comentarii

dialog intre caine si pisica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
caini si pisici - de zaraza la: 05/08/2005 23:11:32
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
zicea om mai la vale ca stie pe cineva a carui pisica dormea pe locul unde "avea el o durere". asta am observat-o si eu la pisicile mele (am doua pisici si un caine). mai mult decat atat, daca sunt suparata (de obicei ma bag in pat cand sunt suparata) una din ele vine si mi se aseaza pe piept (chakra inimii). e ditamai motanul gras si greu, dar il suport, pentru ca apoi ma simt mult mai bine. probabil ca el absoarbe o parte din energiile negative care ma supara.

zaraza
#63589 (raspuns la: #63137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CAINELE SI PISICA - de Motzoc la: 18/10/2006 12:27:01
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:
"Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!"

In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:
"Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!"

Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.
Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.
Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.

"Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!"



homosexualitate si preotie - de carapiscum la: 25/08/2004 09:58:00
(la: Preoti homosexuali?)
Pt. mine, ca si pt. alte nu stiu cate zeci sau poate sute de milioane de pe planeta, homosexualitatea este o degenerare, un pacat ce stapaneste pe oamenii bolnavi sufleteste, oameni fara credinta si chiar fara convingeri religioase. Singura lor credinta este aceea a implinirii propriilor lor placeri, atat. Incercarea de a-i da o oarecare aura de nevinovatie si de martiraj este, nici mai mult nici mai putin, expresia recunoasterii ca sunt minoritate (cei care intretin astfel de relatii). Ori minoritatea nu poate avea dreptate inaintea majoritatii, dupa cum ma duce pe mine logica.

Am vazut ca s-au adus niste argumente si din regnul animal din care, chipurile, am face si noi parte. Insa, dragilor, noi suntem oameni si nu ne tragem din regnuri, nici animale si nici de alta natura. Nu suntem maimute ce zboara prin copaci. Dar chiar si asa, ca sa putem face totusi o distinctie si diferenta sa ne fie clara, din cate cunosc eu intre animale (de fapt intre pasari) se cunoaste un singur caz de homosexualitate. E vorba de ratoi, singurul homosexual... Si se mai stie dealtfel ca acesta este intre cele mai proaste animale! Plecand de la acest aspect putem trage o concluzie simpla si anume ca intre toate vietuitoarele pamantului numai omul s-a gasit sa fie mai "cu mot in frunte" si sa sfideze nu numai legile bunului simt, dar si legile firii.

Referitor la homosexualitatea din sanul "bisericii" Anglicane (am pus in ghilimele fiindca in opinia mea este de fapt o schisma si nu reprezinta in nici un fel spiritualitatea crestina, nici moderna si nici trecuta!) am sa aduc in atentia voastra intamplarea cu femeia ce a fost fugarita de evrei pt. ca a fost prinsa in adulter, femeie ce a stat pur si simplu la propria judecata in fata lui Hristos atunci cand parasii ei pusesera mana pe pietre sa o omoare. Raspunsul Lui a fost acesta: "cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra in ea". Si dupa catva timp ridicandu-si ochii n-a mai vazut pe nimeni dintre aceia, ci doar pe femeia plansa. Si atunci o intreaba: "femeie, unde sunt parasii tai?" Iar in final ii spune clar, dupa ce-i da iertarea: "ia seama, de acum SA NU MAI GRESESTI"! Si intr-un alt dialog biblic Acelasi Iisus ii spune altuia "de acum sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie si mai rau"!!

Ce vreau eu sa spun e urmatorul lucru: orice pacat se va ierta oamenilor, inclusiv homosexualismul, cu conditia ca sa-si lepede calea gresita pe care au pornit si sa-si spele pacatele in cainta pt. vremea savarsita astfel. Pt. ca putem trata homsexualitatea ca si pe orice alt viciu. Amintiti-va ca nu bogatia este un rau in sine, ci reaua intrebuintare a lucrurilor, in scopuri gresite. Dar homosexualismul este un rau in sine fiindca se savarseste in firea umana interioara, pornind de la placerile trecatoare. Nu este precum fumatul unei tigari (desi, daca stam bine sa ne gandim, si fumatul este un fel de anomalie acceptata in mod constient- din "fite", din prostie, din relele "insotiri" s.a.).

Daca este important ca acest pacat se impune ca "necesar" in "biserica moderna"... Este important in sensul ca e bine sa luam aminte la ce se petrece si sa incercam sa ne ferim pe cat posibil sa cadem in plasa acestor "eliberatori din chingile traditionale". Biserica este mai moderna acum decat niciodata tocmai prin faptul ca nu accepta aceste aberatii in sanul ei. Stie ca exista dar nu le accepta ca normalitati. Cine zice ca un preot homosexual este un om cu totul normal care trebuie acceptat din varii motive, eu ii raspund asa: un homosexual NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA PREOT PT. MINE, chiar daca este imbracat si are acordul nu stiu carei instante omenesti. El poate fi doar cu titlul, cu denumirea, dar nu si cu lucrarea sa. Sincer, un astfel de om este de plans si nici nu vreau sa ma gandesc la ce-l asteapta. N-as vrea sa fiu in pielea lui si nici el intr-a mea.

Si ca la sfarsit, tin sa precizez ca pt. o asa zisa "biserica" ce a rupt legatura ei cu traditiile si canoanele insirate de-a lungul a zeci de veacuri faptul ca hirotoneste nu numai homosexuali, dar si femei, si caini, si pisici si maine vom auzi ca hirotonesc niste extrarestri, acest aspect aproape ca nu mai are relevanta. Fara continuitatea apostolica ea ramane exact ca acel bec instalat pe tavan dar caruia nu i s-au facut legaturile la curent. Asa ca ea nu mai poate sa lumineze pe nimeni, ci doar sa dea impresia in timpul zilei (si ziua se face din cauza ca rasare soarele, nu din cauza ca se aprinde un bec!) ca peste noapte se va aprinde. Iar asta e o cumplita inselare draceasca fiindca ramanem in bezna completa.

So far, so good.
Caine sau pisica - de Tofan Ana Isabella la: 31/05/2006 08:05:37
(la: Câine sau pisică?)
In mod sigur caine: e mai credincios. De fapt si am unul un Pekinez care se numeste Bob si e smecher nevoie mare ; face tot felul de giumbuslucuri...
Hypatia - de Hypatia la: 13/01/2004 07:58:43
(la: un web server deprimat)
Hypatia
Multumesc pentru raspuns!
Vedeti, D-voastra, "serverul" devine "deprimat" cand omul are ceva rau pe suflet. Atunci se comporta ca si animalul de companie. Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti nervosi si sa nu va mai intelegeti cu cei din jur, inclusiv cu cainele sau pisica din dotare?
Personal, am avut momente cand calculatorul / serverul m-a anticipat dorintele, functionand ca si singur, de-mi venea sa-l pup, ca-i mai destept ca mine si stie mai bine ca mine ce vrea. Dar am avut si momente in care m-am purtat cu calculatorul/serverul, de parca as fi avut doua maini stangi, din pricina ravasirii sufletesti. Atunci nici calculatorul nu stie/ nu poate sa inteleaga ce vreau si se comporta ca atare. Nu mi-a venit in minte sa-l consider deprimat, dar pe el nu-l putem aburi ca pe semenii nostri, care se lasa mai mult sau mai putin manipulati prin pervertirea comunicarii noastre ca si persoana catre ceilalti.
Multumesc pentru indicatii. Sper sa ma descurc.
#8006 (raspuns la: #7987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 24/06/2004 07:11:46
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu stiu de ce dar am impresia ca te-am suparat cumva prin faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente pe care se pare ca nu le pretuiesti. asta ar insemna ca tu nu vrei sa afli adevarul altora ci vrei numai sa-l impui pe al tau ca fiind bun. eu doar ti-am infatisat o alta perspectiva asupra subiectului si nu cred ca prin asta am tinut mortis sa-ti schimb parerea. dar pana la urma orice argument pro sau contra se aduce tocmai in vederea schimbarii anumitor stari de lucruri sau a unor idei preconcepute, nu-i asa?
as putea relua discutia ta plecand de la o intrebare ramasa celebra din Scriptira: "ce este adevarul?" este intrebarea pusa de Pilat lui Hristos in pretoriu inainte de a-L judeca, intrebare la care atunci n-a aflat raspuns pt. ca Iisus tacuse. de aceea Pilat I-a si zis ca: "putere am sa te eliberez si putere am sa te rastignesc." unii Sfinti Parinti talcuiesc aceasta intamplare cam asa: Pilat n-a aflat raspuns intrebarii sale fiindca a pus intrebarea gresit. daca ar fi intrebat 'CINE este adevarul?' probabil ca i s-ar fi raspuns: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu in veci". tu vrei adevarul doar pt. comunicare, eu il vreau pt. viata si eternitatea ei.
intr-un fel te contrazici spunand ca aceasta comunicare nu o vrei speculativa cand de fapt chiar din inceputul subiectului tau pui sub semnul indoielii canonicitatea unor carti din Biblie sau calitatea/calificarea celor numiti sfinti de biserica. da, e dreptul si optiunea ta sa te exprimi cum vrei si sa spui ce-ti trece prin minte. dar cand faci aceasta ca si cum ai zice 'invatati de la mine ca stiu eu ce zic' e semn ca vrei sa ne schimbi sistemul de valori si adevarurile in care crezusem pana acum.
sunt curios si-as vrea sa aflu raspuns la intrebarea mea daca ai vreun fel de pregatire teologica fiindca mi se pare f. important. tu vrei sa iei in discutie istoria bisericii fara a uza si de instrumentele puse de ea la dispozitie. vreau sa spun ca ti se pare normal sa studiezi istoria ei dar numai din afara ei. si iar insinuezi ca ti/ni se ascunde adevarul istoric despre biblie... de cine? de ce? cum? vorbesti de analiza... nu ma mira. e deja un obicei in lumea occidentala sa dezgroape mortii pt. a le studia oasele si ramasitele. cica e stiinta. in curand n-o sa mai avem pace nici in morminte, asta tot de dragul sarmanei stiinte sufocate de-a lungul vremii de religie. ce nu se spune e faptul ca stiinta nu L-a contrazis intotdeauna pe Dumnezeu, s-a intamplat uneori chiar sa-L adore si sa-L slujeasca. insa vezi tu, e mai usor sa nu accepti ceva pt. ca nu intelegi decat sa incerci sa intelegi. asta presupune un oarecare efort. ori crestinismul de la asta pleaca, de la efortul personal.
am sa-ti spun pe scurt o istorioara. se zice ca un sfant(am un lapsus acum, poate ma ajuta cineva sa-mi reamintesc) se plimba la malul marii si incerca sa-si faca o schita de idei in gand pt. o carte despre Sfanta Treime pe care voia sa o scrie. numai ca nu putea intelege nicidecum taina Treimii, adica a unui Dumnezeu in trei fete. mergand el asa dadu peste un copil care facuse o groapa in nisip si cu un ciob de sticla carase putina apa din mare acolo iar acum statea pe margine si plangea. sfantul il intreba: de ce plangi copile? acesta ii raspunse. am facut gropita asta aici si vreau sa aduc in ea toata apa marii dar nu pot. incerca el sfantul sa-l imbuneze pe copil si mergand mai departe incepu sa-si rada de naivitatea copilului. numai ca la un moment dat se opri brusc, parca trasnit de undeva, si cazu intr-un fel de contemplatie adanca. ah, isi zise, eu sunt copilul acela. gropita este mintea mea iar marea esti Tu Doamne. cum voi putea eu sa Te cuprind in toata maretia Ta doar cu aceste mici unelte ale mele?
vrei sa cuprinzi adevarul fara a te sluji in realitate de el. poate nici macar eu nu ma slujesc de el si atunci am o pozitie ingrata in acest spatiu. dar macar incerc sa nu ma abat de la o cale pe care au mers atatea mii de sfinti. stii ce-a proorocit Hristos despre vremurile de pe urma? "vor veni prooroci mincinosi si hristosi mincinosi". "nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare; isi vor inghesui invatatori dupa capul lor"! auzi ce spune! aseara chiar am vazut un asa zis film care se vrea o proiectie in viitor a imaginii regnului animal dupa trecerea a inca nu stiu cate milioane de ani. pe cuvantul meu ca m-am infricosat desi, daca stai si te uiti la asa ceva, poti f. bine sa si razi pe seama unor supozitii fara nici un fel de suport stiintific si mai ales pedagogic. m-am infricosat la gandul ca cineva chiar ia in serios acele prostii menite sa bage lumea in bezna necredintei. o sa fiu intrebat daca stiu in cazul asta cum va arata viitorul, adica daca stiu mai bine decat oamenii de stiinta. sigur ca nu stiu si sincer sa fiu viitorul ma intereseaza doar in perspectiva dobandirii vietii vesnice. altfel n-are nici o relevanta si nu ma poate ajuta cu nimic. descinderea in viitor e a celor credinciosi iar calatoria in spatiu si timp e o chestiune proprie dintotdeauna fapturilor ceresti. a, ca sunt oameni care vor sa dobandeasca asta numai prin mintea lor e altceva.
vrei sa-mi spui ceva ce nu stiu sau de ce-mi pui intrebarea asta? sau e din nou vorba de una retorica... din ce am studiat eu vreme de aproape 14 ani stiu ca Hristos a fost rastignit in ajunul Pastelui evreiesc din porunca guvernatorului roman Pontiu Pilat. de frica pierderii controlului asupra regiunii, dealtfel deseori pusa la incercare de conspiratorii si asasinii evrei, Pilat a fost nevoit sa-L rastigneasca pe Iisus. dealtfel a si incercat sa-L faca scapat fiindca stia ca din invidie si ura Il voiau mort CARTURARII SI FARISEII (ca despre ei este vorba). dar ei, cei care mai inainte Ii strigasera osanale si se umplusera de binefacerile Sale, au strigat: "ia-L, ia-L! Rastigneste-l, rastigneste-L!" adica ce dovada mai buna decat asta vrem? si in tot VT au facut la fel. Sf. Arhidiacon Stefan, primul martir crestin, ii intreaba in soborul lor: "pe care din prooroci nu i-a ucis parintii vostri?" ei, care impodobeau mormintele proorocilor si ziceau ca daca ar fi fost ei in acele zile n-ar fi facut asa ceva, ei insisi s-au facut pe sine urmasii unor ucigasi insetati de sange si gata la miselii de tot felul. sa ne gandim la istoria lui Moise care este considerat parintele lor... care om ar mai fi fost in stare sa indure nedreptatile si necredinta suferita din partea unui popor nesatul si vesnic nemultumit? dar sa amintim si de santajul la care l-au suspus pe Pilat ca sa le indeplineasca pofta de sange. ca i-au zis acestuia ca daca nu-L rastigneste inseamna ca nu este prieten al Cezarului- si se jurau pe ei insisi ca sunt frati de cruce cu el(Cezarul), nu alta. uneltitorii si uzurpatorii puterii romane se faceau frate si cu dracul roman numai pt. a-si atinge scopurile infame. asta iti spune ceva despre adevarul istoric?
da, am curajul s-o reafirm, apocrifa nu ma intereseaza mai mult decat originalul mesaj al Scripturii actuale. pt. mine are mai mult o valoare simbolica sau istorica. asta daca vine in contradictie cu invatatura cea adevarata si ma indeamna sa ma indoiesc de ea.
pt. mine valori ale umanitatii sunt operele nepieritoare prin binele si frumosul ce l-au adus cu ele in lume. celelalte apartin umanitatii dar nu sunt opere ale umanitatii. care va sa zica una e opera lui Brancusi si alta e opera lui Lenin, spre exemplu. unul a lasat posteritatii sculpturi uimitoare, celalalt a lasat o opera distructiva. muzica lui George Enescu va dainui ca un bun peste veacuri, pe cand zgomotele bombelor si ale tancurilor naziste(apoi ale armatei rosii si mai nou ale occidentalilor) nu lasa in urma decat disperare, moarte, confuzie, foamete, boli si multe alte suferinte. sunt exemple pe care nu trebuie sa stai sa le cauti mult ca sa faci diferenta.
ce mi se pare f. ciudat in cazul tau e ca afirmi: "Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez..." in subconstientul tau deja lucreaza ideea, de unde crezi ca ti-a venit? crede-ma pe cuvant de onoare ca un om n-ar putea sa deschida gura sa afirme ceva fara a fi dinainte patruns de un oarecare adevar al spuselor sale. asa ca nu te mai arata bine intentionat. FII cum spui si arata cum esti! nu am fost deplasat in nimic. oricine isi expune parerile ca obiect de studiu pe un forum va avea din doua motive de suferit: sau va fi contrazis, sau i se vor lua de bune spusele. in primul caz trebuie sa stii sa-ti recunosti greselile si apoi sa ti le indrepti. in al doilea caz e un pic mai complicat si cred ca asta n-ai inteles tu: pilda nebunului ce arunca o piatra in balta...! am mai zis-o undeva, candva: piatra ce-o arunca nebunul e CUVANTUL gresit/prost aruncat aiurea in balta omenirii. stim noi ce valuri face o piatra cand cade in apa. si apoi cati intelepti se caznesc sa repare greseala acelui nebun si totusi niciodata nu se va mai putea repara intru totul. asa ca ia seama la ce spui, cui spui si unde spui.
misiunea mea, ca si a tuturor celor de aici, este de a-mi pazi sufletul curat si fara prihana. sper sa intelegi ca n-am nimic cu tine personal- ca dovada ca inca de la inceput nu m-a interesat persoana ta ci discutia in sine! nu sunt nici misionar, nici papistas, nici cruciat, nici inchizitor si nici altceva. dar poate ca sunt un fel de...inchizAtor de drumuri/directii gresite. si trebuie din nou sa-ti mai amintesc de unde a plecat marea dezbinare din sanul bisericii apusene??? tocmai de acolo unde nu cu mult timp in urma au hirotonit femei, homosexuali, lesbiene, caini si pisici!!! mai urmeaza sa mai traduca, din cine stie ce manuscris vechi descoperit in niscaiva strafunduri ale pamantului, biblia pt. fiecare categorie in parte. si ma intreb: cum sa nu mi se mai faca scarba, greata la propriu?!
adevarul e un soare vazut de toti... insa la ore diferite si din zone diferite. asa ca niciodata nu-l vom vedea deplin, ci doar o fata a lui. e o lege a firii care ar putea fi schimbata in viata de apoi!

just me
#16646 (raspuns la: #16559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E tare asta cu menajul modern - de mya la: 12/10/2004 14:41:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
E tare asta cu menajul modern. Modern...auzi, ce termen...

Am lucrat cu randul, cand el nu lucra gaseam casa luna, potolul pe masa, cainele plimbat, pisica frecata si cazuta lata (leguma!) etc. Chiar daca veneam epuizata ne caram instantaneu afara, ne plimbam, ne duceam la sala, la piscina sau la rau (chiar si noaptea...se poate face baie si e bestial!).

Cand lucram amandoi, nu lucram pana nu mai puteam...ci cat sa ne ajunga banii (si sa ne ramana ceva lunar). Asa ca serile erau tot la fel, plimbat afara, mancarea rapida (salate si omlete trantite rapid pe masa). Mancarea e ceva asa...pe langa. Eu pot sa mananc 3 morcovi si 2 mere seara si sunt super plina la mat! Iar tipul e in delir dupa mamaliga si aia se face rapid asa ca...

Cel mai misto e sa lucreze doar el, asa a fost in ultimul timp. Eu sunt studenta...asa ca...Invat de rup. Si ...si mai misto e ca el lucreaza de acasa ;-).

Noi nu suntem impovarati de treburile casei, nici nu suntem unul mai sef ca altul. Daca avem un sot care sa ma puna sa fac zilnic tocana, snitele si sa dau cu aspiratorul...ii dadeam cu tigaia in cap si o taiam ;-). Deabia imi spal eu izmenele...da´sa mai spal si pentru altii. Noroc cu ala care a inventat masina de spalat. Destept a fost!´

#24808 (raspuns la: #24795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
cico - de popix la: 25/07/2005 00:06:10
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
referitor la zarzavaturi.nu faceai mare paguba, oricum le "ingrasau" cainii si pisicile....:)))))
#61057 (raspuns la: #61055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o pun si pe-asta, ca-i de-un umor extrem ;)) - de cico la: 13/08/2005 03:02:34
(la: "Academia Cafeavencu")
de pe http://www.cafeneaua.com/node/view/5324 (conferinta "Ce de prostii mai faceam in copilarie!", incepind de la #61046 "bairamuri intre baietzi") :

- ... As mai spune si de altele, ce anume faceam la miezul noptii de la etaj prin plasa de la balcon, dar sint prea jenante... :)

- te pishai!:)))))) erai dezastru si tu, io credeam ca sunt in top.
de fapt si eu am facut o data caca pe un presh si l-am aruncat in bucataria unuia de la parter pe care nu-l suportam!!!ce zici????


- vaaai, ... sa nu ne treaca adminul inapoi pe moderare :))) Fii si tu mai subtil :))

- sper sa nu.adminu' e baiat bun ;) pan' la urma nu s-au folosit termeni vulgari.che cazzo!

- iata, eu as fi spus "mai voalat" ca ...udam florile! :)) Sau mai degraba zarzavaturile, ca pe-atunci cresteau oamenii varza si rosii printre blocuri. Cind stau si ma gindesc ...poate de-asta erau rosiile noastre mai dulci :)))

- referitor la zarzavaturi.nu faceai mare paguba, oricum le "ingrasau" cainii si pisicile....:)))))
imi aduc aminte dupa razboi... - de Jimmy_Cecilia la: 16/08/2005 21:36:15
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
erau tot felul de zvonuri...prin 1950...
ca unii omorau cainii si pisicile sa faca sapun,
ca macelari ar fi vandut carnea lor, ca fiind de miel sau iepure...
cine-si aminteste???
si e veridic...
#65674 (raspuns la: #65673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna RSI - de gigi2005 la: 16/08/2005 22:02:39
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Deci pana la urma se foloseau caini si pisici?
#65686 (raspuns la: #65684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar - de munteanu rodica la: 30/10/2005 15:26:10
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
De ce nu iei tu initiativa?

Perfect pentru mine cu China, profesia se"bungheste" si daca este vin rosu pina la urma mincam si serpi.Dar caini si pisici nu.Mai bine pe dealurile noastre.
Belle, - de maimuta la: 05/12/2005 19:16:31
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
si mie imi plac mai mult cainii. de pisici a incepu sa-mi placa nu de multa vreme.cu pisicile am ceva in comun (soarecii), numai ca mie mi-e frica de soareci, la pisici, nu.
de cand a dat frigul ma intalnesc foarte des cu dusmanii astia:))
mi-a trecut prin minte sa spun sefilor mei, sa aducem niste pisici, otrava care s-a pus nu are nici un efect. din cauza sistemului de alarma nu se poate:(
#93126 (raspuns la: #93123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
perdition - de Belle la: 13/02/2006 15:42:59
(la: Ati adopta un copil?)
si ce-ai prefera, doar fiindca nu au copii atunci sa lase de izbeliste cainele sau pisica si sa n-aiba grija de ei? ele ce vina au????
nici eu nu-i inteleg pe cei care gandesc ca tine... mi se pare foarte egoist si sarac in suflet .........
#105549 (raspuns la: #105408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scarlet - de zaraza la: 22/02/2006 23:16:08
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
pt. zaraza

ce oameni sunt cei care iau cainii de la stapini pt. ca ar fi prea multi ?
sau pisicile din locuinta unei batrane pt. care sunt singurele suflete care i-au ramas in preajma sa-si depene amintirile ,sub pretextul ca-si cheltuie toata pensia pt. mancarea pisicilor? asta este civilizatia care e si va sa vie si la noi?da? nice...



ce-mi place cand devenim melodramatici!
ca sa-ti raspund in acelasi stil, "ce capitala e aia in care te ataca haitele in plin centru"?
in plus, nimeni nu ia cainii si pisicile de la STAPANI, doar ii strange de pe strazi pe aia care n-au nici un stapan. si da, ii omoara, pentru ca nu exista bani sa se tina in adaposturi 200 000 de caini, timp de 10 ani. iti spun o noutate? nu-ti sare in ochi asta? nu te mai intreb daca stii cum arata un adapost pentru caini (celule gri, micute si cu gratii in care cainii stau tot restul vietii, uneori fara sa vada lumina zilei. latraturi si urlete drept fundal sonor).

pe bune, mi se pare de un penibil hilar toata atitudinea asta a bucuresteanului brusc iubitor de animalele din fata blocului. toata lumea sare cu gura, judeca, acuza, ameninta, dar nimeni n-ar lua un caine acasa sa aibe grija de el tot restul vietii (cainelui).

zaraza
#107677 (raspuns la: #107323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mda - de TeodoraPA la: 05/05/2006 09:27:00
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Bine te-am regasit Rac-ule.
Eu nu sunt casatorita, dar am o relatie de lunga durata cu cineva si banuiesc ca am si eu ceva de zis, mai mult din cele observate la altii, la parintii mei, la cumostinte, si apoi din experienta mea personala.

Tot ce ai enumerat tu e adevarat si ar trebui aplicat.
Ce am auzit eu de la altii e ca din cand in cand, atunci cand apare monotonia, e bine sa schimbi ceva la tine: felul de a te imbraca, culoarea parului, sa slabesti sau sa te ingrasi un pic...
Uite la parintii mei ce am vazut e ca se luau pur si simplu sambata dimineata si fugeau undeva la munte. Noi ne trezeam doar cu ei plecati. Apoi mai a fost o chestie, cand dupa 20 de ani de casatorie, cand tatal meu nu a acceptat niciodata sa tinem caine sau pisica in casa, a adus acasa o pisicuta siameza. Si toata ziua se ocupau amandoi impreuna de ea. Apoi a aparut si cainele, pe acre il periau amandoi si se jucau cu el si din astea... Ca doi copii.
Cam atat pe ziua de azi.
... - de Shtevia la: 01/06/2006 15:26:38
(la: Câine sau pisică?)
cainii nu "sunt dresati" sa latre la cei in uniforma, pur si simplu, majoriatea o fac. nu stiu de ce. chestia e ca daca stiu ca un om poarta uniforma si il cunosc, il vor latra si cand nu poarta uniforma.

mie imi plac deopotriva cainii si pisicile. fiecare animal are insusirile si defectele lui, ca si oamenii, de altfel:).
si am suferit foarte mult cand a trebuit sa imi dau motanul meu albastru (din motive obiective), dupa ce il crescusem mai bine de doi ani.
legaturi periculoase - de ayoka parol la: 04/06/2006 21:23:52
(la: Câine sau pisică?)
Daca barbatii cu pisici (privite ca simboluri ale feminitatii, banuiesc) sunt homosexuali, rezulta ca barbatii cu femei sunt de asemenea homosexuali.
Din alt unghi: femeile cu pisici sunt lesbiene, iar barbatii cu caini sunt gay.
Alta varianta: femeile cu caini sunt de o moralitate indoielnica, iar barbatii cu pisici sunt afemeiati.
Ultima varianta dintr-o infinitate de absurditati: barbatii cu caine si pisica sunt afemeiati si misogini (adica genul pe care, personal, il detest), iar femeile cu pisica si caine sunt sado-masochiste, misandre si nehotarate.
Concluzie: femeile sau barbatii fara caine si/sau pisica sunt zoofobi.
#126085 (raspuns la: #125886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...