comentarii

dialog imaginar intre mine si o ramura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Felicitari pentru dialogul/ imaginar...dinisor - DESTIN, - de Denysa la: 12/09/2004 07:26:08
(la: Despre prietenie)
Urmaresc de ceva timp si chiar am avut o unda de regret ca s-a intrerupt acel dialog/imaginar.

Au fost cateva interventii poate mai putin inspirate,ce nu se inscriu in tema.

Prietenia ca tema in discutie actuala si de dezbatut...

Fiind mai noua pe acest forum ma multumesc sa privesc pentru inceput.

Felicitari dinisor pentru tematica si dialog cu DESTIN ce se pare ca isi "joaca"bine rolul.

#21847 (raspuns la: #21736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dialogul imaginar dintre tine si mine DESTIN - de dinisor la: 09/09/2004 00:36:22
(la: Despre prietenie)
Am citit, ti-am raspuns, am inteles, ti-am dat cuvantul!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
"Poate DESTINUL are sa-ma invete..." Pentru Pisicutza, - de DESTIN la: 04/08/2004 03:41:31
(la: Pisicutza in dilema...)
DESTIN in dialog(imaginar) cu Pisicutza

(DESTIN)-Unde cauti tu, nimeni nu iti poate auzi vocea sufletului, caci vocea lumii e mult mai puternica.
-Fiecare om are locul lui in lume, si sufletul tau, e doar unul intre alte miliarde.

-Vocea sufletului e in fiecare om, si este instinctul. Tot ce trebuie sa faci este sa iti asculti instinctul...
-Nu vei putea auzi vocea sufletului pentru ca lumea e sufletul tau, si tu esti sufletul lumii... Fiecare om e lumea, si lumea e in el.

" ... caci Dumnezeu a pus in inimile oamenilor Eterinitatea fara ca ei sa o inteleaga..."

(Pisicutza)-Vechile mele invataturi, abia acum prindeau contur, deveneau pline de sens in fata acestor cuvinte ce le gaseam atat de adevarate.

-Fiecare viata are un sens, fiecare viata e o cautare, si in acelasi timp un antrenament. Cauti de fiecare data o noua limita, o noua valoare a existentei.
-Fiecare clipa in viata, te aduce intr-un punct in care trebuie sa iti asculti instinctul!

(DESTIN) -Ai dreptate,asculta-l si cu fiecare clipa din viata traita vei fi mai aproape de spiritul lumii, de o constiinta transcedentala a eternitatii, de Creatorul lumii...

(Pisicutza)-De cand am ajuns in "dilema"imi ascult instinctul ,vocea ma indemna, dar eu o cautam prea mult, de aceea nu am auzit-o.
-Ce paradox ciudat! De la inceputul vietii imi spunea acelasi lucru. Au fost semne, au fost ganduri, dar eu nu le dadeam ascultare.

(DESTIN) -Ehee!!!DESTINUL...

(Pisicutza)-Nimic nu ma multumise in viata, caci pana acum am simtit si am trait totul, in alte viati, dar ceva lipsea… si ceva-ul acela ma chema, si acum il auzeam...este DESTINUL.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18943 (raspuns la: #18860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...frumosul de care aminteam.pentru dinisor, - de DESTIN la: 06/09/2004 00:36:17
(la: Despre prietenie)


DESTIN in dialog(imaginar) cu dinisor

(DESTIN)-Unde cauti tu, nimeni nu iti poate auzi vocea sufletului, caci vocea lumii e mult mai puternica.
-Fiecare om are locul lui in lume, si sufletul tau, e doar unul intre alte miliarde.

-Vocea sufletului e in fiecare om, si este instinctul. Tot ce trebuie sa faci este sa iti asculti instinctul...
-Nu vei putea auzi vocea sufletului pentru ca lumea e sufletul tau, si tu esti sufletul lumii... Fiecare om e lumea, si lumea e in el.

" ... caci Dumnezeu a pus in inimile oamenilor Eterinitatea fara ca ei sa o inteleaga..."

(dinisor)-Vechile mele invataturi, abia acum prindeau contur, deveneau pline de sens in fata acestor cuvinte ce le gaseam atat de adevarate.

-Fiecare viata are un sens, fiecare viata e o cautare, si in acelasi timp un antrenament. Cauti de fiecare data o noua limita, o noua valoare a existentei.
-Fiecare clipa in viata, te aduce intr-un punct in care trebuie sa iti asculti instinctul!

(DESTIN) -Ai dreptate,asculta-l si cu fiecare clipa din viata traita vei fi mai aproape de spiritul lumii, de o constiinta transcedentala a eternitatii, de Creatorul lumii...

(dinisor)-De cand am ajuns in "dilema"imi ascult instinctul ,vocea ma indemna, dar eu o cautam prea mult, de aceea nu am auzit-o.
-Ce paradox ciudat! De la inceputul vietii imi spunea acelasi lucru. Au fost semne, au fost ganduri, dar eu nu le dadeam ascultare.

(DESTIN) -Ehee!!!DESTINUL...

(dinisor)-Nimic nu ma multumise in viata, caci pana acum am simtit si am trait totul, in alte viati, dar ceva lipsea… si ceva-ul acela ma chema, si acum il auzeam...este DESTINUL.



PS ...frumosul de care aminteam.

'nu este o cedare,priveste-o ca un dar al sexului puternic catre o reprezentanta a sexul frumos.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

am plecat, dar nu-mi vorbest tara de rau... - de Dr Evil la: 01/03/2005 06:41:20
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am plecat pentru ca am simtit ca locul meu nu este acolo. Nici pe timpul lui Ceausescu si nici dupa. Trebuie sa stii unde apartii daca vrei sa fii fericit in viata. Si eu cred ca mi-am gasit locul unde apartin.

Cu toate astea iubesc Romania, pentru ca acolo am crescut, acolo am primit educatia care m-a ajutat sa razbat intr-o lume noua, acolo imi sint stramosii, mosii si rudele contemporane, prietenii si dusmanii.

Avem motive sa vorbim urit si sa injuram fostul sau actualul regim politic, asta depinde de orientarea politica si preferinta fiecaruia, dar nu avem motive sa injuram tara si poporul.

Imi dau lacrimile cind ascult "Tricolorul", "Desteapta-te Romane" si "Pe-al Nostru Steag", mi se incalzeste inima cind ascult "Balada pentru Vioara si Orchestra" lui Porumbescu si simfoniile lui Enescu... dar nu mi-i dor sa vin in Romania.
Nu pot sa condamn pe cei care au plecat sau pe cei care au ramas. Plecare din tara este o chestiune total personala si depinde de fiecare individ si de oportunitate si nici nu ma intereseaza daca cineva ma acuza sau nu pentru ca am plecat. Nu ma doare cind cineva striga la mine: "sigur domnule, dumneata nu ai mincat salam cu soia..." sau "dumneata ti-ai pus coada la spinare si ne-ai lasat pe noi sa ducem greul"... Treaba lor, nu duce nimeni greul pentru mine...

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#37728 (raspuns la: #35010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aveti dreptate stimati colegi - de Danila Prepeleac Jr la: 28/05/2005 00:30:55
(la: SE POATE FACE UN MILION LA MODUL CINSTIT?)
Aveti dreptate stimati colegi de cafenea! Daca preocuparea principala este consumul, milionul devine nesemnificativ. In general, sufletele cu trasaturi feminine si cei a caror preocupare se indreapta catre “designul exterior” nu vor avea NICICIODATA suficienti bani. Deviza principala este “trai pe vatrai”. Pentru cei a caror preocupare bate catre creatie sau “designul interior” milionul este deja prea mare. Poate de aceea milionul reprezinta o tinta pe continentul american. AICI, s-a creat expresia de “milionari in tenisi”.

In dialogul imaginar tinarul de 25 de ani are o tinta: sa faca un milion si sa se retraga. Cit timp ii ia sa faca milionul?
In ziarul Toronto Star din Marti, 20 Martie, 2001 la sectiunea Business se arata cit trebuie sa economisesti anual, la o dobinda de 6% si sub o inflatie de 3%, functie de momentul cind vrei sa te retragi si de citi ani estimezi ca vei trai.
Exemplu: ai 25 de ani si vrei sa te retragi la 50, dupa care estimezi ca vei mai trai 35 de ani. Daca dupa retragere vrei sa cheltuiesti anual 21.000 de dolari trebuie ca pina atunci sa faci jumatate de milion si ca urmare trebuie sa economisesti 480 dolari pe luna, ceea ce pentru multi din Ro sau pentru cei ce lucreaza in Vest nu mai este un “capat de tara”. Cu 21.000 dolari pe an poti locui chiar in SUA-Florida (clima ideala) unde chiria unui apartament/casute modeste poate fi si de 9.200 dolari pe an. Daca te retragi in RO sau in unele tari din Caraibe sau pe coasta Mediteranei, cu acesti bani iti poti permite un trai lejer. Pentru un milion, economisirea nu se modifica dramatic. Internetul este plin de calculatoare virtuale. Majoritatea bancilor ofera gratuit acest serviciu de calcul.

Dar, am vazut ca unele comentarii se refera la ce poti face cu un milion. Un canadian mi-a spus ca nu problema dublarii sumei ii face griji ci fapul ca nu are milionul. In comentariile dvs. am observat opinii foarte pesimiste. Sa fim clari. Daca vrei un iaht, un palat si un top-model alaturi te-ai ars. Milionul nu te ajuta. Dar pentru marea majoritate, cind ai un milion dispare stresul zilei de miine. Privesti lumea cu alti ochi. Este o suma care nu te face sa devii sclavul banului. Iti poti permite sa faci sport prin intermediul unui job de 10-15 ore pe saptamina care necesita si un efort fizic (pui marfa pe rafturi la un supermarchet, tai iarba, cureti zapada, etc.). Iti mentii forma si esti si platit, ai asigurare la medicamente, dentara, etc. Iti pierzi slujba, ti se rupe...Sa nu uitam ca reteta fericirii pe termen lung nu necesita multi bani: daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.

Daca ai 25 de ani, un milion si te retragi nu inseamna ca pui banii la saltea si incepi sa-i “maninci”. Ii investesti sau o parte ii dai unui manager sa se ocupe de ei.
Ginditi-va ca, acei “mosulici” care pierd vremea pe cite un vas de croaziera au depus milionul in 1989 la o banca cu 10% dobinda pe termen de 10 ani (atit era dobinda la dolari SUA atunci). In acest timp (10 ani) poti cheltui un milion-dobinda (100.000 pe an!) iar dupa zece ani milionul initial este intact. Si trebuie mentionat ca daca nu mai lucrezi nu mai ai nevoie de doua masini, de benzina multa, mincare la pachet, hainele nu se tocsc repede, incaltamintea la fel, etc. Daca vrei neaparat sa multiplici milionul exista reteta clasica. Cumperi 10 apartamente in Vest (cazul de fata in Toronto), le inchiriezi cu 1200 dolari pe luna, fiecare, dar stresul nu l-ai eliminat din viata ta. Schema functioneaza si cu o suma mult mai mica de un milion, pe baza de imprumut bancar, caz in care dobinzile la imprumut se scad din venit, reprezentind cheltuieli pentru a mentine business-ul.

Statisticile canadiene si sfatuitorii financiari spun ca pentru a fi considerat un om bogat trebuie sa ai peste 700.000 de dolari (bani, casa, masina, etc.) si SA NU FI DATOR. Deci, sub 1.000.000! Cum asa? Pai aici, pe continentul Nord-american, lumea este mai saraca decit pare. Proprietarii de case nu depasesc 50% din populatie, spre deosebire de Romania unde procentul bate la 90%. Din cei 50% numai o mica parte nu au datorii. In Canada anul trcut nu prea s-au facut economii, iar in unele provincii economiile populatiei au scazut cu mai multe procente.
Ajutor social nu primesti daca ai o darapanatura de casa sau numai o masina noua. Vinzi ce ai, declari ca esti falit, si apoi primesti ajutorul. In Canada sunt zone agricole sau teritorii inghetate unde venitul este SUB 250 DOLARI PE AN!!! Daca nu ar fi nu s-ar specifica, ca aceste venituri nu se impoziteaza.
#51925 (raspuns la: #50944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iti trebuie un strop de nebun - de blue_one la: 12/12/2006 20:10:37
(la: AFORISME ORIGINALE)
Iti trebuie un strop de nebunie ca sa poti trece prin viata.

Dialog real intre mine si tata:
El: "Ce faci?"
Eu: "Ma uit."
El: "Eu incerc sa ma aduc aminte!"

anulat dublu
uitarea - de blue_one la: 12/12/2006 20:10:37
(la: AFORISME ORIGINALE)
Iti trebuie un strop de nebunie ca sa poti trece prin viata.

Dialog real intre mine si tata:
El: "Ce faci?"
Eu: "Ma uit..."
El: "Eu incerc sa ma aduc aminte!"
Sancho Panza - de Mathusalem la: 14/05/2007 16:29:43
(la: COLTUL MEU)
Stai linistit, nu va dialoga nimeni cu mine daca are o parere preconceputa, deja formata!
#197312 (raspuns la: #197276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de Giordano Bruno la: 10/07/2007 11:06:22
(la: Cum a aparut materia?)
Dialogul se aseamana cu amorul . Ai facut amor , nu ? Ei .. cum te-ai simtii , ca un barbat sa te sarute doar pe umar ?
Cam asta faci tu ... in raport cu dialogul .. bine . Pe mine nu ma deranjeaza . Dar , incearca sa-i spui baiatului ca : Mai ai si alte parti ale corpului ce trebuiesc sarutate ...
#214171 (raspuns la: #213981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dialog imaginar cu Proud:)) - de alex andra la: 02/10/2008 18:53:59
(la: Loc de ţipat în surdină)
- Pai scrie !
- Pai scriu !
- Pai scrie atunci !
- Pai scriu !
- Unde ? Că nu se vede !:P:P:P
#347264 (raspuns la: #347253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tereza - de modigliani la: 27/02/2009 16:29:48
(la: Ariciul suparat)
"Din respect pentru Areal pun punct acestui interesant dialog"

adica pe mine nu ma respecti?
da' deloc?
:)
#411470 (raspuns la: #411467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
yuki - de Knulp_2 la: 21/05/2009 13:15:29
(la: Intrebare)
eu l-am moderat, in dialogul sau cu mine.
#442131 (raspuns la: #441995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce am acceptat cariera diplomatica - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 07:20:33
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Avea dreptate cine spunea ca lucrurile abia incep sa se incalzeasca, referindu-se la acest interviu. Exact intrebari ca ale dv. asteptam, care sa imi dea ocazia sa dau raspunsuri in masura sa stimuleze deschidere, realism, sinceritate in acest loc unde lumea se aduna cu sperante ca se poate construi un dialog intre romani, bazat pe adevar.

In primul rand trebuie sa va fac o marturisire. N-am fost niciodata anti-comunist. N-am fost nici membru PCR vreodata. Din punctul meu de vedere comunistii n-au decat sa creada in ce vor ei, si sa incerce sa-si scoata ideile pe piata libera prin mijloace pasnice. Comunismul, ca si diferitele religii ale lumii are insa si o componenta fundamentalista. Nu sunt mai impotriva fundamentalismului comunist decat sunt impotriva celui islamist, feminist, masochist sau ce vreti dv. Din acest punct de vedere, am fost doar anti-ceausist. Si asa era si ziarul ilegal pe care n-am mai apucat sa-l difuzam. Anti-comunismul s-a re-inventat in Romania doar dupa ce Ceausescu n-a mai existat. Subsemnatul declar ca sunt doar anti-fundamentalist :-)

Concret, la intrebarea dv. de ce am acceptat postul diplomatic in SUA, exista doua raspunsuri. Unul de context, care contine doar o parte de adevar. In 1996, o data cu venirea la putere a regimului Constantinescu, a existat o oportunitate (mi s-a parut mie) pentru cei care, ca si mine, au crezut in posibilitatea unei schimbari, de a "pune si noi umarul", de a face ceva "din interior", de a ne alatura celor 15000 de specialisti imaginari ai lui Constantinescu (mare bluf de altfel, dar cred ca fara voie! Suntem probabil peste 15000 de razleti, despre care el pur si simplu a crezut ca vom sari in ajutorul lui, insa n-a facut mai nimic ca sa-l credem ca si merita, intr-un final...).

Dar sa reiau firul... am dat examen (concurs) la MAE in 1997 si am fost trimis in SUA in 1998, iar de renuntat la cariera diplomatica am renuntat in 2001, de indata ce am avut posibilitatea unei slujbe in domeniul meu principal de pregatire: IT. Mi-am permis luxul sa ma despart de colegi cu o saptamana inaintea primei vizite a unui inalt reprezentant al noului regim de dupa 2000 in SUA, asa ca "am scapat de corvoada"..

Ambasada Romaniei la Washington era si este totusi un loc unde se poate realmente face ceva pentru tara - ceea ce s-a si intamplat si in cazul meu. Nu cred ca trecera mea pe acolo a ramas fara urme benefice (desi nici muntii nu i-am mutat, sa fim realisti) dar va garantez ca nu toti colegii mei erau fosti securisti (n-am sa dau nume totusi, acest aspect este irelevant in raport cu subiectul conversatiei noastre).
Al doilea raspuns este in completarea primului si de fapt reprezinta principala motivatie a deciziei mele. Ca fiinta biologica, avand o viata limitata si nemaifiind un tinerel, revenit de la bursa din SUA am avut de ales intre a sta in Romania cel putin doi ani (prevedere specifica burselor studentesti oferite din fonduri nerambursabile americane, in cadrul vizei de tip J1) si a lucra pentru o agentie guvernamentala in SUA, in acest caz termenul curgand in favoarea mea (si a sotiei, de altfel, care a absolvit si ea un Master la aceeasi universitate americana, pe acelasi tip de viza). Impreuna luasem decizia ca, in loc sa emigram in Canada, vom reveni in Romania, vom adopta doi copii si apoi vom emigra in SUA - ceea ce s-a si intamplat, intocmai.

In aceste conditii, a lucra pentru Ambasada Romaniei era cel mai scurt drum catre SUA! Desigur, nu este o reteta. Am avut mult noroc.

Unul dintre lucrurile pe care le-am facut ca diplomat a fost sa dau vizibilitate maxima Romaniei Libere si actului de disidenta a grupului Bacanu: la vizita in SUA a presedintelui Constantinescu in 1998 am organizat donarea presei ilegale Muzeului Presei din Washington, unde se afla si astazi, efectiv in cea mai vizitata sala muzeala din lume.

In rezumat, acceptarea postului diplomatic nu m-a obligat la compromisuri.
#10449 (raspuns la: #10403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personaj imaginar - de Dantimis la: 12/03/2004 17:41:46
(la: Strainul)
Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.

Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.

Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.

Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:

"Era o dimineaţă de iunie. Soarele răsărise de câteva ore. Păsările nu cântau." Imaginatia ma duce rapid cu gandul la orele 8-9 ale unei dimineti frumoase de iunie. Dupa ce am locuit 15 ani intr-un cub de beton la oras, nici nu ma astept ca pasarile sa cante dimineata, asa ca ultima propozitie e inutila si suna ca nuca in perete. Dar trec peste asta in graba, sa vad ce urmeaza.

Doua paragrafe mai incolo imi tai brusc firul imaginatiei:

"Ceasul mecanic de lângă veioză arăta ora 6,25. În casă începuse deja forfota." Cum adica numai 6:25 dimineata!? Parca soarele rasarise deja de cateva ore! La cat rasare soarele in iunie? La 3 sau 4? Urmatoarea fraza imi clarifica misterul: "Tatăl meu se întorsese ca de obicei târziu de la serviciu, iar acum mormăia obosit cuvinte indescifrabile." Ahaa.. deci e seara deja. "Mama, ..., era în bucătărie, pregătind micul dejun pentru tata şi pentru mine." Deci e totusi dimineata! Interesul meu pentru restul povestirii s-a diminuat deja simtitor.

Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.

Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.

Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.

Mult succes in viitor,

Dan

#11937 (raspuns la: #11876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
„Din cate stiu eu, dar cine - de Dinu Lazar la: 07/01/2005 11:03:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiu daca nu v-ati prins stimate domn AP, nu prea sunteti binevenit aici si v-as ruga sa va gasiti alte locuri pe net unde sa va depuneti gindurile; sunt la ora asta peste 10 liste de discutii romanesti si bloguri si poate ca, cine stie, desi e greu de crezut, pe undeva veti fi bine privit.
Sau, cum ziceam, faceti-va o lista a Dvs sau un blog personal si vedeti acolo cine va citeste si mai ales ce parere are dupa aia si ce dialoguri veti duce si cu cine.
Eu nu am taiat cuvintul nimanui niciodata pe nici o lista dar acum este din pacate posibil sa fac acest lucru...imi pare foarte rau.
Energiile Dvs si dorinta de a face bine poate ar trebui canalizalizate in alte directii?
Fiti mai preocupat de opera Dvs si lasati-ne pe noi daca vrem sa fim superficiali, neprofesionisti, neartisti, si tot asa; atit putem, asta putem, asta stim, si din pacate maniera Dvs de dialog cred ca nu ne va face sa privim constructiv opera noastra, atunci cind o vom avea desigur, ceea ce pare extrem de improbabil, judecind frazele Dvs.
Deci mai vedeti cum devine cazu` prin alte locuri si incercati sa uitati adresa asta; cred sincer ca teoretic incercati sa ne faceti un bine dar practic maniera in care o faceti cel putin pe mine ma face sa ma gindesc mai mult la alte stiinte si domenii pe care din pacate inca nu le cunosc, cum ar fi psihiatria si alte ramuri inrudite mai mult cu medicina decit cu fotografia.
Nu e nici un doctor la cafea pe aici sa ne spuna cum devine cazul??
#32861 (raspuns la: #32858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.
viziunea mea - de A_Carmen la: 20/06/2007 13:48:05
(la: Despre cafenea, despre noi si multe intrebari )
"de ce accesezi cafeneaua.com?"
nu am găsit alt forum mai interesant.
"ce-ai gasit aici?"
provocare, comuniune de singurătăţi, orgolii, poezie, fierbere, zâmbete şi iar provocare: o lume.
"ce ai pierdut?"
uneori - contactul cu realitatea.
"ce ai construit? ce ai daramat?"
am construit iluzii, am dărâmat iluzii.
"care sunt userii tai preferati pentru dialog? de ce?"
userii mei preferaţi de dialog sunt aceia care, ca la şah, văd cu două mutări în faţă. pentru că, dacă au capacitatea de anticipare, nu vor trage concluzii pripite numai dintr-o intervenţie.
"pe cine nu agreezi? de ce?"
pe cei care nu ştiu să piardă, pe cei care pun etichete, pe cei intoleranţi. pentru că nu am chimie cu aceşti oameni.
"este ceva aici unde nu gasesti in viata ta reala? este ceva asemanator?"
totul seamănă aici cu viaţa reală, diferă numai faptul că nu ne putem privi în ochi. e destul de mult.
"cafeneaua bate viata, filmul, cartile?"
nu.
"pe cafenea te consideri un invingator sau un invins?"
este irelevant; indiferent ce m-aş considera, lipseşte posibilitatea privirii în ochi şi numai acolo se împlineşte senzaţia.
"ai vrea sa-ti schimbi nick-ul, sa fii altcineva?...daca ai facut-o, de ce? daca nu, de ce?"
nu, n-aş vrea să-mi schimb nick-ul, să fiu altcineva. n-am făcut-o, nu aveam nimic de câştigat din asta, oricum totul este imaginar.
"ti-ai rezolvat cu ajutorul cafenelei probleme mici sau mari?"
nu.
"simti nevoia sa trollezi conferinta asta? intrebarile mele iti creaza disconfort?"
nu.
"cum te vezi in oglinda propriilor ochi si cum te vezi in ochii celorlalti?"
întrebarea asta merita o conferinţă separată. cum mă văd în ochii mei? sunt nemulţumită de mine, ştiu că pot să mă perfecţionez în multe direcţii, lucrez la asta. în ochii altora mă văd după cum are fiecare disponibilitatea să mă vadă, funcţie de limitele fiecăruia, de judecăţile subiective.
"exista ceva ce poate inlocui cafeneaua?"
probabil că da, orice lucru este perfectibil.

Italia- a rämine sau a pleca.. - de rhea la: 01/01/2008 22:32:21 Modificat la: 01/01/2008 23:36:27
(la: Intrebare)
interesant.....din päcate trist.
Mä intreb unde este diferenta intre a sterge alti la fund in sträinätate si alte meserii ca de ex. infirmierä,sorä medicalä,ginecolog,urolog,si ce este cu patologul, groparul,femeile de serviciu etc?????Ce s-ar face lumea färä aceste meserii? Totul are un sin.
Intrebarea care trebuie sä si-o punä fiecare este:cine mä v-a sterge pe mine??
Soacra mea are 89 de ani si ii multumim lui D-zeu cä am gäsit pe cineva care sä aibä grijä de ea atunci cind sintem la muncä.Femeia ne ajutä pe noi(sä putem profesa mai departe,pentru a ne intretine si mai tirziu sä primim o pensie, ca fiecare,nu??), iar noi o ajutäm pe ea financiar.Unde este problema? Ce este mai injositor, sä furi, sä träiesti pe spatele altora, sau sä-ti cistigi singur piinea?
Mama mea a muncit 45de ani la fostul Abator si Antrefrig si are o pensie de 4Milioane si väduvä pe deasupra.Färä ajutorul n-stru ar trebui sigur sä caute ceva de muncä in aceiasi de multi dispretuita ramurä.A munci nu e o rusine! A fura, asta da.
Iar in privinta originii popourilor?
Ob romänesti, frantuzesti unguresti,.... (scuze)toate put la fel si se numesc C....uri europene!!
Iar pentru cei foarte credinciosi: cä sterg un fund de om sau de animal,este dreptul meu legitim de a hotäri pentru care din ele mä decid.
Si cine nu cunoaste versurile:

Din bucata mea de piine,
Am crescut un om si-un ciine.
Ciinele mä recunoaste,
Omul nu mä mai cunoaste.

Iar dacä Italia este asa de credincioasä, atunci ar trebui sä stie cä "IUBIREA" este numai una! Nu existä, iubire de.... si iubire de....Asa cum nu existä "un pic de gravidä"

Se spune:sä-ti iubesti aproapele.

Iar cine si cui ii este apropiat, hotäräste fiecare pentru el, nu-i asa Italia??? Fiecare fiintä are dreptul la viatä si la mai bine, la fel ca mine , ca tine...(dacä nu cäutai mai bine, nu te aflai acolo unde iesti). Orice animal isi are rostul lui pe planeta asta,iar noi oamenii nu sintem stäpinitorii ei, ci impärtim acest pämint impreunä!
D-zeu ne-a dat nouä oamenilor,bucata cea mai mare din inteligentä,dar din päcate nu prea stim ce sä facem cu ea....! Si unde este multä inteligentä, este si multä prostie.Iar dacä prostia ar durea, multi dintre noi ar tipa ca din gaurä de sarpe. Trist dar adevärat.

A rämine ,sau a pleca....sä hotärascä fiecare singur, dupä posibilitätile si motivele fiecäruia.
Iar cei ce pleacä...respect!
Nu este usor sä päräsesti un cuib, sä iei totul de la inceput, sä inveti din nou primele cuvinte....Pentru asa ceva trebuie multä vointä si mai mult ca toate,CURAJ.Respect pentru cei ce au avut posibilitatea de a pleca dar din patriotism nu au fäcut-o, päcat pentru cei ce vor dar nu au posibilitatea. Drept sä spun, de cite ori i-mi vizitez familia,constat cä decizia mea a fost corect luatä. Nu a fost usor,din conträ,dar s-a meritat.Pentru ce am realizat aici in 16 ani, mi-ar fi trebuit in Romania 3 vieti si jumätate.
Iar pentru cei ce cred cä numai cei ce nu au reusit acasä nimic,au plecat in sträinätate.....
Da, au dreptate!
Acasä munceam 10 ore pe zi si locuiam intr-un apartament de 2 camere, de la stat. Vai mama mea!!!!!
Astäzi locuiesc eu ,sotul si soacra intr-o casä propietate, 8 camere,......etc.Si muncesc 20 de ore pe säptäminä.Majoritatea celor care au plecat o duc mult mai bine si din cauza asta nu trebuie nimeni invinovätit sau arätat cu degetul numai cä a avut curajul de a päräsi tara. Oriunde te afli, orice medalie are 2 fete. Diferenzta este cä unele sint de aur, altele de bronz.

I-mi cer scuze dacä am cälcat pe cineva pe picioare, a fost färä intentie si nu personal.

Dixtractie la maxim - de cristitodoran - de om la: 19/08/2008 18:12:06 Modificat la: 19/08/2008 18:15:48
(la: Evolutie)
Pentru mine e o dixtractie sa discut in contradictoriu cu "credinciosi". = cred ca o sa te diXtrezi cu un prietenul tau imaginar ;) pt ca NIMENI nu poarta un dialog cu cei care nu sunt flexibili in gandire si deschidere (ce mandru sunt de eufemismul meu) si cauta numai contradictia coute-que-coute!
#334981 (raspuns la: #334975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...