comentarii

dialog Cetatea Soroci


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mitul cetatii asediate - de ampop la: 26/02/2004 06:01:29
(la: Neocrestinii)
Suntem pe ultimul loc in competitia de integrare in UE. Anumite “cercuri de influenta” ne saboteaza procesul firesc de integrare. Presa este raspunzatoare de mediatizarea coruptiei din sistemul judiciar. Mai mult, mai vin niscaiva “pocaiti”, niste “neica nimeni” sa ne invete “crestinismul” si sa predice Biblia. Tocmai pe noi…popor ortodox, cu credinta multimilenara…care…la inceput de secol XXI practica ritualuri quasi antropofage. Dezgroapa cadavre in putrefactie, ard inima si amesteca cenusa cu apa.Sa nu devina varcolaci, pricolici sau vampiri. Beau si copiii din aceasta potiune infecta . Biserica multimilenara nu a dezradacinat obiceiurile pagane. “Sa faci ce spune popa si nu ceea ce face…” este un proverb specific unor indivizi de o viclenie diabolica. O lume imbecilizata si abrutizata de alcool, imoralitate si ocultism se revolta impotiva “consumismului”. De ce ar dori ei integrarea europeana? Sa-i paraziteze pe nemti, italieni, francezi si sa exporte ura si xenofobia? Feriti-va romani caci iarasi cetatea este asediata de pocaiti, evrei, imperialisti anglo-americani, francmasoni…Trist.

Mario
Imaginea si dialogul - de kradu la: 30/06/2004 07:58:01
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
L-a inceput m-a impresionat dialogul! Simbolic, filozofic, marunt si mare facut cel putin prin traducere in partea cea mai superioara a limbi Romane!
Peste dialog aruncate uneori in contrast permanent imagini de o claritate pura (cristal clear) obiecte conturate in suvitele de apa!
(Obiectele erau de fapt gunoaie obiecte personale de altfel un fel de natura moarta in ratare inocenta cu contrast de nou si rugina, la o apa curata ce le spala de curatenie pentru a le da, o stralucire uda?!!!!)
Felicitari pentru dialogul/ imaginar...dinisor - DESTIN, - de Denysa la: 12/09/2004 07:26:08
(la: Despre prietenie)
Urmaresc de ceva timp si chiar am avut o unda de regret ca s-a intrerupt acel dialog/imaginar.

Au fost cateva interventii poate mai putin inspirate,ce nu se inscriu in tema.

Prietenia ca tema in discutie actuala si de dezbatut...

Fiind mai noua pe acest forum ma multumesc sa privesc pentru inceput.

Felicitari dinisor pentru tematica si dialog cu DESTIN ce se pare ca isi "joaca"bine rolul.

#21847 (raspuns la: #21736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetate legendara, descoperita la Chelmac - de SB_one la: 20/10/2004 19:23:30
(la: Afla despre Trecut!!!)
Cetate legendara, descoperita la Chelmac




Sorin Trocan
Miercuri, 20 Octombrie 2004


Fosta cetate Eperydes exista in zona inca din secolul al XI-lea
Ruinele fostei cetati Eperydes au fost descoperite de arheologi in comuna aradeana Chelmac. Prima atestare documentara a cetatii dateaza din secolul al XV-lea, dar specialistii spun ca in zona exista o manastire inca din secolul al XI-lea. Descoperirea a fost facuta de o echipa de arheologi de la Complexul Muzeal Arad si Muzeul Banatului Montan din Resita.

Despre cetatea Eperydes nu se stia pina acum decit din documentele de epoca. Acestea atesta existenta unei manastiri in secolele XI-XII si, ulterior, in secolul al XV-lea a unei cetati medievale. Potrivit inscrisurilor, aceasta se numea Eperydes. Insa informatiile scrise sint extrem de sarace, drept care arheologii au decis sa faca o cercetare a sitului din comuna aradeana Chelmac. Dupa ce au analizat toate datele existente, au hotarit sa inceapa sapaturile in zona numita de localnici “In prund la cetate”. Aceasta se afla pe lunca Muresului, la aproximativ 1,5 km de riu si la citeva sute de metri de Biserica Ortodoxa din Chelmac.

Casa veche de o mie de ani

Arheologii au descoperit aici ziduri de 3,2 metri grosime ale vechii cetati, precum si o vatra de casa si ferestrele cu galerii pentru tragere. In vechea locuinta ei au gasit mai multe podoabe de bronz, piese de fier, sticla si ceramica.
Arheologii aradeni spun ca aceasta cetate medievala a fost ridicata chiar pe locul vechii manastiri din secolul al XI-lea si spera ca vor descoperi locul fostului lacas de cult.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.

http://www.expres.ro/social/?news_id=169433

#25702 (raspuns la: #23297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
speranta unui dialog intre generatii - de andrei p la: 26/10/2004 11:29:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.


#26243 (raspuns la: #26141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
,,3 zile"- timp si spatiu - de (anonim) la: 29/10/2004 09:33:45
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am sa fiu clar si concis:
1.Subiectul este unul religios. Predicatul pare sa fie ateizant . Dincolo de aceste premize totul e poezie , totul e filosofie . Crestinismul s-a remarcat tocmai prin indepartarea de cetate , de obiceiurile si filosofiile ei. Astfel stand lucrurile ,eu cred ca singurul temei al acestei discutii trebuie sa fie Isus si numai Isus .
2.Isus a fost acuzat ca va rezidi templul in 3 zile . Fariseii nu puteau intelege ,cu exceptia unuia singur care a spus ca daca lucrarea este de la Dumnezeu va rezista , in caz contrar nimic nu va rezista ,consecinta a lucrului omenesc - pieritor , inconsistent.
3.Extrapoland totul , imi permit sa cred ca Dumnezeu nu poate lasa lucrarea Sa pe mana <> , care fac din ajutorul lui Dumnezeu o piata de desfacere sau mai rau implica Divinul in disputa politica .
4.Dumnezeu nu poate fi studiat.Repet: Dumnezeu nu poate fi studiat . Scoala lui Dumnezeu se afla in Biserica . Scoala lui Dumnezeu se descopera in mijlocul celor bolnavi , celor inchisi , a celor care traiesc in cele mai inumane conditii de viata , in general . Dumnezeu isi arata puterea tocmai in cele dispretuite ale lumii ,tocmai pentru a i se vadi puterea . Aici este o taina , un miracol .
5.Nu poti obliga oamenii decat fizic .Psihic totul apartine Creatorului , in masura in care ne debarasam de obisnuintele pe care Societatea le sadeste in noi , premeditat , intr-un scop tulbure .
6.in incheiere , nu pot decat sa indemn pe fiecare credincios sa studieze Biblia . Din ea fiecare isi va gasi mai devreme sau mai tarziu raspunsurile .Mergeti la Biserica , fiecare unde crede ca poate simti mai mult si mai bine Divinitatea .Isus e esentialul . Poruncile lui sunt simple .Rugaciunile ??? Ce vreti mai banal decat asta .Dialog , un simplu si sincer dialog cu Creatorul tau . Nu trebuie nici o scoala pentru asta . Obligativitate ?? Non-sens !!! Cum poti obliga pe cineva sa devina medic daca el nu are inclinatie pentru asa ceva .Invatator nu cunosc decat Unul singur :Isus. Restul : orbi care conduc orbi .
nu mai stiu chiar dialogul, d - de fluture la: 14/04/2005 03:52:09
(la: Gadjo Dilo)
nu mai stiu chiar dialogul, dar banui ca se referea la Bois de Boulogne ca adapost al amorurilor carnale

tare mult mi-a placut filmul, e de o franchete care sperie
francezii cltiva de obicei acel coté exotique al culturii straine, asa ca m-am bucurat sa vad ca nu esueaza in sabloane ci dimpotriva, exhiba o lume emotionanta pana la lacrimi
o Fefeleaga reloaded, cum am mai vazut odata intr-un film transmis de unguri, cu un tigan napastuit de toate cele si zambetul lui
dialog, discutie, conflict, T-C - de Cassandra la: 28/04/2005 20:36:47
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
De multe ori oamenii sint lipsiti de capacitatea de a conversa despre teme care ii afecteaza fara sa intre in disputa. Este greu sa predomine dialogul pasnic, dialogul este o arta si o forma de relatie pozitiva cu ceilalti. Intr-un dialog toti trebuie sa fie complet deschisi sa accepte idei noi, si dispusi chiar sa abandoneze vechile idei in favoarea unor idei mai “valabile”. Cind se dialogheaza, fiecare vrea sa invete de la celalalt. In general dialogul este o forma de comunicare intre grupuri reduse de persoane ceea ce nu se intimpla in cazul Cafenelei unde multe persoane cu pareri foarte diferite pot intra pe un subiect si sa-si sustina punctul de vedere. Numai daca ne gindim ca in Cafenea exista credinciosi si necredinciosi si ne facem o idee. Ca urmare, tendinta este mai mult spre dezbatere, discutie. In timp ce dialogul e in general pasnic, dezbaterea are o nota mai intensa, tonul e mai putin pasnic iar argumentele se schimba ca intr-un joc de ping-pong si fiecare isi apara punctul de vedere, cu scopul de a si-l impune. Dar asta nu insemna ca dialogul e bun si dezbaterea e ceva rau, ambele sint forme de comunicare pozitiva.

Conflictul este necesar intr-un dialog, duce la aprofundarea ideilor si la aparitia de noi aspecte importante ale conversatiei. Atitudinea in fata conflictului ar trebui sa fie de colaborare pentru rezolvarea sa pasnica. Nu este ceva negativ si nu este sinonim cu problema, cearta sau lupta atita timp cit poate sa aduca noi idei si noi puncte de vedere in conversatie. Este important sa stim insa sa distingem conflictul care nu duce la nimic pozitiv si sa-l evitam.

Parerea mea este ca oricum s-ar desfasura conversatia in forma de dialog sau discutie, atita timp cit participantii inteleg ca este vorba doar de un schimb de idei si nu de un atac la persoana pe baza de insulte, toti se vor beneficia chiar si cei care nu participa. Iar acolo unde realmente apar certuri si discutia se degradeaza, exista posibilitatea de a ignora utilizatorul. Sint de acord ca uneori se poate judeca gresit cind e vorba de Internet, din lipsa comunicarii ne-verbale. Din cauza asta folosim emoticons :) ;) :(

T-C eu nu ma cert cu ampop si cu nimeni. Poate ca a aparut un conflict in conversatie dar eu nici macar nu-l contrazic doar il stimulez sa-si apere afirmatia. Da, a fost cineva care a inceput cu provocari insolente. Asta este un conflict care nu duce la nimic. Am apasat pe “ignora utilizatorul” si zaaaaaaaas, gata. :)

Daca va intereseaza tema “arta dialogarii”, aici este un link: http://www.nycinterfaith.org/art_of_dialogue.htm
La o fotovorba - de Dinu Lazar la: 15/06/2005 08:46:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ieri seara fotografii de la un mare cotidian bucurestean au pus de o bericica si de un cartofel si de o discutie si m-au invitat si pe mine sa schimbam citeva idei, sa ne uitam la poze si sa mai disecam ce mai e prin lumea fotografica, asta care o avem, sau nu o avem, ca niciodata nu pot fi sigur.
Am vazut si multe fotografii si fotoreportaje; am aratat si eu ceva imagini, dar in aceasta privinta eram desigur in colturi opuse, eu babalic cu compozitii clasice si lumini mai mult cinematografice, ei cu fotoreportaje mai cu nerv, mai ultra grandangularistice, mai instinctive, cu un limbaj plastic mai direct sau bazat mai mult pe reflexele imediate - cu rezultate care in timp cred ca pot constitui un nucleu de stil romanesc contemporan in arta imaginii reportajului.
Vor face si un sit al fotografilor lor - dar nici ce e acum la http://82.208.174.56/jfg/index.php nu e de loc rau; pacat ca fotografii din Ro sunt atit de dezbinati si pagina asta din lumea foto nu e cunoscuta si facuta cunoscuta cit ar trebui.

Viata fotografului de presa nu e usoara; de dimineata pina seara la alergatura; la urma urmei o munca nenormata si cu o uzura fantastica.
Mi-am permis cu ocazia asta sa le spun stimatilor colegi citeva observatii si teorii personale legate de fotografia editoriala si de fotografia de presa romaneasca; la ora asta desigur par teorii stupide si poate fara nici o legatura cu realitatea, dar sunt rodul citorva observatii care nu cred ca sunt chiar toate gresite.

1. Fotograful roman este in esenta absent din cetate si din aria culturala romaneasca.
Adica, extrem de putini profesionisti romani in ale imaginii comunica intre ei sau cu alti fotografi sau iubitori de fotografie; nu exista liste de discutii in limba romana dedicate fotografiei editoriale sau comerciale, nu exista materiale sau reactii ale fotografilor romani de nici un fel, nu ii vad nici pe listele de discutii sau siturile de fotografie din lume, nu participa la nici un concurs international, decit cu nesemnificative exceptii, si extrem de putini de fapt au un sit; cu mici dar importante exceptii, de fapt fotografii care chiar traiesc din fotografie sunt cam sau foarte absenti din viata culturala a cetatii; asta are majore implicatii, pentru ca orice bou de detepist considera fotograful si fotografia ca o chestie care exista numai ca sa umple spatiile neocupate de text in pagina, de exemplu, si de unde poate taia ce vrea muschii lui; fotografia nu prea e considerata o opera de arta facuta de un om care incearca sa se exprime plastic, de un artist, ci o treaba utilitara care daca e, bine, daca nu, iar bine.

Daca intr-un timp oarecare nu se va intimpla o minune si o coagulare a scolii de fotografie romaneasca editoriala, cred ca vor fi mari probleme in citiva ani, mai ales prin prisma integrarii in UE; lipsa unui sindicat care sa se lupte pentru drepturile si mai ales tarifele fotografilor, va insemna practic o invitatie la o concurenta neloaiala din partea oricui care va intra pe piata asta si va fura imagini fara frica, sau mai ales le va plati mizerabil sau va face comenzi foto.
De fapt si acum situatia e dramatica; la noi pretul la fotografii si la comenzi foto e tinut foarte jos, pentru ca sunt multi inconstienti care se vind ieftin, omorind practic orice posibilitate de a trai cinstit si onorabil din fotografia editoriala sau comerciala - sunt desigur unii care cistiga suficient, dar marea majoritate a fotografilor romani e la pamint.

2. Oricit ar parea de deplasat sau de ciudat in actualele conditii de la noi, eu continui sa cred cred ca numai o clasa puternica de liber profesionisti, ar putea face ceva sau ar putea constitui un punct de referinta pentru fotografia romaneasca.
Un liber profesionist ar putea, daca s-ar putea trai din reportaje foto decent, sa-si creeze un stil, o prezenta culturala, ar putea exista ca discurs profesional si ar putea face materiale la cel mai inalt nivel; asa este in toata lumea, si fotografia este unde este acum in lume nu din cauza unor angajati - chiar geniali - la redactii ci din cauza unor fotografi independenti care au constituit un model si o amprenta pentru un timp si pentru un anumit stil de imagine.
Din pacate, la noi nu prea pot exista fotografi liber profesionisti; si sa zicem ca daca la un moment dat ar pleca toti fotografii de la o redactie, si s-ar face independenti; ar muri de foame, in citeva ore ar veni altii, care ar lucra si pe mai putini bani; s-au mai vazut cazuri.
Mai sunt si agentii romanesti care vind imagini la preturi foarte mici, pentru ca gasesc tot timpul inconstienti care vind imagini cu citiva centi bucata; pe chestia asta spre exemplu un trust de presa din Ro nici nu are redactie sau sectie foto...

Ar mai fi multe de zis; sigur ca ar fi extraordinar daca ar exista un dialog pe aceste teme; cred ca exista si alte medicamente, sau cu totul altele, pentru a trata suferintele scolii de fotografie romanesti; sau poate totul e foarte bine si numai citiva vad hauri si cetzuri cind de fapt totul e OK.

Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau sa tin antena ocupata.

Ce spun cafegii, e bine sau e rau, si ce s-ar putea face?
#54940 (raspuns la: #54914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
Mimica e dialogul fara cuvint - de mya la: 21/12/2005 23:05:08
(la: joc)
Mimica e dialogul fara cuvinte.

Ce e lumina?
#96487 (raspuns la: #96294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu doar dialogul este pierdu - de just_a_tired_man la: 11/01/2006 14:49:32
(la: Despre Vulgaritate)
Nu doar dialogul este pierdut......ANUNTZ: s-a pierdut ratiunea, bunul-simt!. Gasitorului o sa i se ofere recompensa : UN SUT IN FUND..... pardon "UP IN THE ASS" (ca tot ne americanizam....)

Toti suntem pierdutzi..... crezi ca vei reusi tu sa schimbi ceva? Sau eu? Sa fim seriosi.... oricum, schimbarea pe care am putea-o face e acolo, printre "ei", nu in fata PC-ului.

"Fellow creators the Creator seeks/Those who write new values on new tabloids." Friedrich Nietzche
#99578 (raspuns la: #99518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e "Idei in Dialog"? Eu nu - de Honey in the Sunshine la: 13/01/2006 15:26:09
(la: cea mai buna revista de cultura din Romania)
Cum e "Idei in Dialog"? Eu nu sunt in Romania si ma intrebam daca revista lui Patapievici merita un abonament international.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
Alexandra - de cattallin2002 la: 29/06/2006 21:46:48
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Cu ocazia asta o sa dau un raspuns mai larg. La ortodocsi exista si Sfinta Traditie pe linga Biblie. Nu e vorba de datinile si obiceiurile oamenilor, ci de ceea ce s-a pastrat din generatie in generatie. Nu vreau sa scriu multe despre asta pentru ca nu cunosc foarte multe. De exemplu am vazut referiri la Hronograful caldeean, care contine date in plus fata de Biblie. Vedem in Biblie ca este prezentata si o cronologie a evreilor, in afara de cea relevata. La Discovery s-a studiat intr-un documentar traditia, legendele diferitelor popoare ce si-au pastrat specificul: aborigenii din Australia, aztecii (din scrieri pastrate pe timpul cuceririi), etc. la toate acestea aparea potopul, iar in privinta crearii omului erau unele similitudini (nu imi mai aduc aminte exact). Totusi, si in Hronograf nu se pomeneste cred decit ceea ce stia omul, de la Adam incolo, fara crearea lumii. Ceea ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise.
Asadar, legat de ceea ce zici tu, se considera ca fii lui Adam si-au luat sotii pe surorile lor. De altfel si Eva se considera ca a fost creata din Adam. In Biblie scrie ca au avut fii si fice (Din surse ortodoxe, in jur de 100). Tot in Vechiul Testament vedem ca barbatii aveau mai multe sotii, tot diferit de azi.
Legat de alte aspecte. La inceput scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Nu se refera la asemanarea fizica, numai mormonii cred ca Dumnezeu e ca si un om. L-a facut pe om cu viata vesnica, caderea in pacat prin neascultare i-a adus moartea fizica.
Vedem apoi ca oamenii aveau dialog direct cu Dumnezeu. La un moment dat scrie ca oamenii au pierdut aceasta legatura si trebuiau sa cheme numele Domnului.
Legat de pacat si ce este el: vedem ca de exemplu Moise doar pentru ca s-a indoit ca poate scoate apa din stinca a fost pedepsit sa nu vada tara promisa. David a suferit pentru pacate ce ni se par banale azi. Se spune ca Dumnezeu e bun, dar si drept. Nu este o forta pozitiva ca in cazul diferitelor religii.
De asemenea, se mai spune ca plata pacatului este moartea, orice mic pacat tot pacat se considera. Dar Dumnezeu este indurator si nu pedepseste pe loc. De exemplu cu Iona la Ninive, desi voia sa distruga cetatea, Dumnezeu i-a iertat, pentru ca s-au pocait.
Asadar, din cauza inmultirii pacatelor, la un moment dat a venit potopul in care au murit toti oamenii in afara de Noe si familia lui.
Moise primeste cele 10 porunci si scrie cele 5 carti dictate de Dumnezeu acum 3400 de ani aproximativ. In Egipt, la unul din semne, mor toti intii nascuti ai egiptenilor, in afara de evrei.
Poruncile s-au dat pentru a se pastra curat poporul ales de Dumnezeu, sa nu adere la alte credinte ce l-ar fi afectat dramatic. Adica sa se indeparteze de Dumnezeu si de ordinea stabilita (din stiinta sau nestiinta) si sa aiba de suferit dupa aceea. Totodata, cum vedem, la unii regi, scire ca a fost trecut in cartea vietii. La crestini se spune ca Mintuitorul a mers in Iad si i-a luat pe toti cei ce fusesera trecuti la plus.
La evrei, ca si la crestini, Sf Ilie e unul din cei mai mari. Stiu ca la ortodocsi e facut sfint (la catolici nu stiu). Scrie totusi ca era un om aprig. In vremea lui evreii se indepartasera de Dumnezeu si aderasera la religiile popoarelor din jur. De exemplu isi omorau primul nascut. Sf. Ilie il cunostea pe adevaratul Dumnezeu si era foarte revoltat pe poporul sau.
El a spus ca nu va ploua decit la cuvintul lui. Din cauza secetei au murit multi oameni (vedem si la exemplul cu vaduva). A adunat poporul impreuna cu slujitorii la idolii Baal si Astarte si a facut demonstratia cu jertfa, pentru a arata cine e adevaratul Dumnezeu. Apoi scrie ca impreuna cu poporul i-a omorit pe toti cei 850 de conducatori religiosi pentru a nu se pastra in continuare aceste credinte gresite. Ce sa-i faci, erau mai intoleranti pe vremea aceea. Si la sfintii crestini, citim ca de exemplu ii ardeau in foc, iar focul ii ardea pe cei care ii bagasera in foc si stateau pe margine. Sf Ilie si cu Enoh au fost singurii care nu au murit in VT.
Asa cum scria in VT, a fost trimis Fiul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa recapete slava pierduta prin Adam. Adica sa devina dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Acum nu se mai punea accentul neaparat prin mintuirea prin neam, ca la evrei. Legea a fost imbunatatita, iar eu m-am plictisit sa mai scriu.
Pentru ca eu incerc sa nu insult nu pot purta un dialog cu cei ce fac asta. De aceea nu vreau raspuns, pentru ca nu am de gind sa explic toata Biblia.



cattallin2002@yahoo.com
#130775 (raspuns la: #130551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea pt ce? ....dialog?. - de om la: 18/12/2006 18:57:25
(la: Boala dragoste)
dragostea pt ce? ....dialog?...femei?....barbati?...de sine?....bani?, etc ;))
As "inrudi" numai narcisismul si avaritia cu schizo ;))

"Este cauza inspiratiei neobisnuite (muze) sau a curajului dus la extrem?" = ei na si tu acum! este FOAMEA si LUPTA PT SUPRAVIETUIRE ;))

Divagatii ... nici macar in lupta pt supravietuire din punct de vedere genetic (sa-ti imprastii genele) nu ai nevoie de dragoste ;))...te-am vazut te-am "placut" ce ramane de facut :)))))

Imi aduc aminte de un banc cu ...avari ;)...de ce au inventat avarii dragostea? Ca sa nu mai fie nevoiti sa plateasca o femeie de fiecare data ;)) -am modificat un pic bancul pt ca nu am vrut sa dau apa la moara extremistilor de toate culorile ;))

----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
Cetatea Aiudului - de Lady Allia la: 30/07/2007 18:56:50
(la: Cele 7 minuni ale Romaniei)
Pentru ca am crescut la bunici in Aiud si am vazut-o foarte des si de fiecare data m-a impresionat...as adauga "Cetatea Aiudului".

Celor care nu au cunostinta despre ea, urmati linkul:

http://www.aiudonline.ro/turism/monumente_cladiri/?page=13
*** - de abbilbal la: 25/10/2008 21:38:04
(la: Maestre, încă o cafea)
Vere Apoll, din Apollonia cetate, vecină cu Apullum, ce-i situată pe Via Appia de la Romulus la Remus către Roma îndreptată Ave Cesarae vom grăi când ni se va soroci s-o facem de-un cal troian pe unde s-o nimeri în Dacoromania.
#355443 (raspuns la: #355403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@anisia - dialogul - de Bucu la: 12/01/2010 21:38:06
(la: DIALOGUL DINTRE SEXE)
da daca se face mixe, cum se mai cheama dialogul intre sexe. e sexe mixe sau cum?

se va chema, simplu,

'dialogul dintre sexe, cu sexe, pentru sexe'.

ce mare scofala?
#515099 (raspuns la: #515084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetati antice si izvoare termale - de zaraza sc la: 10/06/2014 14:49:30
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/cetati-antice-si-izvoare-termale

"[...]In seara asta as vrea sa ajung la Vishkut unde sunt cele mai faine izvoare termale de pe vale. Apa are 43 de grade si iese direct din stanca si dupa 3 zile de pedalat de la ultimul dus, ar merge o baie, mai ales ca urmatorul dus o sa fie probabil peste ceva vreme. Dar pana la Vishkut mai sunt 60 de kilometri de pedalat, asa ca ma asez la drum. Partea buna, in ultimele zile, e ca a inceput sa nu mai fie chiar asa de cald si nu mai beau la fel de multa apa, nu mai transpir la fel de mult si nici nu trebuie sa car prea multa apa dupa mine. Si inainte, din nou spre primavara, caci in satele prin care trec ,se mai vad copaci ce mai au ceva flori ramase!

Pe la pranz ma pomenesc cu o invitatie la ceai de la un mosulica de 76 de ani ce arata mult prea tare pentru a o refuza, asa ca aflu si cum arata o casa traditionala din zona. Mosul e mult prea tare, si desi poarta dioptrii imense, se tine bine si povesteste multe, pacat ca rusa mea e la un nivel in care sunt foarte multe momente in care dau doar din cap afirmativ si mai repet cate un cuvant pe care il prind din zbor. Totusi e interesant, caci omul povesteste ca a facut armata doi ani de zile in Rusia si per total are o parere foarte buna despre Putin si despre rusi. Printre altele, doi nepoti sunt plecati la munca in Moscova, castigand pe undeva pe la 200-300 de dolari pe luna.

Casele sunt extrem de interesante pentru ca exista la fel ca si in alte locuri o singura incapere pentru dormit / stat si un fel de bucatarie pentru mancat. “Dormitorul” nu are nici un fel de ferestre iar lumina intra printr-un fel de orificiul din tavan. Iar toate casele de aici nu au acoperis, sau mai bine zis au un acoperis plat. Ploaia cu siguranta nu e o problema. Oricum mi se pare foarte interesant felul in care traiesc si dorm 3-4 generatii sub un singur acoperis, si cum dorm 10-15 oameni intr-o singura camera. Iar distanta mica dintre ei sunt convins ca se reflecta si in modul in care vad familia sau relatiile dintre alti oameni. E fix la polul opus fata de nemti unde in general distanta dintre oameni, atat in locuinta cat si in alte relatii e mult mai mare.[...]"

Casele din Pamir au o singura fereastra in mijlocul tavanului
Image and video hosting by TinyPic
Tolanici - de papadie67 la: 25/09/2003 22:21:56
(la: Greseli?)
Noi suntem unde suntem deoarece pretindem in continuare ca am inteles ce-nseamna DIALOG, desi continuam sa-l confundam cu monologul.
Arunc un comentariu cam shuchiu-mea culpa-la care cineva-mi raspunde mentionand o Isabela.
OK.
Ca sa stim despre ce vorbim, intreb: Isabela..who? De Castilia? etc.
Raspunsul vine prompt, in spiritul dialogului/versiunea Carpatina, cu-a sa originala logica: e vorba despre capra vecinului si neadaptarea la stiluri de viata diferite, precum si de vanturi prin calculatoare.
OK.
Lejer frustrat si ca frustrarea sa-mi arat, o referire (da, rautacioasa, fiind lejer frustrat) fac eu atunci la felu-n care pe moment percep neuronala interlocutorului arhitectura. Si zic: Creier pane...asa cum am vazut ca unii asiatici lovesc maimuta vie-n crestet cu ciocanul, extrag inc-aburinzii-i creieri si-i fac pane, pe loc, la masa ne-obezului consumator. Asiatic. Nu chinez!. Asiatic.
Raspunsul vine prompt, de logica-ncarcat si in aceasi Carpatina viziune despre Dialog:
..e foarte sanatoasa mancarea chinezeasca...whatever...si da-i si lupta si mai adu si-o capra de-a vecinului, pe Misu si pe Fane, un morcov, telina si pastarnac...
Si-am pus din nou si iar again, encore, de-o ciorba.
Carpatina, in care pe la fund, cu ochii bulbucati, hipoxic si fara speranta, se zbate iarasi DIALOGUL.

DIALOG care, on-line, este de doua feluri, si nu mai multe:

1. eu scriu, tu citesti ce-am scris, incerceci sa-ntelegi ce-am scris, te-asiguri c-ai INTELES ce-am scris, raspunzi sau nu, dupa puteri si pohta inimii.
2. tu scrii, eu citesc ce-ai scris, incerc sa-nteleg ce-ai scris, m-asigur c-am INTELES ce-ai scris, raspund sau nu, dupa puteri si pohta inimii.

Mai e si-al treilea fel de dialog, de tipul Carpatin, in care toti vorbesc deodata si nimenea n-asculta ce zic altii. Si care se numeste MONOLOG.
#455 (raspuns la: #437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: