incepusera sa fie proaste si eram nemultumiti.
Asa ca 8 dintre noi am format propria noastra firma si am plecat de acolo.
Unul din noi este agentul nostru,impresar,deci el cauta clientela si ne gaseste de lucru ceea ce e f.f.f bine!Toti lucram strict de acasa,via computer si scanner si email si fax etc,si fiecare avem aparatura de ultima ora ,cel putin 6.000$ ca cost.Lucrind acasa de 2 ani este un vis si chiar daca lucrez in weekenduri nu ma deranjeaza de fel.
In advertising NU ai un program fix.Azi poti lucra 16 ore si apoi vei sta 3 zile dar se plateste f.f.f.bine!!!Uneori am lucrat 24 ore nonstop.de obicei nu muncesc mai mult de 60 ore pe luna dar cistig intre 10.000$-12.000$ pe luna.
O diferenta mare de la 500$ cu care am pornit cind am venit aici!
marilyn nu mai lucreaza de 1 an,nu avem copii,avem 2 pisici luate de pe strada si multe pasari si animale salbatice in curte de care ne ingrijim zilnic.Vreo 10 veverite,raccoons,marmite,ce traiesc in padure si stufarisul salbatic din spatele vilei si vin mereu caci stiu ca au ce minca.
Pasari cu droaia si multe specii.Sint si citiva ereti care uneori mai ataca vreo pasare dar asta e natura.
In fine,deci lucrez de acasa si ceea ce fac imi place f.f.f. mult si deci pot spune ca sint realizat ca artist si cistig bani din arta mea doar.Ceea ce ma face si mai fericit este ca BINE am facut ca am plecat din Romania unde azi...as fi fost un nimic!!!!!
La fel sint fericit ca de 13 ani am o sotie f. frumoasa si inteligenta cu 2 diplome de facultate la buzunar si ca prin ea am si o familie f. buna.
Un vis implinit desigur,dar eu totusi cred ca la mijloc e si soarta si cred in ea.
Fiecare are un anume drum in viata nescris ori dictat de nimeni si totusi exista si intuitia care te indeamna sa-ti urmezi calea.
Sa spun in final acum un lucru: am stiut mereu ca voi deveni artist si imi voi realiza visele inca din liceu,dar la acea vreme nu stiam UNDE.
Sa reusesc aici,in America unde e o competitie la singe prin doar talentul meu este o mare realizare!Si ma bucur ca nu am reusit la Grigorescu!!!NU era menit pt. mine!Si totusi cred ca as fi plecat oricum....trebuia sa-mi urmez destinul.Asa ca citesti viata unui om ce si-a implinit visele.
De ce ma semnez Ozzy? E pt. ca sint un mare fan al lui inca din 1970 cind era la Black Sabbath,f.f. legendar grup si inovator de muzica pt. cei ca mine.
Era o scapare a mea din comunismmul romanesc sa vin acasa si sa ascult discurile lor cumparate la negru!Si apoi toti membri grupului ca f. multi altii din perioada 1965 -1972 si mai tirziu,au plecat de la ZERO!Ozzy nici nu avea pantofi macar! Cu fratii lui foloseau o pereche cu rindul !Si a devenit un mare rock star pt. ca muzica a fost si e ceea ce mereu a stiut sa faca toata viata de la 18 ani incoace.
Niciodata nu m-am gindit macar ca voi fi altceva decit artist profesionist si sa-mi cistig existenta NUMAI din arta mea.Celelalte "meserii" ce am avut au fost mereu de tranzit si nicidecum nu am gindit sa-mi fac un viitor din ele si in plus...NU SUPORT sa lucrez pt. sefi si sa am un anume orar de lucru!!!Singurul job in viata in care am stat cel mai mult a fost la acea firma de adv,4 ani jumate!Am lucrat pt. mine cit am fost artist de bd,si 11 ani e mult,acum la fel si vor fi multi ani de acum incolo.
Cu astea inchei aici,multe ar mai fi de spus dar poate altadata.
LOVE&PEACE,

Ozzy Osbourne

















































Un fel de plagiat de proasta calitate... - de Jimmy_Cecilia la: 09/02/2004 08:46:57
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Este ca un fel de plagiat de proasta calitate...de un text pe care nici macar nu numai ca nu l-au citit, dar nici nu stiu cum arata si ce spune...

Multe personaje, prin prostie sau contradictie, incearca sa-si insuseasca o eticheta politica, s-o denatureze..
altii o critica, ca le face frica, si unii si altii habar n-au despre ce vorbesc si nu cunosc adevarul adevaratei miscari..
Uite numai ce ghiveci intre Antonescu si legionari, intre rege-legionari, intre fascisti si legionari...
Intre Sima si Codreanu...

Ce se cunoaste? indoctrinarea comunista despre Legiune?
prin contradictie vin cate unii care se pretind legionari, fara macar sa stie ce au fost acestia in realitate..
Cu asta nu sunt de acord, ca am impresia ca-i omoara a doua oara pe ai mei si idealurile pe care le-au avut...

de multe ori imi pun intrebarea daca nu cumva in spatele acestor extremisti, transformati si rasariti ca "legionari" precum ciupercile dupa ploie,
nu se ascund fosti securisti, care jucand cartea unui nationalism rau plasat, incearca sa-si refaca o noua cuvertura, ca nimeni sa nu le scotoceasca in trecutul dinainte de 1989!...
#9195 (raspuns la: #9183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am vazut si eu stirea cu fura - de Crisa la: 13/02/2004 07:39:11
(la: Poporul roman si furtul.)
Am vazut si eu stirea cu furatul podului - pentru ca stirea asa se intitula (si aici ar fi ceva de comentat la adresa jurnalistilor). Am auzit chiar de un paznic de canton care ... si-a furat singur cantonul. L-a demolat intr-o noapte caramida cu caramida si l-a transportat in curtea lui, iar a doua zi de dimineata s-a dus sa reclame la politie ca i s-a furat "biroul". Dar astea nu sunt decat "gaina cu 4 picioare...", "copilul balistic", lucuri iesite din comun. De ce intotdeauna generalizam partile rele? De ce nu putem sa gandim macar pe-aproape, daca nu la fel si cand vedem un lucru bun?
Am vazut si aici pachete de biscuiti "gustate", de aici tre sa trag concluzia si sa fac o stire tv ca "francezii sunt un popor de hoti"? Nu cred!
Partea proasta e ca din exagerari de genul asta ne-am facut un renume prost! Nu cred ca asta e realitatea. Peste tot se fac matrapazlacuri. A se vedea de exemplu motivatia grevei avocatilor si judecatorilor din Franta. Atat tot, ca ne-am invatat sa spunem ca la noi e rau, dincolo e mult mai bine.
O scuza pe care le-as gasi-o celor din tara care spun ca acolo totul e dur si aici totul e roz, e necunoasterea. Una e sa stii din povestiri, din exemple, din vizite scurte, chiar din stagii scurte in tari straine, alta e sa traiesti aici. Imi aduc aminte de o cunostinta din Romania, care n-a iesit niciodata din tara, dar avea convingerea ca in State totul este simplu, pentru ca asta ii povestise prietenul lui din America. N-am fost acolo, dar sincer... ma indoiesc ca e simplu sa traiesti in America.
In plus, cred ca oricare dintre cei plecati, atunci cand e interpelat de noii lui concetateni "e adevarat ca in Romania e cumplit, doar hoti si aurolaci?" nu se simite cel putin ofensat, ca sa nu spun revoltat, si nu contrazice aceste opinii. A le accepta cred ca e similar cu a-ti ponegri tara, la fel cum cred ca e similar cu a te limita sa vezi doar partea intunecata a lucrurilor.
www.punctum.ro ( by D Lazar ) & A aparut un sit(by M Mocanu) - de Dinu Lazar la: 29/02/2004 07:20:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai avem povestea Turnului Babel, care este; Fotomagazinul adica.
La inceput a fost o singura limba si oamenii au incercat sa ajunga la al de sus, facind un singur sit, si o lista de discutii; al de sus s-a suparat, a dat cu tifla, si a spus: bai papagalilor, voi sunteti romani adevarati, ia rasfirati-va, certati-va, incontrati-va, faceti bisericutze si caftitzi-va, si in timpul liber disecati-va si perpeliti ce se poate si bagati morcovu` unde trebuie; si asa au aparut multe situri romanesti de fotografie, care mai asa, care mai asa, fiecare incercind sa acopere cite ceva, sa descopere altceva, si poate poate, de ce nu, ca e capitalism, sa ia o feliutza din posibila prajitura a saracaciosului ban de dat din advertisingul de specialitate.
Asta ar fi cu adevarat o alta dixcutie, cum naiba se face ca au trecut paishpe ani de la eliberare si nu ai unde in Ro - cel putin eu nu stiu - sa developezi un film ca lumea sau sa maresti o poza ca lumea, dar raspunsul e simplu; s-au cistigat din procesare foto miliarde de dolari care au fost exportate in proportie de 99%, fara sa se puna accent pe calitate, care nu conteaza, si fara reclama, ca romanu e prost si cumpara oricum, si o poza color daca e buna, e proasta, daca e verde sau magenta e perfecta.
Revenind la mutonii nostri, sunt la ora asta 10-15 situri romanesti si liste de discutii foto; unele mai asa, altele mai asa, cine vrea si cauta gaseste o afinitate de o natura sau alta undeva si se lipeshte, care este.
Cind a aparut situl punctum.ro am vazut acolo in cele 3-4 zile cit am fost si eu membru imagini bune si foarte bune, si comentarii uneori interesante, uneori asa si asa; pe ansamblu, un alt fel de badorgood.com mai elitist, care este.
Problema e ca este libertate; cei de pe situl respectiv au dreptul de a primi pe oricine vrea mushchii lor si de a respinge ce nu le place; foarte bine, cei ce vor sa vada poze pot sa le vada, fara a avea acces la comentarii si forum, cei ce vor sa expuna poze au la dispozitie alte citeva sute de situri foto din lume unde oricine poate sa aiba un spatiu, gratis sau aproape gratis, sa critice intr-o veselie si (sau) sa fie criticat.
La gradul de scandaluri abjecte pe care le-am vazut in ultimii ani in lumea fotografica romaneasca, era de asteptat sa apara ceva cu accesul mai preferential. Dar nu e o solutie, pentru ca in biologie aflam ca animalele care se refugiaza intr-o insula se imperecheaza intre ele (nu fac nici o aluzie, doamne fereste, dar compar, ma refer la entitati generale) si dispar, genetica are nevoie mereu de gene proaspete - iata romanii cum au facut cu dacii si ce bine ne este acum.
Poate ca punctum.ro e asa, ca un club privat de fotografie, si sa ne traiasca, macar in fotografie privatizarea sa se faca mai bine...
Asa ca la intrebarile Dumneavoastra sa raspunda cei in cauza, eu i-am intrebat si am primit un raspuns care intra in analele (iar nu fac nici un apropo, dar asa iese fraza) mesajelor primite de mine:
"Din cauza orgoliilor ce se gasesc pe web-ul romanesc, deocamdata nu dorim sa deconspiram cine se afla in spatele acestui site.
Am fi insa onorati de participarea Dvs. pe acest site. Desigur ca intelegem si acceptam si optiunea Dvs. de a nu participa."
Asa ca fiecare intelegem pe fiecare, si la bine si la rau, si mare si vast este Internetul fotografic, cine nu e primit acolo poate sa se duca la alte citeva situri grozave, printre care http://www.badorgood.com, http://www.photo.net, http://www.photocritique.com, http://www.photophorum.ru, http://www.photosig.com, portfolios.com, http://www.profotos.com, http://www.photosights.com, http://livetopaint.org, http://www.freeagent.com, http://digitalconsciousness.com , http://www.artwanted.com, si inca cite si mai cite, unde fotografii romani stau cam prost la capitolul prezentza, ca de continut, ce sa zicem, asta e.
Care este, adica, stimata doamna.

#10936 (raspuns la: #10901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...