comentarii

dezumanizare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
romanul! - de sanjuro la: 24/10/2003 03:53:29
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
Romanul e formidabil! A aparut prima data in Almanah Anticipatia prin '84 sau '85, (pe atunci nu se plateau drepturi de autor...) si a reaparut prin anii '90, la Nemira, cred.
Il am in Almanah, dar n-am reusit sa-l prind in librarii sau tarabe. Capodopera a fratilor Arkadi si Boris Strugatki, si a literaturii de anticipatie in general.
Mesajul plin de umanitate al stalkerului, intr-o lume dezumanizata deja este ceea ce impresioneaza. Naratiunea curge nefortata, nu se poticneste in nimic. Am citit pe nerasuflate, pana am terminat. Si apoi am ramas mult timp cu ochii pironiti pe pereti.
Tarkovski a ecranizat romanul cum a crezut el, eu insa l-am vazut si putin altfel: un om marginalizat, exploatandu-si puterile la maximum, ca sa aduca fericire tuturor, din dragoste de oameni.

sanjuro
#2041 (raspuns la: #2035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radu - de (anonim) la: 12/11/2003 16:29:19
(la: Romani in strainatate)
E greu sa generalizezi. "Romanii", ca si cum toti sintem trasi la indigo, cu aceleasi creiere, probleme si moduri de a le rezolva. Eu am plecat de 5 ani. Nu cred ca a fost din lasitate. In Romania am avut un fel de dolce vita amestecata cu frustrari. Nici nu eram supus la stress-uri majore dar nici nu puteam realiza nimic. In acelasi timp nepotismul si coruptia ma dezgustau si nici nu vad ce poti face impotriva lor. In Romania a te adapta acestui sistem se cheama sa fii destept. Mie mi se pare scirbos si dezumanizant. Asa ca am ales vestul. Am avut parte de stress aici? Cu tonele. Nopti nedormite, munca epuizanta cit cuprinde. In acelasi timp am avut parte de mai mult respect decit in iubita mea patrie, desi eram un strain...Am simtit ca reprezint ceva si diploma pentru care am muncit 6 ani imi da un statut social pe care nu mi-l ia primul mitocan de la coltul strazii. Din punct de vedere material, la ora asta stau mai mult decit bine, nici nu as visat in Romania sa obtin atita in 10 vieti de munca cinstita. Cu toate astea niciodata un emigrant nu se va simti acasa in alta tara. Asta e! Pretul trebuie platit. Pentru Romania simt o mare mila, caci o vad pe mina lupilor. O tara frumoasa, cu atitia oameni capabili si cumsecade, din pacate care nu au nimic de zis.
anisia, - de Hypatia la: 27/11/2004 14:09:40
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Initial ma pregatisem sa va scriu un altfel de mesaj, de aceea am si ajuns azi, sambata la un net cafe.
Citind mesajele tale, ma vad nevoita sa imi schimb mesajul, deci ce scrii tu intareste impresia mea...
Poate ca tu ai dreptate in cea ce scrii, dar eu am vazut lucrurile altfel:
1. Am vrut sa deschid conferinte in care sa vorbim despre noi, cafengii. Ce ne-ar impiedica sa vorbinm despre asta, daca venim aici de placere?
2. Pentru ca intre timp m-am gandit ca aceste subiecte mi-ar folosi in cercetarile mele sociale, am cerut voie sa discut despre asta cu voi, adminilor.
3. Nu cred ca pentru a discuta ceva, le ceri voie (cui?, aprioric vorbind) tuturor...
Cred ca intentiile mele au fost intelese gresit sau din considerente afective, dar negative. Cei care nu doresc sa discute despre asta, pur si simplu nu o fac. Ce sens au argumentele fata de propria rezerva fata de acest subiect?
Am gasit raspuns la intrebarea aceasta in interventiile de pana acum. Se pare ca utilizatorii cafenelei doresc sa vorbeasca despre orice, in functie de interesele si valorile proprii, dar refuza sa vorbeasca despre ei ca membrii ai unui grup, desi suntem un grup. Ce fel de grup? este intrebarea care ma framanta? Atat. Restul amanuntelor care va privesc ca persoane, nu fac obiectului meu de studiu, si nici nu ma intereseaza ca membra a Cafenelei...
Se pare ca eu am o sensibilitate sociala mai mare de ma framanta asta, dar nu inteleg de ce va supara pe voi...
Ce e rau in a discuta despre noi?
Oare nu ne place sa ne consideram impreuna? membrii ai unei comunitati? Am ajuns oare atat de individualisti?
Eu inca mai sper ca omul e fiinta sociala, ca in datul ei firesc, ontologic vorbind..
Pana nu ne dezumanizam cu totul, poate reveniti la sentimente mai bune ...
Anisia, ce pot face ca sa te impac?
Primeste scuzele mele pentru tot disconfortul pe care ti l-a prilejuit chestionarul & co.
Hypatia
#29989 (raspuns la: #29937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E cel mai tare nenea Doja (ce - de mya la: 29/01/2005 00:15:06
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
E cel mai tare nenea Doja (ce-mi place poza din profil!!!). Cu cat citesc mai des mesajele lui, cu atat ma bucur mai mult ca am plecat din Romania si am ajuns "calator pribeag si umilit pe drumurile lumii".

La oase...cu capusele care au distrus realizarile de aur ale efortului colectiv al neamului romanesc! In puscarii cu ei, cu mosierii si banditii, cu intelectualii si tot putregaiul ce-a iesit la suprafata dupa daramarea administratiei responsabile (din '45 pana in '89).

Sa-i tragem pe roata pe toti si sa cladim Romania cum merita sa fie cladita, o tzara demna intre tzari, o glie curata si cu oameni primitori, un taram al baladei si dorului! "Asa sa ne-ajute Dumnezeu", am zis!

P.S. Intrebare intrebatoare: De ce se chinuie milioane de oameni sa se care in USA in fiecare an, legal sau ilegal, daca e asa de nasol acolo?! Raspuns: Cum de ce? Ca sa crape in cocinile dezumanizante din carton, abrutizati de holocaustul american...huo, cade-ti-ar bomba in ocean!!!
#34851 (raspuns la: #34784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga anisia, - de Cristall la: 20/02/2005 02:47:02
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Chiar asa?! Sa traiesti printre oameni amorfi?! Eu nu, n-am trait inca chiar printre roboti. Cred ca e dezumanizant.
#36895 (raspuns la: #36891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numai in perioada moderna omul nu crede in nemurire - de VIM la: 16/03/2005 14:46:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
De ceva mai mult de 200 de ani, s-a inoculat omului ideea ca totul se rezuma la aceasta existenta pamanteasca. Este o idee artificiala, care a dus la dezumanizare.
Prostitutie - de Cassandra la: 17/04/2005 01:13:29
(la: Despre prostitutie)
Ce te-a impresionat de fapt - sa vezi o epava umana, o fiinta marginalizata, dezumanizata de experiente tragice, de alcool si droguri care isi vinde corpul ca sa supravietuiasca sau faptul ca cineva traieste din vinzarea 'placerilor' sexuale? Cum ai fi reactionat in fata unei prostituate de lux impresionanta dar cerebrala si complet integrata in sistemul de relatii capitaliste care cu buna stiinta si asumind riscurile, practica meseria cea mai veche a omenirii pentru ca este o forma usoara de a cistiga sume importante de bani?

Este prostitutia aspectul decaderii umane care te impresioneza cel mai tare sau te impresioneaza la fel de tare toti acei indivizi la limita umanitatii care au abandonat deja lumea asta din punct de vedere spiritual, care nu mai au nimic de vindut si se lasa in voia soartei si a bunavointei celor ce continua sa se numeasca oameni?

Inca ceva - exista prostitutie feminina si masculina in ziua de azi. Si mai exista prostitutia morala in care prostituatii desi nu arata atit de jalnic pot sa fie mult mai dezgustatori.
cassandra - de carapiscum la: 19/04/2005 11:18:36
(la: Despre prostitutie)
m-a impresionat fiinta aceea deplorabila, dezumanizata si as indrazni sa spun chiar marginalizata... poate si pt. faptul ca la varsta pe care am banuit ca o avea, in jur de 40 de ani, arata ca o femeie de 70 de ani, ba chiar mai trecuta.
in fata unei prostituate de lux un barbat se poate simti intr-un singur fel: ori atras de ea, ori dezgustat. nu stiu la care model te-ai gandit tu cand ai pus intrebarea dar ti-as raspunde tot printr-o intrebare: nimfa asta cum va arata dupa practicarea "job"-ului timp de 20 de ani (sa zicem)?
la paragraful doi nu stiu ce sa-ti raspund fiindca intrebarile imi par un pic ambigui. in ce sens ma intrebi daca ma impresioneaza? prin definitie as spune ca sunt un om destul de usor impresionabil, poate pt. ca sunt mai idealist si mai sufletist de felul meu. sincer sa-ti spun mi-e mila de oamenii care sunt folositi de altii in scopul imbogatirii acelor patroni de carne vie, dar asta nici nu scuza persoanele care hotarasc sa devina sclavele acelora pe motiv ca isi vor castiga existenta mult mai usor.
la paragraful 3 subscriu intru totul. si cred ca ar fi ceva mai mult de vorbit pe marginea acestui subiect. daca vrei te-as ruga sa vii cu ceva completari.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#44287 (raspuns la: #43992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cate ceva despre mine... - de HateFree la: 10/07/2005 00:36:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Mai intai vreau sa spun ca am descoperit forumul asta azi noapte si am petrecut 12 ore sa citesc fiecare mesaj in parte. Din curiozitate la inceput, transformata dupa cateva ore in indignare, apoi ura, apoi haz de necaz, pentru ca in final sa apara impacarea.
Vroiam sa aflu ceva nou, dar tot ce am aflat este ca sunt un tip nemaipomenit de norocos ca am prietenii pe care ii am, 90% str8, pe care ii iubesc si mai mult acum ca am descoperit cat de aberanta poate fi perceptia despre gay.

Pe scurt: sunt gay; acum privind in urma realizez ca semnele au aparut de mic copil, cand am vazut primul film porno si nu m-a interesat dacat barbatul, nicidecum femeia de pe ecran, desi prietenii mei faceau comentarii care de care mai str8...De constientizat am constientizat abia pe la 17 ani, cand tipa de care (credeam eu!) eram indragostit nebuneste in liceu mi-a spus intr-una din plimbarile spre casa: "tie de fapt nu-ti place de mine, ci de iubitul meu!" (caci da, ea avea iubit un super tip, iar eu, nu mai prejos decat el, voiam sa i-o suflu!!!)
A urmat o perioada plina de ganduri negre, gri, albe, cautari de explicatii (parintii mei sunt profesori, bunicul preot, asa ca...), no, nu vreau sa spun prin ce am trecut, cert este ca ar fi fost mai simplu daca mi s-ar fi spus atunci, la varsta aceea, la o ora de educatie sexuala ca, asa cum Dzeul crestinilor nu este unicul in lume, nici heterosexualitatea nu este un dat suprem, ca exista si alte feluri de sexualitate...
Asta e tot pe scurt...

A, si pentru amatorii de speculatii ieftine, ca am vazut ca e plin de diletanti pe aici:
- n-a abuzat nimeni de mine in copilarie
- nu sunt orfan
- nu miros a ca..t nici la propriu, nici la figurat (desi era pe aici o teorie cu argumente fiziologice cum ca gay miros a ca..t)
- nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)
- am fost si sunt iubit si de parinti (copil unic), si de bunici, si de profesori si mai ales de colege :))
- nu stiu daca parintii mei au cea mai fericita casnicie din lume, au si ei problemele lor ca toata lumea, dar sunt un cuplu unit
- nu sunt complexat de nimic din persoana mea (a, ba poate ca da, imi pare rau ca m-am nascut in romania, atat)
- nu m-am indreptat spre homosex DIN CAUZA unui esec in dragostea hetero (pt speculanti, relatia cauza-efect e aici inversa!!! ce sa-i faci, suntem pe un forum despre pe invers, :))) )
- ba chiar primul contact sexual a fost cu o femeie, din pct ei de vedere reusit din moment ce mai voia, din al meu total esuat, caci nu am simtit nimic - lol, atunci am crezut ca sunt defect, dar dupa ce m-am indragostit constient de primul barbat din viata mea, am simtit ce sunt sigur ca simte orice barbat indragostit...si sunt sigur de asta fiindca mi se tot spunea din afara "esti indragostit, se vede de la o posta, cine e fericita, hai spune-ne?"

Cam atat despre mine, va las pe voi astia cu teoriile, sa concluzionati daca sunt asa cum sunt din nastere, din cromozomi, din lipsa de vointa, din teribilism, din viciu dezumanizant, din pricina anturajului sau a drosophillei sau, de ce nu, din pricina furnicilor galbene cu pete maro de crocodil si clesti de rac cu emitatoare de radiatii hipnotice care ameninta prin existenta lor imposibila liberul arbitru al copiilor de bastinasi din America de Nord....


#58860 (raspuns la: #58751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HateFree - de reincarnat la: 14/07/2005 10:41:56
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
***- am fost si sunt iubit si de parinti (copil unic), si de bunici,***

Numai daca ar vea curajul sa-ti suna cit ii doare!!!!!

***- lol, atunci am crezut ca sunt defect,***

Imi pare rau sa-ti spun, dar esti defect!

***- nu sunt complexat de nimic din persoana mea (a, ba poate ca da, imi pare rau ca m-am nascut in romania, atat)***

Iarasi esti gresit, complexul nu vine de la faptul ca te-ai nascut in Romania...

***Cam atat despre mine, va las pe voi astia cu teoriile, sa concluzionati daca sunt asa cum sunt din nastere, din cromozomi, din lipsa de vointa, din teribilism, din viciu dezumanizant,...***

Cred ca esti asa mai mult din limtarea de a intelege sensul vietii. Nu numai animalele practica sexul pentru a se reproduce si a asigura perpetuarea speciei. Daca toti am fi homosexuali, ce s-ar intimpla cu specia umana??? Daca tatal tau ar fi fost homosexual tu nu ai mai fi existat. Nu ca ar fi fost o mare pierdere... dar tu iti refuzi singur fericirea de a procrea. De a te bucura de rodul dragostei tale! Dar in alta ordine de idei, poate Dumnezeu a vrut asta. Ma intreb ce hal de copii ar iesi dintr-un tata, ca tine.

***am simtit ce sunt sigur ca simte orice barbat indragostit...si sunt sigur de asta fiindca mi se tot spunea din afara "esti indragostit, se vede de la o posta, cine e fericita, hai spune-ne?"***

Tu doar unge-te si ateapta sa fii penertat. Nu asta este ceea ce un barbat simte si ceea ce un barbat asteapta de la dragoste.

#59513 (raspuns la: #58860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copil in Iepoca de aur - de flipper la: 23/10/2005 22:06:36
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
Niciodata nu voi putea uita acele timpuri incredibile, imi dau seama de dramatismul lor si de dezumanizarea la care am fost supusi, mai ales acum, cand departe de Romania fiind, povestesc prietenilor mei…amintiri din copilarie, si le vad expresiile fetelor!
Mi-amintesc lampa cu gaz agatata in perete in bucatarie, tacamurile, sau pungile cu o bucatile de carne cal.III, plus legumele congelate aferente si obligatorii, rarele carti bune care circulau pana ramaneau fara coperti, colegul Georgescu(chiar asa se numea!)care avea pe bunicu’secretar de partid isi manca portocala si salamul de Sibiu in pauza mare sub ochii nedumeriti ai celorlalti…
Cozile, frigul din clasa, frigul de acasa, cravata si snurul de comandant de detasament, pe care, spre regretul ulterior, le-am aruncat imediat dupa…
Cafeaua ALVORADA, shop-ul de la hotelul Nord, unde stateam cu ai mei , de unde nu puteam cumpara nimic, si era mereu plin cu stive de ciocolata.
Duminica, cand se circula cu masina cu sot sau fara sot, imnul Trei culori…cantat in fiecare dimineata, la scoala…
Iar acum??? Tranzitia spre mai bine, care apasa pe umeri fragili ai parintilor si bunicilor pensionari, dezamagirea care te face sa pleci…ubi bene…micile rautati pe care poate si altii, nu numai eu le traiesc departe de casa atunci cand iti dezvalui originea, si eterna mea intrebare…oare a cui e vina, ca dincolo de cortina de fier noi am dus-o cel mai prost, ca acum dupa atatia ani ne caznim si nu reusim sa gasim un drum firesc…ca natie, prin istorie???
om - de donquijote la: 22/02/2006 07:57:00
(la: Caricaturile lui Mahomed)
ideea e ca si islamul are mai multe fete, si nu toti cei care l-au adoptat nu au avut un rol negativ in istoria umanitatii.
si am pus ideea asta pentru ca am avut in fata ochilor 2 aspecte: cred ca ceausescu a distrus in 25 de ani mai multe biserici decat turcii in 500 si faptul ca in istoria pe care am invatat-o in scoala, turcii erau 'dezumanizati', prezentati ca niste monstrii, sursa tuturor nenorocirilor si problemelor romaniei.
Constiinta trece prin stomac... - de Homo Stultus la: 05/03/2006 11:29:20
(la: Unde ne sunt valorile?!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Se poate. Dar daca ne limitam la asta nu suntem altceva decat niste brute care si-au facut din pantece un dumnezeu. Acest tip de discurs tipic comunismului este cel pe care incerc prin tot ceea ce fac sa-l resping. Pericolul cel mai mare pe care il identific intr-o atitudine de acest tip este dezumanizarea. Daca constiinta trece prin stomac atunci imi pot vinde linistit sufletul pentru un blid de linte. Nu am pretentia ca modul meu de gandire ar fi normativ, departe de mine aceasta intentie. Argumentele pe care le oferi sunt valabile daca suntem dispusi sa ramanem la margine de fiintare. Pana la urma o traire strict instinctuala este destul de comoda. Istoria omeneasca arata ca cei ce isi urmeaza crezul pana la capat sunt cei ce aduc progres cu adevarat. Valorile pe care le urmam ca sa primim laude se transforma cu tot continutul lor pozitiv in nonvalori. Spun asta pentru ca nu cred in fariseismul elevului "bun" care invata pentru nota. Daca nu te investesti cu adevarat si integral in ceea ce faci atunci mai bine sa renunti. Daca invat pentru a obtine o recunoastere efemera la sfarsit voi suferi pentru ca raman fara motivatie. Imi insusesc anumite valori pentru ca eu vad in ele posibilitatea de a ma descoperi pe mine insumi in relatia pe care o am in "de sine" dar si in deschiderea catre celalalt.
Renuntarea la scoala are cauze atat de numeroase si de complexe incat chiar incercarea de a le enunta rapeste prea mult timp. O sa ofer insa nishte factori: saracia, inconstienta parintilor, anumite elemente traditionale in cazul rromilor fetele nu termina decat foarte rar opt clase*, modul in care scoala romaneasca isi intelege misiunea etc.
#109678 (raspuns la: #109675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doctors - de Cassandra la: 08/04/2006 15:14:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Poate ca nu ai simtit nici o interdictie, dar ma intreb daca realizezi faptul ca aceasta lipsa de interdictie se datoreaza in primul rind cunoasterii stiintifice si a extinderii democratiei si a societatilor libere. Cu alte cuvinte, in prezent asistam la o libertate spirituala spre deosebire de trecut, cind a fi credincios insemna IN PRIMUL RIND a adera la dogma. Gindirea in afara Bisericii insemna condamnarea si marginalizarea sociala si chiar moartea. Religia dezumanizase oamenii spre "binele lor". Si asta continua sa fie valabil in societatile care se mentin si azi in secolul XXI in conditii medievale. In ziua de azi lumea are mai multa libertate in gindire, citeste carti cum sint "Codul Da Vinci", are o perceptie despre Isus mai mult ca OM decit ca divinitate, fara ca astfel de acte eretice sa fie condamnate si pedepsite cu strictete ca in trecut.

Inteleg necesitatea oamenilor de a fi religiosi si de a crede in divinitati, asa cum stiu ca exista oameni care nu au nevoie de divinitate, de acea fiinta suprema care sa le controleze actiunile si asigure linistea interioara si o conduita sociala morala. Ateu nu presupune nici o filozofie, fiecare ateu are propriul sistem de valori. A fi ateu nu inseamna neaparat a crede ca esti "perfect" sau "cea mai tare pe pamint", din contra multi atei in lumina cunoasterii stiintifice considera contrariul. Multi atei inteleg ca nu e corect sa "dea dovada de trufie nejustificata", ca "libertatea se intinde pina acolo unde atinge libertatea celui de linga noi" etc. fara nevoia de divinitate.

Cred ca libertatea spirituala a individului se cistiga in absenta unei fiinte supreme. Nu avem nevoie de pedeapsa cereasca pentru asta, nici de un "tatic" ceresc cu barba alba plin de autoritate si razbunator cind e vorba de "greselile" umane, care isi pierde vremea controlind actiunile fiecarui individ in parte. Eu cred ca nu este acesta mesajul lui Isus, Budha si a celorlalti iluminati ai istoriei. Toti acestia nu sint decit modele pe care sa le urmam pe calea iluminarii personale. In Budism exista o vorba: "Daca il intilnesti vreodata pe Buda pe 'drum', omoara-l" ceea ce vrea sa spuna ca Buda este o stare, aceea a desteparii spirituale si nu poate fi niciodata o fiinta in carne si oase, nici o statuie, o icoana sau credinta dogmatica. In mod similar exista multi credinciosi care l-au "ucis" in mod metaforic pe Isus, adica nu venereaza o fiinta, o icoana, o dogma ci exemplul acestuia, desteptarea spirituala pe care de fapt Isus o predica.

Invataturile crestine trebuie urmate nu pentru ca cineva a poruncit sa fim buni, sa facem bine, sa ne iubim dusmanii, sa raspundem la rau intorcind celalalt obraz etc, ci din dorinta de a urma exemplul celor care au gasit "lumina" in interiorul lor, de a ne destepta spiritual. Ei bine acest mesaj nu este inteles de marea majoritate a oamenilor, care se agata de interpretarea literala a scrierilor biblice si cu toate acestea rareori intilnim adevarati crestini (aceia care renunta la avere, intorc obrazul in fata injustitiei, isi iarta dusmanii, isi iubesc semenii etc). Acea revolutie spirituala la scara globala nu s-a produs prin Crestinism, este evident. Cred ca toate religiile transmit de fapt mesajul unui Dzeu abstract care reprezinta perfectiunea spirituala si nu al unui super-judecator care sta pe un tron inalt (desi imaginea aceasta apare in VT la un moment dat). Il vom gasi pe acest Dzeu privind in interiorul nostru si nu in afara unde in mod gresit il cauta majoritatea oamenilor.

Am mai vorbit despre frumusetea poeziilor scrise de poetii mistici cei care l-au gasit cu adevarat pe Dzeu. Poeti ca Sf Ioan al Crucii. Iata si un exemplu din poetul mistic indian Kabir care spunea ca dupa ce a citit toate scripturile, dupa ce s-a scaldat in toate apele sacre si i-a ascultat pe toti Brahminii, nu l-a gasit pe Dzeu. Acesta i-a aparut numai cind a privit in interiorul sau. Acesta fiind mesajul, este absurda rivalitatea intre religii ele de fapt incercind sa transmita in linii mari aceiasi idee de spiritualitate.
Iata un fragment dintr-o poezie de Kabir:

Do not go to the garden of flowers!
O Friend ! go not there;
In your body is the garden of flowers.
Take your seat on the thousand petals of the lotus,
and there gaze on the Infinite Beauty.

sau:

The moon shines in my body, but my blind eyes cannot see it:
The moon is within me, and so is the sun.
The unstruck drum of Eternity is sounded within me; but my deaf ears cannot hear it.
So long as man clamours for the "I" and the "Mine", his works are as naught:
When all love of the "I" and the "Mine" is dead, then the work of the Lord is done.
For work has no other aim than the getting of knowledge:
When that comes, then work is put away.
The flower blooms for the fruit: when the fruit comes, the flower withers.
The musk is in the deer, but it seeks it not within itself: it wanders in quest of grass.

Rezumind, Dzeu se afla in noi si diferitele religii (ateiste sau ne-ateiste) sint cai de a-l gasi in interiorul nostru. De a cauta perfectiunea spirituala.





___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#116133 (raspuns la: #116085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
! - de daria89 la: 25/05/2006 21:03:41
(la: de ce s-ar mai putea bucura un astfel de parinte?)
medicul in cauza a fost foarte dezamagit cand diagnosticul stabilit de el in colaborare doar cu el insusi a fost infirmat de specialisti mult mai bine pregatiti si responsabili! Ceea ce m-a indignat la culme a fost un verdict atat de crunt si definitiv dat cu atata usurinta.Te mai poti numi oare OM cand actionezi astfel? Oare atat de stresanta este meseria de medic incat se ajunge la dezumanizare?
#124186 (raspuns la: #120207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebarea ta are intr-adevar - de creata la: 15/06/2006 19:40:46
(la: Cui ii place filosofia?)
Intrebarea ta are intr-adevar legatura cu subiectul pentru ca ea vizeaza multe aspecte filosofice (unele dintre ele le-ai mentionat deja) printre care si etica. Nu ma consider experta in domeniu nici pe departe....sunt abia la-nceput de drum, dar tocmai am studiat subiectul intrucat face parte din programa pantru BAC. Cazurile de etica aplicata se refereau la doua aspecte: avortul, considerat de Michael Tooley ca nefiind un gest condamnabil nici macar din punct de vedere moral, intrucat, spunea el dreptul la viata ii apartine doar persoanei, iar persoana este definita ca subiect al unor experiente durabile, capabil sa se identifice ca subiect al experientelor respective, posedand constiinta. Cea de-a doua problema discutata era aceea a eutanasiei pasive vs. celei active. Un alt teoretician , James Rachels, sustinea ca eutanasia activa nu este moralmente mai condamnabila decat cea activa, pentru ca nu este mai corect sa lasi un om sa moara in chinuri, privandu-l de tratament, decat sa-i aplici o injectie letala rapida si nedureroasa. Cazul specificat de el era tocmai al acelor copii suferinzi de sindromul Down, care pentru a trai au nevoie de o operatie la nastere de care insa nu au parte. Subiectul este unul dificil si aduce multe probleme, pentru ca situatiile de viata sunt cateodata atat de speciale sau extreme incat nu li se pot aplica niste principii prestabilite. Parerea mea este ca oamenii au posibilitatea sa decida asupra propriilor lor vieti si ca rationalitatea lor nu le da dreptul sa-si asume hotarari cu privire la viata celorlalti. In ceea ce priveste problema propusa de tine, medicii aceia mi se par dezumanizati; daca parintii cunoscand riscurile au dorit acel copil, asumandu-si probabil responsabilitatile pe care le implica aceasta decizie, astfel incat sa-i asigure acelui copil o grija speciala, conditii necesare, sprijinul de care are nevoie, atunci medicii trebuie sa respecte aceasta decizie si sa-i asigure ingrijirea medicala de care are nevoie.

"A suprima speranta inseamna a readuce gandirea la trup. Si trupul trebuie sa putrezeasca" Camus
#128059 (raspuns la: #125894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tineretea - de Dumitru Hritac la: 01/08/2006 20:18:29
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Multi regreta ceva sau pe cineva...fiecare vede altfel perioada in care ne-am trait anii aceia, dupa cum era in pozitia sociala. Au fost unii mai avantajati si nu-i condamn, dar macar sa recunoasca acest lucru.Noi astialalti, muritorii de rand ne-am trait tineretea atunci si ne-am distrat cum puteam, dar era o atmosfera de farmec nustiu...specifica varstei. Acuma avem de toate, dar nimica nu mai are ceva de atunci. Personal regret din acele timpuri faptul ca eram mai uniti, mai solidari, mai umani. Azi muncitorul de atunci a ajuns patron si se uita de sus la tine si nu mai recunoaste ca am stat nopti intregi la coada la lapte impreuna. Un alt prieten (doar cu profesionala) a ajuns patron de case de schimb valutar si se uita cu dispret la sandalele mele rupte de profesor navetist, dar a uitat cand ne jucam impreuna prin cartier cu pistoale de lemn "somata"(cine stie...)....E uite! Eu asta regret...ca lumea uita de unde a plecat si acest regim "capitalist" ne-a dezumanizat. Cu bine, ca raul vine!
#136962 (raspuns la: #101868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri si conera - de alex andra la: 17/08/2006 11:30:11
(la: porumbelul alb)
Nu despre porumbel e vorba aici, ci despre foame si dezumanizare, despre efectele catastrofale ale incarcerarii. Porumbelul nu e decat o victima colaterala.

Lost without music in a world of noises
#139719 (raspuns la: #138319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cristian - de carapiscum la: 13/09/2006 08:25:50
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
La capitolul prieteni se include si persoana de langa tine, adica sotia/sotul? Mie imi pare ca nu putem generaliza in nici un fel, cred ca depinde de la caz la caz si de la om la om. Mie mi s-a intamplat de multe ori in viata sa-mi calc peste principii in care credeam cu tarie, dar am facut-o in virtutea unui sentiment de devotiune fata de persoana careia ii era adresata atentia mea. Uneori mi-a parut rau ca m-am dezis de propriile standarde, insa de cele mai multe ori m-am bucurat ca pot citi in ochii celor ce mi-au cerut ajutorul acel "multumesc!" Nu e mult, dar e mai mult decat daca m-as multumi doar pe mine insumi. Mie singur nu-mi pot multumi, niciodata nu voi putea. O vorba buna, o strangere in brate, o mangaiere, un ajutor la nevoie, toate acestea te fac util si te ajuta sa intelegi ca traiesti intre oameni la fel ca tine iar tu nu esti intangibil fiindca mai devreme sau mai tarziu poti ajuge in aceeasi situatie ca ei. Atunci ce vei face, le vei cere sa-si urmeze principiile? Haideti sa nu fim caraghiosi, toti vrem sa ni se satisfaca cererile la nevoie, toti simtim nevoia de atentie din partea celor dragi ai nostri. Intr-un oarecare fel suntem consumatori ai energiei care se rasfrange din piepturile celor apropiati noua, si nu platim pentru asta. Suntem egoisti in multe privinte atunci cand vine vorba de satisfacerea propriilor orgolii si se intampla sa ne dam prietenii la o parte de dragul unor apucaturi de moment. Ii spuneam chiar zilele trecute unei prietene ca "iubitul" ei va trebui sa o accepte cu tot cu prietenii pe care ii are deja (deci nu doar cu principiile si felul ei de-a fi). Altfel ceea ce va face va insemna inchiderea ei intr-o colivie. Da, e adevarat, de multe ori nu cercetam si din punctul lor de vedere ci actionam doar in virtutea impulsului nostru de a ne simti noi bine.

Ce as alege in cazuri extreme? Datoria mea este sa-mi iubesc semenii, indiferent de principiile si sistemul lor de valori. Cum as putea cere sa fiu iubit de altii si respectat daca eu sunt un sloi de gheata? As alege oamenii, fara prea mare parere de rau. Asta pentru ca stiu ca in fiecare este sadita radacina binelui si aparentele sunt inselatoare. Daca as avea un prieten care sa faca lucruri ca cele descrise de antescriitorii mei, as incerca sa-l ajut sa-si gaseasca calea cea buna de urmat, nu l-as indemna sau ajuta la rele, asta e clar. Vrei sa mananci icre de peste azi, atunci te invat sa pescuiesti! Asta ar fi, iata, unul din principii care totusi n-ar trebui incalcat. Si cred ca e de mentionat faptul ca nu poti fi prieten unei astfel de persoane si in acelasi timp sa incalci drepturile si libertatile individuale ale celorlalti indivizi in numele relatiei respective. Cu alte cuvinte totul pana la un punct. Raman totusi la impresia ca fiecare om are dreptul la o sansa in plus, indiferent de cate ori ar cadea. Daca imi va cere mie sa cad impreuna cu el ii voi spune ca nu pot pentru ca trebuie sa raman tare in cazul in care va vrea mai tarziu sa se ridice din nou. Daca il voi vedea ca se afunda in valuri n-am sa-l afund si mai mult si n-am sa-l incurajez sa se innece. Dimpotriva, il voi tine de mana si-l voi scoate la mal. Oare nu de asta m-a pus Dumnezeu pe mine langa el? Ce onoare mai mare decat asta si ce multumire mai cuprinzatoare poate exista pe pamantul asta? Am obligatia morala de a-l ajuta fiindca din fericire sunt mai puternic si am sansa de a demonstra validitatea relatiei dintre noi. "Nobletea obliga", nu-i asa?

Ce am vrut sa scot in evidenta e faptul ca pentru adevar putini isi dau viata pe pamantul asta, dar pentru un prieten cati nu se jerfesc, cati nu-si calca peste principii de dragul acelui suflet care pare pierdut si damnat? Dar sa dau un exemplu care tocmai mi-a venit in minte: ce s-ar intampla daca un prieten de-al tau ar avea o deceptie in viata si-ar decide sa se sinucida? Il vei lasa s-o faca (daca stii gandurile lui), ori il vei tine la pieptul tau pana isi va usca izvorul lacrimilor si al durerii? Poate ca principiile din mintea ta ti-ar dicta sa nu te amesteci, sa-l lasi sa-si hotarasca soarta. Ai alege sa-l vezi pentru ultima data la funeralii, sau ai cauta o modalitate de a-l scoate din negura gandurilor sinucigase cu speranta de-al vedea in viitor din nou un om fericit? La cazuri extreme trebuie uneori sa luam decizii extreme si asta inseamna sa calcam pe propria inima si pe principii si pe tot ce avem mai sfant. Facand asa ceva nu ne dezumanizam, dimpotriva. Calcand pe propriul "EU" aratam/dovedim ca iubim si trecem dincolo de fruntariile mintii noastre marginite. Daca vreti trecem intr-un alt plan existential unde "principiul principal" este daruirea de sine apropiatilor tai. Fara principiul iubirii n-avem nimic, suntem goi pe dinauntru ca si pe dinafara.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Pro - de thebrightside la: 08/02/2007 17:13:22
(la: Comunicarea virtuala: pro si contra)
testez! Ati uitat ce inseamna comunicarea adevarata!!! Va ingropati cu orele in fata computerelor si butonati ca niste disperati. Cand ati iesit ultima oara in parc? Mai stiti ce-i aia socializare sau mai nou asta inseamna “add a contact” in lista de mess? Presupun ca nici la doctor nu mai mergeti, ii trimiteti un mail cu simptomatica si el va da un reply cu reteta, nu?! Bleacs. Asta nu e comunicare, e alienare!

Got u?! Am citit cel putin o data un text asemanator acestuia pe cafenea… ipocrizia e vizibila din satelit. Netu-i naspa, dar da-mi si mie IDul tau sa te pun in lista.

acest tip de comunicare este utila si ieftina

Pai in primul rand, acest tip de comunicare este ! util si ieftin. In al doilea rand, comunicarea nu-i ieftina NICIODATA. Canalul in schimb, este.
(Si Intruder o sa ma iubeasca vesnic. :P)

Revin la subiect si las la o parte polologhia referitoare la absenta nonverbalului, ca a fost amintita de Yuki si altii. Emoticoanele nu pot/vor inlocui niciodata suma de caracteristici ale individului si a modului in care acesta se exprima pe sine.

Din propria-mi experienta cu netul si dupa un brainstorming puternic pe subiect am ajuns la urmatoare concluzie. Primul si cel mai important element care obstructioneaza comunicarea virtuala e perceperea interlocutorului ca ID, user, utilizator. Poate daca spun dezumanizarea lui exagerez putin, insa cred ca asta se petrece. Cauzele sunt usor identificabile, amintesc doar doua:
- comunicam cu un ID si nu cu o persoana, pentru ca la nivelul perceptiei senzoriale ne folosim un singur simt – vazul – pentru a-l recepta pe celalalt si receptam exclusiv cuvinte si nimic altceva. Celalalt nu are substanta.
– ne “lovim” de indivizi/-ide care folosesc comunicarea virtuala exclusiv pentru a profita de naivitatea novicilor (gunoieri care se pretind patroni, barbati care se dau drept femei si viceversa, samd)
Efectele – la fel. In virtual nu ai incredere in nimeni si nimeni nu are in tine. Din punctul asta de vedere, teoretic esti in siguranta – d.p.v. fizic nimeni nu te poate rani si nici tu nu poti rani.
E clar ca o categorie vizata de forumurile de discutii (chat mess etc) sunt oamenii timizi, introvertiti, care dezvolta greu relatii sociale. Oameni prin definitie vulnerabili. Ia-l pe unul dintre acestia si pune-l intrun chat cu un veteran al netului care tocmai isi freaca mainile in cautarea unei victime si uite cum apar neintelegeri, presupuneri, neclaritati.
Hai sa fim seriosi! Facem abstractie de individ, iar atunci cand personalitatea si scopurile lui ies la iveala, ne speriem, ne panicam, reactionam defensiv, simtim ca ne-a fost violata intimitatea.
Hai sa fim sinceri! Multi dintre cafegii sunt aici ca sa cunoasca o persoana de sex opus. Altii, nu. Doar ca asta nu scrie la “profil”… poate ar trebui.
Formezi o imagine (o imagine din “cuvinte”! – va dati seama cum ar arata un puzzle construit din informatiile pe care le adunam despre ceilalti de pe ici colo plus imaginatie cat cuprinde?! – TERIBIL de departe de realitatea celuilalt) despre X pe care o suprapui utilizatorului si involuntar ajungi sa crezi ca X este acel produs al deductiei si imaginatiei tale.
Asadar… atunci cand un tip care parea foarte serios si insurat - si cu care tu ca F nu ai fost decat amabila - vine si-ti propune din senin din iarba verde sa faceti cybersex… hopa si neintelegerile, presupunerile, neclaritatile. (Aici Xulescu, poa’ sa vina sa zica despre ea, “victima”: “amabila? a fost de-a dreptul provocatoare, io ce sa cred?!)

Bottom of line, ca n-am timp de eseistica - comunicarea virtuala e excelenta atata vreme cat o folosesti pentru studii, business, culturalizare.
Sa dezvolti relatii personale on-line? Foarte greu, foarte riscant. Unde-i persoana?!


Rather be wrong and be sorry
Than misjudge and don't worry.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...