comentarii

dezamagiri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mioara si actiunea - de ruxandra la: 13/10/2003 03:20:52
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei)
Ai sesizat bine deprimarea/dezamagirea Claudiei... :) Intr-adevar, sintem, intr-o anumita masura, pe picior de "moarte". Asta si din cauza unor reactii gen: http://www.anchete.ro/forum/YaBB.pl?board=cat_reportaje (la "Noua Constitutie???", pagina 2, Raspunde #57)!! Mai mult -- desi am ajuns la 350 de semnaturi pe petitie, ne-am lovit tot timpul de o apatie generala chiar si in rindurile celor clar nemultumiti de starea lucrurilor, mai ales din partea unora care ar putea contribui la mediatizare. Foarte putini s-au oferit sa ne ajute!

Pe linga dezamagiri, aceasta "moarte" e determinata si de faptul ca pur si simplu nu avem timp sa ne ocupam singure de toate aspectele necesare pentru succesul protestului (mai trebuie sa muncim si la doctoratele noastre :) ).

Dar astea fiind spuse, NU "plecam" de tot. Eu tocmai am terminat de trimis informatii despre ce se intimpla cu referendumul si despre petitie si la presa straina. Impreuna cu cei citiva care s-au oferit sa ne sustina in mod activ, vom trimite scrisori redactiilor de ziare din Romania.

Cei care vor sa dea o mina de ajutor (contam pe tine, "papadie"!), sa ne anunte! Daca am fi cu totii baci, sau mioare-transformate-in-baci, altfel ne-am descurca...

Oricum, multumim pentru cuvintele de incurajare, avem nevoie de ele...
#1118 (raspuns la: #1103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anonim - de karina la: 19/11/2003 22:21:11
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
comentariul iti apartine?Imi place foarte mult....inevitabila nostalgie a "zapezilor de alta data"....frumos spus,dar cata tristete ascunde?...am ajuns aici,departe de tara,sa-nteleg adevaruri pentru care nu era loc in Romania.Probabil ca o detasare se impunea.
'89...14 ani,ce semnificatie pot avea marile evenimente la varsta asta?ce semnificatie poate avea ce-a fost inainte de '89.Ramane perceptia a ceea ce urmat si e o perceptie a pseudo-ului in toate institutiile,in toate formele;o incercare esuata de bine,de implinire a unor vise,in fond,individuale.
Soarta Romaniei,nu mai trezeste ura in mine,ma bucur de privilegiul propriului exil,egoist sau nu,e o stare care trebuie luata ca atare.Imi dau seama ca a critica e solutia cea mai comoda,desi am folosit-o de atatea ori...De acolo,cand impulsul unor dezamagiri era ,mult mai puternic si impiedica la o viziune detasata.Aici pot sa-mi permit tristetea,durerea,regretul ca suntem ceea ce suntem,ca nu am avut o alta soarta.Ca natiune,ca popor.
#4764 (raspuns la: #4735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ingrid - de Radu Herjeu la: 03/12/2003 10:13:10
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Ca sa fiu sincer, nu cred ca am acum toate elementele pentru a putea trage o concluzie in urma "schimbarii" lui.
In principiu, va avea sanse mari in alegeri. Din cauza televiziunilor. Ca si acum 3 ani, aparitia lui in campania electorala va fi una proaspata. Ignorat 3 ani de televiziuni, n-a avut timp sa-si erodeze mesajul. Spre deosebire de alti lideri ai opozitiei. care, atata au aparut, ca nu stiu ce vor spune nou in campanie. El, in schimb, va fi, din nou, ca un produs abia scos din cutie. Impreuna cu calitatile sale oratorice, va avea din nou un avantaj. Asta n-au inteles nici guvernantii nici presa. Iar numarul de votanti este explicat la fel: el e "nou", n-a mai fost la guvernare. Prin urmare, este usor sa-i atribui calitatile pe care cei care au condus tara timp de 14 ani au demonstrat ca nu le au. Chiar daca acest transfer tine de dezamagirile unei parti importante a romanilor si nu de capacitatile reale ale persoanei pomenite de a schimba, cu adevarat ceva.
#5924 (raspuns la: #5923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
20 de ani - de anapoda la: 30/01/2004 07:43:52
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
de ce am inceput cu un cliseu ca asta? adica 20 de ani, viata dragutza de la varsta asta, ce faci, cum traiesti la 20 de ani?
in primul rand pentru ca sunt si eu printre aia de 20 de... primaveri, intrebari, dezamagiri, iesiri din tara... si toate astea.
in al doilea rand, mai important, pentru ca am o gramada de cunostinte care, la varsta asta, sunt care mai de care mai dezamagiti de toate...
nimic nou, de fapt, nu?
80% din ei vor sa plece, sau daca nu, vor sa ramana la varsta asta mult si bine, ca sa nu fie nevoiti sa se gandeasca la viitor, familie, intretinerea asteia...
de ce nu plec si eu?
ca sa fac o gluma (de fapt e adevarat ce-o sa zic), n-am putut sa-mi fac pasaportul...
problemele cu actele dureaza de citeva luni. n-are rost sa enumar ce mi s-a intamplat, toate ciocnirile cu birocratia... (de parca as fi cine stie ce persoana fara identitate, sau cine stie ce infractor... da, din-astea mi s-au intamplat)
cu bulversarile astea, nici nu stiu dac-o sa mai plec pana la urma...
dar uite ca am gasit o mica rezolvare: vorbind doar de cei de varsta asta (celorlati nu le-am gasit o explcatie), cred ca cei care nu pleaca nu se gandesc (inca) la viitor. aia dintre noi care se gandesc la asta isi dau seama rapid ca e mult mai usor sa-ti faci un viitor (poate folosesc cuvinte prea mari) plecand.
gata!
#8622 (raspuns la: #8613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mineri in sediul Romaniei libere - iunie 1991 - de Stefan Niculescu-Maier la: 18/02/2004 06:29:15
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
De dimineata am primit un telefon acasa prin care secretara ziarului ma anunta ca nu mai sta la serviciu. Un grup de muncitori din tipografie (condus de cateva femei!) incurajati de aparitia minerilor in capitala pentru a "face ordine" in Piata Universitatii, urcasera in redactie, tipasera isteric la singura persoana care se afla acolo la ora aceea (secretara respectiva) iar cineva o luase de par si o daduse cu capul de perete.

Instinctul mi-a spus in acel moment ca minerii vor ataca si sediile ziarelor. Si am plecat la redactie.

Am ajuns o data cu ei. Ii vad ca aievea, coborand dintr-un camion, inarmati cu bate si intreband de Bacanu. Am urcat impreuna cu ei la etajul 4 al corpului din stanga al Casei Scanteii, unde si azi se gaseste sediul Romaniei libere. Ei il cautau pe Bacanu, eu imi storceam creierii cum sa fac sa salvez linia de tehnoredactare computerizata care era "viata mea" si fara de care ziarul n-ar mai fi aparut cel putin o saptamana. Am intrat in vorba cu liderul lor (ulterior dovedit ca fiind agent de securitate). L-am intrebat ce trebuie sa facem, pentru ca sunt si eu un simplu cetatean care lucrez in Casa Scanteii, care am o simpatie deosebita fata de curajul si cinstea lor. "Trebuie sa-l gasim pe Bacanu" - a fost raspunsul, printre dinti. Stiam ca Bacanu nu este in tara. "Da, trebuie sa-l gasim pe Bacanu si sa-l intrebam ce-i cu porcaria asta" - am confirmat eu. Eu am sa-l recunosc pentru voi!

A urmat o cautare infierbantata prin birourile goale. N-au gasit pe nimeni "interesant". Doar la arhiva mai era cineva. Cateva momente de deruta generate de pustietatea redactiei mi-au dat o sansa. M-am urcat pe balustrada scarii de marmura si i-am spus unuia dintre cei care aveau aspect de "lider" ca am sa comunic ceva important. Acesta a facut liniste in grupul de circa 25-30 de mineri.
"Oameni buni - m-am adresat lor (imi amintesc doar aproximativ cuvintele, dar ideea este exacta). Eu voi fi martor ca nu s-a distrus nimic in redactia asta. Voi nu sunteti un grup care distruge, asa cum in mod nedrept v-a prezentat presa. Voi sunteti luptatori pentru dreptate si egalitate sociala. Uite - am adaugat. Mai sunt si alti civili (intre timp aparusera redactori de la alte publicatii, personal administrativ) de fata. Eu voi face personal lista de martori - am cerut de la cineva hartie si creion - ca sa dovedim ca aici nu s-a distrus nimic." A fost de ajuns sa ma aprobe cativa dintre cei din multimea de mineri manipulati, ca intregul grup sa imi dea dreptate. In aceste imprejurari, "seful" lor nu a mai avut ce face si le-a spus ceva de genul - "atunci hai sa mergem la masa, fratilor" (ulterior am aflat ca aceia care le organizasera venirea in Bucuresti le organizasera si masa...).

Momentul cel mai critic al acelei dimineti avea insa sa se petreaca in mai putin de 30 de secunde care au urmat. Un fost redactor al Romaniei libere, in dezacord cu noua conducere a ziarului (si cu o istorie personala imposibil de reabilitat dupa zecile de articole pro-ceausiste scrise de-a lungul anilor) m-a recunoscut si l-am vazut cum deschide gura sa le spuna minerilor cine sunt. Am sarit de pe balustrada pe scara, in dreptul lui, si i-am soptit printre dinti: "daca deschizi gura, le spun ca esti mana dreapta a lui Bacanu. N-o sa apuci sa mai spui nimic. Asa ca ia-o incetisor pe scari si fa-te pierdut. Dupa momentele astea, pe cine o sa creada? Pe mine sau pe tine?". Omului i-au cazut umerii si-a plecat.

I-am insotit pe mineri pana la iesire. Aici ma astepta una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii. Cocotati pe ferestrele mari ale sediului lor impetuos din cladirea principala, redactorii gazetei "Adevarul" - fosta "Scanteia" - organul PCR - aplaudau frenetic presupusele fapte ale minerilor. Acea imagine imi va ramane vesnic pe retina.
Minerii s-au aruncat in camion si au plecat triumfatori la masa pe care le-o pregatisera Iliescu si ai lui.
Eu am revenit in redactie si s-au gasit ulterior 2-3 voci ale unor colegi care sa ma acuze ca am salvat calculatoarele de la distrugere, "ca am fi obtinut imediat altele noi, din Vest". Exista mecanisme ale logicii absurde, lasitatii si prostiei pe care nu le voi accepta in veci.

#9898 (raspuns la: #9888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coruptie si dezamagiri - de Stefan Niculescu-Maier la: 18/02/2004 07:12:27
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Multumesc pentru gandul bun.

Altfel, intrutotul de acord.

Dar daca se mai intreaba cineva de ce liderii de la Bucuresti nu sesizeaza ca generalizarea coruptiei este in directa legatura cu emigratia materiei cenusii, trebuie sa va spun ca sesizeaza, si inca foarte bine.

Atata doar ca nu au nevoie de "concurenta" celor care pot reconstrui, inteligent, Romania. Ei vor "sa mai fie lasati un pic in pace" - sa-si "faca plinul". Ce ne-am face in Romania cu oameni de stiinta capabili, cu functionari verticali in administratie, cu oameni politici cinstiti? Acestia ar incepe inevitabil sa dezgroape metodele prin care s-au facut in acesti ani averi uriase, ca sa puna in locul bine sapat si curatat de mizerie, bazele unui stat de drept si ale unei reale economii de piata. Ori aceste averi nu au fost inca suficient "spalate". Inca se mai pot gasi urmele crimelor financiare cel putin.

De aceea sunt adeptul teoriei potrivit careia Romania nu mai poate renaste decat cu ajutorul celor care vor sa faca ceva din afara ei. Dar va dura.
#9904 (raspuns la: #9900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Usa interzisa - de (anonim) la: 19/02/2004 04:02:49
(la: Gabriel Liiceanu)
G. Liiceanu s-ar fi putut refugia ca multi alti intelectuali romani in profesia sa, iar filososia este un bun argument si remediu pentru a te distrage din realitate, dar el a ales sa se implice sa ia atitudine cu pretul dezechilibrului personal, depresiilor si dezamagirilor, cu pretul minimalizarii valorii sale de catre cei mici si suficienti .Excelente pagini in "Usa interzisa" de amar umor amintind de perioada comunista cand o viata se putea frange atunci cand se lovea de grotescul si stupiditatea celor care ne conduceau destinele, ironie fina in evocarea ultimei vizite a regelui Mihai in Romania si gingasie si emotie atunci cand ne vorbeste despre fiul sau. Pe scurt Liiceanu, un om integru si valoros pe care ar trebui sa-l apreciem si sa-l ascultam cu aviditatea invataceilor in fata unui mare invatat.
#9994 (raspuns la: #9170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebare - de Dantimis la: 20/02/2004 17:23:11
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Are dreptate Daniel: lucrurile d-abia incep sa se incalzeasca p-aici. Eu nu va cunosc, sincer sa fiu nici RL nu am mai citit-o cred ca de prin '90. Pe cand eram in tara, numai de citit ziare nu-mi ardea, gandindu-ma mai mult cum sa supravietuiesc. In schimb - in ultimul an in special - de cand sunt plecat din tara, am inceput sa citesc tot mai cu patos (spre disperarea sotiei) ziarele romanesti de pe internet, in special Ev Zilei si Adevarul. Nu stiu cat de reprezentative sunt acestea pentru ceea ce se intampla cu adevarat in tara, dar momentan imi satisfac nevoia de informatie. Si sa nu uit Cafeneaua, unde imi petrec cu placere o prea mare parte din zi :).

Dar ca sa revin la dvs, pardon, la tine (am observat ca preferi persoana a doua sg), ziceam ca nu te cunosc, adica nu am ti-am citit articole din ziar sau de pe internet, nici macar cartile, scuze pt ignoranta. Probabil ca multi alti cititori (sau membri, cum sa-i numesc?) ai Cafenelei sunt in aceeasi situatie ca si mine. Asa ca, in afara de a citi numai resume-ul tau, am preferat sa astept un pic sa vad si cum raspunzi la intrebarile puse, deoarece acest lucru mi se pare mai edificant despre caracterul unei persoane decat numai un resume sec. Pana acum, pot sa-ti zic caci, in afara de exprimarea placuta (la care ma asteptam din partea unui jurnalist) mi-au placut si unele explicatii care le-ai dat, cum ar fi de exemplu cea din raspunsul #9904 "Coruptie si dezamagiri". Foarte clara si pe intelesul tuturor! Parerea mea e insa un pic mai diferita referitor la influenta pe care o pot avea romanii din afara asupra viitorului Romaniei. Voi dezvolta asta intr-un mesaj mai detailat mai tarziu daca voi avea ocazia. Scopul acestui mesaj e altul: vroiam sa-ti pun o intrebare legata de trecutul de dizident.

Cum explici decizia autoritatilor comuniste de a renunta la pedeapsa capitala si a va pune in libertate? V-au cerut sa faceti vre-un compromis, a intervenit cineva in favoarea voastra? Ma gandesc ca e posibil ca nici voi sa nu stiti carui fapt se datoreaza aceasta "gratiere" a voastra, dar in cazul asta sunt convins ca v-ati intrebat de multe cui ii datorati faptul ca mai sunteti inca in viata.

Intrebarea asta e pornita mai mult din curiozitate, deoarece resume-ul nu explica acest fapt, ci doar ca "au fost pusi brusc in libertate". Cei care au gustat cat de cat din "dulceata" comunismului (in '89 aveam numai 20 ani) stim ce inseamna sa calci gresit pe vremea aia. Tatal meu a fost batut mar prin '84 la militie , numai pt faptul ca "prietenii" de pahar l-au parat ca la betie ii injura pe toti din partid, inclusiv pe decedatii. Nici nu vreau sa ma gandesc ce i-ar fi facut daca l-ar fi prins cu ceva scris, fara a avea scuza betiei. Asa ca sper ca intelegi curiozitatea mea...

Voi reveni in curand cu un alt mesaj referitor la modalitatile in care romanii din afara tarii ar putea ajuta la iesirea Romaniei din impas. Aici punctul nostru de vedere e un pic mai diferit: tu privesti problema din perspectiva romanului din tara, iar eu din experienta romanului din afara.

Dan

Afaceri cu Romania - de Stefan Niculescu-Maier la: 23/02/2004 16:35:59
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Dan, raspunsul tau e cat se poate de edificator si corespunde unei realitati pe care o cunosc. Pe de alta parte eu am o firma de productie de software si servicii IT in Romania, care dureaza de cativa ani si ofera o paine la peste 20 de suflete. Au inclusiv o conexiune Internet de mare viteza (1/2*T1). Daca te mai gandesti vreodata ca ai putea realiza un proiect in Romania de ce n-am incerca sa facem ceva impreuna? Mie mi se pare ca noi, cei aflati in diaspora, comunicand, ne putem uni eforturile si pune cap-la-cap elemente care ne vor ajuta si pe noi si pe cei ramasi acasa. Nici nu concep sa pornim de la ideea unei "opere de binefacere" - inainte de orice, binefacerea nu se autosustine... Dar oameni sanatosi care castiga un ban bun si curat in Romania pot avea grija si de cei aflati in nevoie, aflati alaturi de ei.

Ma poti contacta pe adresa personala (editor@romanialibera.com) daca vreodata te gandesti sa dai curs unui astfel de gand. In cadrul Grupului pe care-l construim exista si alte persoane interesate in afaceri, in spirit occidental. Desigur, cu totii am putea avea o viata fara griji aici - deci in ultima instanta tot o forma de binefacere este cea catre care tindem, promovand afaceri (ce n-au voie sa fie decat reciproc avantajoase!) cu Romania, dar cel putin nu pierdem, si evitam dezamagirile.

Vor aparea curand si factorii politici in Romania care ne vor incuraja sa dezvoltam acolo, refuzand ciubucurile si birocratia. Eu sunt optimist!
#10399 (raspuns la: #10366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebari - de nabab la: 24/02/2004 00:52:45
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Salut, Stefan,

In primul rand, tot respectul pentru activitatile tale pre-1989. Multumita tie, si a oamenilor cu curajul tau si a lui PMB, putem sa tinem capul sus, cel putin unii dintre noi.

Inteleg ca ai lucrat cu Mircea Geoana. Cum vezi aceasta conlucrare, in lumina actualelor asocieri ale domnului Geoana?

A doua intrebare, desi banuiesc prezentarea nu-ti apartine, se spune mai sus, motive personale si dezamagiri te-au facut sa accepti o bursa in US. Poti sa explici un pic ce este in spatele acestei exprimari?

A treia intrebare...consideri ca ai nevoie de Romania pentru a te defini ca american, in cazul in care vei deveni cetatean american?

Multumesc anticipat
Intrebari de la "Nabab" - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 09:19:09
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Salut "Nabab", imi place pseudonimul tau!

Multumesc pentru gandurile bune.


In legatura cu prima intrebare, nu cred ca i-a fost prea comod lui Mircea Geoana sa se inscrie in PSD. Dupa cum il cunosc, s-a inscris si el in PSD, cum am devenit si eu diplomat ca sa ajung in SUA :-). Cu alte cuvinte, ca sa-si continue cariera, destinul, un scop. Pariez insa ca daca ar putea fi Ministru de Externe fara a fi membru PSD s-ar lepada de "pesedie" si maine. Mircea e un om educat, a trait multi ani la Washington, nu poate sa nu vada cat de corupt e partidul de guvernamant si cu ce caractere sta el la aceeasi masa a deciziilor guvernamentale. Daca nu vede el, ceea ce ma indoiesc, vede sotia lui, Mihaela, cu siguranta - o femeie desteapta si foarte transanta in judecatile ei! Am avut o buna cooperare cu el, de care nu ma dezic. L-am criticat deschis ori de cate ori am avut ocazia si n-as putea spune ca a existat vreodata o simpatie speciala intre noi. Mai degraba ne-am "intzepat" reciproc. Dar pot spune ca o anumita doza de respect a existat si exista. Geoana este un om de stat, potrivit pentru rolul lui actual (nu stiu daca si pentru mai mult).


Referitor la a doua intrebare, am explicat intr-un alt comentariu care au fost dezamagirile (legate de administrarea Romaniei Libere). Motivele personale nu am sa le dezvalui in totalitate (desi sunt cat se poate de civile) deoarece ar trebui sa cer si acordul sotiei. Unul clar insa a fost acela ca am vrut sa am o viata mai buna fara sa fac compromisuri si fara sa imbatranesc sarac. Ceea ce deocamdata pare sa ni intample in US!

In fine, am nevoie de Romania aproape ca de aer, in raport cu a ma defini ca american. Nu acelasi lucru se va intampla cu copiii mei, iar nepotii probabil vor avea doar un gand bizar in legatura cu Romania. Insa in tot ce fac aici exista o doza de Romania - pe care o voi iubi intotdeauna, oricat de rau guvernata, de saraca, de lovita de soarta, de hoatza, daca vrei, sau avand orice alte vicii imaginabile, imi va fi prezentata sau o voi percepe chiar eu. Majoritatea dintre noi simt ca mine, de fapt. Nu fac parada de nimic atunci cand spun asta, incerc doar sa ma uit adanc in mine si sa recunosc. E simplu.
#10453 (raspuns la: #10427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre romanism - de (anonim) la: 15/03/2004 09:19:52
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Dupa cate ti s-au intamplat inainte de 1989 si apoi dupa dezamagirile de dupa 1989 mai poti spune cu placere ca esti roman, ca iubesti tot ce este romanesc, ca ti-e dor de Romania ?
Despre romanism - de Stefan Niculescu-Maier la: 30/03/2004 16:29:30
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Revin la "Cafeneaua" dupa o pauza, si vad ca am doua mesaje noi - asta ma bucura!

Intrebarea legata de romanism este mai complexa si ma simt inclinat sa-i raspund "pe bucati".

Ceea ce mi s-a intamplat inainte de 1989 s-a intamplat multor oameni. Norocul meu este ca am incercat sa fac ceva impotriva regimului si am si supravietuit acestei incercari. Astazi, desi nu sunt blazat, sunt cu constiinta oarecum impacata pentru indrazneala de atunci. M-a costat enorm si nu mai pot repara acel trecut, dar astazi privesc acea istorie ca pe o parte din destin si o accept ca atare.

Dezamagirile de dupa 1989... le privesc ca pe o lectie pentru ceea ce am de facut de acum incolo. Nu poti astepta de la altii sa faca una sau alta. Daca nu-ti place lumea in care traiesti, n-ai decat sa incerci sa o reinventezi, sa propui reguli noi, sa te lupti pentru ele. Sa fii in competitie.

Spun cu placere ca sunt roman, dar nu iubesc tot ce este romanesc. Cer permisiunea sa nu spun ce nu iubesc. Nu-mi este dor de Romania, pentru ca Romania este tot timpul cu mine in limba pe care o vorbesc, in amintiri, in gesturi cotidiene. Sunt, ca majoritatea celor plecati, "marcat definitiv" (fara sa fiu neadaptat la lumea in care ma aflu in prezent). Ma stradui in mod activ sa ajut Romania, ori de cate ori am aceasta posibilitate. Spre deosebire de tinerete insa, cand mi-as fi sacrificat viata pentru tara mea (am si facut-o, dar din fericire am scapat) azi privesc lucrurile cu raspunderea unui tata care vrea sa dea o sansa copiilor lui sa-l foloseasca pe post de bunic intr-o buna zi. Deci incerc sa ajut Romania de pe pozitiile unui om de afaceri - onest, dar echitabil, fara romantism sau teribilisme.

#13044 (raspuns la: #12077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si da, si nu - de desdemona la: 01/04/2004 03:40:59
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Pe de o parte ai dreptate, pe de alta parte, nu. Unul din motivele pentru care tineretea nu s-ar putea repeta intocmai pentru cineva cu experienta de la (sa zicem) 60 de ani e tocmai acela ca doar odata este 'prima data'. Nici eu cand am mers la cursuri la a doua facultate dupa ce absolvisem prima nu am mai simtit fiorul acela de initiere in tainele lumii, sarmul se pierduse. Era in schimb fain sa ii vad pe cei din jur cat de mult se stresau si cum luau totul in serios cand de fapt lucrurile nu erau deloc grave, ei isi traiau 'initierea', iar eu ii priveam si ma gandeam ca, desi am fost si eu asa, acel moment a trecut. Farmecul tineretii este tocmai aceasta inocenta, initiere si descoperire; lucruri care se intampla pentru prima data si iti marcheaza perceptia lumii intr-un anumit fel. Emotiile puternice sunt generate (pe de o parte si de hormonii care joaca hora, iar pe de alta parte) de noutatea situatiei. E o perioada frumoasa, cand inocenta se impleteste incet cu intelegerea. Fiecare isi iubeste amintirile tineretii, dar e aproape imosibil sa nu regreti greselile ce le-ai facut atunci, din prea mare avant, naivitate sau din slabiciune. Multi pot fi auziti 'ce prosti eram cand eram tineri'. Insa, cum spui, nu e sigur ca fiind din nou in aceleasi situatii nu vor face acelelasi greseli. Cand esti tinar, iti vine sa te agiti, sa te dai important, sa tzopai, dupa cativa ani te mai linistesti si te mai cumintesti. Se zice ca virtutea care vine din neputinta nu prea are valoare. Normal, cand nu mai ai energie sa te agiti iti este foarte normal sa stai linistit si sa ii dojenesti pe cei care inca mai au energie ca sa se agite.

Pana acum zic ca ai avut dreptate, dar sunt si locuri in care cuvintele ce le folosesti nu sunt chiar potrivite, nici prea generoase. Vorbesti prea iute, si prea 'la sentiment'. Emotiile nu sunt totul in viata (nici macar in tinerete) si vei vedea ca dupa ce trec zece ani, multe lucruri neesentiale se sterg. De asemenea varsta 15-25 de ani nu reprezinta niste timpuri 'primordiale'. Poate e doar varsta cand ai ocazia sa faci primele greseli importante. N-ai auzit niciodata ca 'viata incepe abia la 45 de ani' sau chiar 'viata incepe la 60 de ani' ? Poate crezi ca sunt baliverne, dar cred ca e ceva adevar in asta. Abia la o varsta mai mare ajungi sa vezi lucrurile la dimensiunea lor reala, fara exagerarea la care te imping impulsurile si sentimentele dinainte. La varsta aceea incepi sa te detasezi de lucrurile care altfel (in mod natural) te domina. Atunci poti fi intr-adevar, liber. Ai sa vezi. Prolema e ca suferinta sau mizeria, oboseala, dezamagirile, pot sa-ti inchida inima si sa-ti sece enrgia. De aceea se spune ca e cel mai bine sa fii tanar in suflet. Daca esti tanar in suflet, timpul curge in favoarea ta, si trecutul iti aduce doar experienta si amintirile placute, fara sa te chinuie regretele sau remuscarile. Daca reusesti sa-ti tii inima si mintea deschisa dupa zeci de ani, poti sa te consideri fericit.
Si cu asta am ajuns la 'traiul plat de pensionar'. Nu generaliza. Nu toti pensionarii au traiul atat de plat, si chiar si cei care ti se pare ca il au, stii tu ce se petrece in mintea si inima lor ? Poate nu au aceeasi viata fizica activa dar ce stii tu de viata lor mentala ?
E mai bine sa intelegi ca fiecare varsta are avantajele ei, altfel are sa te apuce disperarea cand te desparti de anii '20. Dar mai e timp; si opiniile de acum nu sunt facute din lemn ca sa nu se schimbe. De fapt, toata viata, de la 3 la 83 de ani e un proces continuu de invatare, si aventura descoperirii nu se termina decat odata cu viata.

Cum era poezia aceea :

copilul rade : iubirea si intelepciunea mea e jocul
tanarul canta : jocul si intelepciunea mea e iubirea
batranul tace : jocul si iubirea mea e intelepciunea

No, sper ca nu m-am lungit prea mult si ca ai inteles ceva din mesajul meu

O zi buna

Desdemona
Afaceri cu RO - de mitana la: 12/04/2004 01:02:10
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
E primul contact cu cafeneaua si nu ma prea pricep. AS fi vrut mai degraba sa-i raspund direct lui Dan dar nu stiu cum s-o fac.
Si eu sunt unul din cei care se lupta sa faca ceva business in RO. De 6 ani, incet-incet, am reusit sa construiesc un tip de masina de gaurit care isi are aplicatii directe in domeniul tau, industria de matrite. Am trecut prin foarte multe, greutati, suisuri si coborasuri, sperante si dezamagiri dar cred ca pana la urma a meritat. Daca doresti detalii poti sa-mi scri pe adresa personala, mitana@idirect.com
#13712 (raspuns la: #10366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cate lecturi, atatea sensuri (sau ...maine n-oi pricepe tot asa) - de Alice la: 19/06/2004 08:48:48
(la: Raman)
ce trist, Radu - pe de-o parte dorinta narcisista (?) a oglindirii propriului eu chinuit, ca o perpetuare continua a dezamagirii, dincolo de granita visului si pe de alta resemnarea, spaima ca nimic n-ar ramane daca n-ai fi, macar o clipa, inteles.

Nu, pana la urma-mi zic: oglinda e o poarta, aia ingusta, a lui Gide.
oare viata are sens...prin atatea lacrimi? - de (anonim) la: 19/08/2004 22:53:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
intradevar aceste esecuri si dezamagiri te pot darama...dar intrebarea este, mai are sens sa luptam...acum cand credem in viata atat de linistita si perfecta in lumea de apoi , atunci de ce sa nu sinucidem cu totii? ce sens mai are viata, si cu ce scop traim....intrebari la care vom primi raspuns tot apoi....asteptarea te distruge...
#19990 (raspuns la: #19251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"mai are sens sa luptam...acum cand credem in viata..." - de DESTIN la: 20/08/2004 01:04:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Un anonim...:

"intradevar aceste esecuri si dezamagiri te pot darama...dar intrebarea este, mai are sens sa luptam...acum cand credem in viata atat de linistita si perfecta in lumea de apoi , atunci de ce sa nu sinucidem cu totii? ce sens mai are viata, si cu ce scop traim....intrebari la care vom primi raspuns tot apoi....asteptarea te distruge..."

Viata este un dar oferita noua oamenilor prin creatie.Gandirea ,spiritualitatea fiintei umane,intelepciunea sunt capacitati ce ne caracterizeaza pe fiecare din noi.

Cele exprimate de tine unde le putem clasifica...?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19994 (raspuns la: #19990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru destin - de rodiana la: 24/08/2004 21:31:37
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Ai dreptate gindesc negativ, dar poate asta este rezultatul marii mele dezamagiri. Foarte bine ai specificat "......atunci cand este realizata cu implicare directa, cu toata fiinta" dar a celor doi. Cind o face doar o jumatate se pierde intregul.
Spuneai intr-un alt context despre compromisuri, la ce calitati renunti si care e limita. Ce zici e prea mult cind renunti la "a fi" tu?
Iar acum imi vine in minte " despre Noica si sentimentul fiintei" unde zice ca sunt descoperite sase situatii ale fiintei, toate explicate prin "a fi": "n-a fost sa fie", "va fi fiind", "ar fi sa fie", "este sa fie", "a fost sa fie". Urcam si coborim , prin urmare, niste trepte ale fiintei, in fuga pe aceste modulatii ale lui "a fi".
A fost o vreme cind gindeam altfel iar acum m-am pierdut
#20274 (raspuns la: #20211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...