comentarii

destinatar


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
destinatarul sunt eu si toti - de laurita la: 10/08/2004 00:02:45
(la: Inchinaciune)
destinatarul sunt eu si toti cei care o citesc.
#19463 (raspuns la: #19033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destinatari unul si unul - de stanescoo la: 25/09/2005 10:39:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
stiti ce mi se pare cu adevarat ciudat? ati vazut care sunt variantele de destinatari in cazul in care va hotarati sa trimiteti o astfel de carte postala virtuala? cu voia dvs, primul pe lista, ion iliescu, in spatele sau imediat adrian nastase, apoi vasile puscas, apoi? cooooorina cretu...

ce servicii secrete nostime avem, nu credeti?
#74566 (raspuns la: #74565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca Apocalipsa a devenit o carte la moda. Si ca ea a fost transformata o carte la moda tocmai de catre spiritul mass-media astazi, care cauta senzationalul cu orice pret.

In fapt, Apocalipsa nu e carte biblica nici senzationala, nici exceptionala. E o carte biblica ca oricare alta noutestamentara.

Orice carte biblica are mai multe "nivele de lectura", macar trei:
1. istoric: cartea a fost scrisa intr'o epoca anume (cu mediul ei cultural si de civilizatie), cu un anume destinatar (adaptata deci lui), si de catre un autor precis (chiar daca pt unele carti astani nu mai suntem siguri de autor);
2. profetic: orice carte inspirata are si un anumit dozaj de profetism, care insa nu e "criptat" acolo ca in stihurile lui Nostradamus, ci un profetism care e dat de intelepciunea vesnica ce e continuta acolo.
3. personal: adica fiecare crestin o citeste personal si gaseste de multe ori solutii la problemele sale.

Asadar, mie mi se pare ca-i dam cartii Apocalipsei o prea mare atentie speculativa.

Despre sfarsitul lumii, ca si sfarsitul nostru, nu stim prea multe...

Pr. Iulian
#5453 (raspuns la: #5368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru un agnostic - de Hypatia la: 09/02/2004 15:34:02
(la: Biblia si sclavia. Carte de capatai?)
Pentru a putea percepe cat de cat mesajul unei carti revelate, trebuie sa fii unul dintre destinastarii ei. Iar fiecare religie are propriul cod de citire, propriul ritual prin care credinciosul se apropie de intelegere mesajului. Am scris "credinciosul"! Niciodata o persoana straina de conditia intrinseca a destinatarului- comunitar si haric, vorbind-, nu vor avea acces deplin la intelegere, indiferent ca vorbim de Bibie, Coran s.a.
Iar crestinii sunt invatati din pruncie, daca are cine-i invata, sa se roage lui Dumnezeu, pentru luminarea mintii, intru pricepere si crestere duhovniceasca. Altminteri, despre Biblie, bunaoara, se pot spune fel de fel de enormitati, direct proportionale cu infirmitatea sufleteasca a celui care vrea sa se indulceasca de cunoasterea lui Dumnezeu, hoteste, precum talharul pedepsit. Evreii au o poveste tare interesanta , in acest sens, in Talmud, despre patru rabini, care au incercat sa studieze Thora nepregatiti..... E un avertisment teribil de instructiv pentru cei care se cred in putere sa faca praf orice text, doar pentru ca au invatat sa spuna "de ce?"
Omul care trece de 4-5 anisori, isi regleaza situatia interogativa, in functie de propriile acumulari epistemologice, iar crestinilor le sunt facilitate aceste acumulari, de rugaciune. Concluzia: mai inainte de a deschide Biblia, roaga-te!
Hypatia
MARTOR LA EVENIMENTELE DIN 1944 - de anita47 la: 14/02/2004 15:01:24
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN





Yes, Sir!... - de Paianjenul la: 17/04/2004 23:25:30
(la: Irak / Vietnam / Anita 47)
....Desi (se pare ca) am fost printre primii care au sesizat prezenta acestui (nou) subiect in cafenea, m-am abtinut sa comentez mesajul lui Ozzy, preferind sa-i acord intiietate lui anita47, el fiind destinatarul "special" al acestuia... iar acum, dupa ce anita47 a raspuns... e rindul meu sa ma... INCLIN in semn de aprobare a frumosului gest al lui Ozzy.
Inspirational, isn't it?....




PS.

Pentru a evita confuzie intre cafegii, ar dori anita 47 sa-si SPECIFICE sexul? (De vreme ce refuza flori, dar nu o halba de bere, apare a fi de sex MASCULIN... Rog confirmati/infirmati!...)...
Pt. Belle - de Paianjenul la: 22/05/2004 16:35:06
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Scopul unui mesaj este de a transmite o idee, si, atita timp cit destinatarul mesajului a priceput ce anume A VRUT sa zica expeditorul mesajului, forma acestuia conteaza mai putin. Acest principiu este cel mai bine demonstrat poate de forma mesajelor telefonice, unde

see you = c u
thanks = tnx
to = 2
for = 4
are = r
etc.

Se pare ca, din considerente practice, forma si stilul lingvistic vor dispare, singurul element important raminind inteligibilul.
Nu va grabiti... - de rational rose la: 26/05/2004 08:50:44
(la: Pedeapsa cu moartea: pentru sau impotriva)

PEDEAPSA CU MOARTEA: PENTRU SAU IMPOTRIVA


Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.

Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Inchisoarea pe viata
e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata.

4. Pentru ca principiile sunt chiar mai importante decat supravietuirea.


Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului (Biblia).

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai deranjeaza daca ne omoara cineva?


P.S. Draga moonlight citatul e cinic, si greseste in primul rand pt. ca porneste
de la premiza ca stim EXACT daca cineva este criminal sau nu. Premiza falsa,
dupa cum am incercat sa arat mai sus. Sunt curios ce-ar zice domnul John McAdams
daca ar veni cineva si i-ar spune: Mr. John, hai sa te executam, ca sa-ti probam
teoria ;-)


 

Nu va grabiti sa judecati... - de rational rose la: 26/05/2004 09:58:11
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)

Omul nu detine Adevarul Absolut, prin urmare, tot ceea ce face/spune el are un
caracter mai mult sau mai putin relativ. De aceea nici n-ar trebui sa poata fi
in masura sa ia hotarari absolute in dreptul altor oameni.


Cine este adeptul pedepsei cu moartea se gandeste aplicarea ei (numai) in dreptul
altora. Daca s-ar gandi ca ei insisi sau cineva apropiat ar putea ajunge in
situatia sa fie pedepsit astfel, cred ca ar fi mai putin categorici. Standardul
dupa care condamnam este de obicei mult mai strict decat cel dupa care am vrea
sa fim judecati noi.


Oamenii sunt ori corupti, ori coruptibili. Observati numai la noi in tara cate
hotii incredibile se intampla si cat isi bat unii joc de lege...

Cat de aspra ar fi o lege, problema apare la modul in care ea se aplica. Degeaba
se inaspresc legile, (chipurile pentru ca guvernul este tot mai mult impotriva
coruptiei si a "nelegiuirilor"), daca exista unii "mai presus
de lege", la care legea nu se aplica, si care fac parte tocmai dintre cei
care emit aceste legi.


Apoi, cu pedeapsa cu moartea in vigoare ar fi foarte usor sa elimini definitiv
pe cineva incomod, avem destule exemple in istorie, unele chiar destul de recente.
De la celebrul caz Dreyfuss (in Franta), s-au intamplat multe astfel de erori
judiciare, voite sau nu, oameni omorati si apoi "reabilitati" post-mortem.


Cu tot progresul tehnologic (analize ADN etc) stiinta nu este atat de exacta
cum vrea sa credem. Factorul uman ramane implicat, cu tot subiectivismul si
rautatea lui, deci intotdeauna exista o posibilitate de a gresi.


Faptul ca platim cu aceeasi moneda cuiva care a facut un rau ne face si pe
noi mai rai, nu mai buni. Ura si razbunarea, chiar daca par justificate, fac
mai mult rau "expeditorului" decat "destinatarului". Cand
ucizi, indiferent de motiv, devi 'ucigas', si asta te va influenta tot restul
vietii.


Filmele fac foarte mult rau in privinta transmiterii ideii ca violenta si crima
e justificata daca victima pare destul de 'rea', 'urata' sau are alta culoare
a pielii..


Daca vrem sa fim crestini, sa dam chiar si criminalilor sansa de a se reabilita
macar in fata lui Dumnezeu. Sigur, o sa spuneti ca probabil nici 1 la 1000 nu
va face asta, si probabil asa e, n-avem de unde sa stim. Cred ca inchisoarea
pe viata e de ajuns pentru cei care 'merita' pedeapsa cu moartea. Cine spune
ca e prea putin nu stie ce spune.


Sunt sigur ca acum o sa sara unii: "Da' de ce sa platim noi intretinerea
unui criminal o viata intreaga??"

1. Pentru ca si ei sunt produsul societatii pe care si noi am creat-o.

2. Pentru ca nu exista sistem omenesc fara dezavantaje. Prefer sa platesc o
anumita suma si sa-i ofer o sansa acelui om: daca e vinovat sa aiba timp sa-si
dea seama de asta si sa incercam sa-l recuperam, iar daca nu e, sa-si dovedeasca
nevinovatia. Si pot fi pusi sa munceasca in inchisoare, sa se autofinanteze,
nu sa se uite la televizor.

3. Pentru ca si Dumnezeu risca in fiecare zi tinandu-ne in viata, desi dupa standardul lui in fiecare zi facem crime.


P.S. Daca vrem sa fim crestini, sa ne comportam cum cere manualul crestinului
(Biblia). Sunt acolo principii care sunt mai importante chiar decat supravietuirea
temporara. Tot de-acolo stim ca o sa se faca dreptate pana la urma.

Daca nu vrem sa fim crestini, si credem in 'nemurirea sufletului', ce ne mai
deranjeaza daca ne omoara cineva?


 

super-woman si versurile - de AlexM la: 04/08/2004 21:56:45
(la: Inchinaciune)
nu stiu de ce, dar parca versurile sunau a inchinaciune, a aplecare, nicidecum ceva care ar duce pe cineva cu gandul la o super-fiinta. Dar nu este clar cine/ce ar fi destinatarul versurilor, de aceea intrebai si io ca omul.


AlexM
#19033 (raspuns la: #18700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scrisorile nu vor muri niciodata - de (anonim) la: 06/04/2005 14:52:55
(la: au murit scrisorile?)
Savoarea si unicitatea unei scrisori nu vor putea fi inlocuite niciodata de un e-mail.O scrisoare ii va darui destinatarului o picatura din spiritul expeditorului.In plus,acesta din urma va putea reciti oricand randurile ce i-au fost candva destinate,poate cu alti ochi si dintr-o alta perspectiva.Deschizand iar si iar scrisoarea,el isi va aminti cu drag de cel care i-a scris odinioara.
Au murit scrisorile ? - de kiwi la: 08/04/2005 14:59:21
(la: au murit scrisorile?)
Scrisorile sunt de fapt transmiterea unui mesaj , nu ? Si cum suntem in era vitezei si dispunem de mail care la un singur click trimite mesajul instantaneu , si cum mai suntem si comozi (eu sigur sunt:P) cine se mai gandeste sa scrie o scrisoare ? Si pentru ce ? Care e diferenta ? Pai hai sa luam o scrisoare de dragoste :D .Cum e sa primeasca cel ce te iubeste si te doreste un mail in care sustii ca il iubesti cu inimioare , cu fetze pupacioase cu tot tacamul ...si cum ar fi sa primeasca o scrisorica scrisa pe o hartie sa zicem roz , scrisa de tine , de manutza pe care el si-o doreste s-o tina intr-a lui si care pe deasupra are si ceva din aroma ta (in caz ca nu o parfumezi bine sa simta ff bine cum miroase parfumul tau preferat) .Eee?? alta viata , nu ? Si eu sunt de acord ca e mult mai frumos si mai romantic .Dar ...vesnic avem cate un "dar" pana pun scrisoarea la posta ...pana ajunge la destinatar ...hehehe in timpul asta ii trimit o groaza de mailuri . Recuperez eu romantismul altfel :D .
din punctul meu de vedere doa - de V.G. la: 11/04/2005 22:29:13
(la: au murit scrisorile?)
din punctul meu de vedere doar senzatia initiala difera, in fond e doar problema de suprafata daca trimitem/primim un plic in postasau un mesaj pe desktop.. mesajul e tot, am scris cu emotii si mailuri si scrisori, poate chiar mai tare imi tremurau uneori mainile cand tastam decat atunci cand scriam.. poate ma antrena ideea ca dupa ce voi da send, vor trece doar cateva secunde , si destinatarul imi va afla gandurile ...
#42958 (raspuns la: #42902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*alex boldea - de lore_lie la: 20/05/2005 11:17:16
(la: Scrisoare)
:) nu...nu e scrisa pt cineva anume.sunt doar niste idei generale si de-aia ai impresia ca este adresata oricui o citeste.cam asta e felul in care decurg lucrurile acum:toti sunt pe fuga si parca uita exact ce e mai important..."frumusetea ploii" cum spuneai si tu,sau o imbratisare calda,un gest frumos facut din suflet...astazi totul se face "pt ca asa trebuie"
si daca iesi din tipare, ti se atribuie imediat eticheta de "visator"...nu ca ar fi vreun defect,dar mai sunt si rautaciosi pe lumea asta,sau unii care pur si simplu nu te inteleg...
am deviat cam mult. scrisoarea nu are un destinatar anume.
#49958 (raspuns la: #49560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horiatu - de gigi2005 la: 25/06/2005 19:10:23
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Te rog frumos cand te apuci sa comentezi, scrie in rubrica subiect si destinatarul comentariului tau ca sa fie clar pentru toata lumea cui raspunzi. Este valabil pentru toate postarile tale. Daca vrei sa te citesc. Daca nu te intereseaza... Eu cred ca iti arat respect daca ma obosesc sa vad de mi te adresezi mie sau altcuiva.
S-auzim de bine
Gigi
#56745 (raspuns la: #56703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de stefan dinu la: 06/07/2005 18:04:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interesant titlul ales de dvs., d-le Lazar, pentru prezentarea acelui topic. Am cateva observatii legate in primul rand de ideea care a stat la baza pornirii acelei discutii si in al doilea rand la cum a fost ea perceputa acolo si aici.
Cuvantul cheie in explicatia mea este Comunicare. In primul rand, eu si inca alti cativa prieteni apreciem efortul dvs. de a comunica. Nu e putin lucru pentru noi faptul ca cineva cu experienta dvs. isi rupe din timp pentru a comunica.
In fapt, eu cred ca fotograful se afla intr-o permanenta stare de comunicare. Are ceva de spus si o face intr-un anumit fel. Poate sa o faca intr-un mod foarte abstract si ermetic pentru publicul larg, sau o poate face mult mai inteligibil si mai usor digerabila.
Pornind de la aceasta idee, de la starea de comunicare a fotografului, imi permit sa am o parere diferita despre conceptul de Arta. Pentru mine Arta este o forma elevata de Comunicare care se ridica deasupra firescului si frivolului si incearca sa ajunga la destinatar pe alte cai. Arta fara adresabilitate nu are sens. Artistul nu creaza pentru el ci vrea sa imparta cu ceilalti o traire, o idee. Exemplu cu artistii neintelesi si neapreciati la timpul lor nu este concludent. Ei pur si simplu erau inaintea timpurilor in care traiau. Gasisera un alt limbaj de comunicare, dar care nu era accesibil marelui public dac care isi gaseste ecoul la multi ani dupa disparitia lor fizica. Ideea mea ca Arta este de fapt o forma elevata de Comunicare se sprijina in plus pe argumentul ca autorul, cel putin in cazul de fata, a simtit nevoia sa o impartaseasca cu noi. Nu a tinut-o pe hardul lui ci a expus-o poate pentru bucuria de a ajunge cu ea in sufletul altcuiva.
Revenind la ideea topicului de pe softpedia, vreau sa spun ca se intampla ca un fotograf a carui munca o apreciezi si o admiri poate avea uneori moduri de exprimare care in tine nu produc nici o rezonanta. Nu trebuie redusa discutia noastra de acolo la faptul ca noua nu ne-au placut pentru ca nu respectau tehnicile de incadrare sau ca ieseau din tiparele a ceea ce consideram noi ca fiind estetic.
Insa, atunci cand o fotografie din acestea nu ne plac tocmai pentru ca nu gasim raspunsul inauntru nostru tindem sa credem ca vina este a noastra si trecem peste ea sperand ca intr-o zi o vom pricepe sau chiar admira. Eu unul asa gandesc. Mai mult decat atat, daca a fost facuta de un fotograf consacrat ne acordam si mai mult ragaz pentru a intelege o fotografie.
Raspunsuri si comentarii - de irina fiorentina la: 08/08/2005 17:43:09
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Salutari lui Om, So Happy si altora interesati de dialog la Kaffehaus!

Acum va scriu din tara si ma simt inspirata, ca primele experiente cu astralul le-am avut chiar aici, din adolescenta.

Ce sa zic, multumesc lui "om" pentru definitie, dar aripile mi le-am castigat (sau mai bine zis recastigat) de ceva timp, doar ca uneori imi dau seama ca nu am timp sa zbor sau ca ma las coplesita de zbuciumul vietii si de lucruri mult prea terene (din considerente obiective...atat cat poate fi o viata de om) neglijand acest contact pretios cu "taramul umbrelor".

Din lecturile mele si in baza unei oarece doze de intuitie si sensibilitate (nu as folosi cuvantul medianitate, desi harta mea astrologica indica posibilitatea dezvoltarii si a unor astfel de capacitati) pot spune ca psihicul (incluzand aici si subconstientul si tot ceea ce inca nu cunoastem din tainele vietii sufletesti si cerebrale - doua dimensiuni care d.p.d.v. fiziologic si energetic sunt in stransa legatura, ba chiar interdependenta) este tot timpul legat printr-un canal energetic cu alte dimensiuni sau cu ceea ce intr-un singur cuvant numim "astralul". Problema e ca neexploararea acestei legaturi sau mai bine zis ignorarea existentei sale de multe ori ne creeaza senzatii si trairi eronate sau gresit decodificate, pe care le interpretam altfel decat ceea ce sunt in realitate. In fond, sistemul nostru de reprezentari si simboluri vizuale, extrem de importante in comunicarea cu astralul, se bazeaza pe niste arhetipuri si experiente acceptate si uneori confirmate de un numar reprezentativ de persoane. Traind intr-o comunitate, de exemplu una religioasa, in care distinctia intre bine si rau este destul de clara si reprezentata prin simboluri ca Lumina/Intunericul, Dumnezeu/Diavolul etc., psihicul nostru va proiecta in astral aceste reprezentari, dandu-le forma - si aici as cita experienta despre care vorbea So Happy. De multe ori ni se poate intampla sa regasim aceste reprezentari in vise si sa le asociem unor stari sau situatii conflictuale pe care le traim...bineinteles ca in acest caz interpretarea e subiectiva si de multe ori in aceste situatii subintra fantazia proprie si dorinta de a ne considera destinatari ai unor realitati sau manifestari paranormale...si de aici ar mai fi doar un pas catre paranoia!

Astralul nu pote fi o alternativa la momentele de criza ale vietii si nici un mod de a te autoiluziona cu imagini estatice...pentru simplul motiv ca exista independent de existenta noastra si functioneaza in baza unor legi pe care nu le cunoastem suficient...stim doar ca exista persoane mai dotate care comunica mai usor si persoane care poate toata viata nu vor reusi sa descopere aceste noi dimensiuni.

Cand vorbesc de "evadare" o inteleg in sensul de descatusare de material, de corp, de greutatea materiei: ca un fel de volatilizare a materiei pentru a permite energiei sa navigheze libere, fara oprelisti si limitari. Bineinteles, poate parea o contradictie, pentru ca initial am afirmat ca pishicul si creierul sunt legate fiziologic si ne-am putea imagina ca fara creier nici psihicul nu ar avea o viata a lui. De aceea, cand creierul nu mai e alimentat si nu mai primeste substanta nutritiva si oxigen, intregul corp are de suferit si implicit viata sau energia incepe sa-l paraseasca pana la colapsul final. Dar eu cred ca exista o legatura mult mai subtila intre material si astral, altfel totul s-ar reduce la niste simple inchipuiri ale unor minti prea creative si active imaginativ iar calatoria noastra existentiala ar fi prea scurta si extrem de limitanta. Si aici ar trebui introdus discursul Universurilor sau a dimensiunilor paralele, a posibilitatilor de crestere spirituala prin reincarnare, a metodelor de purificare si reechilibrare prin practici isihaste sau yoghine, a teletransportului si a unei extraordinare concentrari energetice in cantitati de materie extrem de mici.

Problema e ca omului in general ii e frica sa exploreze terenuri necunoscute, mai ales cand e vorba de propriul psihic si de capacitatea de introspectie si de comunicare la alte niveluri decat cele deja experimentate si cunoscute. De multe ori am privit cerul instelat si contiuam sa ne dorim sa exploram spatiul, dar mintea noastra si sufletul il exploram prea putin si de multe ori facand apel la o serie de prejudecati si coduri de explorare ineficiente, depasite. E mult mai simplu sa-ti imaginezi monstri cu trei capete sau diavoli cu doua coarne ca intruchipare a raului, decat creaturi fara corp, doar din "lumina" sau chiar simple organisme energetice, cu o organizare genomica exceptionala, concentrata intr-o minge de spirale peptidice de cativa microni. E doar un exemplu si poate nu e cel mai potrivit...candva ma interesa foarte mult SF-ul!

Nu de mult am vizionat Constantine, cu Keanu Reeves! Nu stiu daca l-ati vazut, e o parodie cu anumite chestiuni interesante dar si cu multe reprezentari ridicole...oricum mi-a placut o idee pe care a avansat-o: ca in realitate lumea Binelui si cea a Raului nu sunt atat de net delimitate si ca noi muritorii nu suntem chiar atat de protejati si destinati salvarii, daca credem in victoria si protectia unui Dumnezeu binevoitor. Cred ca aceasta idee ar fi buna de aplicat si in cazul experientelor in astral: poate pe taramul umbrelor, al energiilor, aceasta diferenta nu mai exista si putem fi toti egali, capabili sa ne masuram doar cu noi insine si cu propriile capacitati... e doar un gand care mi-a venit in timp de scriam - dar poate un fond de adevar exista: in fond suntem noi cei ce alegem daca sa deveni ingeri sau demoni!

Astept comentarii, cu mare interes!

irina, din nou in Romania.
#64028 (raspuns la: #63298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destinatari unul si unul - de Dinu Lazar la: 25/09/2005 14:02:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu sunt onorat ca ajunsera la Cornu ilustrate cu poze facute de mine, dar orisicit...
Pe de alta parte, dupa ce pusei eu aici chestia cu Romania -nu-e-tzara-de-sirma-ghimpata, un atac virulent la serverul meu, care a si cazut o vreme, citeva ore... tzin sa fie, tzin sa fie... mari coincidente pe lumea asta.
#74583 (raspuns la: #74566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sint magulita - de Cassandra la: 09/10/2005 16:38:52
(la: va masturbati?)
Putine sint subiectele dintr-un forum care sa lase sa se intrevada mai bine anvergura spirituala a participantilor decit cele "fierbinti", a se citi cele legate de sex, de exemplu.
Era cit pe ce sa rosesc crezindu-ma la o lectie de "dirigentie" in care insasi comandanta de detasament Domnisoara Perfecta a primit misiunea de a ma critica si a ma rusina in fata colegilor.
Dar mi-a trecut repede, caci mi-am amintit ca pentru multi dintre noi saracia si ingustimea de spirit, ipocrizia si enanismul (nu onanismul, atentie!) moral cu care ne-au torturat spiritul in copilarie si adolescenta si-au ocupat de mult locul meritat.
Si ca de atunci am aflat ca pe deasupra corului rusinatilor, rusinatorilor, indignatilor si cenzorilor vocationali din toate timpurile, un luminos si catartic hohot de ris strabate vremurile, de la Terentiu (Homo sum: humani nil a me alienum puto - Sint om si nimic din ce este uman nu-mi este strain) la Boccaccio, Chaucer, Li Yu, si pina la Woody Allen si Philip Roth.
Greu de descris satisfactia care o pot simti ca destinatar al celebrului slogan stalinist "jos intelectualii", chiar daca "obsedati de citate". Sint magulita.

Imi permit sa ma despart de voi pe acest thread (in care cred s-a spus tot ce putea fi relevant de spus) cu bucuria de a fi constatat ca am impartasit o atit de delicioasa carte cu Intruder (care banuisc ca a aflat ca a aparut "Conspiratia impotriva Americii" care e foarte laudata) si cu o mica tema pentru acasa: cine poate descoperi scena din "Angela's ashes" care o poate indigna pe tovarasa comandant de detasament?

Iliescu si ceilalti au comis - de latu la: 16/10/2005 22:51:52
(la: trebuie judecat iliescu pt. uciderea lui Ceusescu ?)
Iliescu si ceilalti au comis o singura eroare cu adevarat grava: Au lasat ecoul deosebit de positiv din strainatate fara un raspuns pe masura, ignorand "in numele poporului" portile pe care rezonanta revolutiei i le-ar fi deschis.
Mineriadele au pus definitiv pecetea pe o linie politica falsa, convingand si pe ultimul dintre idealistii simpatizanti ai Romaniei, ca a trimite paine poporului roman n-ar aduce destinatarului decat firimiturile lasate de sfintii responsabili cu distribuirea.

Celelalte interbari: A fost Ceausescu omorat sau murind el s-a facut dreptate pierd - cred eu - in greutate vis-a-vis de problemele pe care un popor intreg le intampina in viata de zi cu zi.
Va veni o vreme, cand cei care vor mai trai vor da socoteala. Dar cum si in ce masura este in fata problemelor pomenite, la fel de putin important. Nici unui copil nu-i trece foamea la gandul ca Iliescu sau altii au fost condamnati la pedepse pe care nu le pot ispasi din motive medicale...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...