comentarii

dialod scurt intre o frunza si un copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intrusule, - de ioana2006 la: 06/02/2008 13:24:06
(la: DE-AR FI...)
zicea careva ca iarna e tot ca vara, numai ca ziua e mai scurta, nu sunt frunze pe pomi si-i mai frig afara. Nu stiu sigur daca nu chiar mataluta.

#282637 (raspuns la: #282600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca as adopta un copil? - de Aeda la: 15/02/2006 19:47:22
(la: Ati adopta un copil?)
Da!! fara sa ma gandesc la "gene defecte" sau "cheltuieli in plus" sau "batai de cap" - astea sunt prostii!!!
cum poate spune cineva despre un copil ca ar putea avea "gene defecte de la parinti alcoolici", acesta fiind un motiv principal care ar impiedica adoptia!???? dupa ce ca au fost destul de batuti de soarta acesti copii, fiind refuzati de familiile lor din cine stie ce cauze, ar trebui sa-i mai ignoram total si noi pentru ca nu le cunoatem parintii??? nu sunt "prea buni" pentru noi? suntem noi cumva perfecti?? avem genele alese si "in regula"?? cine suntem sa judecam un copil orfan?????? poate ar trebui sa ne gandim daca suntem NOI destul de buni pentru a le fii parinti!! ei nu iti cer promisiunea unui viitor starlucit sau conturi in banca sau mai-stiu-eu-ce. vor doar pe cineva in viata lor - cineva care ii doreste si iubeste si pe care pot sa iubeasca inapoi. vor sa aiba poate certitudinea ca atunci cand vor implini 18 ani nu vor fi aruncati in strada pentru ca nu mai este loc pentru ei in orfelinat. (si asa se inmulteste numarul copiilor strazii in fiecare zi - este mai bine asa?)
practic acesti copii nu au gresit cu absolut nimic si totusi continuam sa ii pedepsim pentru faptul ca au o viata mult mai grea decat a noastra!!
da, am de gand sa adopt un copil(de fapt sper ca nu numai unul :) ) si il voi creste asa cum voi putea mai bine - normal ca va avea lipsuri, pentru ca nu sunt perfecta, dar va avea o casa, o familie si un viitor mai bun decat la orfelinat.
cat despre timp si bani... se gasesc daca vrei intr-adevar un copil(fie ca este al tau sau "nu" - chiar si adoptat in scurt timp va fi AL TAU).
val IMAGINE ŞI FOTOGRAFII - de val manescu la: 30/04/2006 11:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!
Scurt si inchegat - de ayoka parol la: 07/06/2006 19:40:45
(la: Insomnia necesara...)
Am insa cateva nelamuriri:
1. cine avea 6 ani? Ea – fata sau ea – povestea?
Daca fata avea 6 ani, inseamna ca era foarte precoce (daca el, eroul-povestitor, a purtat asemenea discutii cu ea) si sa stie si despre serotonina nu e ,,prea mult.” Dar nici obligatoriu. Mai are timp, desi…(alt lucru interesant): copila stie deja ca viata e ,,atat de scurta” (poate i-a auzit pe cei mari plangandu-se…), dar, cu toate ca demonstreaza matematic nedemonstrabilul (ca Mosului ii e indeajuns o noapte pentru a imparti daruri”…(tuturor copiilor din lume care au fost cuminti, probabil), da semne ca nu va fi chiar atat de tare la cifre, pentru ca spune cu propria-i gurita: ,,pierdem jumatate din ea dormind?”, de parca ziua-lumina (oficial 16 ore) ar fi egala cu cea rezervata somnului (medical, 8 ore). Presupunem ca fetita de 6 ani doarme mai mult (12 cu...12 ?), pentru ca, daca se culca la ore atat de tarzii pentru un copil, fie el si precocs, (,,ceasul a batut a doua oara dupa miezul noptii”), nu se mai poate trezi, ca tot copiletu, cu noaptea-n cap, ci recupereaza posibilele lacune de serotonina printr-un somn prelungit (sa zicem, pana la orele 12 ale amiezii). Pentru ca un copil, oricat de fletz, nu sta intre perne pana la 2 dupa-masa si un parinte, oricat de indulgent, nu-l lasa sa-si faca, de la 6 ani, un asemenea program distructiv.
Un alt semn de precocitate e ca fetisoara de 6 ani invita barbati maturi la cina ( dupa cum scrie, povestitorul pare a avea 'cel putin' 16 ani); insa, avand in vedere ca mama ,, grijulie”era prin preajma, nu se poate banui ca discutiile celor doi ar fi depasit sferele bunei-cuviinte.
Acel ,,povestea noastra s-a’ncheiat” ne duce cu gandul ca eroul ar fi un spiridus, nu atat legandu-ne de subiectele de discutie ale celor doi, cat pentru ca, oricat de dubioasa ar fi lumea in care traim, ne vine greu a crede ca o mama grijulie isi lasa copilul la ore tarzii din noapte, cu un barbat de peste 16 ani, sa se aprinda in discutii filosofico-stiintifice prelungite in demonstratii…
Cu o seara inainte…inainte de ce? (e cam confuz). Cititorii pot sa vrea sa stie mai multe, daca folosesti stilul asta misterios. Ideea 1…suspans…alta idee…explicarea ideii 1 – ar fi o metoda buna de a captiva cititorul. Asta pentru ca se vede ca nu-i de colo ce si cum scrii…

1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...

Autoritarism cu faţă de mironosiţă

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?

Păi ce facem aici, amor au contabilitate ? Zău asa, cine mai stă să numere ?

2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

Pe blondul ăla cu ochi albaştri, student la arte plastice, cântând superb la chitară şi recitându-mi din Rilke... Offfff, păi mai poti muri în condiţiile astea ? Poate doar de necaz că a trecut timpul şi cu el iubirile...

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)

Cu aproape toate şi cu niciuna. Mă alint, mă joc periculos, cu şarpele la sân. Nu mă mai opresc din povestit şi de te-ai prins în mrejele ţesute, mai vrei şi mai vrei... Voci aud tot timpul, doar că delirul meu nu e religios. Rugul pe care ard e al credinţei în iubire. Uşor pervers, jocul cu focul, sar scântei, sar idei... Fidelă şi o ţâră indiscretă, nu şi indecentă. Depresivă cu intermitenţe, fără bulimie. Blondă tot timpul. Otrăvurile în doze neletale fac şi ele parte din dotare. Poetă pârâtă. Fără insule şi fără iubite altele decât artele. Nu tu intrigi, nu tu dorinţă de putere, dar nici putere de sacrificiu. Cam mult sentimentalism, cam mult idealism. Noroc cu autoironia...

3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?

Pentru că sunt cuci năuci şi nu ştiu ce fac. Ca bărbaţii :))

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?

Vioiciunea :D

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?

Banana (rondele) split e super. Tortuleţul de morcovaşi (raşi) e fain că nu îngraşă. Castraveţii (cubuleţe) sunt grozavi în tzatziki. Shit ! nu despre valenţele lor culinare trebuia să ciomuiesc ! Sorry guys : )))

4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

Arta de a face bani din vulgaritate grefată pe talent.

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.

Pe scurt : poziţie afară din joc. Pe îndelete : Când Mutu e cu ţ cm mai aproape de poarta adversă decât afurisiţii de aparatori care au făcut, ca la un semn, un pas înapoi şi râd de prostul rămas singur faţă în faţă cu portarul. Şi prostul mai dă şi gol, spre oftica tribunelor şi spre deliciul arbitrului, care îi dă un cartonaş galben pentru sfidare şi tragere de timp.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?

Păstrăvii. Calcanul. Somonul.

5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.

dezmierdată doar de vânt
te alint cu frunze şi solzi
mă însoţesc cu cerşetorii de iubire
mă fac noapte cu cititorii în stele


- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?

Stau cu ochii în soare. Sau nu fac nimic, că oricum mă prinde ea pe mine.

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.

Falling in Love, cu Meryl Streep si Robert de Niro, o suită de scene romantice, de o discreţie, o delicateţe şi o putere de sugestie rare.

6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:

d) Alt gând, şi anume : Mişto tipul. Mă agaţă, nu mă agaţă, mă agaţă, nu mă agaţă, mă agaţă...

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."

Cred că aţi omis cu bună ştiinţă şi rea credinţă categoria cea mai rară şi mai preţioasă : şi frumoasă şi inteligentă. De ce oare ? Reflectaţi, băieţi, mai reflectaţi :D :P


7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata

Fără inhibiţii !

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?

Aducerea pe lume a unui copil. De aia.

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena

O simplă luare în braţe, după o ceartă dementă ... Şi restul ... :)


8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

Da’ cine ştie ce câmpi bate, aşa, de capul ei :))

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?

N-am decât două amendamente de adus aici :
1. Nu ştiu ce-i aia o partidă de sex :P
2. N-am silicoane :P
În rest toate bune şi frumoase : ))

9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Şi una, şi cealaltă. Dar când apare cu buchetul ăla mare de liliac în braţe ...

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?

Foarte bună. Sfincterele îmi funcţionează perfect :)))))))


Lost without music in a world of noises
#159040 (raspuns la: #159034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand eram copil levitam astfe - de maan la: 11/01/2007 11:10:25
(la: un fel de)
Cand eram copil levitam astfel...:) pe ape.Priveam fix o piatra sau o ramura,pana ce simteam ca zbor, incet, in amonte.
Acum ma privesc fix pietrele, vazand cum alunec spre aval.
Da...si asta e un fel de zbor.


cand eram copil levitam astfel ...puneam o frunza sa umble pe ape si-o priveam pribegind in aval pan' la mare, si-acolo ne scaldam impreuna iar io-mi uitam mereu papucii pe plaja.
acu' nu ma mai las dusa decat in munti.
#167837 (raspuns la: #167712) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timpul copilului din mine e al copilului meu in intregime - de Cezar Petrescu la: 25/01/2008 01:41:10
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
...eram in curtea scolii,jucam "tace" pe timbre...doamne ce mult iubeam sa intarzii dupa ore,sa mai raman la un fotbal sau sa mananc smochinele smochinilor din fatza cancelariei ...sa balivernam dupa ore ,in pauze ,pe dupa scoala,cate-n frunza si iarba,,sa spunem bancuri inventate de noi,pe loc...care nu se mai terminau nicioadata...doaMNE NU UITA SA ADUCI ATAT BUCURIE IN SUFLETELE TUTUROR COPIILOR CATA AM AVUT EU...cat n-as da sa mai merg la furat de "cravate roshii",cum le spuneam noi codificat la ciresele de mai,sa furam zambile din gradini ne-mprejmuite,sa sar gardul de zeci de ori la vecinu' in curte unde dadeam cu mingea cand faceam cate-o miuta de strada si aveam tricourile mazgalite cu numerele celor de la u.craiova....jucand inaintas cu numele lui LUNG(portarul) pe tricou...sa alergam pe camp,la ogash cum ii ziceam noi,sa culegem nuci pana ni se-nverzeshte si sufletul din noi...sa fiu muscat de cate-un caine uneori...bravand pe marginea curajului ce punea stapanire pe mintxile noastre infierbantate de concurentza....sa merg la spectacole,la festival,sa fac insectare,ierbare,disectii pe broaste si experimente la chimie..sa prind paianjeni cu o boaba de smoala intr-un cap de atza si s-o bag in gauri unde ei ramaneau lipiti incercand sa atace prada neagra ce le invada spatziul....gusteri legatzi de gat cu atza ,plimbandu-i ca narozii prin fatza fetelor sa vada ce tari suntem....sa simt fiorul si frica primului sarut...sa mai fiu copil....
....SI SUNT...iata-ma int-o noua intrupare...iata-ne din nou ..."noi" !
Cuim sa nu itzi doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau?Eu am incercat sa construim o relatzie de prietenie la maxim...si merge...copilul meu,baietelul,ma iubeste la fel cum il iubesc eu pe el,,,insa tot timpul am incercat sa-i insuflu(macar atat)ca mama lui este cea mai importanta fiintza pentru el,chiar si inaintea mea si chiar daca el raspunde raspicat ca ne iubeste iun egala masura....vreau sa intzelega ca un tata ..niciodata nu va putea iubi copilul asemeni mamei...e ceva care nu poate fi intzeles sau descris in cuvinte....chiar daca am schimbat scutece la una cu sotzia,de mam focului....am incercat sa nu lansam stari de tensiune...sa ascultam muzica...si el a ales ce a simtzit ca il reprezinta...nefacand noi propaganda niciunui sti de muzica....de fapr mise pare firesc sa nu itzi fie teama de ce o sa-i placa daca stii ce ai fost...si ce esti!PUNCT.SI SA-I IUBIM NECONDITZIONAT ASHA CUM O FAC SI EI!(SCUZE DACA MAI AM GRESELI DAR SUNT PREA INFLACARAT DE AMINTIREA COPILARIEI ACUM)
SA NE TRAIASCA PUISORII!!!
cezar
*** - de maan la: 10/09/2008 23:43:40
(la: vreau)
care-i partea ta bright?
in afara de bla bla, mai luminezi cu cate ceva ?
uite, imagineaza-ti ca ai avut si tu 16 ani, candva, si nu 5 ca acum...


fiindca exista (mare) riscul sa-ti raspunda partea cealalta, o sa-mi iau liberatea sa-si arata eu partea luminoasa:

azi port în buricele degetelor
zece miresme ale copilăriei
de mare de dor de sănii cu zurgălăi de reavăn frunziş de somn pustiit de plită vopsită în bronz de piele unsă cu soare de pământ galben de acasă de mamă

înapoia lor în bumbii pumnilor
în carnea durută
câte o uşă în fiece cută
una pe care n-am putut s-o ascund una uitată una mereu zăvorâtă
una prea mică să-ncapă una rămasă deschisă una zidită

mi-am închis norii
în cutia milei
la încheieturi
am presărat vânt
să-i alinte cu noaptea bună
şi-am lăsat păsările lunii flămânde
să mă ciugule tandru
să mă poarte în aripi
să mă zică
în cânt



sau: mosneag cu drum

am găsit un străin
în spatele ochilor mei
despuiat de convenienţe
stă şi priveşte
ascultă
martor tăcut
şi nu pricepe
această tocmeală cu timpul
pierdut în averse
chiriaş ilegal
al dimineţilor siameze

sau: papila printa


îmi bate surd sub retină
parcă vorbeşte
iar eu parcă-l aud
cum mă neagă albastru
cum mă ceartă că uit
cine e pentru ce
sunt
gardianul deşertaciunii
o să-i spun
şi el o să zâmbească
profesional şi scurt
măcar astăzi
nu te mai prefaci
că-s un străin
într-un ochi
de-ţinut (minte)

sau:

ma arde-o aripa mocnit
o cioara veche a-nlemnit in ram
mireasa galbena de frici

in ce culori sa mai traim nu stim
pamantul pare sa se-nvarta stang
aton
mosneag pe drumul fara cap
cu oase roase
si copacii infloriti.

sau: (...)

toamnele mele au gust de frica
mi se opresc in gat
ca un cuvant defectiv de concret
pe care-l tii prizonier preventiv
sub acuzatia de turnator

toamnele mele au gust de sfarsit


si-i atat de putin.
dar ai sa-mi zici ca nu te intereseaza, ca si-asa-s multe si ca deja aveai raspunsul la intrebare.
stiu, vezi?
de-aceea o mai repet: le-am scris pentru mine.
si pentru cei care au ochi sa simta.
dincolo de pojghita aparentei.
#341075 (raspuns la: #341064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe ultima suta... - de cosmacpan la: 07/07/2009 08:59:17
(la: Traista cu povesti...Xun Zi)
Ajuns in celula, Yao Xun se adanci in sine cautand pacea sufletului zdruncinat si zbuciumat. Chipul tatalui si al fetei iubite se agatau de el cerand drept de viata si judecata. Bucuria si tristetea se amestecau alungandu-se si cautandu-se. Bucurie caci in scurt timp va muri ajungand langa cei dragi lui si tristete caci viata era frumoasa si merita traita pana la capat. Val dupa val, amintirile se loveau de tarm, raspandind parfumul clipelor fericite. Dupa un timp se regasi in timpurile trecute cand ostenea alaturi de batranul calugar in pustiul chinurilor si incercarilor. Abia acum i se ridica valul de pe ochi si stiu ca batranul nu era nimeni altcineva decat Maritul Sangdi Supremul, iar lupanul care-l insotise nu era altul decat Y, dragonul cel bun. Yao Xun ar fi dorit sa poata plange, dar sufletul se impietrise la vederea rautatii si ticalosiei care dusese la moartea celor dragi lui. Cu toata ca stia ca timpul ii este socotit se lasa dus de valul frumoaselor aduceri aminte.
Cu un tremur peste masura peretii temnitei cazura la pamant si in celula isi facu aparitia insusi Maritul care plutea pe o frunza de lotus. Yao Xun se arunca la pamant caci se stia nevrednic sa priveasca desavarsirea Supremului. Acesta se apropie si cu mila netarmurita se apleca si-l ridica de la pamant. Impreuna pornira spre camarile imparatului si cand ajunsera acolo toata curtea era stransa, caci toti simtisera cutremurul palatului si daramarea temnitei. Langa patul imparatului era samberlanul ingrozit si amandoi erau paziti de Dragonul Y care-si luase infatisarea sa. La un semn al Stapanului Lumilor aparu si curteanul batran cu cele doua trupuri ale osanditilor de peste zi.
- Iata ca ziua judecatii a sosit imparate. Fie ca dreptatea sa se arate si sa-ti primesti plata pentru faptele tale.
- Iertare si indurare Iubite Stapane al Lumilor zisera imparatul si samberlanul intr-un glas.
- Ar trebui sa va judec pe fiecare in parte dar cum impreuna ati pus la cale relele va voi judeca impreuna.
La un semn al Batranului, in aer se intrupa o balanta. Pe un taler se aflau doua petale ofilite iar pe celalalt erau ciulini si scaieti din care se prelingeau suvite de sange. Si cu toate ca sangele curgea incontinuu, tot acel taler era mai greu.
- Dupa cum vezi imparate in talerul din dreapta nu prea au apucat sa se adune fapte bune care sa dea greutate pe cand cel din stanga, cu tot sangele care curge neancetat tot greu si plin de fapte rele ramane. Ce pedeapsa meritati?
- Iertare Slavite si Adevarate. Iarta bietele noastre suflete pline de greseli.
- De iertat eu le iert dar trebuie sa se ierte si ele insele. Pentru aceasta trupurile voastre vor pribegi prin tinutul Yudu, cainindu-se si cerandu-si iertare pentru faradelegile savarsite. Iar Y va avea grija de aducerea la indeplinire a judecatii.
Ca un tunet, invaluit in cercuri de lumina, dragonul se ridica disparand vederii curtenilor, tarand trupurile celor doi: imparatul si samberlanul.
- Pentru dreapta ta purtare, batrane curtean, din aceasta clipa vei avea mereu in grija balanta cu care vom cantari faptele celor ce se pregatesc sa treaca pragul.
Batranul curtean se arunca la pamant, primind cu bucurie netarmurita dreapta judecate si rasplata. La un semn al Supremului trupurile se intregira cu capatele lor si din suflarea sa se raspandi duh de viata si traire in cele doua trupuri. Xun Zi si frumoasa Heng Wo se ridicara de la pamant frecandu-si gatul si ochii orbiti de lumina si stralucirea Slavitului.
- Tu Yao Xun va trebui sa te lupti cu vitregia si necunoasterea oemenilor si va trebui sa-ti gasesti o sotie iubitoare, pentru ca tatal tau sa-si bucure batranetile cu nepoti. Fie ca tot ceea ce ai invatat sa stii sa folosesti pentru tot omul.
- Marite si Slavite, iarta indrazneala, dar eu deja mi-am gasit aleasa si jur ca toata viata i-as inchina-o, ramane doar sa ma gaseasca si ea caci nu am curaj sa ridic privirea pana la inaltimea tronului imparatesc.
- Vorbele ce le-ai rosti ma fac sa rosesc si sa-mi pierd cumpatul, dar trebuie sa-ti marturisesc ca sunt la fel ca si tine si inca de acum trei ani mi-am pierdut rangul si tronul, zise frumoasa Heng Wo.
- Amindoi vorbiti vorbe in loc sa cautati susurul molcom al soaptelor de iubire. Din aceasta zi tronul iti apartine dupa merit copila, iar daca in trei luni te aflu fara de sot inseamna ca degeaba m-am increzut in tine zise Maritul Sangdi disparand intr-un abur usor ca o adiere de primavara.
zburator cu plete negre... - de cosmacpan la: 11/02/2011 23:55:05
(la: pe cand ma vaitam ca n-am titlu)
Zburatorul

"Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Îmi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!

Ah! inima-mi zvâcneste!... si zboara de la mine!
Îmi cere... nu-s' ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da;
Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
În brate n-am nimica si parca am ceva;

Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza,
Si nici nu prinz de veste când singura ma strâng,
Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-însii lacrami, si plâng, maicuta, plâng.

Ia pune mâna, mama, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde si altul mi-a racit!
Un nod colea m-apuca, ici coasta rau ma doare;
În trup o piroteala de tot m-a stapânit.

Oar' ce sa fie asta? Întreaba pe bunica:
O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator.
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica,
Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor.

Si unul sa se roage, ca poate ma dezleaga;
Matusele cu bobii fac multe si desfac;
Si vrajitorul ala si apele încheaga;
Alearga la ei, mama, ca doar mi-or da pe leac.

De cum se face ziua si scot mânzat-afara
S-o mâi pe potecuta la iarba colea-n crâng,
Vezi, câtu-i ziulita, si zi acum de vara,
Un dor nespus m-apuca, si plâng, maicuta, plâng.

Brândusa paste iarba la umbra lânga mine,
La râulet s-adapa, pe maluri pribegind;
Zau, nu stiu când se duce, ca ma trezesc când vine,
Si simt ca misca tufa, auz crângul trosnind.

Atunci inima-mi bate si sai ca din visare,
Si parc-astept... pe cine? si pare c-a sosit.
Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare,
Si nu soseste nimeni!... Ce chin nesuferit!

În arsita caldurei, când vântulet adie,
Când pleopul a sa frunza o tremura usor
Si-n tot crângul o soapta s-ardica si-l învie,
Eu parca-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor;

Si când îmi misca topul, cosita se ridica,
Ma sperii, dar îmi place - prin vine un fior
Îmi fulgera si-mi zice: “Desteapta-te, Florica,
Sunt eu, viu sa te mângâi...” Dar e un vânt usor!

Oar' ce sa fie asta? Întreaba pe bunica:
O sti vrun leac ea doara... o fi vrun zburator!
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica,
Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor".

Asa plângea Florica si, biet, îsi spunea dorul
Pe prispa lânga ma-sa, s-obida o neca;
Junicea-n batatura mugea, cata oborul,
Si ma-sa sta pe gânduri, si fata suspina.

Era în murgul serei si soarele sfintise;
A puturilor cumpeni tipând parca chema
A satului cireada, ce greu, mereu sosise,
Si vitele muginde la zgheab întins pâsea.

Dar altele-adapate tragea în batatura,
În gemete de muma viteii lor striga;
Vibra al serei aer de tauri grea murmura;
Zglobii sarind viteii la uger alerga.

S-astâmpara ast zgomot, s-a laptelui fântâna
Începe sa s-auda ca soapta în susur,
Când ugerul se lasa subt fecioreasca mâna
Si prunca vitelusa tot tremura-mpregiur.

Încep a luci stele rând una câte una
Si focuri în tot satul încep a se vedea;
Târzie asta-seara rasare-acum si luna,
Si, cobe, câteodata tot cade câte-o stea.

Dar câmpul si argeaua câmpeanul osteneste
Si dup-o cina scurta si somnul a sosit.
Tacere pretutindeni acuma stapâneste,
Si latratorii numai s-aud necontenit.

E noapte nalta, nalta; din mijlocul tariei
Vesmântul sau cel negru, de stele semanat,
Destins coprinde lumea, ce-n bratele somniei
Viseaza câte-aievea desteapta n-a visat.

Tacere este totul si nemiscare plina:
Încântec sau descântec pe lume s-a lasat;
Nici frunza nu se misca, nici vântul nu suspina,
Si apele dorm duse, si morele au stat.
.....................................................................
"Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare
Din miazanoapte scapa cu urme de schintei?
Vro stea mai cade iara? vrun împarat mai moare?
Or e - sa nu mai fie! - vro pacoste de zmei?

Tot zmeu a fost, surato. Vazusi, împelitatu,
Ca tinta l-alde Floarea în clipa strabatu!
Si drept pe cos, leicuta! ce n-ai gândi, spurcatu!
Închina-te, surato! - Vazutu-l-ai si tu?

Balaur de lumina cu coada-nflacarata,
Si pietre nestimate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!

Pândeste, bata-l crucea! si-n somn colea mi-ti vine
Ca brad un flacaiandru, si tras ca prin inel,
Balai, cu parul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sânge, s-un nas - ca vai de el!

O! biata fetisoara! mi-e mila de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slabit
Si s-a palit copila! ce bine-a zis bunica:
Sa fuga fata mare de focul de iubit!

Ca-ncepe de viseaza, si visu-n lipitura
Începe-a se preface, si lipitura-n zmeu,
Si ce-i mai faci pe urma? ca nici descântatura,
Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeu!"

(PS: hai bre ca nu-s chiar asa de isprava)
#596859 (raspuns la: #596833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INCUBUS 2 - de Tot Areal la: 18/06/2014 17:05:03
(la: INCUBUS)
Încet, soarele roşiatic, cobora peste pădure. Părea că va apune undeva chiar în mijlocul copacilor, ca apoi, în zori, să răsară, făcând roua să strălucească precum nişte perle mici împrăştiate deasupra frunzelor şi a ierbii. Usor, oglinda lacului prinse a se încreţii sub adierea răcoroasă a vântului, iar frunzele foşneau trezindu-se la viaţă.
Rareş ridicase cortul şi un foc micuţ şi vesel juca în faţa lor. Valentina se cuibări leneşă în braţele lui, mişcându-şi umerii până găsi poziţia ideală la pieptul lui. Rareş o încolăci cu braţele împreunându-le cu ale ei.
Se-ntunecase de-a binelea, iar acum, singura lumină venea de la focul peste care Rareş arunca, din când în când, câte mână de vreascuri. Valentina tremura la fiecare fafală de vânt.
- Vrei să intrăm ? o întreabă el.
- Nu. Mai stăm puţin...
- Văd că tremuri.
- Las' că mă lipesc de tine, zice ea cu o voce subţire, de copil răsfăţat.
De undeva din adâncul pădurii, o bufniţă îşi făcea auzit glasul, răspânzindit de un ecou sinistru. Valentina tresări.
- Ce e? o întreabă Rareş sărutându-i părul în creştet.
- Auzi cum face?
- Bufniţa aia?
- Aha...
- E şi ea un animal...
- Auzi, dar ce se spune despre locul ăsta? Umbla vorba că e ceva cu locul ăsta, cu lacul...
- Prostii. Se zicea din bătrâni, că locul ăsta e blestemat, că-i bântuit că nu ştiu cine a murit aici...ceva de genul ăsta, de fapt, dacă îmi aduc bine aminte, povestea era ceva legat de spiritul lacului..aşa ceva...
- Da, parcă lac se zicea, da
- De lac...de locul ăsta în sine...cine ştie. În fine, erau nişte zvonuri.
- Păi nu a fost închis un timp?
- A fost, dar nu pentru prostiile alea, ci pentru că s-au înecat nişte copii aici, de pe undeva din satele astea din jur. Se zice că-i adânc tare lacul ăsta.
- Chiar aşa. Ce mic pare la suprafaţă şi ce adânc e, nu?
- Te pui cu natura...
Trecuse de miezul nopţii. Vântul încetă să mai bată, iar luna îşi făcu maiestuos apariţia luminând totul în jur.
Valentina prinse curaj.
- Hai la culcare. Simt că mi se închid ochii, zice ea răsucindu-şi capul spre Rares şi pupându-l pe obraz.
- Hai! face el ridicându-se greoi din iarba udă şi alunecoasă întinzându-şi oasele. Mă duc să aranjez înăuntru. Vezi, aruncă vreascurile alea ce au mai rămas, poate mai ţine ceva focul ăsta...
Zicând asta, se întoarce şi intră în cort. Valentina se lăsă pe vine adunâd, mai mult pe pipăite, vreascurile dimprejur aruncându-le în focul ce prinse a pâlpâi mai cu viaţă. Dintr-o dată, un pleoscăit destul de puternic se aude şi stropi reci de apă o stropesc pe faţă şi pe mâini. Ea ţipă scurt trăgându-se un pas înapoi, apoi se răsteşte la Rareş.
- Nu mai arunca aşa! Tot m-ai stropit! Ce ai aruncat?
Rareş iese de-a buşilea privind-o mirat.
- Ce zici? De ce ai ţipat?
- Păi tot m-ai stropit. Ce ai aruncat?!
- Ce am făcut? Ce să arunc? N-ai văzut că sunt înăuntru? N-am aruncat nimic. Tu ai ţipat.
- Păi am ţipat că tot m-ai stropit.
- Cu ce să te stropesc măi fato. Nu îţi spun acum că n-am aruncat nimic.
- Hai măi... Acum ţi-ai găsit să mă sperii. Las-o baltă, se supără ea puţin.
Rareş o privi nedumerit şi ridică din umeri. Întră după ea în cort, nu înainte de a mai pune o mâna de vreascuri pe foc.
Trecu câtva timp, şi nu reuşiră să adoarmă. Se tot foiau fără să-şi găsească locul. Rareş o cuprinse în braţe, dar Valentina nu avea stare. Se ridică pe genunchi şi-şi netezi părul pe spate.
- Ce ai? o întreabă el încet şi blând mângâindu-i palma în mâna lui.
- Nu ştiu... M-ai speriat şi acum nu-mi mai place aici.
- Tu nu înţelegi că nu am dat cu nimic în apă.
- Păi ce a fost atunci? Ce, sunt peşti aici? Că dacă sunt, atunci era unul mare.
- Poate că a fost peşte. Nimeni nu vine aici la pescuit, aşa că au putut să crească în pace.
- Nu ştiu de ce, dar abia aştept să plecăm acasă.
- Ai să vezi că mâine dimineaţă, pe lumină, are să-ţi placă iar aici. Acum te simţi aşa pentru că e întuneric, e liniştea asta...
- Hai să mai punem pe foc, zice ea dintr-o dată. Mai bine stăm afară decât aici aşa.
- Dacă vrei...
DEHA este pe scurt un hormon - de Nico la: 10/10/2003 19:13:41
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
DEHA este pe scurt un hormon produs de corpul uman: dehydroepiandrosteron. Este responsabil pentru producerea si reglarea steroizilor si hormonilor sexuali. S-a observat ca nivelul acestui hormon scade dramatic cu varsta ( la 70 ani este 5% comparativ cu nivelul de la 20 ani). Acest fapt a dus la deductia logica - dar necomfirmata din pacate - ca suplimentand acest hormon imbatranirea poate fi reversata sau macar incetinita. Nu este total exlusa posibilitatea metionata de tine ... teoretic vorbind!


Pentru vorbitorii de limba engleza ( De pe Internet adunate!)):
"DHEA" is short for dehydroepiandrosterone, a hormone naturally produced in the human body in the adrenal gland.
For what is DHEA used?
DHEA / Dehydroepiandrosterone is the sole precursor hormone responsible for the production and regulation of every other steroid and sex hormone in the body. It has recently been discovered that bodily levels of DHEA decline with age (a typical 70-year old will have about 5-10% the DHEA of what a typical 20 year old produces), leading to the (logically correct and possible) hypothesis that supplementing DHEA will reverse or halt the aging process. This is probably just another round of humankind's hope for the discovery of the Fountain of Youth, but there are some valuable elements to DHEA supplementation that are worth investigating. For example, declining levels of DHEA are implicated in
Alzheimer's disease
diabetes
arthritis
obesity
cancer
atherosclerosis and heart disease
lupus
pe scurt - de athos la: 13/10/2003 07:14:28
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
decat o viata lunga(si chinuita),mai bine una scurta(dar plina...!)
any comments?
Din strainatate - de JCC la: 13/10/2003 14:36:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu
Portocale - de papadie67 la: 25/10/2003 04:38:43
(la: In curând Craciunul..)
Thanx, Imm.

Eu, cand primesc cadouri de Craciun am tendinta sa ma reped sa-mi caut pantalonii scurti si shosetele albe si-apoi sa spun o poezie pt nenea sau pt tanti care mi le-a oferit..((:
Ce sa fac, mi-a ramas probabil prea vie asocierea dintre notiunile de "Craciun", "cadou" si "copil".
Si mie-mi dadeau parintii portocale, ciocolata sau bomboane de Craciun, insa nu-mi amintesc sa-si fi facut cadouri intre ei...poate n-aveau destui bani sau poate n-aveau nevoie de cadouri ca sa-si exprime iubirea, ori poate nu se iubeau (oh la la!)...desi cred totusi ca se simteau iubiti si importanti si recunoscatori unul altuia, oricum!

Nu vreau sa stric farmecul momentului primirii unei portocale de Craciun, chiar si ca adult...ce voiam sa spun este ca lungile liste de cadouri pentru "cei dragi", adesea in frunte cu "shefu'" de la birou si continuand cu Vasileasca, Popeasca, etc ("trebuie sa-i iau ceva, draga, ca stiu ca si ea o sa-mi dea ceva, si ma fac de ras...") nu mai au nimic de-a face cu sfantul Craciun, ci cu sfanta convenienta sociala, asemenea cardurilor de Valentine, pe care copilul le distribuie in State intregii clase, la scoala, sa nu se simta nimeni "exclus".
Nu mai e cadou de Craciun sau Valentine, e datorie si corvoada, pe pilot automat!

Imm, si eu te citesc cu placere.
#2124 (raspuns la: #2121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu e scurt - de papadie67 la: 28/10/2003 01:54:44
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
insa am sa incerc sa fiu scurt:

e ceea ce te-atrage, desi nu stii de ce, de unde vine, unde merge si cine esti, de unde vii si unde mergi sau de ce esti ce esti.
papadie67: somnul ratiunii pe scurt! - de Zamolxe la: 28/10/2003 03:12:16
(la: Primul ZID)
Somnul ratiunii naste monstrii

De regula monstrii nu sint persoane anume, ci situatii, solutii, atitudini care in final au in ele ceva monstruos.
In anii ’30-’40 somnul ratiunii a nascut Germania nazista impreuna cu WW2. In acei ani, “democratiile” europene au uitat sa rationeze si stim ce a aparut, personificarea monstrului numindu-se Hitler. Atitudinea europenilor si americanilor a permis distrugerea Cehoslovaciei si Austriei, atacarea Poloniei, Pearl Harbour, etc.
Anii imediat de dupa razboi (WW2) au permis alte monstruozitati similare care puteau sfirsi o data cu planeta. In timpul WW3!!!
Daca statul Israel s-ar fi proclamat o data cu statul Palestina, pe baza rezolutiei ONU nr. 181, ar fi lipsit o multime de razboaie. Socotiti razboaiele, invaziile, ocupatiile, intifadele, atacurile, represaliile, atentatele, pagubele si mai ales consecintele. Si daca aveti chef numarati mortii. Mustele. Palestinieni si evrei. Oameni. Acum ei sint doar statistica. Au trecut 55 de ani si problemele din Israel/Palestina (1948!) sint la fel de grave daca nu chiar mai acutizate. Populatia a crescut. Nevoile au crescut. Pretentiile au crescut. Iar solutiile sint tot mai putine.
Iata deci un monstru al somnului ratiunii. Daca nu ar fi fost permisa proclamarea unilaterala a statului Israel, si recunoastera lui in 11 minute de catre SUA, lumea ar fi fost alta. Asa s-a nascut un monstru: imposibilitatea coexistentei intre evrei si palestinieni in acelasi teritoriu finit! Eu nu vad acum o solutie. Pentru ca memoria colectiva este scurta. Tinerii evrei si palestinieni nu prea stiu exact ce si cum s-a intimplat cu 55 de ani in urma. Dar stiu precis ca “ieri” le-a fost darimata casa cu copii cu tot sau ca le-a fost omorit prietenul in explozia de la magazin. Iar riposta se face mereu la gramada. Nu sint pedepsiti vinovatii ci reprezentantii lor cei mai vulnerabili.
Somnul ratiunii i-a impins pe americani in Vietnam si pe sovietici in Afganistan. Monstrul a fost razboiul. Stim rezultatele.
Azi avem Irak. Acelasi somn, aceasi ratiune acelasi monstru.

Cultura universala este plina de idei de un extrem bun simt. Paca ca nu sint aplicate decit unele. Ce urmeaza poate fi regasit in oricare cultura, dar cu accelasi concept inclus!
”Ce tie nu iti place altuia nu face!
Cine seamana vint culege furtuna!
Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!


Azi in Israel somnul ratiunii naste un alt zid al rusinii. Istoria este plina de ziduri: al Ierichonului, al plingerii, al Berlinului. Mintile inguste au nevoie de ziduri.
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai intai, enunt o presupuner - de ninel la: 05/11/2003 16:02:30
(la: "Nu exista intelectuali")
Mai intai, enunt o presupunere de baza (fara de care restul argumentului meu nu tine): intelectualitatea recunoaste inechitatile existente si incearca sa le corecteze.

Argument:

Exista un sambure de adevar in afirmatia ca nu exista intelectuali. Pornesc de la faptul ca speculatiile rationale conduc deseori la concluzii irationale cand supozitiile de baza sunt neverificabile sau chiar eronate. Exemple perfecte de baze neverificabile sau eronate, dar des folosite de multi intelectuali atat in trecut cat si chiar in prezent si viitor: majoritatea religiilor, comunismul, anarho-capitalismul, samd. Pe scurt, relativ vorbind, un sistem de valori oarecum consistent din punct de vedere rational poate fi eronat la baza sau misinterpretat, deci pan' la urma urmei, "intelectualii" pot gresi la fel de mult ca cei mai putin inzestrati in materie cenusie.

Combina intelectul cu aroganta, egoism, avaritie sau spiritul de autoprezervare, si poti intelege de ce omenirea nu a depasit cu mult, relativ vorbind, stagiul de acum zeci de mii de ani. Adica, inca ne hlizim la umbre pe pereti prin pesteri, inca ne uitam in oglinzi strambe, sclavagismul inca exista, razboaie si genocide in care mor milioane de oameni inca exista, si nimic nu prezice o schimbare in mai bine. Unde este intelectualitatea asta absenteista? Taie frunza la caini? Nu credeti ca este doar o autoamagire menita a ne mentine noua insine o iluzie de superioritate nemeritata?
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: