comentarii

dialog comercial intre vanzatoare si o fata care a cumparat niste pantofi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
alex andra - de picky la: 07/11/2006 08:15:10
(la: Omul in raport cu existenta sa)
Adrian Fuchs :

Acum pus ghiveci (mushcate) giulgiu Torino. Festival. Strudel greu facut.
Autor luna miere salcam. Impachetat botine text. Impachetat ermetic.
Vanzator pasari complotat Euterpe. Orient pacalit. Cumparat.
#155648 (raspuns la: #155442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
halta - alex boldea - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:14:16
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
halta - alex boldea

acum ceva timp, nu conteaza cat, imparteam un compartiment de tren cu un cuplu in varsta din suceava. erau niste oameni foarte simpatici si, dupa cum sunt cei in varsta, foarte vorbareti. dupa obisnuitele "sunt singur la parinti, anul 4 la facultate, stau la camin" am inceput sa vorbim despre politica. era dealtfel cel mai la indemana subiect, pentru ca inca nu se stia daca basescu isi va da sau nu demisia. oricum, e irelevant pentru aceasta mica povestioara.
inainte de a urca in tren, in timp ce imi fumam tigara, i-am observat pe viitorii mei colegi de compartiment. el, la peste 80 de ani, isi scosese toti banii din buzunarul de la piept pentru a gasi o anumita bancnota. fiind foarte multi bani, mi-a fost sincer teama sa nu vina cineva sa-i fure chiar din mana lui, dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre.
mai tarziu, in compartiment, ea ii striga lui "george, nu mai scoate banii asa, poate sa ti-i fure cineva, ai nevoie de portofel". el era cam tare de urechi, motiv pentru care toata conversatia a avut loc la un volum ridicat. si era un mosulica tare simpatic, mi-a adus aminte de bunicul meu.
dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre, prin tren a trecut unul din acei vanzatori ambulanti ce lasa in fiecare compartiment cate ceva, lasand in al nostru compartiment, printre alte cevauri, un portofel. cred ca intelegeti acum unde merge aceasta povestire. sau cel putin asa credeti.
cand vanzatorul s-a intors i-am cumparat portofelul pentru o suma derizorie si i l-am facut cadou celui care imi aducea aminte de bunicul meu, spunandu-i "uitati, cadou de sf gheorghe. sa aveti grija ce faceti cu banii, vi-i poate fura cineva". aceasta nu a facut decat sa intareasca parerea buna pe care cei doi si-o formasera despre mine si sa ma umple de laude si multumiri. cred ca, intr-o mica masura, le-am redat speranta in tineretul din ziua de azi. sau, cel putin, le-as fi redat-o daca ceea ce tocmai am povestit s-ar fi intamplat cu adevarat.
in fapt, am avut intentia sa cumpar acel portofel, dar nu am facut-o. ceva m-a oprit, nu stiu exact ce. daca ar fi sa mor acum, si este, atunci acesta ar fi singurul meu regret. si este.
rog pe aceasta cale pe cei si mai ales pe cele ce m-au ucis sa faca tot posibilul sa ma reinvie, pentru simplul motiv ca am mare nevoie de mine. va multumesc anticipat.
drumul spre lumea de dincolo face o halta in green hours, pentru a-mi permite sa astern aceste randuri pe aceasta hartie nereciclata.
nu a ramas mare lucru din mine, tocmai din acest motiv este imperios necesar sa transcend. acum cativa ani as fi tratat totul cu o puritate si seninatate neintrecute, as fi stat nopti intregi de vorba cu vlad despre sensul sensului si tot felul de alte chestii intelepte. acum, in rarele noastre conversatii nu mai sunt decatreplicile devenite clisee, vestigii fara sens a ceea ce a fost, demult, inteligenta simtirii. vlad nu prea mai e, la fel cum nici eu nu prea mai sunt.
din fericire, cu o ultima, lacoma respiratie, am simtit din nou acea puritate. ingerul meu mi-a redat-o intr-o dimineata, intr-o zi, nu demult. traiesc acum din acea ultima gura de aer, incerc sa o prelungesc cu UBIK, sa nu arda prea repede, dar ma arunc si mi-o irosec tot pentru a asterne aceste randuri, pentru a lasa ceva in urma, aici, in aceasta halta spre transcendental.
voi, cei ce traiti letargic, intoarceti-va fata de la spusele mele, masureti-va pasii in minute, nu am nevoie de voi!
iar daca mai ramane cineva fata in fata cu sufletul meu, afla tu urmatoarele:
luni m-am indragoistit iar, dupa aproape un an. luni, 30 aprilie, a fost medicamentul meu pentru suflet. sunt cel mai norocos om din lume, caci m-am indragostit tocmai de cea pe care o iubesc, de ingerul meu. ea mi-a daruit aceasta ultima respiratie in drumul meu, aceasta halta, acest zambet ce, dupa nici nu mai stiu cat timp, nu mai e trist. ea mi-a daruit intelegere si iubire intotdeauna, chiar si atunci cand am fost prea orb sa le vad sau prea prost sa le apreciez. vreau sa ma bucur acum de acest entuziasm pe care nu l-am mai simtit de ani de zile. vreau sa uit ca 2007 a fost un an sec din punct de vedere literar, ca nu am mai reusit de la inceputul lui sa citesc o carte pana la capat.
ce urmeaza? voi pleca din aceasta halta, dumnezeu stie unde, pe drumul meu, pe jos sau cu bicicleta, il voi lasa in urma pe otto si voi continua UBIK, pana cand oasele imi vor fi cenusa si sufletul imi va fi pururi langa ea, undeva, pe strazi ascunse.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13332/halta/1
bubu - de Intruder la: 13/10/2008 12:47:13
(la: Umbelă)
ok, nu mai discutam...nici nu vroiam sa insist dar in primul comment ai zis
ca nu stii sigur ce e "monopol", acu' spui ca tipul cu copilul au plecat si tu ai ramas stand de vorba cu vanzatoarea.
deci, ai vazut ce a cumparat nenea ala.
e o confa pe-aici cu cineva care cere sfaturi daca sa-si dea copilul spre infiere sau nu, intrucat n-are posibilitati financiare.
probabil c-ar trebui sa-ti revizuiesti atitudinea vis-a-vis de subiect?

bon, daca te-am suparat, iertaciune.
#350314 (raspuns la: #350305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
culmea nesimtirii - de (anonim) la: 07/07/2004 09:42:56
(la: Facultatile de $paga)
Pe scurt: lucrez intr-un loc in care lumea in proportie de 60% cumpara pentru cadouri bunurile pe care le vand. Intr-o buna zi mi-a venit o doamna in jur de 45 ani, s-a uitat, s-a informat, am dialogat si intr-un final mi-a marturisit (cu mare naturalete): "stii, eu nu vreau sa cumpar, dar am venit pentru ca elevii mei vor sa imi ia un cadou si as dori sa le spun ce anume" ... am crezut ca uit de mine, de varsta ei, de jobul meu si o pocnesc! In secunda aceea, sub un zambet comercial, mi-a venit sa o nenorocesc in bataie ... nu cred ca trebuie sa mai explic de ce!!! Scopul meu ca vanzator: sa vand (nu conteaza pentru cine/ce), Doamne cat am suferit in ziua aceea!!!!! Am suferit ca prostu' pentru o natiune bolnava. Exemplele mele pot continua, dar la ce bun ...
Cu stima,
"un cititor"
Televiziunea si neamul - de Ariel la: 27/11/2003 10:57:57
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu : « Daca se spune ca un popor are acei conducatori pe care ii merita, eu as spune ca are si oamenii de televiziune pe care ii merita. «

Aici nu deloc sint de acord fiindca am ajunge la limita sa spunem ca romanii l-au meritat pe Ceausescu si Dej si tot asa am pune prea usor pe seama colectivitatii toate erorile si neimplinirile istoriei. Nu, conducatorii nu ofera neamului ceea ce neamul merita, fiindca nimeni nu stie ce merita cu adevarat neamul (dar care neam, cel de azi sau cel din Istorie, sint unul si acelasi ? , ma indoiesc , uneori as zice ca romanii care au facut Intregirea la 1918 nici macar nu mai seamana cu cei din 1989, etc,, dar de aici ar incepe o alta discutie) , ci mai degraba as zice ca orice societate produce lupta politica in care cineva cistiga fara ca prin aceasta poporului sa-i revina vreun merit si prin urmare nici conducatorii nu se simt obligati sa-i intoarca vreo recompensa. Conducatorii se mentin la putere prin joc politic, indiferent de sfintenia sau neghiobia populara. Politica si conducatorii politici interbelici romani, deci intr-o perioada de democratie rezonabila, ar fi putut fi parasutati in orice tara occidentala fara nici-o problema. Chiar in zilele noastre, in pofida coruptiei evidente in care s-a innamolit politica romaneasca, totusi situatia nu mi se pare atit de incomparabila pe cit se pretinde de false cassandre fata de ce se petrece in tari asa zis onorabile, unde si acolo musteste si uneori chiar da in clocot coruptia. Si acolo nimeni nu spune ca ar avea conducatorii pe care ii merita, fiindca asta inseamna inactiune, fatalism istoric, iar daca la romani asta ne vine din traditia si sursele noastre mioritice, e bine sa ne tratam cu medicamentele pe care ni le-a servit Caragiale in legatura cu falitii si nu numai.
Dar ce facem cu televiziunea ?
Ca unul care traiesc in Occidentul de peste ocean, sufar si nu sufar de aproape aceleasi lucruri ca si romanul in tara lui : de manipulari politice, de oameni de televiziune timpiti si imbecili, de prostul gust, de ignoranta, de filme comerciale, de moftangism cultural si politic , etc, dar ma bucur totusi si de filme bune, de emisiuni culturale bune si foarte bune pentru 200 de specatori, ei bine da, aceste emisiuni sint gindite pentru 200 de specatori fiindca asa e normal sa fie, cultura nu se face cantitativ, cu discursuri oarbe pentru multime, ci la o sueta, la o cafea, discutii pe nuanta la un nou roman aparut, cine doreste asta ? citiva pasionati, si e foarte bine asa.
Eu zic ca atunci cind luam in discutie Televiziunea si vocatiea ei culturala ar trebui sa plecam nu de la masele populare, de la public (ce vrea publicul ? asta este o intrebare inepta , publicul nu stie ce vrea, el vrea totul si nimic in acelasi timp) ci de la fiecare telespectator, prin satisfacerea grupurilor sensibile se va naste astfel dialogul privilegiat si atit de dorit educativ cu masele.
(eu zic sa ma opresc aici ca nu-mi plac cuvintarile lungi.)


#5394 (raspuns la: #5367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ikoflexer - de Radu Herjeu la: 23/02/2004 09:38:41
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Traiesc in Romania...
Probabail ca modul meu de-a gandi nu este foarte raspandit. De altfel am vazut acest lucru si pe forum. Dar am mai vazut si ca tinerii sunt dornici de a invata cum sa inteleaga viata. Vor sa nu devina tributri unui sistem de gandire rigid, fie el doctrinar sau comercial. Adevarul e ca nimeni nu vorbeste cu ei. Singurele povesti de "succes" de care afla sunt ale unor manelisti celebri, ale vreunei vedete playboy sau ale vreunui vanzator de popcorn. Singurele lucruri pe care le invata (de la televizor, devenit, dupa 89 si mama, si tata, si scoala, si bunici) sunt legate strict de necesitatea goanei dupa bani si de ignorarea relatiilor umane in favoarea individualismului. De unde ar putea afla ca se poate si altfel ? Ca poti avea si bani dar si prieteni si o casa plina de carti si ochii deschisi pentru a vedea un rasarit de soare. Cati dintre ei mai inteleg ce rost are cultura pe lume, ce rost mai au prietenii (altfel decat amicii de bere sau partenerii de afaceri), ce sens mai are sa daruiesti altor oameni din preaplinul tau ?
#10351 (raspuns la: #9733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea si dialogul - de kradu la: 30/06/2004 07:58:01
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
L-a inceput m-a impresionat dialogul! Simbolic, filozofic, marunt si mare facut cel putin prin traducere in partea cea mai superioara a limbi Romane!
Peste dialog aruncate uneori in contrast permanent imagini de o claritate pura (cristal clear) obiecte conturate in suvitele de apa!
(Obiectele erau de fapt gunoaie obiecte personale de altfel un fel de natura moarta in ratare inocenta cu contrast de nou si rugina, la o apa curata ce le spala de curatenie pentru a le da, o stralucire uda?!!!!)
Felicitari pentru dialogul/ imaginar...dinisor - DESTIN, - de Denysa la: 12/09/2004 07:26:08
(la: Despre prietenie)
Urmaresc de ceva timp si chiar am avut o unda de regret ca s-a intrerupt acel dialog/imaginar.

Au fost cateva interventii poate mai putin inspirate,ce nu se inscriu in tema.

Prietenia ca tema in discutie actuala si de dezbatut...

Fiind mai noua pe acest forum ma multumesc sa privesc pentru inceput.

Felicitari dinisor pentru tematica si dialog cu DESTIN ce se pare ca isi "joaca"bine rolul.

#21847 (raspuns la: #21736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce trebuie sa rescriu? DESTIN! - de dinisor la: 18/09/2004 18:40:56
(la: sentimente!)
cine a zis, ce a zis, ce a vrut sa zica?! si uite asa ne indepartam de la subiect...

poate ca modul in care ma exprim este putin mai greoi. as pute incerca sa rescriu intr-un stil simplu si concis, direct - cum il numesc unii! dar refuz! este ca si cum mi-as vopsi cuvintele intr-o culoare comerciala ...

o sa iti explic doar doua dintre frazele/propozitiile mele, asta ca sa iti dau un punct de reper fatza de modul/stilul de scris.

1) "e doar o liniutza de dialog" tradus in mod direct: si acum este randul tau sa continui debaterea. textul meu a fost liniutza mea de dialog, din dialogul nostru.nu suntem ajunsi la concluzia finala. (pur si simplu);
2) "yeap, I can get a hint :)" a fost un spirit de gluma ca replica la expresia ta "Nu comentez!" , pe care (scuze daca sunt directa!) am gasit-o pur si simplu inutila in context. pentru ca erai invitat la dialog, iar daca hotararea ti-a fost de a nu comenta, era pur si simplu de ajuns sa pastrezi tacerea in loc sa subliniezi o fraza a mea (subliniere ce denota ca ti-a atras atentia) si apoi sa ne instiintezi ca nu vrei sa comentezi. de aceea remarca mea. si daca ai observat am adauga a smiling face.

se pare s-a intamplat si in dialogul nostru ca punctul meu de pornire (numit de AlexM - punctul 0) sa fie total diferit de al tau. ceea ce nu spune decat ca fiecare om gandeste in felul sau. sa ca vorbele asternute pe hartie isi pierd intr-o oarecare masura sensul / valoarea . asta pentru ca cititorul nu iti aude intonatia gandurilor.

acestea fiind expuse, eu personal am sa ma intorc la aceeasi intrebare, si am sa incerc in continuare sa ii gasesc raspunsul.

deschisa dialogului,




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22795 (raspuns la: #22789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"poate ca modul in care ma exprim este putin mai greoi."dinisor - de DESTIN la: 18/09/2004 20:07:55
(la: sentimente!)
Modul tau de exprimare ...!!!

Gandesc a avea capacitatea sa-l inteleg.

"cine a zis, ce a zis, ce a vrut sa zica?! si uite asa ne indepartam de la subiect..."

Eu nu m-am indepartat de la subiect,dimpotriva ...

"dar refuz! este ca si cum mi-as vopsi cuvintele intr-o culoare comerciala ..."

nici nu te sfatuiesc sa iti "vopsesti cuvintele..."

OK! am inteles si sensul "liniutei"si a "glumei"...

Daca nu am pastrat tacerea si am zis "Nu comentez" ,si a deranjat imi cer scuze insa afirmatiile ce apareau acolo, sunt chiar de necomentat...

"se pare s-a intamplat si in dialogul nostru ca punctul meu de pornire (numit de AlexM - punctul 0) sa fie total diferit de al tau."

Daca te referi la "dialogul nostru" gandesc a fi discutabil...insa daca te referi la acest subiect eu consider ca nu am denaturat discutia.

"sa ca vorbele asternute pe hartie isi pierd intr-o oarecare masura sensul / valoarea . asta pentru ca cititorul nu iti aude intonatia gandurilor."


Ce asternem pe hartie sunt ganduri,trairi,sentimente nu este necesar sa vii cu "intonatia..." sa te faci inteles...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22806 (raspuns la: #22795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
speranta unui dialog intre generatii - de andrei p la: 26/10/2004 11:29:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.


#26243 (raspuns la: #26141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nota la purtare - de Dinu Lazar la: 11/03/2005 23:23:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Poate inainte de a da cu parerea despre muzica simfonica ar trebui sa vedem cite ceva despre muzica, inainte de a aprecia un balet ar trebui sa vedem cum devine cazu` cu dansul, si inainte de a vorbi despre fotografie ar trebui sa incercam sa intelegem cumva cite ceva din ceea ce inseamna fotografie; cel mai usor e sa ne dam cu parerea cind suntem habarnamisti.
Din exemplele date, ceea ce e de tot risul e ca domnul Cristoiu este fotografiat pe film, si anume pe planfilm 13x18, si ca nu exista acolo nici o prelucrare a fotografiei; imaginea de pe sit insa este mult comprimata si jpg-ul isi arata coltii, adica artefactele de la comprimare; dar orice necunoscator altfel realizeaza dupa contrast si stralucire ca e o imagine pe film, nu digitala, si ca nu e nimic - dar absolut nimic - prelucrat acolo.
Este negarivul scanat normal si atita tot.
La linkul prezentat dupa exemplul cu Cristoiu ( aaa... imagine din pacate aparuta pe niste coperti si intr-o recenzie in Washington Post), sunt imaginile mele comerciale; daca ele pot trezi sentimente legate de kitsch, bazar, vara si litoral, atunci aveti absoluta dreptate, asa este, categoric este adevarat ca fotografiile de la Photoraid-ul de la dordeduca.ro sunt atunci inacest caz foarte bine facute tehnic, cu umbre care dau volum si conotatii narative de exceptie imaginilor, si au o compozitie indelung studiata, fata de care grafica japoneza pare o insailare de copii retardati; lumina din imaginile de la Photoraid este indelung studiata, pentru a sublinia atmosfera culturii si istoriei locurilor, si niciodata, dar niciodata, nu s-a reusit inca asa de bine sa se surprinda in imagini atit de maiestuos facute o chintesenta uluitoare de echilibru si armonie care sa recompuna in planul fotografiei o imagine aproape tridimensionala; ramin in memorie acele portrete atit de delicat iluminate - tot de lumina directa a razelor de soare, ceea ce este o adevarata performanta profesionala.
Privind cu atentie acele imagini, ne dam seama ca ele sunt un adevarat ambasador al creatiei romanesti fotografice, si ca in plan subliminal, asistam la o remanenta a factorului formal, evidentiindu-se procesul prin care elementele figurative se transforma in emotii - astfel straduinta de a izola elementul fugitiv al purei reactii estetice de compozitia in care este inclusa, transpare in aceasta pendulare polemica ce ne aduce aminte de pregnanta expresivitatii creative, de transdecentalismul activ kantian.
Cu siguranta privitorii acestor opere de arta expuse la Londra sau Nurnberg au putut sa recunoasca un filon genial care transpare din aceste lucrari, au resimtit acel glas launtric care calauzeste traiectoria existentiala a oamenilor deosebiti; exista acolo o vocatie unica pentru realizarea unor opere care sa stea sub semnul perfectiunii, concurind chiar natura, daca asa ceva este - si iata ca este - posibil.
Fara indoiala, privind acele fotografii, nu numai ca ni se inoculeaza un intens dor de duca, dar realizam si ca exista si posibile variatii ale autonomismului artistic croceean, care sustin dupa cum stie toata lumea ideea unitatii esteticului cu eticul.
In tot cazul, pentru a incheia, as spune ca atunci cind m-am uitat prima oara la minunatele imagini culturale si istorice realizate cu atita suflet si patos, aveam o gripa ingrozitoare, si pe deasupra ma durea capul si imi ratacisem si ochelarii; acum cind ma uit inca o data la acele fotografii, realizez cit m-am inselat, de abia acum observind ivirea in cimpul perceptiv al unor configurari cu tendinta de a constitui modele de tranzitivitate inlantuita, aflate intr-o relatie izomorfa; adica, pentru a fi mai explicit, observam aici raportarea sincrona a elementelor care sunt spatializate ( de la forme plane, complicate si conventionale, la forme solide, simple siregulate) si diferentierea structurala fata de un fond (die Gestalt/ der Grund sau die Gestalt>Ar mai fi multe de zis despre aceste fotografii de la Photoraid, ar trebui abordata problema ontogenezei operei de arta, si chiar ar trebui facuta o comparatie cu viziunea esteticianului Etienne Gilson, care spunea ca autonomia operei de arta este nascuta din nevoia de a sacrifica in tablou tot ce nu contribuie la muzica sa - dar acestea sunt totusi notiuni mult prea elementare, care ar plictisi peste masura pe domnul Mihai Brezeanu, deranjeat probabil dejea de aceste prea elementare impresii stirnite de a doua vizioneare a imaginilor in cauza.
Oricum, ca sa revenim la cele lumesti si la un ton mai vesel, remarca referitoare la cum se spune, deranjaza sau deranjeaza, ori chiar deranjiaza, imi aduce aminte de bancul cu criticul de arta moldovean care arata mindru in muzeu grupului de iubitori de arta:
- "Si acesta, este un tablou de Chicasso"
La care un cunoscator spune:
- "Domnu` critic, se zice Picasso"
Replica am uitat-o dar tin minte ca era grozava.

Oricum, nu puneti la inima; orice creatie, de jos sau de sus, facuta cu sau fara meserie, va gasi admiratori si denigratori, foarte multi si foarte energici;cum ar fi berea fara spuma si sapunul fara clabuci?

Totul e sa se vorbeasca despre ceva, nu sa faci ceva si sa ramina necunoscut; chiar in acest moment pe situl meu sunt 34 de vizitatori on linecare se uita sa vada cum devine cazul cu "vara, litoral, bazar, vanzatori de tablouri kitsch", ceea ce fata de o medie de 3-4 e ceva. Acelasi lucru le urez si photoraidishtilor.
#39193 (raspuns la: #39043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu mai stiu chiar dialogul, d - de fluture la: 14/04/2005 03:52:09
(la: Gadjo Dilo)
nu mai stiu chiar dialogul, dar banui ca se referea la Bois de Boulogne ca adapost al amorurilor carnale

tare mult mi-a placut filmul, e de o franchete care sperie
francezii cltiva de obicei acel coté exotique al culturii straine, asa ca m-am bucurat sa vad ca nu esueaza in sabloane ci dimpotriva, exhiba o lume emotionanta pana la lacrimi
o Fefeleaga reloaded, cum am mai vazut odata intr-un film transmis de unguri, cu un tigan napastuit de toate cele si zambetul lui
dialog, discutie, conflict, T-C - de Cassandra la: 28/04/2005 20:36:47
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
De multe ori oamenii sint lipsiti de capacitatea de a conversa despre teme care ii afecteaza fara sa intre in disputa. Este greu sa predomine dialogul pasnic, dialogul este o arta si o forma de relatie pozitiva cu ceilalti. Intr-un dialog toti trebuie sa fie complet deschisi sa accepte idei noi, si dispusi chiar sa abandoneze vechile idei in favoarea unor idei mai “valabile”. Cind se dialogheaza, fiecare vrea sa invete de la celalalt. In general dialogul este o forma de comunicare intre grupuri reduse de persoane ceea ce nu se intimpla in cazul Cafenelei unde multe persoane cu pareri foarte diferite pot intra pe un subiect si sa-si sustina punctul de vedere. Numai daca ne gindim ca in Cafenea exista credinciosi si necredinciosi si ne facem o idee. Ca urmare, tendinta este mai mult spre dezbatere, discutie. In timp ce dialogul e in general pasnic, dezbaterea are o nota mai intensa, tonul e mai putin pasnic iar argumentele se schimba ca intr-un joc de ping-pong si fiecare isi apara punctul de vedere, cu scopul de a si-l impune. Dar asta nu insemna ca dialogul e bun si dezbaterea e ceva rau, ambele sint forme de comunicare pozitiva.

Conflictul este necesar intr-un dialog, duce la aprofundarea ideilor si la aparitia de noi aspecte importante ale conversatiei. Atitudinea in fata conflictului ar trebui sa fie de colaborare pentru rezolvarea sa pasnica. Nu este ceva negativ si nu este sinonim cu problema, cearta sau lupta atita timp cit poate sa aduca noi idei si noi puncte de vedere in conversatie. Este important sa stim insa sa distingem conflictul care nu duce la nimic pozitiv si sa-l evitam.

Parerea mea este ca oricum s-ar desfasura conversatia in forma de dialog sau discutie, atita timp cit participantii inteleg ca este vorba doar de un schimb de idei si nu de un atac la persoana pe baza de insulte, toti se vor beneficia chiar si cei care nu participa. Iar acolo unde realmente apar certuri si discutia se degradeaza, exista posibilitatea de a ignora utilizatorul. Sint de acord ca uneori se poate judeca gresit cind e vorba de Internet, din lipsa comunicarii ne-verbale. Din cauza asta folosim emoticons :) ;) :(

T-C eu nu ma cert cu ampop si cu nimeni. Poate ca a aparut un conflict in conversatie dar eu nici macar nu-l contrazic doar il stimulez sa-si apere afirmatia. Da, a fost cineva care a inceput cu provocari insolente. Asta este un conflict care nu duce la nimic. Am apasat pe “ignora utilizatorul” si zaaaaaaaas, gata. :)

Daca va intereseaza tema “arta dialogarii”, aici este un link: http://www.nycinterfaith.org/art_of_dialogue.htm
La o fotovorba - de Dinu Lazar la: 15/06/2005 08:46:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ieri seara fotografii de la un mare cotidian bucurestean au pus de o bericica si de un cartofel si de o discutie si m-au invitat si pe mine sa schimbam citeva idei, sa ne uitam la poze si sa mai disecam ce mai e prin lumea fotografica, asta care o avem, sau nu o avem, ca niciodata nu pot fi sigur.
Am vazut si multe fotografii si fotoreportaje; am aratat si eu ceva imagini, dar in aceasta privinta eram desigur in colturi opuse, eu babalic cu compozitii clasice si lumini mai mult cinematografice, ei cu fotoreportaje mai cu nerv, mai ultra grandangularistice, mai instinctive, cu un limbaj plastic mai direct sau bazat mai mult pe reflexele imediate - cu rezultate care in timp cred ca pot constitui un nucleu de stil romanesc contemporan in arta imaginii reportajului.
Vor face si un sit al fotografilor lor - dar nici ce e acum la http://82.208.174.56/jfg/index.php nu e de loc rau; pacat ca fotografii din Ro sunt atit de dezbinati si pagina asta din lumea foto nu e cunoscuta si facuta cunoscuta cit ar trebui.

Viata fotografului de presa nu e usoara; de dimineata pina seara la alergatura; la urma urmei o munca nenormata si cu o uzura fantastica.
Mi-am permis cu ocazia asta sa le spun stimatilor colegi citeva observatii si teorii personale legate de fotografia editoriala si de fotografia de presa romaneasca; la ora asta desigur par teorii stupide si poate fara nici o legatura cu realitatea, dar sunt rodul citorva observatii care nu cred ca sunt chiar toate gresite.

1. Fotograful roman este in esenta absent din cetate si din aria culturala romaneasca.
Adica, extrem de putini profesionisti romani in ale imaginii comunica intre ei sau cu alti fotografi sau iubitori de fotografie; nu exista liste de discutii in limba romana dedicate fotografiei editoriale sau comerciale, nu exista materiale sau reactii ale fotografilor romani de nici un fel, nu ii vad nici pe listele de discutii sau siturile de fotografie din lume, nu participa la nici un concurs international, decit cu nesemnificative exceptii, si extrem de putini de fapt au un sit; cu mici dar importante exceptii, de fapt fotografii care chiar traiesc din fotografie sunt cam sau foarte absenti din viata culturala a cetatii; asta are majore implicatii, pentru ca orice bou de detepist considera fotograful si fotografia ca o chestie care exista numai ca sa umple spatiile neocupate de text in pagina, de exemplu, si de unde poate taia ce vrea muschii lui; fotografia nu prea e considerata o opera de arta facuta de un om care incearca sa se exprime plastic, de un artist, ci o treaba utilitara care daca e, bine, daca nu, iar bine.

Daca intr-un timp oarecare nu se va intimpla o minune si o coagulare a scolii de fotografie romaneasca editoriala, cred ca vor fi mari probleme in citiva ani, mai ales prin prisma integrarii in UE; lipsa unui sindicat care sa se lupte pentru drepturile si mai ales tarifele fotografilor, va insemna practic o invitatie la o concurenta neloaiala din partea oricui care va intra pe piata asta si va fura imagini fara frica, sau mai ales le va plati mizerabil sau va face comenzi foto.
De fapt si acum situatia e dramatica; la noi pretul la fotografii si la comenzi foto e tinut foarte jos, pentru ca sunt multi inconstienti care se vind ieftin, omorind practic orice posibilitate de a trai cinstit si onorabil din fotografia editoriala sau comerciala - sunt desigur unii care cistiga suficient, dar marea majoritate a fotografilor romani e la pamint.

2. Oricit ar parea de deplasat sau de ciudat in actualele conditii de la noi, eu continui sa cred cred ca numai o clasa puternica de liber profesionisti, ar putea face ceva sau ar putea constitui un punct de referinta pentru fotografia romaneasca.
Un liber profesionist ar putea, daca s-ar putea trai din reportaje foto decent, sa-si creeze un stil, o prezenta culturala, ar putea exista ca discurs profesional si ar putea face materiale la cel mai inalt nivel; asa este in toata lumea, si fotografia este unde este acum in lume nu din cauza unor angajati - chiar geniali - la redactii ci din cauza unor fotografi independenti care au constituit un model si o amprenta pentru un timp si pentru un anumit stil de imagine.
Din pacate, la noi nu prea pot exista fotografi liber profesionisti; si sa zicem ca daca la un moment dat ar pleca toti fotografii de la o redactie, si s-ar face independenti; ar muri de foame, in citeva ore ar veni altii, care ar lucra si pe mai putini bani; s-au mai vazut cazuri.
Mai sunt si agentii romanesti care vind imagini la preturi foarte mici, pentru ca gasesc tot timpul inconstienti care vind imagini cu citiva centi bucata; pe chestia asta spre exemplu un trust de presa din Ro nici nu are redactie sau sectie foto...

Ar mai fi multe de zis; sigur ca ar fi extraordinar daca ar exista un dialog pe aceste teme; cred ca exista si alte medicamente, sau cu totul altele, pentru a trata suferintele scolii de fotografie romanesti; sau poate totul e foarte bine si numai citiva vad hauri si cetzuri cind de fapt totul e OK.

Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau sa tin antena ocupata.

Ce spun cafegii, e bine sau e rau, si ce s-ar putea face?
#54940 (raspuns la: #54914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
avocatii - de stefan dinu la: 14/11/2005 20:17:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dl. Ara,
1. Un site suit pe un server disponibil oricui este un loc public. Cel putin din punct de vedere juridic. In materie de spatiul virtual, diferenta dintre locul public/locul privat este diferenta dintre resurse locale si resurse disponibile publicului. Nu exista dubii in privinta asta. Discutia s-a purtat si in state si a fost transata in felul asta. Daca gasesc un link o sa il indic.
2. Alta ar fi fost situatia daca pozele ar fi fost puse pe un site comercial, de catre proprietarul respectivului site. Au fost puse pe un forum, unde un stelist, ca altfel nu pot sa-i spun :) vorbea despre steaua in Europa si punea niste imagini mici care sugerau frumosul anotimp. Prin urmare, nu pozele erau subiectul postului ci faptul ca steaua ajunge din nou in Europa. Sa fie la ei.
E o discutie interesanta intre diferenta punerii unei poze pe un site, sau a punerii acesteia ca link si thumb pe un forum. Eu cred ca transpunand comparatia in lumea senzoriala este ca diferenta intre unul care isi agata poza in vitrina unui magazin, si unul care merge cu poza pe strada si o arata celor de pe strada sa vada ce frumoasa e si le mai spune si cine a facut-o si de unde a luat-o.
Daca ar fi sa consideram ca oriunde ar aparea poza este un furt, atunci cred ca putem scoate bani grei de la google. Am dat o cautare pe image.google cu cheia: dinu lazar si mi-au aparut o sumedenie de fotografii in thumbnail. Eu zic ca daca ii dam in judecata oameni ne facem. De la stelist nu putem socate decat sapca si fularul, dar de la google ne capatuim. :) Cred ca este o comparatie pertinenta, daca intelegm scopul si esenta unui forum.
Dl. DL, sunt onorat ca lasati sa se inteleaga ca as fi un avocat bun. Ceea ce spuneti este perfect adevarat, insa asa cum subliniam in posturile anterioare, nu am nici o chitanta taiata pe tema asta, nu am fost implicat niciodata in alte dispute cu fotografi (cum stiu ca au fost multe) si nici nu sunt manat de antipati sau altceva. Mai mult, cum am mai spus, am o antipatie sincera pentru clubul Steaua si tot ce a simbolizat el in copilaria mea.
De ce am intervenit totusi? Pai mai intai pe softpedia am fost "invocat" stiindu-se ca am fost pe la o scoala. Mai apoi, pentru ca ma intereseaza lupta impotriva pirateriei in domeniul fotografiei si in primul rand pentru asta am avut o tentativa de initiativa de a forma un nucleu al asociatiei fotografilor, tentativa de altfel esuata. Si tocmai pentru ca ma intereseaza acest lucru, nu vreau ca initiativa sa cada in derizoriu si sa ne descarcam munitia pe o vanatoare de vrajitoare. In felul asta ne putem pierde din credibilitate si foarte multi din cei cu care am vorbit au interpretat gestul dvs. ca fiind cel putin exagerat.
Ca sa aiba sens si consistenta aceasta initiativa, eu cred ca trebuie sa ne concentram pe fenomenul de furt masiv de fotografie existent in piata presei scrise. Ma uit in Libertatea de exemplu si am curaj sa pun pariu ca pentru multe imagini nu s-a platit un leu. Nu ar trebui sa ne excitam numai atunci cand vine vorba de fotografiile noastre, ci mai ales sa stopam masiv furtul de afara. Asta poate ajuta cel mai mult comunitatea foto romaneasca.
Tocmai am sosit din Paris unde m-a impresionat placut faptul ca pe unele din fotografiile folosite pentru panotajul stradal era precizat numele fotografului. Cred ca obligativitatea publicatiilor de a indica numele fotografului sau agentia vanzatoare ar reduce drastic pirateria. Numai ca o asemenea initiativa nu va aparea din senin. In lipsa unei entitati care sa apere activ drepturile tuturor fotografiilor, din tara si de afara, nu o sa facem altceva decat sa ne lamentam si sa ne plangem de mila. Pacat!
e si fotograful un artist - de niculae la: 16/11/2005 10:57:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"...cred ca trebuie sa ne concentram pe fenomenul de furt masiv de fotografie existent in piata presei scrise...'nu' numai atunci cand vine vorba de fotografiile noastre, ci mai ales sa stopam masiv furtul de afara. Asta poate ajuta cel mai mult comunitatea foto romaneasca..."
"...m-a impresionat placut faptul ca pe unele din fotografiile folosite pentru panotajul stradal era precizat numele fotografului. Cred ca obligativitatea publicatiilor de a indica numele fotografului sau agentia vanzatoare ar reduce drastic pirateria..."
- si aici sunt de aceiasi parere cu dumneavoastra.Din acest punct de vedere muzicienii sunt mult mai avansati (are vreo semificatie faptul ca unul din principalii aparatori ai drepturilor lor este acum Ministrul Culturii ? )In Romania daca folosesti o bucata muzicala intr-un film,reclama,sau orice scop comercial,nu e nevoie sa vina pagubasul sa spuna:e piesa mea! mi s-a furat ! Nu ! cel care o foloseste trebie sa spuna de la cine a cumparat drepturile,chiar daca e o piesa populara sau foarte veche trebuie sa precizezi sursa autorizata care a furnizat bucata si licenta softului cu care s-a lucrat.***Sunt perfect de acord cu dumneavoastra ca obligativitatea prin lege de a mentiona undeva pe fiecare tiparitura a sursei imaginilor,va duce la scaderea masiva a numarului furaciunilor si cresterea numarului de comenzi directe pentru fotografiii si graficienii care lucreaza legal. Chiar daca e vorba sa zicem doar de silueta unei cladiri ea a fost ori 'lucrata' dupa o poza ori reconstruita de un grafician,daca trebuie sa precizezi sursa,cel care minte indicand sursa aiurea,automat asuma si furaciunea.Mai e suficient un paragraf pentru sanctiuni si unul care sa indice o autoritate de control si iata o sursa importanta de venituri la buget,fiindca furaciunile nu se impoziteaza pe cand fotograful da factura,plateste taxe si TVA si cate altele...
"... Numai ca o asemenea initiativa nu va aparea din senin. In lipsa unei entitati care sa apere activ drepturile tuturor fotografiilor, din tara si de afara, nu o sa facem altceva decat sa ne lamentam si sa ne plangem de mila. Pacat!..."
- si aici va dau perfecta dreptate.Mai mult chiar; fie ca le place sau nu,ca au timp sau au altceva de facut,ca au mai incercat si nu a iesit nimic,tot nume reprezentative din breasla fotografilor trebuie sa se implice.Degeaba m-as apuca eu sau alti cativa ca mine sa facem ceva,ca de indata ce am deranja ceva interese,s-ar si incepe cu comentarii de felul : - Pai cine sunt astia frate,pe cine reprezinta ei ? cine a auzit de ei ? Sa vedem fotografii cei grei ce au de zis. Fotografii meseriasi, artisti,etc. ar spune pai da frate,ia uite cine s-a apucat sa vorbeasca in numele nostru,stai sa facem noi o asociatie care sa ne reprezinte,si asa s-ar mai pierde niste ani buni.
- aici nu e vorba de cine din ce gasca face parte,cine pe cine stimeaza,place sau iubeste,aici e vorba de statutul,interesul si bunastarea breslei,a tuturor celor care investesc timp,pasiune,bani, talent si treaba fiecaruia mai ce si nevoia,obligatia, de a fi rasplatit macar in parte pentru cea ce societatea primeste si foloseste de la ei.
- sunt prea multe de spus si se plictisesc invitatii,dar,sigur e nevoie de facut ceva si mai pot spune cu certitudine ca din toate grupurile de creatori ( CREATORI de frumos,de emotie,nu am nevoie sa perii pe nimeni,dar asa este,cate lucruri frumoase,naive si proaspete am vazut anul asta pe site-urile cu fotografii romanesti indicate aici la cafenea nu am mai gasit in nici una din artele romanesti contemporane) din Romania,fotografii sunt cel mai neorganizat grup,cea mai brambura adunatura si poate din acest motiv si cea mai creativa breasla.Sa stea in dezorganizarea,independenta salbateca si lipsa ei de ierarhii academice forta creativa,avantul inconstient ? cine stie ?

#87883 (raspuns la: #87553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mimica e dialogul fara cuvint - de mya la: 21/12/2005 23:05:08
(la: joc)
Mimica e dialogul fara cuvinte.

Ce e lumina?
#96487 (raspuns la: #96294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia...:)) - de Intruder la: 09/01/2006 13:24:33
(la: Carti)
nici eu nu citesc carti descarcate de pe net pentru c-ar insemna sa ia foc procesorul (adica citesc mult, vezi doamne!)...:)))

eu intru intr-o librarie, ma duc glont la vanzatoare, o consult ce si cum si are loc urmatoarul dialog:

- saru'mana...as dori si eu niste carti...
- buna ziua...ce fel?
- pai asa...cu coperti si pagini...si cu poze daca se poate...
- toate au pagini ca de aia-s carti...au si coperti pentru c-aici nu-i anticariat.
- ce-i ala anticariat don'shoara?
- un magazin unde se vand carti vechi...
- aha!...ma gandeam ca-i un fel de muzeu sau vreun templu d-ala antic unde se oracoleshte la greu!
- ia lasa-ma dom'le cu oracolatu' dumitale!!! spune mai bine, ce carti vrei sa cumperi?
- carti de citit don'shoara, nu carti de joc...
- ce fel de carti?...beletristica, poezie, clasici, autobiografii, jurnalistica, albume foto, de specialitate?
- da toate, sa fie acolo...ce puii mei?!!
- cum dom'le de toate?...n-ai si dumneata o preferinta?
- ba da, am...vreau vreo douaj' de bucati cu coperti albastre si vreo cin'shpe cu coperti galbui...
- pai asa alegi dumneata cartile?...dupa coperti?
- asa don'shoara, pen'ca astea se potrivesc la mobela si durerea mea...si poate aveti si cu poze, sa ma uit si io prin ele...
- avem si cu poze dom'le...uitati "Poem pentru vioara si lutier" cu fotografii de Dinu Lazar...
- aha...asta-i cam rosiatica, bag sama...
- rasfoiti-o...are poze...
- pai de ce s-o rasfoiesc don'shoara?...ce, io sunt lutier?...iaaaaaa ce mai pozeeeeee...ce ma entereseaza pa mine ca ciopleste asta ghitari?
- ce "ghitari" dom'le??...lutierul face instrumente cu coarde...viori, mai ales!
- eh, io credeam ca lutieru' ie ala care face strachini da lut...pai dat-mi si d-astea fo 5-6 bucati...
- dom'le, dumneata nu cred ca esti prea normal la cap!
- nu don'shoara, ca io am venit pe lume cu picioarele inainte...m-a nascut mama prin cezariana si m-a scos repede doctoru' afara sa nu-mi crape capu cum crapa capra piatra-n patru...
....etc...

___________________________________
semper idem...
#99199 (raspuns la: #99185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu doar dialogul este pierdu - de just_a_tired_man la: 11/01/2006 14:49:32
(la: Despre Vulgaritate)
Nu doar dialogul este pierdut......ANUNTZ: s-a pierdut ratiunea, bunul-simt!. Gasitorului o sa i se ofere recompensa : UN SUT IN FUND..... pardon "UP IN THE ASS" (ca tot ne americanizam....)

Toti suntem pierdutzi..... crezi ca vei reusi tu sa schimbi ceva? Sau eu? Sa fim seriosi.... oricum, schimbarea pe care am putea-o face e acolo, printre "ei", nu in fata PC-ului.

"Fellow creators the Creator seeks/Those who write new values on new tabloids." Friedrich Nietzche
#99578 (raspuns la: #99518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...