dialog intre 2 prieteni temeinici

1.sanatate
2.prieteni temeinici


***
"În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. " - Petre Tutea, Cugetari

1. nevoia de-a ne privi in oglinda! lumii cat mai multe oglinzi!
2.
- prieteniile nu se "fac", ele devin, se leaga, pornind de la "buna-ziua".
- oamenii se schimba, e greu sa "intretii" o prietenie daca nu observi schimbarile si nu le accepti.
3. aceleasi defecte - ingrediente esentiale!

Sunt unii "prieteni" care nu te-ar prinde de mana atunci cand risti sa cazi in prapastie, de teama sa nu te sperii.

Dear sister,

Daca esti absolventa Grigorescu '73,trebuie ca ai cunoscut 2 prieteni f. buni de-ai mei,Anda si Titu Dragutescu,ei traiesc in Canada de 13 ani.
Eu am absolvit Tonitza in '75,dat la Grigorescu de cateva ori,n-am reusit si am plecat din Ro.in '81.
Am reusit insa in NYC si acceptat pe loc cu bursa de catre Art Students League of NY,la pictura de sevalet,am avut ca prof. pe Jack Faragasso si Robert de Niro Sr.(tatal actorului),am fost buni prieteni totdata.

Dar nu am reusit sa fac nimic cu pictura de sevalet si atunci m-am orientat spre cea comerciala,am lucrat 11 ani ca artist pro.in b.d. la Marvel,DC comics si altele mari din tara de pe coasta Pacificului.
Mai tarziu am devenit illustrator de storyboards,ceea ce si azi fac,de 7 ani acum in advertising pt. cele mai mari agentii din Ny si tara de fapt.

Banii sunt f. buni si sa-ti spun drept,iubesc ceea ce fac,este o arta in sinea ei,mult de desenat,compozitie,colorat doar in magic markers,acesta e medium-ul cerut.Fiecare se orienteaza in viata si pe undeva intervine si soarta.
Am si acum citiva prieteni f. buni inca din liceu,si desigur ca ai auzit de ei,
Stephane Maitec(traieste la Paris de 20 ani),Dinu Pacea(la fel si el e la Paris de f.multi ani),anul asta prin vara s-ar putea ca Dinu sa-mi faca o vizita acasa,anul trecut prin toamna a venit Stef cu sotia.
Am avut prof. buni in Ro.Gheorghe anghel(pictorul desigur),Stefan Sevastre,cu ei corespondez prin scrisori.
O vreme am lucrat cu Titu la restaurari biserici si mozaicuri,am invatat de la el sa pictez icoane pe lemn,dar aici in USA...nu se mai cautau ca pe vremuri.

Ca sa ma numesc artist plastic in sensul obisnuit de galerie de arta nu pot si am rupt orice relatie in acest sens cu arta plastica din Ro.
Sunt un artist comercial,f. bun considerat in meserie si asa im duc existenta,in definitiv traiesc din arta ce creez si azi e cam greu sa faci asta.
Si o fac de 18 ani,freelance,vreau sa fiu liber sa-mi fac timpul cum vreau eu,clientul va avea ilustratiile terminate inainte de deadline si asta e important.

Am sa-ti mai scriu daca doresti.Te sarut,
Love&peace,
Ozzy

Dupa cum am spus cateva mesaje mai jos, am pierdut 2 prieteni dragi pe 9/11... David Alger a fost (si inca mai este) mentorul meu. El m-a format si m-a ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, iar Janet Alonso (2 copii mici au ramas fara mama) a fost o buna prietena de-a mea... god rest your souls. Your memory will live forever in my heart and in my mind.
Si faptul ca acum bubuim cativa teroristi, so be it...
Nota pentru liberali: am spus teroristi, si nu towel heads, ori sand niggers, ori camel lovers.. deci am fost politically correct...


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

stii cum e cu internetul asta si cu "numele de utilizator"? ca sa nu mai vorbesc de veridicitatea celor spuse in acest context... asa cum poate fi adevarat, la fel de bine poate sa nu fie. recunosc, poate sunt putin sceptica in privinta punerii de cenusa in cap, si parca il simt pe "al" de pe umarul sting cum da din copitutze ceva la genul "hai, mai, ca asta e pus pe sotii, s-o fi plictisind acasa, conversatiile pe net sunt domeniul unde necunoscutii pot sa gargariseasca mult si bine si sa inventeze orice.... etc, etc".
trebuie sa recunosc. o parte din mine crede ca toata povestea asta e o gogorita, sau macar e umflata. dar pe de alta parte, fie chiar si de dragul topicului, inclin sa-ti dau crezare (chiar daca trebuie sa repet, nu pe deplin). ok. am terminat cu aburelile de genul "o fi, n-o fi".
ca sa iau veridicitatea spuselor tale "for granted", stii tu, multi au spus ca barbatii si femeile vorbesc 2 limbi diferite.
ca tot te vad credincios (in sensul religios) fac o paralela cu vechiul testament, daca ma ierti de blasfemie... povestea cu turnul babel - la inceput vorbeau oamenii aceeasi limba, s-au apucat sa construiasca un turn care sa ajunga pina la cer, lui dumnezeu nu i-a placut si le-a amestecat limbile de nu s-au mai inteles unii cu altii si n-au mai construit nimica... eu cam asa vad chestia asta , adica barbatul si femeia pornesc la drum vorbind aceeasi limba, limba iubirii, si pe parcurs... ajung sa nu se mai inteleaga.
de fapt, ajung sa nu mai inteleaga unul ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat.
nefiind de specialitate, imi e putin peste mina sa explic foarte clar chestia asta, dar sper sa reusesc sa ma fac inteleasa cit de cit.
cum vine treaba cu a intelege ce vrea celalalt sa spuna cu adevarat? ceva in genul
Ea: "m-am saturat sa tot faci, zici, dreci" sau "tu niciodata nu..."
El intelege ca ea il acuza ca MEREU adica tot timpul, adica in fiecare zi face, drege, spune - si ii sare tandara, pt ca normal ca o astfel de acuzatie i se pare injusta. sau intelege ca NICIODATA insemna ca NICIODATA (niciodata nu face piata, nu stringe masa, nu face aia sau ailalta) si bineinteles ca si aceasta e o acuzatie injusta.
aici as pune eu "acuzatie" in ghilimele, pt ca barbatul percepe chestiile astea drept acuzatii, sau reprosuri nejustificate. si imediat se pune intr-o stare defensiva si nu se mai intelege nimeni cu el....

ce vrea "Ea" sa spuna DE FAPT e (poate) ceva in genul "of ce zi nasoala am avut astazi si ce m-au enervat aia la serviciu sau ce m-a suparat nu stiu care, si sunt obosita si ma simt ca un kk si abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad - nu sa-mi vars nervii pe tine, ci pur si simplu sa-mi descarc sufletul ca simt ca explodez si am nevoie sa-mi impartasesc "of-ul" cu cineva. " bineinteles, acel "cineva" este de cele mai multe ori partenerul de viata - una dintre persoanele cele mai importante din viata femeii.
vezi tu, carapiscum, daca te uiti la cum functioneaza "prietenia" intre femei, si "prietenia" intre barbati, ai sa constati si tu singur diferentele. barbatii nu se contrazic si nu se "acuza" decit daca vor sa se ia la pumni. femeile o fac pur si simplu pt ca asa au invatat sa comunice - (chestia de la Freud cu castrarea nu se refera numai la "traumele" psihologice cum credea el, dar are implicatii si in domeniul abilitatii feminine de a se exprima. cu cit femeia a fost invatata mai mult ca nu e ok sa vrea ceva pt ea insasi, pt placerea ei, ca nu "i se cuvine" cu atit mai greu ii va fi sa se exprime clar si raspicat, cu atit mai greu ii va fi sa fie "assertive").
deci cum spuneam, asa au fost invatate sa comunice unele cu celelalte, si de multe ori asa reusesc femeile sa isi rezolve anumite probleme - le e mai usor sa ajunga la niste concluzii sau rezolvari, discutind problema si analizind-o pe-o parte si pe alta impreuna cu altcineva, mai degraba decit inchizindu-se in sine si buchisind acolo, pina o trosneste "evrika!"...
pe de alta parte, n-ai sa vezi 2 prieteni (barbati) la modul "suna unul pe altul la telefon toata ziua sa vorbeasca despre toate prostiile, sau "hai sa ne-ntilnim in oras, si poate vedem un film, poate mincam ceva, poate ne uitam dupa niste pantofi, vedem noi...")

eeeei, si aici incep problemele..... ea vine acasa ca un arici si vrea sa se descarce. el nu stie s-o inteleaga, se simte acuzat pe nedrept (deci se simte si iubit mai putin si nici macar nu pricepe care e cauza) - prin urmare se enerveaza. si ce face? prima greseala: se apara! ai sa rizi, dar asa e. cind un barbat "se apara" in fata unei astfel de acuzatii, nu face decit sa spuna ceva in genul "ba nu-ui adevarat", ceea ce in limbajul femeii se traduce cu "ba n-ai dreptate, ca uite, nu intotdeauna, sau nu e chiar niciodata..., (adica n-ai nici un motiv sa te simti asa - asta 1 la mina greseala) si nu-mi servi mie chestii din astea pe care nu le merit (2 greseala)
ca sa explic putin. greseala 1 - in limbajul femeii, exact asa se traduce ba nu=n-ai dreptate=n-ai dreptate sa te simti asa=nu e corect sa te simti asa=sentimentele tale nu sunt bune/corecte=situatia e buna, tu nu esti=e vina ta. deci, ce se intimpla, femeia vine acasa, la persoana iubita, cu asteptarea de a-i fi alinate durerile/temerile/supararile etc, si primeste opusul asteptarii ei, deci se simte tradata.
greseala 2 - barbatul incepe sa se justifice, sa-i aduca argumente, "dovezi" ca ea greseste (nu ca ea greseste si el are dreptate, ci ca"ea gresete" - asa "se traduce" in limbajul femeii) si cu asta a inceput conflictul.... si cu timpul conflictul se adinceste, certurile sunt tot mai multe si de obicei pe aceleasi teme... ea se simte din ce in ce mai mult "tradata" el se simte din ce in ce mai mult "invinovatit" pe nedrept, apar resentimentele si uite-asa cei 2 uita "limba iubirii" pe care o vorbeau amindoi la inceput si nu se mai inteleg unul cu celalalt...
nu spun acuma ca barbatul e de vina ca reactioneaza asa. vina este egala. si de cele mai multe ori nici macar nu este a lor. nici barbatii nu stiu "sa asculte" cu adevarat, sa inteleaga ce vrea sa spuna femeia de fapt, dar nici femeile nu stiu sa spuna pe intelesul barbatului ce vor de fapt. si bineinteles aici joaca un rol destul de mare si familia, si societatea, mediul, etc. in multe cazuri schimbarea este deosebit de grea.
in fine, sper ca nu te-am plictisit si ca am reusit sa explic cit de cit pe intelesul tau (he! he!, al unui barbat! :))

mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana

Doamne,de cate ori am trecut prin asta..De f multe ori..Ghici cand am patit-o ultima oara..chiar ieri..Eu am..sau mai bine zis aveam,2 prieteni..Am plans vreo doua ore..M-a durut f mult..Poate prea mult.Nu a fost mare lucru,poate eu am exagerat,dar kiar m-a lovit unde ma doare mai tare,stiind k eu imi doresc f mult sa ii vad pe ceilalti fericiti..Prietena mea mi-a "dat peste nas" cu banii,de parca eu nu as avea suflet si nu ar sti k pt mine banii nu au fost si nu vor fi niciodata importanti.Aveam un plan,impreuna,pe care ea a preferat sa il duca la indeplinire singura,desi stia k imi doresc tare mult sa particip..Aceast plan il includea si pe celalalt prieten al meu..Asa k dintr-un foc,am pierdut 2 prieteni..Si azi,la liceu,am vazut-o..Mi-am amintit de tot ce a facut pt mine si nu am putut sa ii zic k m-a deranjat gestul ei..Mi-am inghitit cuvintele.Am tacut..S-a asezat langa mine in banca si nu am zis nimik.Nu am zis nimic toata ziua.Am tacut.Asa fac mereu,sau poate nu mereu.Am prostul obicei sa tac atunci cand ar trebui sa vorbesc,si sa vorbesc cand poate linistea este de preferat..De aia am hotarat k pt binele meu sa nu ma mai apropii de nimeni,pt k de prea multe ori m-am inselat in privinta oamenilor.Sau poate k nu m-am inselat,ci am preferat sa le vad doar partile frumoase.Eu nu te sfatuiesc sa taci,ci sa vorbesti cu el,avand in vedere k sunteti prieteni buni,ii poti zice k te-a deranjat si vei afla adevaratele motive pt care nu te-a ajutat.Desi eu tac in cazuri din astea,tocmai pt k nu vreau sa fiu mintita,sa oblig omul sa ma minta,sa fac 2 persoane sa se simta prost:el pt k ma minte,si eu pt k ma las mintita..Dar iti zic un singur lucru:vorbeste cu el k altfel il pierzi.Arata-i k dak el are probleme,tu nu fugi,ci le infrunti alaturi de el.Asa va afla ce om pretios are langa el..Poate nu stie..Mult bafta!! Life is a dream...Damn it,I wanna wake up!

Cred ca fiecare om adult are in el o doza de imaturitate, o zona "ludica"...Unii intra si ies mai des pe acolo, unii mai rar, iar unii au batut usa in cuie...Totul este sa nu ramai acolo inchis...
Anisia a spus odata prin cafenea ca as fi un "baietel" care nu se hotaraste daca sa-si dea bretelele jos si sa le inlocuiasca cu o curea...Cata dreptate a avut!...De cate ori nu mi-am pus "bretelele", desi nu mai am nici 10 ani, nici 18... Ma apropii si eu incet, incet... sau prea repede de 30 de ani, dar mama nici acum n-ar ezita sa-mi dea o scatoalca dupa ceafa...:))

In alta ordine de idei, incapatanarea cu care scrii nu-nseamna ca nu esti suficient de matura...toti incercam sa perseveram, toti am batut apa-n piua la un moment dat, toti am mai cantat pentru surzi...

Este bine sa fii copilaros -zic eu- dar cel mai greu este sa prinzi momentul si conjuctura cand o faci...Maturitatea este vitala cand iei o hotarare care-ti poate schimba viata tie si celor din jur, cariera profesionala, sanatatea, etc. Atunci trebuie sa ne folosim intreaga capacitate a creierului, altfel putem da "chix".

Sunt adolescenti de 16-17 ani care sunt mult mai maturi decat un om de 50 de ani...Nici pentru adolescentul de 16 ani nu-i sanatos sa fie extrem de "matur", dar nici pentru adultul de 50 de ani sa fie foarte copilaros...
Cu maturitatea asta...cred ca-i bine sa ne situam undeva mai sus de 50%...depinde de imprejurare, cum am spus...n-o dam nici prea tare, nici prea incet...("nu da tare, ca ma doare/ nici incet, ca n-am rabdare"...:)))

Cand semnam un contract la serviciu, cand vrem sa ne schimbam locul de munca, starea civila, locuinta, etc...DA...trebuie sa dam dovada de maturitate;
Cand ma duc cu 2 prieteni la pescuit, cand "trancanesc" pe aici, cand plec in vacanta, cand am o mica pauza la birou, cand ma duc pe la mama acasa si mananc (gust) direct din oala, ca mitocanii...atunci...dau jos cureaua, cravata si sacoul si-mi pun bretelele si eventual si costumasul cu ratzushte...:))

Da domnule Lazar, dar vedeti dumneavoastra, in partea ailanta, pin Ioropa sau pe la amaratii aia de americani, australopiteci sau canadieni, fotografia de nunta - ca domeniu fotografic - este tratata la fel ca oricare alt domeniu artistic in care activeaza fotografia. Nu e nici o deosebire intre calitatea artistica a fotografiei de peisaj, abstract, portret, glamour, nud etc si fotografia de nunta. Singura chestie este ca numarul celor specializati in acest domeniu este, probabil, ceva mai mic decat a celorlalti. Sau pur si simplu noi fotografii romani, sarim peste site-urile care prezinta asa ceva.
Cred ca e o chestie psihologica. Probabil scarbiti de macelul vulgar care este practicat de fotografii de nunta din Romania, sarim automat peste aceasta categorie cand vedem pe net ceva in domeniul asta.
Pretenul asta australian al dvs. face pur si simplu arta fotografica. Acolo probabil iti ia clientul glanda daca te duci cu 350 de fotografii facute ca la noi.
Iar legat de chestia cu fotografii din Ioropa...nu stiu daca o sa-i mature pe localnici.
Este o problema de cultura...cultura privitorului, a clientului.
Va dau un exemplu. Am vreo 2 prieteni care se ocupa cu asa ceva. Si incerca din rasputeri sa vanda arta foto, chiar daca e vorba de un subiect ca acesta, nunta. Le este imposibil. Au facut fotografii care m-au uimit. Superbe. Ceva de vis. Nu au avut nici un succes.
Ba din contra, s-au izbit de comentarii de genul: "ba da' asta de ce e alb-negru" sau daca au folosit un softfocus pentru a da acel superflu..."ba da astea este neclare, ce dracu de poze e a estea? sau "iote ce intunecata e mireasa" sau "da pe mire de ce l-ai facut uitandu-se asa si nu l-ai facut sa sa vada si pantofii ca am dat pe ei o groaza de bani" etc. etc.
Si aici ne izbim de aceeasi problema, care e de fapt problema generala a fotografiei romanesti. Lipsa de cultura, de instruire intr-un domeniu artistic. Un ciumete nu va asculta niciodata Mozart. Pentru ca toata viata a ascultat manele. Si nu va cumpara niciodata un album de arta fotografica. Pentru ca toata viata a citit revista "Infractoarea mov". s.a.m.d.

dar cine a zis de dush la serviciu???...;)
am avut un weekend CANICULAR!!!...
colac peste pupaza, eu amestecam la dulceatza duminica la 2 noaptea!!!
intrusa juca bridge cu 2 prietene si un vecin si eu dadeam cu linguroiul!!!...doamneeeeeeeee, ce am ajuns!!!...chiar mi-e mila de persoana mea pretioasa...
ia spune: vrei un borcan de dulceata???...sa mai scap de ele!
;))))

cand eram mai tanar am avut mai multe regrete, dar cu timpul, multi dintre voi veti realiza ca regrete adevarate sunt foarte putine:
- nu pot petrece mai mult timp cu cei foarte dragi mie
- nu am ramas in park city, utah in iarna lui '95
- nu mai am 2 prieteni foarte buni care au pierit in ny pe 9/11
- ca ultimii 20 de ani au trecut fulgerator de repede (oare unde s-au dus?)

cam atat. in rest sunt foarte impacat cu cine sunt, si unde sunt in viata in momentul de fata.

mi-ai adus aminte cum o ''antrenam'' si eu pe sora-mea in fel de fel de chestii...numai ca ea este mai mare ca mine cu 3 ani...nu ca-mi facea mie o placere deosebita sa fie si ea in anturajul nostru dar le aducea cu ea si pe prietenele ei...avea 2 prietene dragute dar baietoase si pline de idei...(cu una din ele m-am intalnit la P-ta Amzei; era cu sotul ei si am intrebat-o daca mai tine minte cand am cerut-o eu de nevasta cand aveam 9 ani...bineinteles ca-si aducea aminte...am ras toti trei parca eram 3 batrani la un azil...;)))

surorii mele nu-i placea sa se murdareasca sau sa intre in belele de nici un fel...o tin minte tot cu ochii in oglinda, infasurata in perdele si cu ''aere'' de vedeta de cinema...ea se juca cu pantofii mamei si eu cu undita lui taica-meu...cateodata parca au trecut 1000 de ani de atunci dar cateodata parca a fost saptamana trecuta. ;)

Codul Muncii:1 .Ne nastem obositi ptr. a ne odihni.
2. Munca l-a creat pe om dar nici lenea nu l-a omorat.
3. Daca vezi un coleg odihnindu-se, ajuta-l.
4. Daca ti se face chef sa te apuci de munca,stai jos, odihneste-te si o sa-ti treaca.
5. Ce poti face azi nu lasa pe maine ci pe poimaine sau raspoimaine, ca poate nu mai este nevoie.
6. Un lucru care nu se rezolva de la sine in 30 de zile, nu merita sa te mai ocupi de el.
7. Munca e sanatate curata, deci sa o lasam ptr.cei mai bolnavi ca noi.
8. Munca il innobileaza pe om, societatea noastra nu mai are nevoie de nobili, caci a trecut vremea lor.
9. Cine se scoala prea de dimineata doarme prea putin, e obosit si casca toata ziua.
10. Cine nu munceste nu greseste, iar cine nu greseste merita promovat.
11. Serviciul nu e crasma sa stai toata ziua in el, asa ca mai du-te dracului acasa


A aparut un nou virus avand denumirea: "munca". Daca primesti vreo "munca" dela vreun coleg sau de la seful tau, sub nici o forma nu te atinge de el! Acest virus poate distruge complet viata ta personala. Daca consideri ca ai fost infectat, ia-ti urgent haina si 2 prieteni, duceti-va la primul bar si incercati sa va devirusati. Comandati 3 pahare de ceva, repetati de 4 ori, dupa care veti constata ca "munca" s-a sters complet din capul vostru.... Trimite urgent acest e-mail cel putin la 5 prieteni. Daca observi ca nu ai 5 prieteni, atunci ai fost infectat cu virusul "munca" si acesta iti guverneaza deja viata. Motto: Oricat de mica ne e leafa, noi tot putem munci mai putin decat ne Platesc ei!

2 prietene bune se intilnesc pe strada.
-Ce faci draga?
-Bine tocmai vin de la beauty salon
-Ce spui? Si era inchis?
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

Se intilnesc 2 prieteni dupa 20 de ani de la terminarea armatei
-Mai tii minte ca se zvonea ca se pune bromura in ceai?
-Desigur
-Ei, sa stii ca era adevarat.Uite la mine acum a inceput sa-si faca efectul...:))
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

mai intai iti spun ca nu ma dau banii afara din casa, asa ca am sa spun ce fel de prieteni am avut si am acum:
1.prietena care a dat de bani la un moment dat,"spargea" milioane/saptamana, afacerile n-au mai mers, apoi a ajuns intr-un impas. la cine crezi ca a cerut ajutor? am uitat sa precizez ca in perioada cu bani n-am primit nici macar un telefon, am fost pe lista persoanelor "decedate".
acum sunt pe lista celor vii.
2. prieteni la care am imprumutat bani si care au uitat sa mi-i dea chiar daca aveau banii respectivi.
solutia: m-am "distantat" usor de ei si mi-am spus- totu' pana la bani!
3. prieteni cu bani si fara bani pe care daca i-as suna la 2 noaptea ar sari din pat sa ma ajute. nu exagerez.
sunt un pic complexata dar nu invidioasa pe cei care au bani .
cand ma intalnesc cu ei nu ma fac sa ma simt prost, daca vin la mine le dau tot ce am mai bun. fac asta, nu pt a le arata ca am si eu cat au ei, imi stiu situatia.
da, sunt devotata celor care au fost alaturi de mine si la bine si la greu, celor care nu m-au "scuipat" dupa ce si-au schimbat situatia in bine, celor care sunt departe si ma suna.
roata se poate intoarce, n-am sa ezit sa ajut pe cei care imi sunt alaturi.
merit devotamentul lor si ei merita devotamentul meu.

am vazut-o la o fosta colega de munca.
In '96 am fost prin Romania intr-o scurta vacanta unde din intimplare am dat peste tipa asta(nu-i dau numele), destul de misto'...dar despartita cu vreo 6 luni inaintea venirii mele. Am scos-o la un restaurant in seara aceea, apoi la un disco-bar unde am intilnit 2 prieteni. Am stat cu toti pina la ora 3-4 dimineata, dupa ce am fost luat bine de cap din cauza bauturii.

Ok,... tipa ma invita la ea in dimineata aceea....si eu accept, dar acolo ajuns nimic din partea mea, cu toate ca este peste mine uda toata sarmana si cu pofte. Ameteala dupa ameteala si vomituri peste vomituri....adorm in final.

Cred ca nu am dormit vreo jumate' de ora iar mai trag o tura pe la baie, apoi la iesire aud ceva muzica si deschid usa de la bucatarie. Atunci am zis WOW ! Holly shit !....tipa era jos pe floor si pe spate, cu unul dintre picioarele de la scaun introdus in organ (cu soseta si-un condom peste) pentru excitatie...iar tricoul meu era pe spatarul scaunului, cu bluejeans-ul meu imbracase celelalte doua piciare ale scaunui in diagonala care le folosea pentru miscarea de pompare.

In clipa aceea, eram mai putin beat dar mai mult socat de ce-am vazut, ea sarind la mine ca o nebuna si voind sa-mi dea cu toata lemnaria aia in cap pentru ca nu am satisfacut-o eu...

M-am imbracat si am plecat, de atunci nu mai stiu nimic de ea.

salutari,
sixpack

ooanna, bine-nteles ca nu vorbeam serios, era doar o aluzie la cazul in dezbatere. Asa ceva s-a intamplat la 2 prietene de-ale mele. In cazul uneia hotul a fost prins pe loc, intamplator era deja urmarit de politisti in civil. Prietena mea a fost sa depuna marturie la proces, desi in prealabil primise o vizita la domiciliu a familiei hotului, care mai cu frumosul, mai cu promisiuni financiare pe de o parte si cu amenintari voalate de alta au incercat s-o convinga sa nu se prezinte. Asta a fost cam in aceeasi perioada cu ceea ce povesteai tu. (La intrebarea ta raspunsul este 51 ;)).
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

Aseara am vazut filmul "Envy"-a lui Barry Levinson (rain man),in care tema principala este invidia care apare intre 2 prieteni, invidie cauzata de norocul celuilat, si situatiile prin care trec. In final au ramas totusi prieteni. rar gasesti prieteni dezinteresati. Ei sunt cei mai buni.

imi aduce aminte de un banc.
2 prieteni in Romania, vorbind despre un al 3-lea prieten care fugise din Romania si se ocupa cu trafic de droguri, pe undeva prin lume:
Ei, ce zici de 'X', ce aventurier?
El aventurier? Noi sintem aventurieri ca am ramas in Romania!

--------------------------------------------------
My formula for living is quite simple. I get up in the morning and I go to bed at night. In between, I occupy myself as best I can.
Cary Grant