comentarii

dezmeticit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
apai - de thebrightside la: 12/02/2009 09:01:33
(la: Cafeneaua)
tu crezi ca de-acu' doi ani si pana acu' io m-am bezmeticit (sac), pardon dezmeticit? :))
gata, am retinut. poate.
#405258 (raspuns la: #405246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de picky la: 27/02/2009 11:46:08
(la: Manifestul zambilei sălbatice )
:))
Te-ai dezmeticit umplutura de sandwich? :))
Ultimul penultim mohican al Legiunii arhanghelului Mihail... ?
Alunecasi pe coaja de banana? Alunecasi!
#411332 (raspuns la: #411328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lasati-ma sa ma dezmeticesc... - de adynet1 la: 22/06/2009 10:05:55
(la: Cronica unei duminici aparte)
si voi reveni cu multumiri,pareri si...poze
hm... - de GloriaVictis la: 18/07/2009 22:01:12
(la: Accelerari zadarnice)
prima senzatie pe care mi-a evocat-o a fost cea a momentului trezirii din dimineata ce urmeaza - a celor cateva minute de dezmeticire cu ochii in tavan, de reconectare si rapida retraire... unde dai si unde crapa :)
Pif :) - de adina.petre la: 19/07/2009 09:55:13
(la: Lui daddy, cu drag)
Saru'mana, o sa mai. Stai sa ma dezmeticesc, ca nu ma asteptam la asa reactii. :)
#464690 (raspuns la: #464686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cocosul electronic! :) - de Sancho Panza la: 11/01/2010 14:27:44
(la: macho)
mi-am amintit de o intamplare de acum vreo doi ani, cand am fos sa-mi vizitez niste rude. care, fireste, m-au trimis sa dorm in cea mai buna camera. numai ca in spatele peretelui de care era lipit patul se afla poiata gainilor.

pe la 4-5 dimineata am inceput sa strig la var'miu (dormea in camera alaturata)
"opreste dracului alarma aia!"

abia pe urma m-am dezmeticit...de tot. s-a ales praful de somnul meu, ca domnul cucurigar l-a ciupit din 5 in 5 minute.
si ala era un cocos normal. daca era un de-asta cred ca-l frigeam.
lasa-ma putin - de Intruder la: 15/03/2010 22:24:20
(la: Gand 2)
sa-mi dezmeticesc falcile ca tocmai m-ai facut tembel de fata cu toti si-acu' chiar plang cu crapioara in farfurie.
#531213 (raspuns la: #531191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de amari la: 03/06/2010 21:23:19
(la: Reprezentatie)
scuze!Ai dreptate...mare ca sa pui puhoi de intrebari!
Am raspuns eu gresit,am nimerit pe alta confa si acuma ma dezmeticesc ce a iesit.Intre timp si-a facut curaj si "imyself".
#547526 (raspuns la: #547525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) - de lafemme la: 27/11/2010 14:30:16
(la: Miss si Mister Peperechi - Votul)
pana sa ma dezmeticesc io s-a termenat concursul :))

so...

pentru ca io cred ca intrusul are cei mai faini budigai din cafenea, si ca merita sa fie mister de muuuuuuuuuulte vreme si pentru ca s-a potrivit de minune cu honey, missa la randul ei in repetate ocaziuni:

pi locul uniul avem: honeeeeeeey si intrudeeeeeeeeeeeer

pi locul doi pentru ca se potrovesc de minune si pen' ca au neste maniere de necontestat, si pen' ca-mi sunt foarte simpatici, si pen' ca-mi vine sa-i tzuc zgomotos pe ambii obraji :)) mai zic? avem : Aleeeeeeex si Latuuuuuuuu
monte - de trestiafatala la: 30/11/2010 18:20:58
(la: Lovitura de stat in cautarea unei tigari)
mno...e doar o primă impresie, dar găsesc sentimetalismul, dacă e trasat cu precizie în spaţiu, oarecum cinic... eh ...lasă-mi puţin timp să o/mă dezmeticesc. mno...lasă...îmi place :D
*** - de nyx la: 02/02/2011 13:28:47
(la: Iubiri gresite)
pe mine m-ar interesa dezmeticirea
da' nu pup io asa noroc
#595324 (raspuns la: #595323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de trestiafatala la: 03/03/2011 10:24:18
(la: proverb)
nop. ma dezmeticesc usor ;)
#600198 (raspuns la: #600162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de adina.petre la: 14/04/2011 18:16:04 Modificat la: 14/04/2011 18:16:36
(la: ***)
ba da mie nu-mi iese nimic din activitatea asta de muza? :))))

fammo, stai sa ma dezmeticesc, ca m-ai foarte surprins. si revin.
lascar - de proletaru la: 09/05/2011 13:42:34
(la: Nou la Cafenea: banare temporara)
din cate-mi amintesc, nu desi in vremurile de demult toti am pus botul la povestea siropoasa cu cancerul ei. ne-am dezmeticit cand ne-a ras in nas si ne-a porcait.
#612255 (raspuns la: #612250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daniel - de thebrightside la: 21/06/2011 14:14:49
(la: Sa nu lovesti niciodata o femeie?)
"asta e intrebare cu raspuns-truism."

what?? dar trecand peste.

nu stiu unde traiesti tu, de fapt stiu, dar e irelevant, folosesc expresia doar de dragul retoricii, insa in tarile noastre romanesti, optica asupra bataii nu prea s-a schimbat. nu radical, aproape deloc.
ca pe la oras s-au facut fo trei campanii si s-au mai dezmeticit unii, e altceva. relevant e ca juma' din populatia romaniei traieste si este "educata" (maxim opt clase, trei din patru indivizi)a la campagne. intelegi?
#616071 (raspuns la: #616058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
12 - de Tot Areal la: 12/10/2011 08:35:17
(la: SANATORIUL(2))
De data asta apuc valizele şi păşeşsc încrezătoare peste prag. Femeia tenor vine după mine aprinzând lumina.
-Ei?! Ce zici?
Să fiu sinceră, mă aşteptam la o cameră simplă, cochetă şi titpică, de spital, dar realitatea îmi depăşi aşteptările. Locuinţa este d efapt un adevarat apartament. Unul în toată regula, cu dormitor, baie, sufragerie, birou... Descopăr şi mini bucătăria... Singurul lucru mai ciudat cu care sper să mă obişnuiesc sunt gratiile de la geam. Se pare că n-am scăpat de ele.
-Ei, cum îţi place?mă-ntreabă ea din nou văzând reacţia mea fără răspuns.
-Dacă-mi place? zic zâmbind. Este chiar mai mult decât mă puteam aştepta. Este, super...
-Mă bucur că-ţi place. Sper să te obişnuieşti cu gratiile, dar...suntem nevoii să le avem, din măsuri de securitate.
-Mă obişnuiesc eu cu ele, dacă n-am încotro, nu? râd.
-Cam aşa, zâmbeşte şi ea. Acum te las să te instalezi. Apropo, uite, aici ai cabinetul unde vei lucra, deschide ea o uşă la care se ajunge direct din sufragerie. Ai să vezi tu, ai şi aici o uşă prin care intră pacienţii, doar nu o să-i bagi prin casă.
-Da...
-Zici că nu vrei să mergi în seara asta la cantină? Dacă vrei, fără nicio problemă poţi merge şi mânca ceva.
-Nu, mulţumesc...
-Cum doreşti. Eu am să plec acum. Locuiesc în altă parte, dar în fiecare dimineaţă la ora la şapte sunt aici. Am să te rog să vi la mine în birou dimineaţă, dar după ora opt. Îmi spui cum te-ai simţit în prima noapte, şi mai punem la punct anumite treburi, chesti din astea.
-Sigur, sigur, am să vin.
-Dacă vrei să mergi dimineaţă să iei micul dejun, eu oricum voi anunţa din seara asta că ai ajuns şi să te pună pe listă. Nu-ţi fă griji cu plata, oricum e o nimica toată. Ca să ajungi la cantină...e mai complicat de explicat, dar dacă eşti puţin atentă, în dosar, la sfârşit este ataşată o hartă a sanatoriului. Nu mă îndoiesc că te vei descurca.
Femeia tenor se întoarce pe călcâie şi dă să iasă, dar se opreşte brusc.
-Of, plecam cu cheia.
Mi-o întinde, apoi în cadru se mai opreşte odată.
-O seară plăcută, Angela. Sper să te simţi bine aici şi să colaborăm mult timp de aici încolo.
Mi-a spus asta cu un zâmbet cald şi sincer pe faţă.
-Mulţumesc la fel... Sper să iasă totul bine, răspund la fel de sincer.
A plecat închizân încet uşa în urma ei.
Preţ de câteva secunde am rămas nemişcată. Rămasem doar eu şi liniştea. M-am dezmeticit greu prin a deschide geamul. Un torent de aer curat năvăleşte în cameră şi mă înfioară. Încep să cotroboiesc pe aici. Am telefon... Ooo, funcţionează... Îl aşez frumuşel înapoi în furcă. În mini bucătărie am un aragaz mic cu două ochiuri pe care îl văd alimentat la o butelie mascată de o perdea, am frigider, o masă mică, tacâmuri...Ce mai, cam tot ce-mi trebuie. Baia nu e grozav de spaţioasă, dar curge şi apă caldă. Asta e bine. Am şi duş... Off, iar mă bântuie gândul ăsta. Oare întradevăr asta îmi doresc să fac. Oare vreau cu adevărat să rămân aici. Parcă nu-s prea sigură. Mă agăţ cu disperare de această
#623779 (raspuns la: #623778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
part two ...(auto?)recenzia - de Intruder la: 21/11/2011 09:06:44
(la: INFERNUL ROSU)
"In viata noastra agitata, cititul a devenit un lucru destul de rar intalnit, de aceea generatiile nu mai considera cititul un hobby. Trebuie sa dezvoltam cu siguranta din nou acest lucru.
Infernul Rosu-florin Badican
Usor, usor cu creionul pe hartie Infernul Rosu-florin Badican a fost dezvoltata, pentru a da lumina generatiilor viitoare, prin dezvaluirea cunostiintelor si cercetarilor amanuntite pe care autorul le-a realizat si le-a trait..
Nu orice carte este un succes pentru toti, insa poate fi un succes pentru cei care sunt interesati de ea, de aceasta carte poate fi interesat oricine, cu atat mai mult cu cat Infernul Rosu-florin Badican este o carte foarte interesanta, care merita citita din coperta in coperta.
In fiecare zi, Infernul Rosu-florin Badican este o carte care iti poate lumina mintea si inima, te poate scoate la lumina de la capatul tunelului aventurilor de zi cu si si care poate face din tine un om destept.
Infernul Rosu-florin Badican a fost scrisa pentru lungile dupa-amiezi de vara, intr-un hamac la umbra unui copac umbros. Uita de griji si relaxeaza-te in compania acestei minunate si placute carti.
Infernul Rosu-florin Badican este o carte care iti deschide si ochii si mintea, de aceea merita sa o ditesti in intregime fara sa te intrerupi..
Crezi ca ne poti spune la ce se refera Infernul Rosu-florin Badican? Este ea definitorie pentru lumea in care traim? Autorul a fost destul de concludent? Daca nu raspunzi cu usurinta acestor intrebari, inseamna ca trebuie sa mai treuie sa citesti mult mai mult.
Citeste Infernul Rosu-florin Badican
Stiai ca Infernul Rosu-florin Badican este o carte foarte buna, in care autorul dezvaluie tainele gandirilor si studiilor sale? O carte care merita cu toata consideratia sa o citesti?
Cand esti in fata calculatorului, in loc sa pierzi timpul cu diverse lucruri care iti consuma timpul, mai bine incerci sa citesti o carte de calitate, cum este Infernul Rosu-florin Badican si nu vei regreta in nici un moment ca ai facut aceasta alegere.
Citind, timpul curge lin si dupa ce ne dezmeticim din calatoria avuta in cuprinsul cartii, vom observa cat mai este de citit si cat putin timp mai avem pentru a parcurge si mai multe carti."

http://www.carti-online-gratuite.eu/cartigratuite/615254/infernul-rosu-florin-badican
*** - de pescadorul la: 13/07/2012 22:53:27
(la: Maimuta)
"Dezmeticindu-se ca dintr-un frumos vis ,fără să-şi dea seama că de fapt avusese prima ei clarviziune"

E greu sa convingi pe cineva ca nu este o lucrare istorica si nici o cronica de presa a unor evenimente ce se deruleaza intr-o obligatorie succesiune istorica. Probabil ca si pe Eminescu l-au pus la index cand isi pierduse firul "istoric" in Scrisoarea a III-a, de exemplu.
Gata frate scoateti-o din literatura ca e acolo fapte neverosimile... ;)))))))))
#633717 (raspuns la: #633708) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Victorian Silă la: 15/11/2013 22:38:21
(la: M-am intors)
M-am încăpăţînat să nu întreb pe nimeni despre fostul nume al localului, pentru că nu voiam să fiu luat drept provincial aflat în trecere prin capitală. Nu ştiu ce-mi venise să mă îmbrac în nişte pantaloni reiaţi de culoare maro care nici măcar nu mergeau bine cu pantofii. Mă simţeam ridicol şi aşa, fără să pun întrebări!
Fata cu reclamele nu m-a recunoscut şi a vrut să îmi mai dea o invitaţie dar am reuşit să mă feresc. Hîrtia a căzut pe jos, spre a fi astupată imediat de zeci de tălpi lacome. Un ţigan încerca să vîndă ceasuri contrafăcute care indicau tot felul de ore. O femeie arunca la gunoi un caca de Schnautzer, învelit într-o pungă transparentă. Aproape că îmi luasem gîndul să-mi găsesc noii colegi, dar ce mă scotea cu adevărat din sărite era faptul că nu văzusem nici măcar un cunoscut în toată gloata aia. “Ok, nu-i găsesc pe ăia, dar chiar nimeni cunoscut, ca şi cum nu sînt născut şi crescut în oraşul ăsta! Imposibil să nu mă întîlnesc pînă la urmă cu cineva! Doar nu sînt un Vily oarecare, născut la mama dracului!”
Chiar în timp ce mă perpeleam aşa, la intrarea unui local mai select am văzut un chelner la papillon care îmi făcea semne să mă apropii. Sau poate că mă invita să intru?
“Da! Dumneata! Hai că ţi-am păstrat aceeaşi masă ca de obicei!” părea să zică, în timp ce-mi zîmbea familiar, de la distanţă. Oricît m-am străduit, n-am reuşit să-l recunosc. “O fi vreun coleg de generală pe care orarul solicitant din baruri l-a ridat prematur.” mi-am spus. Cînd m-am apropiat să văd despre ce era vorba, chiar în dreapta lui, mi-au căzut ochii pe un ceas care indica ora două. Dacă am fi fost cu un secol în urmă, ar fi fost o pendulă care-ar fi bătut de două ori. Ding. Ding. Era exact ora două…
“Intraţi, sînteţi aşteptat! Să vă conduc la masa colegilor dumneavoastră.” a repetat.
A repetat de vreo trei ori pînă cînd m-am dezmeticit. Pe de o parte, mi se părea incredibil că era doar ora două, iar pe de altă parte simţeam că mai trăisem acel moment, cel al inteminabilei rătăciri de la o adresă la alta, urmată, miraculos, de găsirea locului de întîlnire exact la timpul potrivit. În mintea mea, căutarea din centrul vechi durase aproape juma de zi cînd, efectiv, nu fuseseră decît vreo zece minute. Pe fond de stres, experimentasem acel fenomen, foarte cunoscut persoanelor mereu aflate sub presiune psihică, cărora viaţa li se poate părea fără sfîrşit. Un calvar fără sfîrşit, dar totuşi o viaţă lungă. Nu este atunci oare mai avantajat chefliul fără griji, care îşi trăieşte traiul, fără să realizeze cînd a ajuns la fundul sacului de mălai? Eu, chefliul ăsta am vrut dintotdeauna să fiu, şi în permanenţă mama m-a împiedicat!
“Cum ţi-ai dat seama că din toată nebunia asta, eu eram cel aşteptat şi nu altcineva?”
“V-am recunoscut după legitimaţie, cum altfel?”
I-am urmărit privirea, un pic contrariat, dar era adevărat. Din reflex, îmi prinsesem şi eu legitimaţia la centură – cum văzusem la domnul Iosifescu şi la alţii că e modern – iar chelnerul o recunoscuse de departe datorită culorilor ei cam fistichii.
Urmîndu-l pe chelner, m-am apropiat de o masă ocupată doar de patru persoane. Aşa cum mă aşteptasem, masa se afla pe terasă, fapt care m-a bucurat mult, pentru că semnala claritatea deducţiilor mele: mă puteam baza pe ele şi în alte situaţii viitoare, poate cu mult mai importante. În timpul acesta, chelnerul, care se mişcase printre mese cu siguranţa unui şef de sală, îmi spunea banalităţi, cum se obişnuieşte în astfel de situaţii, iar eu îl ascultam mecanic, fără să-i dau nici o atenţie. Glasul lui puternic, baritonal, i-a făcut atenţi pe cei patru. Imediat s-au întrerupt din ce aveau de discutat. Era Zelosul, Năltogul, secretara – mare amatoare de poze şi tipul jovial, cel care părea uns cu toate alifiile.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...