comentarii

dezlipire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
frica de evolutie - de ferdinand89 la: 17/09/2003 15:38:55
(la: Ce e este un blog?)
Probabil nu sunt singurul parinte care , luni 15.09.2003, a dus de manuta un copilas speriat, emotionat, catre ceea ce se cheama scoala zilelor noastre.
sunt pe deplin de acord ca nu se moare din asta, insa nici nu pot sa neg ca ma doare sufletul sa-mi stiu copilasul departe de aripa mea ocrotitoare timp de 4 ore. De fapt incepe sa se metamorfozeze si probabil ca acest lucru ne sperie mai tare. Se dezlipesc, incet, incet de noi, iar noi vrem sa mai prelungim cu o clipa nevoia lor de "fusta mamei". Am afirmat in mai multe randuri si cu cat trece mai mult timp imi dau dreptate ca cea mai grea meserie este cea de parinte...
Fudulia consta in a alege sa - de Daniel Racovitan la: 26/02/2004 07:33:32
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Fudulia consta in a alege sa stea dezlipiti de Romania, in "riepublica" lor impotenta.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10672 (raspuns la: #10661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Cele mai bune 10 piese din anii `80... - de (anonim) la: 03/08/2004 23:41:18
(la: Top 10 pop-rock-disco al anilor 80)
Este foarte dificil de facut o lista cu cele mai bune piese din anii `80...asta pentru ca atunci, ca si in deceniul anterior acestuia, au fost produse cele mai bune piese din toate timpurile...nu numai atat, compozitiile din acei ani reprezentau intr-adevar `reale compozitii muzicale` si nicidecum minute de zgomot si stres asa cum reprezinta piesele din ziua de azi...
Pe primul loc, cu coroana de diamant, as pune fara rezerve ABBA, care reprezinta cea mai stralucitoare galaxie din toate timpurile si spatiile posibile....
Secundara, coroana de aur, as aseza-o cu deosebita placere peste imaginea celor din MODERN TALKING, care au adus lumii compozitii superbe, adevarate desfatari ale sufletului...
In locurile ce urmeaza asez, nu fara emotii, BONEY M, C C CATCH, BLUE SYSTEM, BAD BOYS BLUE, SANDRA si ALPHAVILLE.
Special nu am mentionat nici o melodie, ii sfatuiesc cu mare placere pe cei care au rabdarea totusi sa urmareasca aceste randuri, sa asculte toata discografia pe care o pot procura ale acestor interpreti... isi vor bucura sufletul cu noi si placute sentimente (re)nascute la auzul armonicilor deosebite ale pieselor acestora....
Meritul mare a celor din ABBA este ca si-au compus singuri piesele, adevarate capodopere pentru totdeauna....sfatuiesc cu drag cititorul sa aibe rabdarea sa priveasca (pentru inceput) videoclipul KNOWING YOU, KNOWING ME....la vederea ochilor deosebit de frumosi ai blondei, plini de incarcare sufleteasca, sunt sigur ca nu se vor mai putea dezlipi de la ecran....si asta a fost numai un exemplu...ca apoi sa le recomand sa nu faca greseala sa nu caute videoclipul ONE OF US.....sunt convins ca daca sunt indragostiti sau si numai sensibili...vor avea lacrimi in ochi....este o compozitie magnifica....alte cuvinte sunt de prisos...
Un titan al muzicii planetare este DIETER BOHLEN, un gigant al compozitiilor de calitate...este autorul melodiilor pentru MODERN TALKING (majoritatea stiu ca el a fost membrul blond al acestei formatii) si BLUE SYSTEM, ca sa nu mai vorbim ca tot el a `depistat-o` si lansat-o pe celebra CC CATCH, ale caror melodii le-a compus....iar melodiile compuse de el sunt adevarate creatii muzicale, superbe, care sunt absolut departe de majoritatea pieselor produse din `90 incoace, facute numai pentru a ocupa timpii de emisie a posturilor radio-TV si a stresa auditoriul....
Si lista nu se opreste aici, cate ceva despre fiecare ar fi de spus....
Nu pot sa nu amintesc aici de Mihai Cretu, alias Michael Cretzu, care a compus cu sarg piesele cantate de SANDRA, sotzia lui de altfel....ca si ceilalti mentionati mai sus, Mihai Cretu a creat frumoase piese muzicale, pline de linii melodice magnifice....
Toti compozitorii mentionati mai sus au linii melodice deosebit de clar conturate in pieselor, deosebit de placute auzului, care bat de departe aproape toate piesele compuse dupa `90 (exceptie facand ROXETTE si
ceea ce a cantat in continuare Blue System, Bad Boys BLue,Sandra CC CATCH si iar Modern Talking).
Voi ce aveti de spus? :)
.....................................................al vostru
ADY, 27 ani
viitor powermaker pt www.ABBA.ro :)

Carti ce ne-au marcat existenta - de camyb1981 la: 22/09/2004 12:41:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
camyb1981

La fel de adevarat ca faptul ca unele carti ne marcheaza existenta e si acela ca fiecare carte are timpul ei, momentul ei... daca nu esti pregatit sau nu ai citit altceva anume inainte, pur si simplu nu merge. Acum citiva ani am incercat de doua ori fara succes sa citesc "Conditia umana" a lui Malraux, dar pur si simplu n-am putut continua, n-aveam nici o tragere de inima. Dupa aproape un an de la a doua incercare, am reluat lectura si nu m-am dezlipit de ea pina n-am ajuns la sfirsit, si asta fara nici un efort. Nu fusese timpul ei.
Sint multe carti dupa care n-am mai fost in totalitate aceeasi: "De veghe in lanul de secara"(J.D. Salinger), "Crima si pedeapsa" (Dostoievski), "Spuma zilelor" (B.Vian), "Un veac de singuratate"(G.G. Marquez), "Micul Print"(A.de Saint-Exupery)...si mai sint destule, nu neaparat in ordinea asta si nu in egala masura, dar din fiecare am ramas cu ceva pentru suflet, nu doar pentru creier, ceva de care-mi amintesc cu drag sau cu spaima, cu nedumerire sau cu dezgust, dar toate mi-au dat o lectie de viata...
Operatiunea “Autobuzul PSD” - de SB_one la: 29/11/2004 08:14:00
(la: Alegeri 2004 (destinat romanilor din strainatate))
Operatiunea “Autobuzul PSD”


Escala la Casa Presei




Andreea Pora, Ondine Ghergut, Oana Dobre, Simona Gheorghe, Nicoleta Bichescu, Petrica Rachita, Gabriel Bejan
Luni, 29 Noiembrie 2004


Metoda “Autobuzul” nu este noua, ea fiind folosita cu succes si la alte alegeri. Niciodata insa nu a avut amploarea de anul acesta. Zeci de autobuze, microbuze, masini, tractoare, practic orice mijloc de transport care se poate deplasa, au carat toata ziua oameni de-a lungul si de-a latul tarii. Sectiile de votare au fost luate la rind. Pasagerii, coborau, votau si plecau mai departe in misiune. Traseismul, fenomen asupra caruia au avertizat atit opozitia, cit si organizatiile neguvernamentale care au observatori acreditati, a fost posibil la dimensiunile alarmante de acum din cauza faptului ca abtibildul cu stampila votat aplicat pe cartea de identitate se poate dezlipi fara probleme. Si mai ales fara sa lase vreo urma. Traseismul se concretizeaza in listele suplimentare, al caror numar s-a umflat direct proportional cu cel al calatorilor. Sint orase ori sate in care numarul celor care au votat pe liste suplimentare este mai mare decit cel al localnicilor. Este de-a dreptul suspect cind, intr-o singura sectie de votare dintr-un sat, listele suplimentare contin 30 de persoane la o populatie de 70.

articol complet: http://www.expres.ro/topstory/?news_id=172871
#30102 (raspuns la: #29881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toata ziua la sanius... - de camyb1981 la: 15/12/2004 10:49:04
(la: Vacanta la bunici)
Sora mea era soferul, ca era mai priceputa intr-ale cirmuirii:), si de cele mai multe ori reusea sa ne scape de gardurile vecinilor suparati ca tot reparau dupa noi, ca eram o ceata in toata puterea cuvintului...

Sanie, zapada, batai cu bulgari, pina am amortit de frig; m-am intors singura acasa (la bunici), ca ea era mai rezisenta si n-am putut-o dezlipi de pirtie:) am intrat in casa, iar bunica, dojenindu-ma blind ca nu mai ispraveam cu sania, imi framinta miinile intre ale ei sa ma incalzesc... bunicul mi-a dat cana lui sa iau o gura vin fiert, un vin aproape negru, puternic si care umplea camera cu aroma lui...

Ca sa nu mai fiu suparata ca gerul si umezeala din incaltari m-au impins in casa, bunica mi-a impletit doua codite negre si vesele, din care ieseau suvite, parul fiind mult prea scurt, iar eu mult prea incapatinata sa renunt la ideea de a fi o adevarata domnisoara:))

Lemnele trosneau in soba, iar eu priveam afara cu nasul lipit de geam, abia asteptind a doua zi sa o iau de la capat, bucuroasa ca n-aveam altceva de facut decit sa ma joc in zapada si sa stau cu bunicii...
pentru mya - de airymary la: 03/01/2005 08:13:19
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
A fi urita , pentru tine, e a nu fi frumoasa, nu? Pentru mine nu exista termenul asta - fiecare are un ceva daruit de Dumnezeu, un farmec, o voce placuta, un fel de a gindi, o dulceata in ochi, o alunecare de geana sau ceva de care nu te poti dezlipi usor; lumea ta mentala e taaaare mica, Mya, daca nu incap decit frumosi/uriti si destepti/prosti.Da, doamnele care s-au casatorit isi doreau ceva mai mult decit tine - ceva la a carui intelegere tu nu ai sa ajungi daca aplici sabloanele ratiunii tale(or lack of, thereof) creatiei lui Dumnezeu.
Indurerata de lipsa ta de intelegere, mm
Cit despre romanca care a nascut, poti sa te gindesti si la personaje biblice mai batrine - cu aceeasi intensitate isi doreau copii.De ce? Nimeni nu stie exact - poate ne-am iubit copilariile si puritatea acelor perioade cind nu prea deosebeam frumosul de urit, decit daca era de o nuanta morala.Frumosul era, de fapt, sa fii bun si destept, si iubit de cei din jur, si ne ajungea. Nu era minunat sa fii copil?
flacara aceea sacra.. - de bryzzz la: 10/02/2005 01:51:00
(la: Poetul Soarelui)
Intamplator m-am abatut peste cateva fraze din povestirea ta si, sincera sa fiu, n-am reusit sa-mi mai dezlipesc ochii pana la final, lucru care nu prea mi s-a mai intamplat demult, fiindca deseori in textele recent survolate nu prea am putut gasi flacara aceea sacra care arzand continuu sa ma calauzeasca pana la finalul lucrarii, ba mai mult decat atat trebuie sa remarc ca stilul tau descriptiv este pictural, redat cu simplitate, cu firesc, colorat in paleta specifica locului, avand scent de poezie si relevand pe langa o deosebita sensibilitate si un talent original.
As fi dorit totusi ca povestea aceasta, daca s-ar fi putut, sa isi continue inca dezvoltarea cu un plus de evenimente intime, ceva mai palpitante, mai speciale prin care caracterul personajului tau sa capete un contur oarecum mai dinamic, mai complex, sa intuiasca un artist a carui personalitate este intr-adevar aparte.
Apoi cred ca sfarsitul povestirii vine putin cam brusc si atesta o istorie oarecum banala prin invocarea scenei aceleia lacrimogene ce ar da eroului tau o aureola de cersetor, lucru care mi-a strecurat banuiala ca nu prea gasisesi pe moment altceva mai bun pentru final, ca ai vrut doar sa scapi mai repede terminandu-ti povestirea intr-un fel.
Draga Emma, te rog din suflet sa nu ma judeci gresit!
In modul cel mai sincer eu am intentionat sa-ti impartasesc exact ceeace personal am simtit dupa citirea captivantei tale povestiri, asa ca o reactie absolut individuala, spontana si iarta-ma in cazul cand ai considera ca impresiile mele sunt lipsite de sens sau chiar gresite!
Daca nu am fi sinceri unul cu celelalt, atunci acest loc de intalnire al iubitorilor de scris nu si-ar indeplini misiunea si toate comentariile facute ar prisosi.
Eu tin neaparat sa te felicit. Iti doresc succes pe mai departe si astept cu multa nerabdare sa te mai citesc!

bryzzz
Intrebare de baraj - de fefe la: 04/03/2005 01:50:58
(la: Dragoste prin Internet)
Am auzit despre tot felul de cazuri, cum ca Internetul a devenit o obsesie pentru unii, adica pur si simplu nu se puteau dezlipii de chaturi, de grupuri virtuale, sau alte cafenele precum cea de fatza. Asa azi, asa miine, asa in fiecare zi, computerul sau mai bine zis caile virtuale se transformase in realitate.

Cupluri casatorite, intr-o casnicie perfecta si plina de dragoste au fost afectate de internet din motive evidente: timpul petrecut impreuna se scurta din ce in ce mai mult. Dintr-o data partenerul de viata nu mai era cel care asculta dorintele sau gindurile celuilalt. El/ea fusese inlocuit de o alta persoana undeva in spatele altui monitor. Unii au ajuns chiar la divort, altii si-au parasit familia si copiii, spunind ca fericirea au gasito in persoanele cu care s-au intilnit prin internet.

Intrebarea este, cum privim noi o astfel de "dragoste"?

Sint total de acord cu autorul acestui subiect, si vreau si eu sa subliniez ca o asemenea dragoste nu exista. Personal mi se pare absurd, sa-ti lasi familie, copii, sotie sau sot, ca sa intilnesti ceea ce crezi ca iubesti.

Este o vorba ca toamna se numara bobocii... nimeni nu poate sa zica ca traieste o dragoste adevarata daca aceasta dragoste nu a fost trecuta prin foc si furtuna, si totusi a ramas in picioare. Restul este o apa de ploaie care inca nu a ajuns sa fie filtrata si ajunsa la gura izvorului.

Da, internetul nu este nimic altceva decit un mod de comunicare. Dar cind il folosesti pentru intilniri de gradul 3, atunci ai incurcat-o.
Cit de departe reusiti sa va intoarceti in timp? - de Paianjenul la: 10/03/2005 08:13:25
(la: Rewind)
...Era o zi innourata. Insotit de mama care ma tinea de mina, am intrat pe poarta spitalului "nou". Am intrat in cladire, si dupa ce am parcurs niste coridoare anemic iluminate si pardosite cu dale de mozaic gri cenusiu, m-am trezit intr-o sala intunecoasa, racoroasa (pardosita cu acelasi mozaic)... cu o masa alba in mijloc. Dupa citeva minute, in sala a aparut o "tanti" - balshaie, bruneta, cu voce "groasa" si cu buzele foarte rujate... imbracata intr-un halat alb. Dupa ce a aprins o lumina in tavan, ajutata de mama "tanti" m-a dezbracat la "nudul gol", m-a intins pe masa acoperita cu o musama rece, a desfasurat deasupra mea un fel de coviltir tot de musama, cu o "gaura" deasupra, si a mai aprins o lumina, ceva mai puternica decit cea din tavan. Desi nu-mi dadeam seama ce urma sa se intimple, singurul lucru care ma incomoda era musamaua rece pe care eram intins. Am inceput sa scincesc doar cind mi-am dat seama ca mama disparuse din incapere... si nu stiu daca a doua voce (cu certitudine, masculina) pe care o auzeam acum, incerca sa ma consoleze... sau ma admonesta pentru scincetul meu...

...Cind m-am "trezit" (era tot o zi fara soare), inaintam pe strada noastra, tot insotit de mama care ma tinea de mina... de data asta intzolit intr-un costum gri deschis, si cu un "clop" VERDE pe cap (clop cu care, nici pina azi n-am aflat cine ma cadorisise...)... Intrat in curte, m-am dus "direct" la trotineta mea "cu frina", la al carei ghidon abia ajungeam, dar nici n-am dezlipit-o bine de perete, ca-l si aud pe taica-meu (aparut instantaneu prin zona): "NU, NU!... Iar vrei s-ajungi la 'cutit'?!..." N-am inteles ce voia sa zica, dar intuind ca chestia cu cutitul trebuie sa aiba conotatii negative, am renuntat, si am intrat in casa...

Aveam 2 ani... (si o operatie de hernie...)...
THE SAINT - de (anonim) la: 22/04/2005 23:47:55
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
#Un sfat totusi de-mi permiti:nu generaliza niciodata,ori vorbesti din proprie experienta?#

Nu generalizez, am vazut cu ochii mei tot felul de cazuri. Care mai de care mai diferite. Era o mindra de fata in vecini care s-a maritat cu unu 20 de ani mai batrin. Cind ea ajunsese o mindretze de femeie la 40 de ani el era deja pe la 60... nu avea nici bani prea multi, ca iesise la pensie, nici viagra inca nu se inventase... dar femeia aia asa il iubea, ca se topea dupa el. Avea el un talent special spunea niste povesti grozave... de statea biata femeie toata ziua si-l asculta, nu se mai putea dezlipi de el.
Ei, si-am incalecat pe-o shea...
Noapte buna copii!

Grigorescu

======================================
"Daca apa din fintina s-ar preface in Cotnar
As lasa limba romana si m-as face fintinar"
#45049 (raspuns la: #44913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stiu canu prea se scrie a doua oara ,dar asta e - de Tofan Ana Isabella la: 17/06/2005 13:48:49
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
O catre care mi-a marcat existenta se poate spune ca este" Gasoniera memoriala confort trei" de Catalin Mihuleac o carte despre paianenul Gherasim
de acelasi autor
Apropos,ce credeti despre magistrul din Cajvana?
#55285 (raspuns la: #55010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am intors, cred ca nici n-am fost plecat... - de florin la: 22/06/2005 14:24:41
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
M-am intors in Romania dupa 3 ani petrecuti in state. Nu imi propusesem sa ramin acolo. Aceasta premiza m-a facut sa ma acomodez mai usor la societatea de acolo. Am luat lucrurile ca atare si totul a fost ok. Mi-am facut prieteni, m-am simtit bine, am calatorit (nu atit cit imi propusesem, munca 10 ore pe zi plus simbata), am cunoscut locuri frumoase, m-am adaptat, am fost apreciat pentru ce faceam la serviciu, apreciat ca om si prieten. Am venit in Romania in fiecare decembrie sa petrec sarbatorile de Craciun cu familia. Dupa prima vizita am simtit ceva ciudat. De la aeroport am intrat in piine. Am cotizat regulamentar cu ciocolata si o sticla de "uischi" politistului obosit si frustrat "ca e craciunul si n-am ce sa beau si eu". A inchis din ochi la faptul ca imi permisesem sa introduc in tara un laptop (pe care aveam toata munca si de care nu ma pot dezlipi) la care visasem ani in sir. Am fost totusi intimpinat cu "bine ati venit!" de ofiterul de frontiera. Dupa o saptamina de ghiftuiala cu sarmale (de care nu duceam lipsa pentru ca sotia gateste fantastic, dar acolo aveau un alt gust de la varza cam plasticata), sssalam sssasesc, soric, muraturi, mamaliga, vin de buturuga de la tata, foc la gura sobei si boabe de porumb fierte in oala de pamint in soba...am simtit o nerabdare sa ajung mai repede...dincolo...mi-era jena sa pronunt cuvintul "acasa". Ciudat sentiment, ma simteam inconfortabil in tara mea. Ajunsi "acasa", am rasuflat usurati. Nu ne venea sa credem nici mie nici sotiei ca ne simteam acasa acolo, desi cheltuielile lunare erau de citeva ori mai mari decit in Romania, dar nu duceam lipsa de nimic. La al doilea Craciun convingerea ca am "trecut de partea cealalta" s-a accentuat. Deja AMR-ul (Au Mai Ramas, pentru cine nu a facut armata) era un gind ce marea vascularizatia. Am analizat situatia politica mondiala si am decis sa urmam planul initial: ne intoarcem in Romania. Previziunile economice sumbre legate de statele unite...speranta integrarii in UE...au inclinat balanta.

Patru luni mai tirziu...

Fara sarcasm, am cheltuit cam toti banii pe un apartament la etajul 7, l-am renovat, astept salariul sa imi iau mobila. M-am certat cu (am fost certat de) toti vecinii din bloc pe tema zgomotului produs de sculele electrice si neelectrice in perioada de reparatii. In debara a aparut umezeala imediat ce s-a uscat vopseaua, coloana de tevi a inceput sa produca umezeala din senin si nu-l pot gasi pe vecinul de la 8 (cred ca e suparat pe mine ca m-am mutat si nu i-am cerut acceptul sa schimb gresia si faianta) ca sa verific zona pacatoasa. Nu m-am plins niciodata de nimic si n-o voi face. Merg inainte. Iau lucrurile asa cum sint. Continui sa platesc abonametul abuziv la TVR si Radio cum am facut si cu 3 ani inainte, pentru ca Andreea Marin, ce nume frumos, Andreea Marin, ce zimbet duios...sa-si poata lua canapele de piele in ton cu parchetul. Relatiile interumane s-au diversificat si intensificat, sint injurat de cel putin 5 ori zilnic pentru ca acord prioritate (in nimicnicia mea de sofer politicos, ca nu ma costa nimic) cite unui sofer aflat pe banda gresita ce tine tot traficul in loc pentru ca vrea sa nu rateze totusi intersectia in care tocmai a intrat. Ba chiar sint injurat ca circul cu mai putin de 50km/h. Intr-un fel sint sofer incepator, ma obisnuisem cu 1 metru spatiu de garda in lateral si benzi de degajare, 3-4 benzi pe sens de mers bine definite cu vopsea si respectate, soferi politicosi, chiar daca nu experti in depasiri si aratatul degetului mijlociu. In fiecare seara aud sotia oftind: "ce viata linistita aveam in state...de ce-am venit inapoi?". Ca s-o linistesc, ii amintesc ca nu am facut altceva decit sa urmam planul initial: stingem bani albi (verzi) si venim repede inapoi. "Prost plan", imi da replica rapid, "trebuia sa mai stam un an-doi". "La ce ne folosea?", incerc timid, "ori ramineam acolo, ori plecam".
"La nimic, dar acum stim ce pierdem stind aici."
Florin
...mai bine Bill Gates - de proletaru la: 23/03/2006 00:14:23
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
... am plecat! cheia e sub prag!

sunt oripilat atat de subiect cat si de abordarea scolareasca. zaraza, esti om serios, ce naiba!
or fi unii profi pe aici, dar asa cum spuneam si in alt comentariu, sufera de aceeasi lipsa de realism precum copiii aceia care nu se mai dezlipesc de computerele lor si de jocurile preferate, in final incurcand rau de tot cele doua realitati.
ora de literatura s-a terminat domnii mei! suntem la cunoasterea mediului inconjurator acum!
exista o asemanare izbitoare intre comportamentul unui contabil si cel al unui profesor cu ceva mai mult de 5 ani la catedra: incremenirea in propriile proiecte. expresia am imprumutat-o de la dl. Gabriel Liiceanu care definea adevarata prostie ca pe o incremenire in proiect. intru totul de acord.
mai scutiti-ma cu Domnu' Trandafir si alte personaje fictive sau spalate din gura in gura pana au iesit curate ca lacrima! despre Mos Craciun nu vreti sa vorbim?
cu un singur lucru sunt 100% de acord: multi veniti, putini chemati in bransa asta a dascalimii. cei nechemati ar face bine sa se apuce de spatii verzi, sa nu le fie rusine ca au facut degeaba o facultate impinsi de la spate de parinti grijulii. asta e viata! si gradinaritul poate fi o arta!
din fericire acolo, daca tunzi dupa ureche, nu nenorocesti pe nimeni, cel mult stramba lumea din nas.
un distins dascal cu parul alb, atipic pentru tagma careia ii apartinea, imi explica care e diferenta intre pedagogi si pedofili, pe vremea cand ma intrebam de ce lucrurile merg atat de prost in sistemul educational romanesc. diferenta, spunea el, e ca pedofilii iubesc copiii.
oribil, dar adevarat.
cred ca discutia despre Bill Gates sau Havel e mai productiva decat cea despre personajele SF care ne-au dat cu markerul permanent pe copilarie si adolescenta.
atata timp cat in eterna si fascinanta tzara nu exista un ideal educational, nu exista un cod deontologic al meseriei de dascal, nu are nimeni habar de o strategie (pentru ca nu exista tzeluri), a discuta despre educatie, consider ca echivaleaza cu blasfemia.
citesc cu indignare manualele pentru clasele primare si nu-mi revin: sunt induse aceleasi seturi de valori cu care am fost si noi socializati acum cel putin 30 de ani in urma.
alte texte, alte imagini, aceleasi valori, aceleasi semnificatii in spatele textului. mi-a cazut fatza cand un pushti de clasa a 10-a la cel mai bun liceu din oras, mi-a spus ca Paunescu (Adrian) e un geniu. imi venea sa il bag cu capul in primul gard. evident ca n-as face asa ceva niciodata. nu pushtiul era problema ci sistemul.
intrebati-va daca nu cumva, dand cuvintele la o parte, exista o relatie de corespondenta intre bizonul tribun si Domnu' Trandafir, invocat cu atata "tandretze"?
sincer, nu m-as mira ca fiu-meu sa citeasca in vreun manual de literatura peste vreo 10 ani ca minerii au facut o treaba buna in Piata Universitatii in 13-15 iunie.
unde ne sunt valorile? .... in noi! numai ca ele cladesc lumea asta imbecila in care ne taram zilnic.
deschide-ti televizorul pe unul din programele romanesti si veti regasi acele frumoase valori, atat de dragi noua: sarcasmul si cinismul reporterilor de la stirile orei 17, viata si opera lu' Vali Vijelie, expozitia de parlamentari in momentele lor sublime atunci cand dorm, voteaza cu 6 maini sau foreaza cu mainile varate pana la cot un nas in cautarea pretiosului zacamant sau alte emisiuni tematice (nu mai enumar ca mi-e si asa sila). aceste lucruri mascheaza valorile noastre iar noua ne place sa le regasim, sa ne infrupam din ele.
nu e nici o tragedie ca suntem unii care nu le impartasim. americanii ar spune: pagube colaterale. ratingul e satisfacator si fara noi.
... dar mai bine sa discutam despre Bill Gates. e mai simplu!
Etichetele - de Guinevere la: 29/03/2006 20:43:50
(la: ce va enerveaza?)
Ca se dezlipesc greu si lasa urme. Ca se pun usor si de cele mai multe ori unde nu trebuie! Si ca nu spun nimic, doar agreseaza oameni si suprafete.
Altceva.... a-ha, stai ca stiu. Oamenii care tipa. Brrr.... horror!
Iar ca maruntisuri... nu imi plac pantofii murdari, prafuiti.
Sau gestul cu care cineva iti invarte un nasture cand stai de vorba, ori iti culege o scama de pe covor sau de pe umar!
Ops, gata ca cine stie ce mai scot la iveala!
daca tot nu costa bani, sa mai fim un pic golani... - de cosmacpan la: 12/05/2006 16:11:06
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Se trezeste unul de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se
crapa de ziua.
O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul.
Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari:
aruncase o privire.
Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni:
unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care
dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul).
Ajunge la servici si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau
discutii la nivel inalt.
La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun
acord.
Se enerveaza si pleaca de la servici. Pe drum, il vede pe unul lipit de
asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit
pamantului.
Mai incolo il vede pe unul caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era
putred de bogat.
Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in apa; apele se
dau la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui.
Dupa aceea se hotaraste sa se imbete; merge intr-un bar, dar intra cu
capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul.
Mai apoi se aude o bubuitura: cazuse seara.

REZISTA !!!
saptamina e... aproape gata!
Am descoperit ca pana la urma - de creata la: 12/06/2006 20:10:42
(la: Cum va place sa cititi)
Am descoperit ca pana la urma tot ceea ce fac depinde de starea mea...nu mi-am fixat tabieturi si in general nu ma incadrez in lucruri prestabilite. Asa ca si cand vine vorba de citit...am aceeasi opinie-ca nu trebuie sa te limitezi la anumite conditii ca sa citesti. Totul depinde de stare...bine si de carte, dar de obicei cele doua se armonizeaza...de exemplu n-am avut vreodata chef sa citesc Camus in autobuz.

Cateodata nu m-am putut dezlipi de o carte si uitam sa cobor din autobuz la statia potrivita...desi mi s-a intamplat sa citesc anumite carti atat de profunde incat m-au facut sa am senzatia ca cititul in autobuz e cumva impudic...si nu ma refer la carti cu tenta erotica. Erau pur si simplu carti cu care relationai, care te faceau sa te simti implicat...carti poate putin proustiene (in sensul ca iti trezeau amintiri involuntare pe care nu le poti savura decat in coltisorul tau de lume ). Dar trebuie sa recunosc faptul ca am "savurat"- ce ciudat suna..- intr-adevar lectura singura in camera mea lenesa asortata cu o muzica potrivita pe care cand o ascult mai apoi imi aminteste de carte....sau pe la tara cu multa verdeata in jurul meu....la fel si la munte.

Pana la urma fiecare decor imprumuta ceva din culoarea lui cartii si se agauga la impresia finala, asa ca se merita din plin sa te bucuri de imprejurari.

."A suprima speranta inseamna a readuce gandirea la trup. Si trupul trebuie sa putrezeasca" Camus
si pe mine .... - de ooanna la: 12/06/2006 23:30:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
....cui ma lasati ?! nu ma dezlipesc de voi....:))
#127613 (raspuns la: #127612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andre :oD - de Guinevere la: 16/06/2006 01:41:14
(la: Anunţul tău.. AICI!)
Vand leucoplast pret promotional la pachet cu carte de bucate si cravata.

Apropos, s-a dezlipit? (ciocanul)
:oDDD
#128147 (raspuns la: #128146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...