comentarii

dezvolta intrun text coerent idea sintem un popor in istorie cu grai si traditiile bogate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
donquijote - de zaraza la: 01/04/2005 22:59:04
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
donquijote,

ceea ce incercam sa zic, (si se vede treaba ca n-am reusit) este ca nu trebuie pus semnul egal intre institutia bisericii si crestinul practicant (bun sau rau, in orice caz om, care se reprezinta pe sine, si nu biserica). facusem o analogie cu justitia, care mi se pare un exemplu mai extrem, si din cauza asta vorbind de la sine.

o sa incerc sa dezvolt acum mai coerent.

intai, cred ca trebuie facuta diferenta clara intre dumnezeu, religii, biserici, si credinciosi. sunt 4 chestii diferite, si daca le amestecam ma tem ca nu ajungem nicaieri.

deci dumnezeu e dumnezeu, nu ma hazardez sa-l definesc. unii ii zic constiinta universala, altii adevar suprem, toate religiile sunt de acord ca el e creatorul vietii, si ca scopul suprem al oricarui muritor este de a ajunge sa se contopeasca cu dumnezeu.

religia ar fi un sistem de definire al lui dumnezeu. in amanunt, pus la punct, justificat in mod logic, cu scopul de a raspunde la marile intrebari, si de a calauzi muritorul pe drumul spre divinitate.

biserica, este institutionalizarea religiei. deja cand vorbim de institutie am trecut din sfera divinului in sfera umanului. si cred ca undeva intre religie si biserica s-a produs si o schimbare de scop. biserica nu urmareste sa CALAUZEASCA muritorul catre dumnezeu, ci sa-l CONDUCA. in ce ma priveste, consider biserica un instrument de control. nimic rau aici, societatea are nevoie de control. codurile morale, care stau la baza tuturor sistemelor legislative au fost initial de natura religioasa, iar biserica a avut grija sa le aplice si sa le propage.

ceea ce spui, ca japonezii sunt un popor areligios, e inexact. japonezii cred in karma si in reincarnare, ceea ce implica divinul. faptul ca nu sunt dogmatici, e cu totul altceva.

panteismul este de asemenea o religie.

la baza tuturor sistemelor de valori sta religia, credinta intr-o forta atotputernica si dreapta, ideea ca pana la urma dam socoteala in mod obiectiv. intr-o lume atat de subiectiva, avem nevoie sa credem ca pana la urma exista o dreptate obiectiva. si de-asta cred ca religia e esentiala.

mi-e greu sa cred ca exista moralitate fara religie. zicea paianjenul la un subiect al cassandrei, ca daca anulam religia, ne ramane darwinismul, care va sa zica legea junglei. cel mai puternic supravietuieste. si sunt foarte de acord.

biserica? poate un rau necesar. cert e ca trebuie sa existe cineva care sa propage religia. sa zicem ca biserica e o interfata. avem nevoie de ea. ne-am urat toti invatatoarea fiindca ne dadea cu rigla peste deshte, dar tot ea ne-a invatat sa scriem si sa citim.

personal cred in dumnezeu, si mai departe, religiile si biserica sunt creatii ale oamenilor, interpretari. fiecare e liber sa-si aleaga interpretarea care i se potriveste si cu care rezoneaza. sau sa-si creeze interpretarea proprie. dar cred ca e nevoie de cineva care sa dea tonul, care sa puna problema. si asta e biserica.

repet intrebarea: daca distrugi biserica, ce pui in loc?

zaraza



#41630 (raspuns la: #41607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
model plan afaceri - de demelza la: 25/01/2005 07:07:48
(la: Cum se intocmeste un plan de afaceri?)
Tutorial pentru intocmirea unui plan de afaceri

Planul de afaceri - cuprins
Ce contine un plan de afaceri? Iata o intrebare necesara, dar pe care intreprinzatorii mici si mijlocii o pun foarte rar. Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru sectiuni distincte: 1) descrierea afacerii, 2) planul de marketing, 3) planul managerial, 4) planul de management financiar. Anexele planului de afaceri trebuie sa contina un rezumat al afacerii, documentele anexe si predictiile financiare.
Descrierea afacerii
In aceasta sectiune trebuie sa faci o descriere detaliata a afacerii tale. O intrebare care merita pusa este: ce afacere am eu? Cand raspunzi la aceasta intrebare, nu uita sa incluzi produsul, piata si serviciile, dar si o descriere clara a ceea ce face afacerea ta unica (unique selling point). E bine de stiut totusi ca, pe masura ce vei dezvolta planul de afaceri, probabil va trebui sa modifici sau sa transformi intrebarile initiale.
Sectiunea dedicata descrierii afacerii este impartita in trei subdiviziuni. Prima dintre ele este descrierea propriu-zisa a afacerii, cea de-a doua descrie produsul sau servicul pe care ai de gand sa-l oferi, iar cea de-a treia descrie localizarea afacerii tale si de ce aceasta este necesara.
A. Descrierea afacerii
· Forma legala a afacerii: proprietate, parteneriat, corporatie. Licentele si permisele de care ai nevoie;
· Tipul afacerii: comert, productie, serviciu;
· Ce este produsul sau serviciul tau;
· Precizeaza daca este o afacere noua, independenta, o achizitie, o extindere, o franciza;
· De ce va fi profitabila afacerea ta? Care sunt oportunitatile de dezvoltare? Va influenta franciza ritmul de crestere?
· Cand va fi lansata propriu-zis afacerea (ziua, ora);
· Ce ai aflat despre tipul de afacere in care te lansezi din surse externe (distribuitori, bancheri, publicatii de specialitate, etc.)
Coperta include numele, adresa, numerele de telefon si numele tuturor actionarilor. Nu uita sa evidentiezi aspectul de unicitate (unique selling point) al afacerii tale, de ce si in ce fel va atrage consumatorii. Pune in valoare orice idee sau caracteristica noua care ar putea sa iti mareasca sansele de succes.
Descrierea afacerii trebuie sa evidentieze clar scopurile si obiectivele afacerii si sa arate de ce esti sau vrei sa fii in aceasta afacere.
Produsul/serviciul
Incearca sa prezinti beneficiile produsului sau serviciului oferit de tine din perspectiva consumatorului. Un antreprenor de succes stie ce vrea consumatorul sau cel putin are o idee despre asteptarile sale. Acest tip de anticipare ajuta foarte mult la atingerea satisfactiei clientului si la formarea loialitatii acestuia, si in mod sigur este o strategie buna de a depasi concurenta sau chiar de a o inlatura.
Descrie:
· Ceea ce vinzi;
· Ce beneficii aduce consumatorului;
· Ce produse sunt cerute si daca ele vor garanta vanzari constante;
· Ce aduce diferit produsul sau serviciul oferit de tine.
Locatia
Succesul sau esecul afacerii tale depinde foarte mult de locatia ei. Trebuie sa fii aproape de consumatori: acestia sa aiba simtul accesibilitatii si al sigurantei. Ia in considerare urmatoarele intrebari atunci cand scrii aceasta sectiune:
· Care sunt nevoile locatiei?
· De cat spatiu ai nevoie?
· De ce sunt de dorit zona si cladirea respectiva?
· Este usor accesibila? Se afla într-o zona cu transport in comun? Iluminarea stradala este adecvata?
· Exista segmente de piata sau demografice de interes?
Planul de marketing
Marketingul joaca un rol vital in investitiile de succes. Cat de bine faci marketingul pentru produsul tau va determina succesul afacerii. Elementul cheie al unui plan de marketing de succes este buna cunoastere a nevoilor, dorintelor si asteptarilor clientilor. Identificind acesti factori, poti realiza o strategie de marketing care iti va permite sa trezesti si sa satisfaci nevoile clientilor tai. Identifica-ti clientii in functie de varsta, sex, venit, nivel educational, rezidenta. La inceput, concentreaza-te asupra acelor clienti care aproape sigur se vor indrepta spre produsul tau. O data cu extinderea numarului de clienti, va trebui sa modifici si planul de marketing, pentru a-i include si pe ceilalati.

Construieste planul de afaceri raspunzind la urmatoarele intrebari:
· Cine sunt clientii tai? Defineste-ti piata vizata.
· Piata pe care vei intra este in crestere? Constanta? In declin?
· Poate fi extinsa piata?
· Cum iti vei atrage, mentine si creste cota de piata?
· Care este politica de preturi?
Concurenta
Competitia este un mod de viata. Suntem intr-o continua competitie pentru joburi, promovari, burse, in sport si, practic, in fiecare aspect al vietii. Natiunile sunt in competitie pentru a castiga consumatorul de pe piata mondiala; la fel si proprietarii de intreprinderi mici si mijlocii. Mediul de afaceri este un mediu volatil si inalt competitiv, de aceea pentru a avea succes, trebuie sa iti cunosti foarte bine concurenta.
· Care sunt primii tai cinci concurenti?
· Cine sunt concurentii tai indirecti?
· Cum sunt afacerile lor: constante, in crestere, in declin?
· Ce ai aflat din activitatile lor? Din publicitatea pe care si-o fac?
· Care sunt punctele lor tari si cele slabe?
· Prin ce difera produsul tau de al lor?
Monitorizeaza-ti competitorii. Pastreaza dosare separate pentru fiecare in parte: reclame, materiale promotionale, politica de preturi. Studiaza sloganele lor. Sunt scurte, descriptive, atragatoare? Facand toate acestea te va ajuta sa iti cunosti mai bine concurentii.
Politica de pret si vanzari
Politica de pret este o alta tehnica de marketing care te ajuta sa fi competitiv pe piata. Studiaza politica de pret a concurentilor tai si vei stii daca preturile tale se incadreaza in aceasi linie cu a concurentilor din zona ta de piata si daca ei sunt la curent cu uzantele industriei.
Cateva din strategiile de pret sunt:
· costurile si preturile la vanzarea en-detail;
· pozitia competitiva;
· preturi sub cele ale concurentei;
· preturi peste cele ale concurentei;
· preturi aliniate;
· preturi multiple;
· costurile si preturile serviciilor (doar pentru afacerile cu servicii);
· componenta serviciului
· costurile materiale;
· costurile de productie;
· costurile de regie.
Cheia succesului este sa ai o strategie bine planificata, sa-ti stabilesti politica si sa monitorizezi constant costurile preturilor si operatiilor pentru a-ti asigura profitul.
Publicitatea si relatiile publice
Felul in care iti promovezi bunurile si serviciile poate duce la ridicarea sau la distrugerea afacerii tale. Avand produse sau servicii bune fara a le promova este ca si cand nu ai avea nici un fel de afacere. Multi antreprenori lucreaza sub influenta ideii gresite ca afacerea se promoveaza de la sine si directioneaza banii care ar trebui folositi pentru publicitate si promovare in alte arii de activitate.
Publicitatea si promovarea constituie linia vietii pentru o afacere si trebuie tratate ca atare.
Sa creezi unui plan care sa utilizeze publicitatea si networkingul (retele electronice de lucru, liste de discutii prin e-mail) inseamna sa-ti promovezi afacerea. Dezvolta un text scurt si descriptiv care sa identifice clar marfurile si serviciile tale, localizarea si preturile.
Planul managerial
Conducera unei afaceri cere mai mult decat dorinta de a fi propriul tau sef. Necesita dedicatie, perseverenta, abilitatea de a lua decizii si abilitatea de a te descurca atat cu angajatii cat si cu finantele. Planul managerial (alaturi de planul de management financiar si planul de marketing) pune bazele succesului pentru afacerea ta.
La fel ca si mijloacele fixe si echipamentele, oamenii sunt resurse - ei sunt cel mai important bun al unei afaceri. Vei descoperi ca angajatii si echipa ta joaca un rol important in toate operatiile afacerii tale. In mod consecvent, este obligatoriu sa stii care sunt calitatile pe care le ai si cele pe care nu le ai, de vreme ce va trebui sa angajezi personal pentru a suplini lipsurile tale. De asemenea, este obligatoriu ca tu sa stii cum sa-ti conduci si sa-ti tratezi angajatii. Integreaza-i in echipa. Tine-i la curent cu schimbarile si cere-le mereu parerea despre acestea.
Angajatii au adesea idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piata, la perfectionari ale produselor si serviciilor deja existente sau la noi linii de produse si servicii care pot sa imbunatateasca laturile mai putin competitive.
Planul tau managerial trebuie sa raspunda la anumite intrebari, cum ar fi:
· Cum te ajuta experienta ta antreprenoriala in noua afacere?
· Care iti sunt slabiciunile si cum poti sa le compensezi?
· Cine va face parte din echipa manageriala?
· Care sunt punctele tari si cele slabe ale echipei manageriale?
· Care sunt indatoririle acesteia?
· Sunt bine definite aceste indatoriri?
· Va functiona aceasta asistenta?
· Care este necesarul curent de personal?
· Care sunt planurile tale pentru angajarea si instruirea personalului?
· Ce salarii, beneficii, concedii vei oferi?
· Ce beneficii, in cazul in care exista, iti poti permite in acest moment?

Planul de management financiar
Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune cai pentru ca afacerea ta sa ramana profitabila si solvabila. Fiecare pas facut cu succes in lumea afacerilor depinde de cat de bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar. In fiecare an mii de afaceri cu un potential ridicat de succes dau faliment din cauza managementului financiar prost.
Ca proprietar al unei afaceri, va trebui sa identifici si sa implementezi politici care sa conduca si sa asigure indeplinirea obligatiilor financiare ce-ti revin. Pentru a-ti conduce finantele cat mai bine, planifica-ti un buget realist prin determinarea sumei de bani care iti este necesara pentru deschiderea afacerii (costurile de start) si a sumei necesare pentru a o pastra (costuri de operare). Primul pas pentru crearea unui plan financiar il constituie dezvoltarea bugetului de start. Bugetul de start include acele costuri care sunt necesare o singura data, cum ar fi echipamentele, depozitele utilitatilor, etc.
Bugetul de start trebuie sa acopere urmatoarele cheltuieli:
· Personal (costuri de angajare),
· Taxe legale si profesionale,
· Licente si permise,
· Echipament,
· Asigurari,
· Aprovizionare,
· Publicitate si promovare,
· Salarii si prime,
· Contabilitate,
· Venituri,
· Utilitati,
· Cheltuieli neprevazute.
Un buget operational este pregatit in momentul in care esti cu adevarat gata sa-ti incepi afacerea. Bugetul operational va reflecta prioritatile de cheltuire a banilor, costurile la care te astepti si cum esti pregatit sa faci fata acestor cheltuieli. Bugetul operational trebuie sa includa de asemenea si banii care vor acoperi primele trei sau sase luni de operare. El trebuie sa permita urmatoarele cheltuieli:
· Personal,
· Asigurari,
· Chirie,
· Depreciere,
· Plata imprumuturilor,
· Publicitate si promovare,
· Contabilitate,
· Cheltuieli neprevazute,
· Salarii si prime,
· Utilitati,
· Datorii / subscriptii / onorarii,
· Taxe,
· Reparatii.

Sectiunea financiara a planului tau de afaceri trebuie sa cuprinda toate cererile de imprumut pe care le-ai facut, lista cu echipamente si provizii, balanta contabila, analiza financiara, proiectia veniturilor reale (profitul si pierderile prevazute) si cash-flow-ul. Declaratia de venit si previzionare de numerar trebuie sa includa o previziune pe trei ani, detaliata pe luni pentru primul an si pe trimestre pentru urmatorii doi ani.
Sistemul de contabilitate si sistemul de control al inventarului pe care le vei folosi sunt incluse de obicei tot in aceasta sectiune a planului de afaceri. Chiar daca iti dezvolti singur sistemele de inventar si de contabilitate, consulta un specialist in finante, pentru a intelege fiecare segment si operarea acestora. Un specialist in finante te poate asista la dezvoltarea acestei parti a planului de afaceri.
Intrebarile pe care trebuie sa le iei in considerare sunt:
· Ce tip de sistem de contabilitate vei folosi?
· Ce scopuri de vanzari si profituri iti doresti in urmatorul an?
· Ce proiectii financiare va trebui sa incluzi in planul tau de afaceri?
· Ce sistem de inventar vei folosi?
Planul tau trebuie sa includa explicatia fiecarui proiect in parte. Cu exceptia cazului in care esti familiarizat cu termenii financiari, cauta ajutor pentru realizarea cash flow-lui, a declaratiei de venit si a balantei. Scopul tau nu este sa devii un expert in finante, ci sa intelegi instrumentele financiare destul de bine pentru a le face folositoare. Contabilul sau specialistul tau in finante te poate ajuta sa-ti atingi scopul.

Anexe
Concepe si redacteaza un rezumat scurt si concis al afacerii tale, anezeaza documentele oficiale, datele de identificare, predictiile financiare si planul tau de afaceri e bun de prezentat finantatorilor.
Completeaza bine textul anterior... - de Ghiby la: 09/09/2005 10:15:50
(la: Sfaturi ale unui immigrant mai vechi)
Desii sunt sugestii diferite, este un comentariu binevenit, care in opinia mea completeaza textul... Toate ideile si temele expuse, in ansamblu sunt utile pentru noii veniti, si sunt convins ca le vor gasii extrem de folositoare... As fi dorit sa gasesc astfel de indrumari, la inceput, cand m-am trezit singur intr-o lume noua... Acum, as spune ca m-am integrat binisor, insa as fi privit poate diferit lucrurile, atunci, la acel inceput al meu... (in anul 2000)... Va aplaud pentru ca folositi timpul personal - care-i pretios in zilele de azi - sa transmiteti astfel de invataturi catre cei care vor sa fie ceva mai pregatiti in acest important pas emigrare-imigrare...
Va felicit...
#70863 (raspuns la: #70845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
. - de ManCrowd la: 31/10/2003 21:06:02
(la: Gabriel Liiceanu)
O astfel de intrebare imi da acces la usa ta interzisa. Ce vad inauntru? Sau mai bine zis ... Ce vad afara? Vad un om care transhumeaza, un pieton care traverseaza pe verde doar din instinct. Inchid ochii si ma opresc aici.

Cit despre subiect, cartea e un "It's a must!". Mai mult, Gabriel Liiceanu e un necesar. In cazul multor scriitori, nevoia unei cunoasteri cit mai implinite, ne impinge spre a-i citi operele in ordinea aparitiilor, tocmai pentru a-l putea defini cit mai bine pe el si totodata contura pe noi insine. In cazul lui Gabriel Liiceanu, aceasta ordine nu e necesara. Coerenta ideilor, scopul care depaseste imediatul, sint unele din ingredientele eternitatii lui.
Peste tot "antisemitism" - de Zamolxe la: 16/11/2003 18:26:19
(la: Theodorakis)
***********************************************************

Singurul care a omis ceva este ziarul Ziua.
As fi vrut sa vad si restul comentariului lui Theodorakis, dinainte de “inflamanta declaratie”.
Pur si simplu mi se pare scos din context! Cum a ajuns la afirmatia ca evreii sint “radacina raului” ca doar nu l-a apucat asa fara nici un motiv. Nu? Lipseste introducerea.

Ca sa revin la text. Declaratia (asa cum o avem!) nu mi se pare deloc antisemita. Este cel mult o afirmatie, o comparatie intre greci si evrei. Intre politica Greciei si Israelului si nu intre persoane.

"Natiunea asta mica (evreii) este cauza raului in lume",a afirmat Theodorakis. "Grecii se deosebesc de evrei. Grecii nu au viclenia, fanatismul si agresivitatea care caracterizeaza pe evrei. Noi, grecii, nu suntem agresivi ca evreii, pentru ca avem o experienta istorica mai bogata",

Sint evreii vicleni, fanatici si agresivi? Sint. Istoria recenta a statului evreu, Israel o dovedeste din plin. Vezi constituirea, razboaiele, politica.
Au grecii o istorie mai veche si mai bogata? Au!

Asa ca nu exista neadevaruri. Sigur ele sint spuse de un grec care tine la poporul lui pe care il considera cel mai bun.
Probabil ca Theodorakis s-ar considera jignit daca as spune un adevar prea putin cunoscut: grecii, cultura si limba lor se trage din spatiul dacic, care a fost leaganul perenului popor român.
Asa cum tot de aici se trag romanii prin Romulus si Remus, sau cum tot de aici se trag majoritatea limbilor europene. Limba latina se trage din limba româna. Limba româna este limba de baza a spatiului latin.

Grecii au o istorie mai scurta decit a românilor, asa ca noi sintem chiar mai putin agresivi decit grecii pentru ca avem cea mai veche experienta istorica!

Oricum istoria curge. Invat din istorie dar nu ma cramponez de ea. Si am sa imi cer iertare doar gresitilor mei nu tuturor care au suferit ceva pe planeta pentru ca vezi doamne si strabunicul meu era pe aceeasi planeta cind cineva a patit ceva.

Zamolxe

***************************************************

Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Patima istoriei - de Florin si atat la: 06/05/2004 17:11:49
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Din pacate nu poti sa-ti alegi poporul si istoria in care te nasti. Si nici nu cred ca trebuie sa-ti fie rusine sau sa te simti vinovat de trecut.
ca individ nu iti apartine.

Poate as fii vrut ca romanii sa fii venit pe teritoriul actual cam prin 800-1000AD. Sa fii taiat cu sabia in stinga si dreapta in drumul lor si ajungind la plaiurile ‘mioritice’ sa fii spus: plaiurile acestea seamana cu Raiul asa ca hai sa poposim aici.
Sa fii ridicat cetati si catedrale, sa fii dezvoltat si controlat comertul in balcani. Sa fii spus ca sint romani si ca toate popoarele sa cheme tara Romania, altfel.
Altii sa fii fost invidiosi si sa fii invatat romaneste, sa le fie mai bine. Si daca cineva ar fii indraznit sa le spuna: bai, noi am fost primii aici…sa le fii taiat limba si miinile (sa nu mai poata scrie prostii).
Deh! N-a fost sa fie…

Ai scris: "Nu cred ca m-as mindri ca m-am nascut in urma faptului ca un soldat roman mi-a ucis tatal si mi-a siluit mama". Nici nu cred ca ar fii trebuit sa porti stigma. Crezi ca nemtii nu sint mindrii ca sint nemti? Sau rusii? etc.
Cred ca sintem responsabili doar de actele pe care le facem personal, nu de ceea ce au facut unii acum xxx ani.

Ti-as pune o intrebare la care mi-ar place sa-mi raspunzi: Chiar ai crezut istoria despre Romania invatata la scoala?
Cred ca istoria scrisa este subiectiva. Daca stii engleza, poate ai timp sa citesti pe cele doua site-uri de mai jos.

http://www.friesian.com/romania.htm#paleolo
http://www.friesian.com/russia.htm

Ai sa gasesti articolul despre Rusia interesant. Lucrez cu o rusoaica si am discutat articolul pe larg si se pare ca, cu exceptia unor mici inexactitati neimportante, este foarte aproape de ce a invatat in Rusia pe timpul comunismului.

Numai bine
Florin si atat


intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
Integrarea europeana - de stancosty1 la: 24/02/2005 11:40:27
(la: Din nou, Trianon)
In primul rând, trebuie să-ţi spun, sper să nu te superi, nu o fac cu răutate, expresia "panaceu universal" este un pleonasm, pentru că panaceu înseamnă leac bun la toate.
In legătură cu subiectul, nici eu nu cred că integrarea europeană este un panaceu. Cred că ea este o soluţie, nu neapărat cea mai bună şi cu siguranţă nu bună pentru toţi românii, cam singura pe care o avem acum să ieşim din rahatul în care ne aflăm, pentru că nu ştim să ne descurcăm singuri, după secole de oportunism, când alţii erau cei care hotărau pentru noi.
Lucrurile stau la fel şi acum, nu ştim decât să ne ducem cu pâra pe la alţii. Dar ăsta e un subiect mai larg, pe care aş vrea să-l dezvolt ca text personal, să văd şi părerile altora.
S-auzim de bine!
#37493 (raspuns la: #37319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Wilde si atatia altii... - de ondine la: 08/08/2005 15:24:34
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Foarte frumos comentariul Cassandrei. Wilde este unul din preferatii mei. M-a amuzat ideea cu "dusmanul poporului" care trebuie marginalizat fiindca refuza sa contribuie la inmultirea speciei. Cred ca in multe cazuri acesta e un resort. In general insa, e pur si simplu faptul ca oamenii de obicei dau cu piatra atunci cand nu inteleg, mai ales ca aici nu este vorba de nimic care la modul obiectiv i-ar afecta direct pe terti. Nu mai exista ruguri si Inchizitie, dar "gura lumii" exista mereu, si e mai rea ca gura iadului...
probabil - de e la: 23/08/2005 17:01:13
(la: spui ca orice femeie...)
...ca nu conteaza atat de mult argumentele textului, ci ideea. discutiile sunt haioase. dar fundul, sanii... pot fi tot timpul altceva. doar ca tot tipare. tipar poate fi si 'sufletul' din comentariul de mai jos... ca si faptul ca se presupune ca barbatii cauta 'pamele', 'angeline'.
anisia - de Honey in the Sunshine la: 30/10/2005 19:44:56
(la: Premiile Cafeneaua 2005 - Sectiunea Literatura)
pai judecata mea e cam asa : daca se aduna cei 7 membri de care vorbea Racovitan, eu particip fara sa-mi dau cu parerea la alegerea textelor, in ideea ca aici pe site sunt oameni care stiu mai multe despre literatura decat mine..
Daca nu se aduna, "ma bag":)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#83046 (raspuns la: #83035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adevarul este ca francezii au - de anisia la: 25/11/2005 19:16:53
(la: Accentul si integrarea in societate)
adevarul este ca francezii au impamantenita ideea ca tot poporul trebuie sa invete limba lor si nu ei o alta limba. putini vorbesc engleza, dar aceia care o vorbesc, sunt absolut adorabili din cauza accentului ... hehe, am un var in paris. a plecat din tara cand avea 4 ani. cand ne vedem, vorbeste romaneste. doamne ce cuvinte haioase poate sa spuna. s-a casatorit cu o iugoslava. ma gandesc la copiii lor, care vor veni. vor invata franceza, romana, iugoslava. acolo amestec de accente. defapt nu, cele din urma limbi vor avea amprenta limbii franceze, cred.
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#90641 (raspuns la: #90560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om? - de abc111 la: 28/07/2006 19:28:44
(la: ATEISM)
"hei, hai sa incheiem dialogul acesta pt ca devine obositor; abia scapasem de un astfel de dialog! :(("

Nici in stiinta nici la acest subiect nu inchei o disputa cand devine obositoare pentru tine sau cand nu-ti mai convine. O inchei atunci cand e incheiata ea de la sine.

"M-am ferit de insulte personale si din aceasta cauza te rog sa-mi spui unde te-am jignit?"
Mai departe: "...te rog sa nu uiti ca:chelul isi pune mana in cap;..etc"

Tu chiar nu-ti dai sema cand jignesti? Dar ai facut-o de la inceput de zeci de ori si uneori e penibil sa citesc ce-mi scrii mie si altora.

"consider epuizat subiectul cu tine pt ca tu cauti numai ceea ce este exceptie negativa si o ridici la rang de lege".

Credeam ca rolul omului de stiinta este sa caute adevarul, nu sa ascunda "exceptiile negative". Nu sa bage sub covor ce nu-i place. Asa faci pe plan stiintific? Elimini punctele experimentale care nu-ti convin?

Cand ai "exceptii negative" in stiinta in cazul unei legi, trebuie sa-ti iei adio de la legea respectiva pentru ca insemana ca nu e buna. Un adevarat om de stiinta cauta tot, dupa care integreaza informatiile intr-un model.

Eu consider epuizat un subiect cand am aflat adevarul, nu cand vrea cineva. Daca exista o singura informatie care contrazice modelul, inseamna ca modelul e prost si trebuie regandit.

"Loveste in tot ce e sfant pt altii, poate asa o sa te simti razbunat!"

Nici asta nu este pentru tine jignire? Ma acuzi ca ma razbun? Pe cine? Pe tine? Pe criminali? Pe trogloditi? Pe oamenii imorali? Nu inteleg!

Evident ca nici afirmatia asta nu e jignitoare ...pentru tine. In plus, nu stiam ca crimele altora sunt ceva "sfant"! Nu ai observat ca eu nu atac lucrurile bune, ci numai crimele?

Impresia mea este ca nu intelegi ce inseamna spirit stiintific si il confunzi cu sentimentele si trairile tale personale. Nimic din ce scriu nu e bazat pe razbunare. Iar daca tu alegi ca elemente de "sfintenie" crimele odioase, e treaba ta. Dar nu ma poti face sa accept. In comunism se spunea: "pe langa ca ni se da sa mancam...x, mai si trebuie sa spunem ca e bun." Daca vrei poti aplica asta si in religie: pe langa ca condamna categorii largi de oameni in numele moralei crestine, oameni fara nici o vina, mai si trebuie sa spui ca e..."morala!".

Ceea ce ma surprinde e ca te solidarizezi cu crimele si aberatiile in loc sa le condamni si sa te delimitezi de ele! Religia are si lucruri bune din care poti alege! De ce n-o faci si in schimb alegi sa aperi...abominatiile vechiului testament? Ai numarat vreodata cati oameni au fost ucisi de "profeti"? Evident din scopuri morale, nu? Pentru mine asta nu e moralitate, mai ales nu "inalta moralitate". E moralitatea unei lumi primitive, de mult apuse.

Atata vreme cat nu intelegi ce e bine si ce e rau in lumea de azi, atata vreme cat e neclar pentru tine faptul ca exista lipsuri grave in religie, nu exista nici o speranta sa evoluezi sau sa ajuti religia sa evolueze. La inceput trebuie defintite problemele, recunoscut faptul ca ele exista, numai dupa aceea poti imbunatati lucrurile.

As fi inteles sa-mi raspunzi: "e adevarat ca exista atatea lucruri condamnabile in Biblie, dar incerc sa le dau deoparte si sa le aleg pe cele bune si morale". Dar daca ai fi raspuns asa, tot te-as fi intrebat: "si care e criteriul tau de apreciere?" Nu degeaba te-as fi intrebat asta!

Pentru ca atat de multe crime au fost facute in numele bisericii si chiar al lui Isus Cristos de persoane cu buna credinta, de cei care interpretau credinta lor si biblia literar. Asta nu le scade vinovatia.
Dupa cum faptul ca in armata un comandant ti-a comandat sa ucizi 100 de oameni fara motiv nu te scuteste de raspundere.

Uciderile odioase, aplicate de la inceput de primii imparati crestini si apoi de inchizitie si de statele europene de coniventza cu biserica au fost facute cu dorinta expresa a criminalilor religiosi de a usura chinurile "pacatosilor" in viata "de dincolo". (Ii..."ardea" grija de ei, de cei arsi pe rug!) Faptul ca si azi religia ucide suflete si ii impinge pe unii spre sinucidere ca nu sunt "standard" ca altii (aici ma refer chiar la atitudinea abjecta a bisericilor catolice si ortodoxe in privinta orientarii sexuale- subiectul tau preferat cand ma ataci) e suficient de grav ca sa merite toata atentia.

Sa bagam astea sub covor? Nu! Atitudinea morala e sa le condamnam si sa vedem daca in viitor biserica poate face si lucruri bune.

"majoritatea societatii te trozneste cum te prinde! Daca voi considerati ca refularea este buna pt voi..faceti-o cat mai des. bafta:))"

Evident ca nici aici nu jignesti. Daca eu ti-as fi spus ca tu sau nevasta ta sunteti refulati, nu ai fi considerat asta - pe buna dreptate - o jignire? Dar cred ca nu stii ce vorbesti. Si faci aprecieri aiurea.

De ce nu te referi strict la mesaje si faci aprecieri psihanalitice? Cine iti permite asta? E meseria ta psihanaliza? Dar chiar daca ar fi, tot nu ti-as permite!

"eu din Biblie mai inteleg "si" sa fiu tolerant si sa intorc si celalalt obraz".

N-am observat, mai ales dupa atatea insulte si aberatii. Dar permite-mi intrebarea: ce inseamna "si" ?

"PS1: o observatie verificabila pana acum pt cei care se exprima cu URA/extremist(...)..au ceva traume..etc" (am citat restul).

De ce ma jignesti din nou? Unde ai vazut tu ura? In precizia cu care spun lucrurilor pe nume? Si tu poti sa te iei de mana cu Cattalin!

In loc sa va referiti strict la adevarul sau neadevarul unei afirmatii, va faceti titlu de moralitate in interpretari psihanalitice. De ce nu raspunzi la text, la idei, la citate, in loc sa-ti dai cu presupusa despre ce ma anima sa aduc o obiectie sau alta? Sa raspunzi la obiectii, nu la ce crezi tu ca e mobilul lor! Faci psychobubbling! Stii ce-i aia?

Te pot asigura ca indiferent cum as fi fost, spiritul corectitudinii si dreptatii tot m-ar determina sa aduc exact aceleasi reprosuri religiei si Bibliei in special. Si daca as fi heterosexual as avea exact aceleasi obiectii. Pentru ca e vorba de dreptate si justitie, iar justitia e indivizibila. Pentru tine nu e. Daca tu personal esti favorizat de religie, inseamna ca religia e buna. Cum pot sa inteleg altceva din ce scrii?
#136060 (raspuns la: #135973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
revenind de unde s-a plecat - de carapiscum la: 30/08/2006 08:55:16
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
as fi interesat mai intai sa aflu raspunsul la cateva intrebari inainte de a trece la comentarea ca atare a subiectului. este nevoie de mai multa informatie pentru a putea deslusi anumite sensuri.

asadar CAND anume in istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?

DE UNDE a avut omul cunostintele si pregatirea intelectuala necesare acestui proiect care avea sa-i schimbe viata? cu alte cuvinte UNDE a gasit zestrea de informatii necesare crearii artificiale a acestui supra-om?

DE CE ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca sa se inchine Lui?

CUM avea sa se inchine propriei idei despre o persoana inexistenta?

DE CE milioane de oameni si-au sacrificat viata pentru o persoana plasmuita de mintea altor oameni?

DE CE nu mai sunt oamenii capabili in zilele noastre sa inventeze un dumnezeu nou, ci doar sa-L reinventeze pe acelasi care se gaseste in constiinta colectiva a tuturor popoarelor?

CARE este rezultatul neraportarii fiintei umane la un sistem de valori mai presus de lume? adica inspre ce tinde omenirea in cazul detasarii de o posibila forma existentiala a unui bine si adevar suprem? iar daca exista (cel putin dpdv logic) o forma ideala a binelui si adevarului, atunci UNDE este aceasta stocata?

daca omul L-a creat pe Dumnezeu si nu invers, intrebarea care se pune este pe om CINE l-a creat, ca doar nu s-a creat si pe el insusi.

chiar admitand ca omul L-a creat intr-adevar pe Dumnezeu (desi din asta deduc un sentiment de inferioritate manifestat in umanitate fata de propriile idealuri, in sensul ca s-a considerat o fiinta inferioara celei pe care avea sa o creeze- ca si cum am zice ca oul e mai destept ca gaina), deci chiar admitand prin absurd ca asa s-a intamplat, atunci cum de i-a acordat acestei fiinte supranaturale atribute pe care si le-ar fi putut cu cea mai mare usurinta aloca propriei persoane? DE CE o asa mare risipa de energie pentru inventarea a "ceva" sau "cineva" cand omul se putea face pe sine insusi Dumnezeu? sau tocmai asta o fi adevaratul motiv pentru care atatia cafegii scriu cu ravna si cu mare emfaza despre ce li se pare lor ca se intampla sau s-a intamplat cu evolutia religiei in timp?!

pentru cei fara cunostinte teologice de vreun fel (si pot sa spun ca exista destui din acestia care improasca cu cerneala din condei pe paginile forumului) exista o oarecare scuza, trebuie sa admit; dar pentru cei care mai au habar cat de cat si se lasa atrasi spre o "fata morgana" pusa la dispozitie de minti ce se vor luminate si deasupra intelectului general, acestia n-au nici o scuza.

picky, am vazut ca ai tendinta de a "aburi" audienta si de a taia din start orice posibilitate de dialog cu tine in sensul pe care tu l-ai vrut de la inceput. tratezi textele si ideile altora cu superficialitate si te rezumi doar la ceea ce cunosti si exprimi tu- ca fiind universal valabile. vorbesti cu atata dorinta de a demonstra ceva (tu, care nu crezi in nimic, crezi doar in intelectul tau care, intre noi fie spus, este mai prejos de al celor care L-au conceput pe Dumnezeu fiindca nu e capabil sa ajunga pana la acel stadiu mental-creator)... imi pare ca vrei mai degraba sa te pui pe tine insuti in scaunul pe care vrei sa-l darami. si crede-ma, asta nu poate da dovada de bun simt si de atitudine normala la cineva care gandeste atat de mult spre binele comun si spre desteptarea constiintelor adormite de drogul religiei. pana la urma nu stiu care sunt adevaratii fanatici, cei care stau in banca lor si vor sa devina mai buni si mai iubitori, sau cei care se uita cu ciuda la acestia si-i cearta si-i lupta pretutindeni pentru ca sunt "diferiti". vrei sa demonstrezi ca omenirea e fanatica fiindca inca mai crede intr-un Dumnezeu personal, n-ai decat. am sa-ti pun totusi o intrebare si cu asta inchei: ce te faci tu daca ai sa afli intr-un final ca oamenii acestia nu sunt nebuni si nefolositori si ca tu ai luptat impotriva unei evidente? vei mai avea curajul sa le zici altora ca poarta ochelari de cal?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
hm... - de irma la: 02/09/2006 00:29:41
(la: spre confirmare in cafenea)
"Sunt sigur ca la o discutie ''fata in fata'' alta ar fi situatia!"

bygot, am o senzatie de deja vu :(

Carmen, ma bucur ca nu m-ai uitat ;)
Poate am citit prea mult printre randuri? Sau nu m-am exprimat prea coerent?
Ideea de baza era ca pe acest site nimeni nu este confirmat "pe pile" sau lobby, orice ar crede unii.

#142706 (raspuns la: #142539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentry casandra_radu - de rast la: 11/09/2006 19:46:48
(la: In cautarea adevarului)
> Nu ti se pare aiurea ca niste neiluminatii sa
> vorbeasca despre iluminare? :)
Nu! Nu mi se pare aiurea. Dar "nu-mi dadeam cu parerea despre" Iluminare. Intrebam doar ce stari de constiinta implica.
O sa fac o comparatie oarecum aiurea:
Multi urmam o facultate, ne alegem o meserie... in anii de liceu. Si acest lucru il facem fara sa stim ce implica acea meserie. Nu pot sa-ti dau exemple f. .f clare. Dar dupa ce incepem sa practicam acea meserie ne dam seama ca nu ne place. Ne dam seama ca ne-ar fi placut sa facea.... meseria Y.
E bine ca atunci cand "iti alegi" ceva, in sensul de a-ti propune un tel sau un scop, e bine sa o faci in cunostinta de cauza, si sa stii ce va urma dupa ce vei dobandi acel lucru.
Stiu! Multi au spus ca Iluminarea este... un fel de scop final al vietii...
Hmmm!!! Imi aduc aminte de Gurdjieff :-) el zicea cam asa: "se poate face o si poti ajunge cu constiinta direct in corpul cauzal, fara a-ti dezvolta astralul si mentalul. Ce gasesti in corpul cauzal? Gasesti un mare gol" Nu da amanunte daca acea stare de constiinta in corp cauzal este cea numita Iluminare.... Dar mie mi se pare filosofia lui corecta: important este sa-ti dezvolti toata fiinta, nu doar o parte (corpul cauzal).

> Preluandin Osho, as sintetiza in sensul ca nu trebuie sa astepti nimic,
> sa iti doresti nimic
O sa-ti mai zic ceva despre mine :-) chiar daca nu o sa crezi, la fel cu faza cu frustrarile :-)
Nu mi-am dorit niciodata sa ajung in starea aia de "fara dorinta" pe care o "lauda" inteleptii orientului. Dar din pacate am ajuns "acolo". Si asta de vreo 3 ani. S-au dus toate dorintele, si stiu cum e.
Da! Starea asta este f. f. faina daca traiesti undeva retras, intr-o manastire sau pestera.
Dar nu este acelasi lucru ca atunci cand traiesti in tumultul vietii, cand trebuie sa mergi la un servici si sa-ti asiguri cele necesare unui trai normal.
Lipsa asta de dorinte nu numai ca te face "ingaduitor" cu cei din jur... motiv pentru ei sa te trateze drept un mare fraier, dar "vei fi luat la ochi" cu un "om ciudat", ca sa nu zic chiar nebun de unii mai radicali.
Chiar modul de viata a lui OSHO :-) el a avut noroc de a fi recunoscut un mare maestru de mii de oameni, dar cati nu-l credeau nebun, prin modul lui de a fi. OSHO a fost un iluminat.
Daca e sa-l comparam cu Gurdjieff... G. nu a fost un iluminat, el avea un mod de viata mult mai... "social". A avut si el adepti si oameni care l-au blamat. Dar nu sfarsit asa cum a sfarsit-o OSHO, fugarit pe toata planeta. :-)
Nu! Nu vreau sa-l blamez pe OSHO, vreau doar sa spun ca este bine sa stii ce iti alegi in viata, OSHO fiind doar un exemplu.
OSHO a spus in cartea "Autobiografia unui mistic nonconformist" ca poate Gurdjieff a facut mai bine ca nu a dat voie sa intre oricine in comunitatea facuta de el.
Ai vazut unde "l-a dus" prea marea ingaduinta a lui OSHO?
Nu mai insist pe chestia asta. Dar mai observa un lucru. Ideea Iluminarii vine din filosofia orientala (India/China). Alte traditii spirituale, ale altor zone geografice "promoveaza" altceva. Tolteci (Mexic) vor continuarea constiintei dupa moarte.
:-) si apropo de dorinte... filozofiile orientale promoveaza "omorarea" dorintelor, toltecii "promoveaza "inlocuirea dorintei cu intentia"... Din punctul meu de vedere este "mult mai uman" inlocuirea dorintei cu intentia decat lipsa ei.
Eliade a zis "Yoga cauta sa obtina nemurirea prin tot ceea ce este uman in om". Si Eliade a studiat Yoga....
#144700 (raspuns la: #144685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 27/10/2006 20:41:38
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Sau esti cumva hotentot?
Asa-i, cand citesti pe sarite: Uneori iti scapa sensul...:-))))
Asta, precum si aversiunea mea de a explica bacuri sau texte sau idei, face ca sensul scapat, sa ramana pentru intotdeauna pierdut...
Saracu' sens...:-))) (Ce ziceai de calau nemilos?)
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#153881 (raspuns la: #153873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homo Stultus, - de Astoniu la: 12/05/2007 09:35:01
(la: Gânduri de dincolo)
Spui : " Teoria platonica a ideilor are unele neajunsuri. " - da , de aceea nici n-a fost o trimitere clară la ea, ci doar una aluzivă. E vorba de similitudini , nu de identităţi... Cine mai absolutizează azi "ideea ca singura formă reală de existenţă" ? Iar referiri filosofice nu fac într-un eseu ne-filosofic ( "bezmetic").

" Pe de alta parte "constantele" axiomatice ale geometriei euclidiene devin relative in teoria relativitatii." - în teoria relativităţii toate legile devin relative, dar în acelaşi timp aplicabile în sisteme de referinţă strict definite. Care-i problema ? A cărei definiri ? În text nu am relativizat einsteinian... Te referi la alte comentarii ?

mai spui: "Personal consider ca filosofia moderna se raporteaza la "filosofia ideilor" mai mult din perspectiva istoriei cugetarii."

Aşa o fi, dar şi filosofii sunt oameni, nu nişte teorii "istorice". Deci ca să asimileze conceptual teoriile înaintaşilor, trebuie să-şi fi imaginat la un moment dat şi ei ceea ce voiau predecesorii lor să transmită, nu-i aşa ? În acele momente lumea ideilor s-a actualizat şi în mintea lor.
Şi dacă tot ai adus vorba de "cearta universaliilor", pentru mine disputa aceea nu are fundament. De aceea nu iau partea nimănui. Este o sofistică orgolioasă a unor filosofi ce nu-şi acceptă simpla condiţie umană, adică aceea a omului ca parte integrantă a naturii. Dacă suntem doar conglomerate complexe de elemente chimice ( cca. 62 - 69% apă, restul carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf, sodiu, clor, potasiu, fier şi alte oligoelemente ), de ce avem pretenţia că suntem rupţi sau separaţi de existenţa aceasta pe care o ştim cu toţii ? Şi dacă ne acceptăm condiţia de părţi integrante ale existenţei, de ce nu vedem că şi gândirea noastră este parte integrantă a aceleiaşi existenţe ? Atunci unde e separaţia dintre conceptele universale, gândite de noi - noi, ca părţi ale existenţei - şi existenţa insăşi ? Mereu facem aceleaşi greşeli pe care le făceau şi înaintaşii noştri. Să ne credem separaţi de existenţă, chiar şi când ( sau mai ales când ) gândim la ea ! Ori realitatea este că nu suntem separaţi, iar ceea ce gândim, face parte din aceeaşi existenţă.
Limitele separărilor sunt în mintea noastră, nu în realitate. Delimitările conceptelor le facem noi, mental, nu le face cineva din exteriorul nostru. Cine ne opreşte să fim liberi în gândire, totuşi ?
#196501 (raspuns la: #196458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de proletaru la: 28/10/2007 09:23:20
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Etapa Nominalizarilor)
daca mai merit , da.

oricum, tu esti acolo, undeva, in colectia mea cu lucruri bune si adevarate.
nu te-am vazut niciodata si nu stiu daca voi avea vreodata acest noroc, dar mi-ai incurcat socotelile (nu numai tu) rau de tot.
o lunga perioada, cei de aici ati fost pentru mine simple texte, scrieri, idei. era ok daca lucrurile ramaneau asa. in ciuda efortului de a nu "privi" intr-acolo, acum incep sa "vad" oamenii din spatele textelor si asta ma incurca.
stiu, multi asta si vor, dar eu preferam sa nu le incurc.
ok, asta e! macar sunt fericit ca exista oameni ca tine si inca cativa carora nu mi-e jena sa spun ca ii iubesc!
#249121 (raspuns la: #249115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: