dialog amuzant

ai sa razi, dar nici macar n-aveam degand sa ma inscriu in comisie. eu peste nu multe zile reincep scoala, asa ca prezenta mea pe cafenea o sa se rareasca vizibil si considerabil.

ideea conferintei a venit intr-un dialog amuzant, in care ne spuneam ca ar fi bine sa vina oamenii de la minolta, sa faca o comisie de disciplina :)).
ea are ca scop si sa facem haz de necaz, dar si sa lase de inteles ca-i pacat de dumnezeu cand se ajunge la a se injura pe cafenea. pentru ca, oricare ar fi cauzele, a spune cuiva "hai sictir", tot a-l injuratura inseamna. daca persoana care s-a simtit provocata ar fi fost intr-adevar impartiala, lipsita de dorinta de a provoca si echidistanta, nu ar fi raspuns injurand, ci ignorand provocarile invocate, ori semnalandu-le adminului si atat. parerea mea.

mai departe, tu crezi ce vrei. e dreptul tau la opinie personala.

eu atat am avut de spus.

Si eu sunt curios pe cine as propune. Nu m-am gandit... la altii = ce pot sa inteleg din ceea ce spui tu?
- vorbiti numai ca sa va aflati in treaba (vorbeste gura fara cap, fara planuri practice)
-nici voi nu credeti in ceea ce spuneti. Vedeti in start propunerea voastra un avorton.
-nu ganditi
-vreti doar sa va impuneti punctul de vedere sub "legalizarea" unei comisii de tipul "noi pt noi"

DPMDV mi-ai intarit si mai mult ideea ca sunteti doar impinsi la inaintare si v-ati "sacrificat" fara sa ganditi prea mult in ceea ce intrati/propuneti!

Ganditi cand cascati gura!

PS anisia:
"ideea conferintei a venit intr-un dialog amuzant, in care ne spuneam ca ar fi bine sa vina oamenii de la minolta, sa faca o comisie de disciplina :)). " = pune-mi si mie link-ul de la acest dialog amuzant :))

pe mine ma amuza amuzamentul altora in fata faptei implinite.
ma amuza astia doi care se tot "manca in gura"
ii o chestie si asta, 2 pareri contradictorii rezulta un dialog
stima voua

Intotdeauna m-au amuzat cei care se masturbeaza cu povesti ca "si la ei e ca la noi, pe cuvânt, am vazut cu ochii mei si stiu ce spun !"

O atitudine gaunoasa pentru români, care cu astfel de autocongratulari o sa apuce anul 2100 în aceeasi mizerie si mentalitate de caprar pentru vecin.

Daca unii au atâta minte încât au ajuns la concluzia ca si dincolo e naspa, si acolo sunt probleme, înainte de orice alta apreciere, nu e cazul sa va bateti capul sa-i convingeti de altceva. Economisiti timpul.

In rest, ca de obicei, recomand tuturor oamenilor seriosi si competenti din România sa plece cât mai repede din parapadul acela de tara, cât mai repede.

DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.

L-a inceput m-a impresionat dialogul! Simbolic, filozofic, marunt si mare facut cel putin prin traducere in partea cea mai superioara a limbi Romane!
Peste dialog aruncate uneori in contrast permanent imagini de o claritate pura (cristal clear) obiecte conturate in suvitele de apa!
(Obiectele erau de fapt gunoaie obiecte personale de altfel un fel de natura moarta in ratare inocenta cu contrast de nou si rugina, la o apa curata ce le spala de curatenie pentru a le da, o stralucire uda?!!!!)

sunt amuzante istorioarele dar cred ca au si o mare doza de fictiune (cea cu pragul de ex.)

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"

Urmaresc de ceva timp si chiar am avut o unda de regret ca s-a intrerupt acel dialog/imaginar.

Au fost cateva interventii poate mai putin inspirate,ce nu se inscriu in tema.

Prietenia ca tema in discutie actuala si de dezbatut...

Fiind mai noua pe acest forum ma multumesc sa privesc pentru inceput.

Felicitari dinisor pentru tematica si dialog cu DESTIN ce se pare ca isi "joaca"bine rolul.

"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.

Mircea Cartarescu, ale carui editoriale si participari la interviuri televizate m-au impresiona placut prin prospetime si intelgenta, mi-a oferit in cartea sa, culegere de povestiri, o lectura amuzanta, relaxanta, placuta, spontan si plina de viata: culori, parfumuri, atmosfera, dialoguri, senzatii.
E o carte vie, se descrie ca un personaj normal, firesc, dar atatd e fermecator printr-un soi de inocenta adolescentina, capteaza printr-un interactiune directa, un dialog plin de umor si autoironie, cu cititoarea (parca ar fi un bun prieten al meu si-mi povesteste la un ceai tot ce-i vine in minte despre asubiectul din titlu)(eh, nu chiar tot, pana la urma, si ma avertizeaza de asta).
Concluzia pe care o pot eu trage este ca barbatii sunt de fapt niste bieti destul de nesiguri si cu mintea plina de tot felul de basme, altele decat ale noastre, femeile.
Interesant si placut. Si proaspat.

...comentariul lui Criss:
"... sufletul lor ar trebui sa devina imun... el si ea nu ar trebui ...ar trebui sa-si opreasca acest instinct...acea persoana ... si-a lasat sufletul deschis".
Foarte amuzant! Ceea ce ar trebui sa se intimple - nu se intimpla intotdeauna. Ceea ce nu ar trebui - se intimpla adesea.
Serios, eu sper ca oamenii au sufletul deschis. Ar fi mult prea trist altfel.

Raspuns pentru : 35235, de Mi7haela la Thu, 03/02/2005 - 14:40

Mi7haela, poti sa-mi spui te rog de ce crezi ca este amuzant? De ce odata ce esti casatorit/casatorita ar trebui sa nu-ti mai lasi inima sa se re-indragosteasca? De ce ne mai casatorim atunci? De ce nu stam numai prieteni?

Criss

nu mai stiu chiar dialogul, dar banui ca se referea la Bois de Boulogne ca adapost al amorurilor carnale

tare mult mi-a placut filmul, e de o franchete care sperie
francezii cltiva de obicei acel coté exotique al culturii straine, asa ca m-am bucurat sa vad ca nu esueaza in sabloane ci dimpotriva, exhiba o lume emotionanta pana la lacrimi
o Fefeleaga reloaded, cum am mai vazut odata intr-un film transmis de unguri, cu un tigan napastuit de toate cele si zambetul lui

am urmarit dialogul destul de aprins intre daniela si popix..si m-am hotarat sa-mi dau si eu cu parerea....

daniela , pe mine nu ma intereseaza varsta ta - :)) - dar ma uluieste inversunarea cu care iti pui limita...si cand zic limita e chiar asa...
la naiba, eu sunt femeie, dar cine iti da dreptul sa generalizezi cu atata ferocitate despre nemernicia barbatilor romani?
citez o strofa dintr-o poezie care suna cam asa:

" oamenii nu sunt buni
oamenii nu sunt rai..
oamenii sunt oameni
sa nu crezi decat ...
in ochii mai larg deschisi ca ai tai..."

pai vad ca tu deja ai impartit oamenii dupa natii...
ciudat...si tot tu te plangi..
se spune ca frumusetea e in ochii privitorului...

imi [pare rau cand vad oamenui care emit judecati de valoare de parca ala ar fii ultimul lucru pe care l-ar avea de facut...
in loc sa fie oameni...
dar...
le multumim si lor...ii pun in valoare pe restul...
in jurul meu sunt traiesc oameni care spala vase, fac mancare, curatenie, si orice altceva...atunci cand se nimereste...si cand e nevoie...
tot ei m-au incurajat cand am inceput bussines-ul meu, si ma sustin in continuare...
sa stii ca sunt romani...

sa stii ca atunci cand vei incepe sa vezi problema din toate unghiurile posibile, vei gasi dintr-o data mult mai multe solutii

succes

De multe ori oamenii sint lipsiti de capacitatea de a conversa despre teme care ii afecteaza fara sa intre in disputa. Este greu sa predomine dialogul pasnic, dialogul este o arta si o forma de relatie pozitiva cu ceilalti. Intr-un dialog toti trebuie sa fie complet deschisi sa accepte idei noi, si dispusi chiar sa abandoneze vechile idei in favoarea unor idei mai “valabile”. Cind se dialogheaza, fiecare vrea sa invete de la celalalt. In general dialogul este o forma de comunicare intre grupuri reduse de persoane ceea ce nu se intimpla in cazul Cafenelei unde multe persoane cu pareri foarte diferite pot intra pe un subiect si sa-si sustina punctul de vedere. Numai daca ne gindim ca in Cafenea exista credinciosi si necredinciosi si ne facem o idee. Ca urmare, tendinta este mai mult spre dezbatere, discutie. In timp ce dialogul e in general pasnic, dezbaterea are o nota mai intensa, tonul e mai putin pasnic iar argumentele se schimba ca intr-un joc de ping-pong si fiecare isi apara punctul de vedere, cu scopul de a si-l impune. Dar asta nu insemna ca dialogul e bun si dezbaterea e ceva rau, ambele sint forme de comunicare pozitiva.

Conflictul este necesar intr-un dialog, duce la aprofundarea ideilor si la aparitia de noi aspecte importante ale conversatiei. Atitudinea in fata conflictului ar trebui sa fie de colaborare pentru rezolvarea sa pasnica. Nu este ceva negativ si nu este sinonim cu problema, cearta sau lupta atita timp cit poate sa aduca noi idei si noi puncte de vedere in conversatie. Este important sa stim insa sa distingem conflictul care nu duce la nimic pozitiv si sa-l evitam.

Parerea mea este ca oricum s-ar desfasura conversatia in forma de dialog sau discutie, atita timp cit participantii inteleg ca este vorba doar de un schimb de idei si nu de un atac la persoana pe baza de insulte, toti se vor beneficia chiar si cei care nu participa. Iar acolo unde realmente apar certuri si discutia se degradeaza, exista posibilitatea de a ignora utilizatorul. Sint de acord ca uneori se poate judeca gresit cind e vorba de Internet, din lipsa comunicarii ne-verbale. Din cauza asta folosim emoticons :) ;) :(

T-C eu nu ma cert cu ampop si cu nimeni. Poate ca a aparut un conflict in conversatie dar eu nici macar nu-l contrazic doar il stimulez sa-si apere afirmatia. Da, a fost cineva care a inceput cu provocari insolente. Asta este un conflict care nu duce la nimic. Am apasat pe “ignora utilizatorul” si zaaaaaaaas, gata. :)

Daca va intereseaza tema “arta dialogarii”, aici este un link: http://www.nycinterfaith.org/art_of_dialogue.htm

Ma amuza cind vine cineva ca-l pisca limba : "vrei sa stii un secret?" Daca-i zici NU, l-ai dezamagit total. Daca-i zici DA si-apoi dai secretul mai departe si se supara pe tine, eu zic ca era ipocrit, ca-n primul rind, de era secret, nu trebuia el sa ti-l spuna... :-DDD

"cat priveste tanti hypatia, ca nu-i singura in umbra...
mai este si bestioala...
eu zic sa-i ignoram pur si simplu,
ca nu merita atata atentie...

pana la urma se vor satura si (vor) pleca altundeva..."


- "Nu sperati si n-aveti teama", Madam.

Cum, printr-o amuzanta coincidenta, "trancanelile" incep sa-mi atraga tot mai mult interesul (chiar daca nu neaparat datorita contributiilor dv. la dialog!), atita vreme cit gazda subiectului nu are nici o obiectie relativ la participarea mea (activa sau pasiva) la subiect, nu vad de ce m-as sinchisi de sugestiile dv. de "a pleca altundeva".

In ce priveste decizia dv. de a ma ignora pe viitor nu pot decit s-o salut... ba chiar sa sper ca veti da dovada de consecventa in acest sens; n-ati figurat, oricum, niciodata, pe lista persoanelor a caror atentie ma flateaza...

cred ca incepi sa depasesti masura,
"trancaneala aristocrata" suntem noi, toti trancanitorii de la inceput,
suntem la noi acasa....
primim cu drag si placere prieteni noi, dar zic "prieteni" , nu dushmani...

cand intrii aici lasi agresivitatea la poarta, si nu vii in ograda noastra
sa insulti si sa faci remarci dezobligente pt membrii clubului...

te obsedeaza hartuiala, pana acum ma urmaresti pe toate subiectele
unde particip ca sa ma hartzuiesti, ai facut acelasi lucru si pt belle...

noi ne cunoastem, nu-i asa?
in trecut te-am banat pe toate subiectele mele...

nu vezi ca practic esti in CARANTINA?
nimeni nu-ti adreseaza parola, nimeni nu-ti scrie mesaje...
nimeni nu comenteaza ce scrii...

cand unu' ti spune ca esti beat...
dar cand mai multi ti-o spun... te duci sa te culci...
curios felul asta de a fi ca "parul pe supa"...

comentariul asta este urmare la mesajul tau, facut aici
in "trancaneala"... il citesc mai jos....

""Pt. Jimmy Cecilia
#49466, de Paianjenul la Tue, 17/05/2005 - 11:54


"cat priveste tanti hypatia, ca nu-i singura in umbra...
mai este si bestioala...
eu zic sa-i ignoram pur si simplu,
ca nu merita atata atentie...

pana la urma se vor satura si (vor) pleca altundeva..."


- "Nu sperati si n-aveti teama", Madam.

Cum, printr-o amuzanta coincidenta, "trancanelile" incep sa-mi atraga tot mai mult interesul (chiar daca nu neaparat datorita contributiilor dv. la dialog!), atita vreme cit gazda subiectului nu are nici o obiectie relativ la participarea mea (activa sau pasiva) la subiect, nu vad de ce m-as sinchisi de sugestiile dv. de "a pleca altundeva".

In ce priveste decizia dv. de a ma ignora pe viitor nu pot decit s-o salut... ba chiar sa sper ca veti da dovada de consecventa in acest sens; n-ati figurat, oricum, niciodata, pe lista persoanelor a caror atentie ma flateaza... ""

da' de unde stiai ca ma refeream la tine???
nu esti singurul care ai un nume de animal pe acest sit....
ai simtzit dinozaurul pe caciula???

In Italia comentariile referitoare la alegerea noului Papa au fost contradictorii si unele amuzante.
Ziarul Manifestul a scris imediat dupa eveniment pe o prima pagina cat toate zilele: Avem Pastorul german ("pastore tedesco" ar fi si o rasa de caini). Altii vorbesc de Paparaz(t)zi..inger (adica, in traducere libera si ironica, de fotografii dornici de scoopuri) sau de una "razie" sau noua prigoana...deci din principiu numele are multiple si profetice semnificatii!

Eu personal nu stiu ce sa spun, am fost emotionata si am urmarit evenimentele create de moartea Papei Giovanni Paolo II, Papa Globetrotter cum a fost numit cu simpatie sau papa actor, simbol al unei noi epoci in viata si implicarea Bisericii Catolice in istoria zilelor noastre. Iar alegerea unui german, aparator al dogmei teologice, deci deja situat pe o linie dura si intransigeta a doctrinei catolice, mi se pare o alegere de tranzitie (trebuie avuta in vederea varsta, sigur nu va avea un papat lung cat cel precedent) dar in acelasi moment nu e cazuala, e ca si cum testamentul Papei trecut la cele de veci ar fi: sa pastram unitatea si integritatea credintei si dogmei (deci sa continuam cu linia traditionalista) dar sa incercam o si mai mare apropiere si deschidere a Bisericii catre problemele lumii contemporane...in fond Omilia de inceput de cariera papala a subliniat "relativismul zilelelor nostre" si modul in care credinta il poate combate pentru a apara creatia lui Dumnezeu.

Sper doar ca aceasta apropiere sa fie reala si exprimata in termeni practici si nu doar in vorbe...Dar atitudinea severa fata de legea privind fecundarea asistata in Italia (in curand va fi un referendum national pe acest subiect) imi spune ca e posibil ca din anumite puncte de vedere s-ar putea sa ne intoarcem la feudalism...

Cercetarea, chiar cand face uz de celule vii sau potentiale fiinte umane, ar trebui incurajata, nu suntem in epoca lui Gailleo Galilei, ars pe rung pentru intuitia sa geniala! Celulele staminale ar putea fi solutia pentru eradicarea atator boli care inca fac victime si asa mai departe...

Poate e momentul ca Biserica sa accepte progresul si sfida intelectuala a unei lumi in plina criza, care are nevoie de certitudini dar nu de vise si iluzii inutile sau predici morale...

Si poate noul Papa va intelege sa raspunda in mod inteligent si deschis dialogului acestor probleme, cu sinceritatea pastorului preocupat dar si increzator in discernamantul pastoritilor!

pe curand,
irina fiorentina.

este intr-adevar amuzant sa va citesc mesajele. uitasem cat de mult le place romanilor sa se lanseze in polemici fierbinti. de ce sunteti atat de rai unii cu altii, oameni buni??? si asta cu toate ca opiniile voastre nu se exclud reciproc. eu sunt inclinata sa le dau dreptate si celor care sunt oripilati de mizeria din romania, dar si celor care cred ca romania a facut ceva progrese. (cu toate ca, de fiecare data cand ma duc in romania simt nevoia sa ma pregatesc sufleteste ca pentru o calatorie in jungla :-))
si inca un comentariu, daca imi dati voie: ce tot aveti dom'le cu tiganii? cu siguranta bisnitarii si mafiotii din romania nu sunt toti tigani. credeam ca oamenii tind sa devina mai toleranti si obiectivi cand traiesc printre straini.