comentarii

dialog intre copil si o frunza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Copilul nu se poate opune,el de regula se supune... - de DESTIN la: 14/04/2005 23:18:20
(la: Despre educatie...)
Este un bun subiect si din pacate de actualitate in societatea romaneasca.

Parintii ignora sistematic personalitatea copilului lor!

Copilul devine prizonierul unor sabloane existentiale,singurii ei parinti sunt detinatorii de adevar.

Copilul asculta supus, n-are incotro, este dependent.

Intre ceea ce i s-a spus si ce vede ca se intampla in realitate,copilul mai devreme sau mai tarziu incepe sa discerne.

Copiii n-au adevaruri,cat de dureros??? Numai parintii detin adevarurile despre ei, apriori.

Asa gandind ,asa educand, ei nu formeaza copii, ci ii deformeaza.

Copilului nu i se ofera informatii si posibilitati,de catre parinti, ci solutii gata alese.

Societatea romaneasca este condusa de parinti.

Copilul, nu se poate opune, se supune, orice tentativa de a fi altfel e aspru reprimata,prin:santajat, hartuiala, cearta, constringere uneori chiar prin lovire din nefericire...agresat fizic.

Viata copilului ii este impartita intre,ce trebuie si ce nu trebuie...

Marea masa ajunge sa-si imite parintii. Ajunge sa creada ca aceasta este singura cale.


Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
cand vine copilul ... - de ivory la: 27/04/2005 13:23:35
(la: Despre copii)
parerea mea e ca intr-un cuplu momentul in care vine pe lume un copil nu trebuie lasat la intamplare... daca 's-a intamplat' nu stiu cat de bine va fi in viitor, dar daca 'ti-ai dorit sa se intample' atunci in mod cert nu va reprezenta vreodata o povara...
pe de alta parte nu-i musai sa faci parte dintr-un cuplu ca sa decizi ca vrei sa ai un copil...

iar cu referire la ceea ce a spus man, ca femeia nu-i femeie pana nu-i si mama, vreau sa-l intreb la ce s-a gandit 'mama biologica??? ' in cazul asta tind sa nu-i dau dreptate...
Un copil nu-l programezi ca p - de ALISIM la: 28/04/2005 13:56:04
(la: Despre copii)
Un copil nu-l programezi ca pe ora la dentist. Esti desigur atent sa nu-l aduci pe lume cand esti, de exemplu, in lagarul de concentrare si maine esti pe lista la gazare. Dar orice om (femeie sau barbat) clinic sanatos, care vrea sa munceasca pentru painea lui, poate, FARA INDOIALA, sa intretina un copil. Nu-i poti da niciodata chiar totul, dar eu, care-i dau mult prea mult, imi doresc uneori sa fi fost saraci lipiti si sa fi avut garantia ca ne iubim cu adevarat.
Asa, vine si cere mereu ceva (o jucarie noua, parcuri de distractii, etc) si daca nu-i dai se supara. Cand ii dai ti se pare ca te iubeste mai mult. Si asta creaza disconfort. Vrei sa ai garantia ca te iubeste si daca nu-i dai. Dar nu rezisti sa nu-i dai pentru ca iubesti tu prea mult... E un cerc vicios.
dialog, discutie, conflict, T-C - de Cassandra la: 28/04/2005 20:36:47
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
De multe ori oamenii sint lipsiti de capacitatea de a conversa despre teme care ii afecteaza fara sa intre in disputa. Este greu sa predomine dialogul pasnic, dialogul este o arta si o forma de relatie pozitiva cu ceilalti. Intr-un dialog toti trebuie sa fie complet deschisi sa accepte idei noi, si dispusi chiar sa abandoneze vechile idei in favoarea unor idei mai “valabile”. Cind se dialogheaza, fiecare vrea sa invete de la celalalt. In general dialogul este o forma de comunicare intre grupuri reduse de persoane ceea ce nu se intimpla in cazul Cafenelei unde multe persoane cu pareri foarte diferite pot intra pe un subiect si sa-si sustina punctul de vedere. Numai daca ne gindim ca in Cafenea exista credinciosi si necredinciosi si ne facem o idee. Ca urmare, tendinta este mai mult spre dezbatere, discutie. In timp ce dialogul e in general pasnic, dezbaterea are o nota mai intensa, tonul e mai putin pasnic iar argumentele se schimba ca intr-un joc de ping-pong si fiecare isi apara punctul de vedere, cu scopul de a si-l impune. Dar asta nu insemna ca dialogul e bun si dezbaterea e ceva rau, ambele sint forme de comunicare pozitiva.

Conflictul este necesar intr-un dialog, duce la aprofundarea ideilor si la aparitia de noi aspecte importante ale conversatiei. Atitudinea in fata conflictului ar trebui sa fie de colaborare pentru rezolvarea sa pasnica. Nu este ceva negativ si nu este sinonim cu problema, cearta sau lupta atita timp cit poate sa aduca noi idei si noi puncte de vedere in conversatie. Este important sa stim insa sa distingem conflictul care nu duce la nimic pozitiv si sa-l evitam.

Parerea mea este ca oricum s-ar desfasura conversatia in forma de dialog sau discutie, atita timp cit participantii inteleg ca este vorba doar de un schimb de idei si nu de un atac la persoana pe baza de insulte, toti se vor beneficia chiar si cei care nu participa. Iar acolo unde realmente apar certuri si discutia se degradeaza, exista posibilitatea de a ignora utilizatorul. Sint de acord ca uneori se poate judeca gresit cind e vorba de Internet, din lipsa comunicarii ne-verbale. Din cauza asta folosim emoticons :) ;) :(

T-C eu nu ma cert cu ampop si cu nimeni. Poate ca a aparut un conflict in conversatie dar eu nici macar nu-l contrazic doar il stimulez sa-si apere afirmatia. Da, a fost cineva care a inceput cu provocari insolente. Asta este un conflict care nu duce la nimic. Am apasat pe “ignora utilizatorul” si zaaaaaaaas, gata. :)

Daca va intereseaza tema “arta dialogarii”, aici este un link: http://www.nycinterfaith.org/art_of_dialogue.htm
suferinte / bucurii - de anca g la: 29/04/2005 10:11:43
(la: Oglinda Sparta)
da, suferintele exista..si da (din nou) fiecare se foloseste cum poate / stie / (si daca are noroc) vrea de ele...

tot auzim si citim cuvintele - joaca : "moartea ne aduce in sfarsit liniste .... in sfarsit putem sa uitam suferinta.."

nu vreau sa uit suferinta .. de ce as vrea? ea ma face ceea ce sunt azi .. ea ma formeaza (evit cuvantul educa)... si invat din ea...

as folosi ca o foarte amara ironie expresia : Moartea ca sublima desfatare... pentru cei care ma cunosc.... ar fi clar..
iubesc viata .... cu tot ce este in ea..cu simplitatea ei..cu revelatiile cauzate de parfumul unei floricele.... fosnetul de frunze... puterea unei rafale de vant...bucuria din rasul unui copil....

poate si pentru autorul textului initial viata inseamna mult ( cu tot cu plictisul din ea) si de aceea fraza finala, pentru el, este o imensa ironie....

numai bine
#46299 (raspuns la: #46112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maturitate si a fi ca un copil - de desdemona la: 03/05/2005 16:35:19
(la: ...)
Iata parerea mea:
Maturitatea e o calitate care un om poate sa o aiba sau nu, indiferent de varsta fizica pe care o are. Ea presupune atat o parte de experienta cat si o atitudine corecta fata de problemele care apar. Sigur, aici atat experienta cat si corectitudinea sunt discutabile: unele persoane considera corecta o atitudine, altele una opusa. Si unele persoane pot sa traiasca zeci de experiente fara a invata nimic din ele. Intr-un fel, maturitatea unei persoane este ca gustul pe care il are un fruct. Un fruct copt e dulce, aromat, se digereaza usor, el cade din copac. Unul necopt e acru, fara aroma, si poate da dureri de burta. In acelasi copac pot exista unele fructe coapte si foarte bune si altele (de aceeasi varsta) care sunt acre, uscate, sau bolnave. In aceeasi generatie pot exista persoane mature si altele mai putin mature.
Ideea mea despre maturitate nu e deloc incompatibila cu cea de-a fi ca un copil. Exista multe calitati in copii care nu exclud maturitatea. De exemplu spontaneitatea, iubirea si umilinta, capacitatea de-a se bucura usor si de-a fi multumit cu putin. Un ego exacerbat exclude maturitatea, ca si excesul de conditionari mentale. Pe de alta parte, copiii rasfatati manifesta in mod cert simptomele unor persoane imature (si invers). Dar in opinia mea, un om nu este cu adevarat matur decat atunci cand apreciaza calitatile spontaneitatii, umilintei, bucuriei inocente, iubirii mai mult decat ambitia, faima, dominarea altora, faptul de-a avea intotdeauna dreptate.
Sunt eu oare o persoana matura ? Nu pe de-a-ntregul, dar incerc sa ma corectez in aceasta directie. Mai am multe de invatat, si lectia (atunci cand vine) sper sa nu cada in urechi surde.

Desdemona
Religia Cosmica - de ALISIM la: 04/05/2005 18:44:07
(la: Biserica moderna)
Casandra a raspuns foarte frumos si bine documentat la aceasta intrebare. Pamantul este viu iar noi (oameni, frunze, copaci, apa, animale, etc.) suntem cu totii interconectati la nivel molecular. De fapt, s-a dovedit stiintific ca exista o forma de energie care ne uneste pe toti. Daca eu iti fac tie un rau sau un bine, pe undeva trag de niste parghii care au legatura cu mine.
Dar stiti care-i marea mea durere legata de Biserica ca institutie ? Nu am intalnit un singur preot care sa aiba altceva in cap in afara de constructia noii biserici. Toti, cat bati tara in lung si-n lat si-au gasit vocatia de CTITORI. Toti vor sa dai bani pentru noua biserica. Nu mai intereseaza pe nimeni CE FAC CREDINCIOSII. Ca Ion se omoara cu Ana in casa - prblema lor. Ca altul isi bate copilul - problema lui. Am prieteni si parteneri de afaceri in SUA care imi povestesc cum la ei la biserica te duci si ca sa te intalnesti cu membrii comunitatii, sa vezi cum poti ajuta cu o vorba pe cineva care a divortat, sa participi la o strangere de paturi pentru sinistratii din nu stiu ce colt de strada, sa vorbesti cu preotul despre problemele pe care le ai cu copiii si sa-i ceri sfatul. Preotul se implica activ in viata comunitatii, mustrand un tata sau sot violent, un tanar care e pe cale sa apuce pe cai gresite, etc. La noi traiesti intr-un anonimat total. Ce sa cauti la biserica ? Icoane pe pereti, slujba lalaita, predica finala despre ce mai trebuie construit si in ce stare sunt lucrarile ? Pardon, eu una am treburi mai importante pe lumea asta.
#46957 (raspuns la: #46417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai intai iei copilul in brat - de anisia la: 04/06/2005 09:28:34
(la: Test de prioritati (in ce ordine rezolvi?))
mai intai iei copilul in brate, si faci repede o cercetare sa vezi daca s-a lovit, ii curge sange, ceva de genul asta care-i poate ameninta starea de sanatate. daca nu-i grav poti apoi, cu el pe brate, sa te duci si sa stingi robinetul, pe drum strigi la ala de la usa sa astepte nitel. dupa ce ai inchis apa, ridici receptorul si-i spui interlocutorului sa te sune peste un sfert de ora ca esti ocupata. te duci si deschizi la usa si-l poftesti pe musafir sa sada o leaca pana cand potolesti de tot plansul copilului. de rufele de afara nu ma catadicsesc. chiar de se uda de la ploaie, soarele rasare din nou la un moment dat, asa ca se vor usca ele odata si odata. apoi, cu copilul potolit, apa oprita, convorbirea telefonica amanata si rufele lasate in voia soartei, il intrebi pe musafir care-i scopul si durata vizitei...:)
belle - de popix la: 06/06/2005 23:01:18
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
batranii nostrii spuneau cu intelepciune ca pentru un pom sa creasca drept si nu stramb,are nevoie de a fi ghidat inca de cand e un lastar.

in al doilea rand e indatorirea parintelui de a urmarii si de a responsabiliza plozii.aceeasi tema o are si scoala, altminteri uitandu-ne in jurul nostru privim neputinciosi la degradarea sociala tot mai accentuata.pentru ca tinerii sunt victime ale sistemului numit mass-media, sistem de pseudo-valori.

in concluzie cerd ca e de preferat rigiditatea cand tentativa de dialog dintre parinte-copil nu da roade satisfacatoare.
#53591 (raspuns la: #53516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"O familie este compusa din t - de Daniel Racovitan la: 15/06/2005 19:00:00
(la: azi, acum 9 ani)
"O familie este compusa din tot felul de oameni, tatál ateu, dar botezat, cu mama crestina, cu bunica credincioasa, cu bunic evreu, cu ginere musulman, cu copilul crescut in respect fata de toate formele de credinta. La care cimitir te duci?"

Prin locurile in care traiesc acum cimitirele sunt pentru toata lumea: ai sa vezi laolalta si cruci si stele evreiesti si stele musulmane.
Dar nu asta era chestiunea de fond. Era ca mi se pare o lipsa de respect pentru cel decedat echivalenta cu a inmormanta un musulman punandu-i la cap o cruce crestina (impotriva vointei lui). Cine trebuie sa faca optiunea? cel mai bine persoana in cauza, din timpul vietii. Cunosc o multime de persoane atee care si-au exprimat optiunea categorica de a nu li se face slujba la biserica. Mi se pare mult mai cinstit decat sa faci slujba crestina doar "ca sa fii in rand cu lumea", pentru ca mai apoi sa te plangi ca "ce oribil a fost".

Iar despre chestiunea botezului: crezi ca el este o "garantie pentru rai"? Te-ai botezat si dupa aia gata, trai neneaca frunza lelii ca oricum ajungi in rai? Sa fim seriosi, Dumnezeu nu e idiot.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#55030 (raspuns la: #55016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai crescut intr-o tara unde zeci de ani oamenii au fost obisnuti - de horiatu la: 24/06/2005 22:58:53
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"ai crescut intr-o tara unde zeci de ani oamenii au fost obisnuti cu un singur fel de realitate . Ce zici?"

Sunt un personaj tolerant, si atat timp ce nu incercati sa-mi amagiti copilul si prietenii mei sau ai lui, n-am nimic cu voi.
Omul e ca o panza de paianzan - agatata ici si colo de cate o frunza; daca o frunza cade si legatura se rupe, centrul panzei se va muta spre celelalte. La fel omul si comportamentul, temperamentul, ratiunea si actiunile lui sunt conditionate de cei din jur. Traiesti intre religiosi - vei fi religios. Treiesti intre atei, vei fi ateu. Treiesti pe un vapor numai intre marinari - gandesti ca un marinar. Esti in armata - esti militar. Pentru mine spui ca am trait intr-o realitate filtrata - ei bine da: centrul panzei mele de paianjan este ancorata in acea realitate. De unde pana unde am o problema? Pentru ca centrul egoului tau este pe partea cealalta a padurii? Cand va venii furtuna, vantul si grindina ne va zbura pe amandoi. Cine are o problema acum? Cel ce nu-si poate depasi conditia nefireasca, sau cel ce nu vrea sa incerce o conditie nefireasca conform prizelor panzei sale de paianjan? Inainte sa te dai psiholog cu mine, rezolva-ti propiile tale probleme. Cum spuneam sunt invalizi care alearga la maratonuri in carucioare sau proteze, iar voi nu puteti manca o ceapa si sa faceti diferenta dintre prietenie, respect si sex caci sunteti conditionati de o societate stramba care nu va da bere, sau nu va lasa sa va infundati nasul borcanat cu tutun pana la 23 de ani.
#56641 (raspuns la: #56177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"dacă aş avea un copil cu b - de RSI la: 09/07/2005 11:05:19
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
"dacă aş avea un copil cu boala respectivă aş prefera, în măsura în care se poate, să-i dau medicamentele acasă. Un spital din România nu-i cel mai recomandabil loc, mai ales un spital de nebuni. "
Intrebarea mea era daca-l duci la doctor sau la "exorcist". Nu se referea la internare in spital sau la tratament acasa. Deci il duci la doctor sa-l diagnosticheze , nu in alta parte. Atunci de ce pentru ca sunt numai "niste tarani" unii trebuie sa se bucure de "tratamente folclorice, populare, traditionale". Eu asta numesc snobism. Slujbe, molivte etc. n-au omorat pe nimeni daca au fost facute impreuna cu si nu in loc de tratament medical.
Iar protestul general impotriva acestor practici obscurantiste culminand cu tragedia de la Tanacu nu inseamna ca toti au "un dinte" contra BOR, ci ca atitudinea de "n-aude nu vede" a capilor BOR nu este acceptata de majoritate. Sunt multumit sa adaug ca in sfarsit Sinodul s-a adunat si a adoptat o pozitie ferma confirmand masurile luate de arhiepiscopul de Husi. Better later than never.
P.S.
Nu consider ca a lega pe cineva timp de 3 zile pe o cruce,fara apa si mancare, cu un calus in gura este la fel de "folcloric" ca si Calusarii sau Paparudele. Cred ca remarci diferenta. Sper...
P.P.S.
Sunt adeptul reformelor si al progresului, nu neaparat al revolutiilor. Nu consider snobism imitarea oamenilor care se spala si nu vad rostul transformarii jegului in valoare traditionala. Bine-inteles vorbesc in mod eufemistic
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58814 (raspuns la: #58466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
predestinarea si liberul arbitru - de om la: 12/07/2005 18:02:43
(la: Nimic din ce ni se intampla nu e intamplare...adevar sau nu?)
chiromantia, psihologia, zodiacul si multe altele sunt metode prin care se determina "predestinarea", dar mediul fizico-social (cu cei 7 ani de acasa la pachet :-) genereaza un fel de liber arbitru care poate "bulversa" total predestinarea. Sa fim cinstiti (si NU narcisisti) si sa admitem ca de multe ori am spus:-"ala" este destept, ii merge mintea si o sa ajunga ceva, dar in timp ... "ala" s-a pierdut pe ...undeva-!
Hai sa incerc un exemplu haios: daca este un copil extrem de agresiv din fire ce credeti ca o sa iasa din el daca il indemnati sa faca box si ce ca o sa iasa daca o sa faca...balet. Daca privim partea buna a viitorului...mai degraba o sa iasa campion la box decat sa fie star in lacul lebedelor!
Si mai dau un exemplu din cafenea de tipul unde dai si unde crapa: -dialogul dintre cico si anisia cu "dragostea lor platonica cu tot"-hai nu va suparati ;-D!
#59101 (raspuns la: #59064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"marinarel" = copil avortat - de Daniel Racovitan la: 20/07/2005 10:23:33
(la: Copii din flori! Aveti sau v-ati trezit cu ei? Ce parere aveti?)
"marinarel" = copil avortat

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#60421 (raspuns la: #60305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
marlanii?...cata frunza, cata iarba... - de Intruder la: 25/08/2005 21:11:07
(la: Marlania la romani)
hai sa mai pun si eu cateva...

- muzica data tare in apartamentele de bloc (indiferent ca-s manele sau cantece patriotice)
- ragaielile zgomotoase si repetate aparute dupa masa sau dupa bautul berii
- fluieratul ca-n tribune pe strada dupa femeile sexy (insotite sau nu)
- stropitul pietonilor cu masina cand sunt baltoace pe strazi
- mersul cu 50-60 km/h pe banda a doua sau a treia de circulatie nefacand loc la depasiri.
- neacordarea prioritatii in trafic (unde este cazul).
- vecinii care suna la usa sa ceara o cana cu zahar tocmai duminica dimineata cand tu dormi ca omul in weekend (sau...nu dormi.)
- bataia data de un barbat unui copil, unei femei sau unui animal
- indopatul si bautul peste masura a unora cand sunt invitati la o masa sau la o petrecere.
- criticarea unei persoane cand aceasta nu-i de fata
- etalarea cu ostentatie a achizitiilor materiale
- intrebari de genul: "ce ai de gand, nu te mai insori/mariti si tu odata?" sau ''ce salariu ai?''
- cearta dintre doua sau mai multe persoane intr-un spatiu public
- violarea corespondentei, convorbirilor telefonice si spatiului privat al altor persoane
- cautatul in geanta unei femei
- cautatul in buzunarele unui barbat
- unghiile murdare
- mirosul de ceapa sau usturoi in public
- etc.
Undeva in anormal, un copil n - de anisia la: 30/08/2005 17:50:18
(la: FLUTURI)
Undeva in anormal, un copil normal se joaca cu mingea. Inventeaza firescul. ... firescul cui?

- mi-a placut textul tau!
rac... - de Intruder la: 30/09/2005 13:49:04
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Parerea mea sincera este ca trebuie sa ne intalnim, cei care putem. Comunicarea pe internet numai - se justifica intre cei care nu au alta solutie. Dar daca locuim in acelasi oras, eventual suntem vecini..., ce rost are sa nu ne privim in fata, dar sa ne complimentam (ori sa ne injuram, vorba lui om) de mama focului? Care este scopul vietii? Sa vorbim pe intuneric? Ce, suntem... ascunsi? Sau..., ce avem de ascuns, de mascat?

rac, special postez mai tarziu, pentru ca am vrut sa stiu si parerea altora...
comunicarea pe internet (in speta, pe cafeneaua.com) se justifica pentru cei care nu accepta rutina...aici nu e vorba ca "vorbim" pe intuneric dar, eu unul, nu stiu daca as discuta cu atata lejeritate despre sex (de toate felurile), despre (in) fidelitate, despre prostitutie, despre suflete hranite, satule, pierdute, gasite, despre dragoste, despre Ciocciolina, despre homosexuali, despre sentimente, despre psihanaliza, s.a....
nu spun ca nu abordez subiectele astea si-n viata reala, dar altfel le zic pe-aici...
daca-mi vine sa fac bascalie de cracker (am ales un nick la intamplare), pai fac!...dar, ia sa ma intalnesc cu el face to face, sa vad, mai am eu tupeul asta?...sau daca Horia- sa zicem- vrea sa ma ia la 13-14 pe cafenea, voie de la mine ca de la Banul Ghica!!!...ma-ndoiesc insa, ca acelasi Horia ar mai vorbi cu mine real, in afara de cateva fraze uzuale!!!...si-atunci, nu-i pacat?...
nu spun ca nu-i bine ca unii din noi sa ne cunoastem...unii, chiar am
facut-o...dar, pana la "pasul" asta a trecut ceva timp si dialogurile nu au sarit direct de pe cafenea in sfera reala!...sunt niste etape...
este ca si cum ai vrea sa te culci c-o femeie dar ea nu-i pregatita...chiar daca te doreste...(daca te "grabesti", ar fi in stare sa spuna c-ai violat-o...)
tu chiar nu vezi un oarecare confort in anonimitate?...cine-njura sau jigneste, are admin grija...

apoi, transmiterea live pe internet...cred ca este o aberatie...pai cati
avem la profil o poza de-a noastra?...putini, prea putini...majoritatea au catei, pisici, peisaje, imagini clip-art, mutzunei, ratzushte, maimute, s.a.
asta-nseamna ca toti cu asemenea poze, suntem frustrati, complexati si urati?...deci, daca nu ne aratam pe profil, ce sa mai zic de camere video???

uite o mostra de dialog intre rac si Intruder dupa 6 luni (sa zicem) de la "abrogarea" anonimatului:

Intruder: "salut rac!...ce-i cu tine pe-aici?...parca stateai in Floreasca!"
rac: "salut Intrudere...am trecut c-o treaba...ma duc acasa s-o ajut pe nevasta-mea sa punem muraturi...tu ce ai?...nu pari in apele tale..."
I: "pai m-am certat cu intrusa si m-a pedepsit azi noapte, am dormit singur pe canapea..."
R: "eeeei...si eu m-am certat cu copilul...dom'le, a chiulit de la ora de matematica!"
I: "ei, ce sa-i faci?...asa-s copiii!"
R: "si altceva?...cu ce te mai lauzi?"
I: "cu nimic...toate, cum le stii..."
R: "aha...si?...cand te-nsori?"
I: "aa, da!...la vara...pan-atunci, ma-mpac si cu intrusa..."
R: "bine Intrusule...hai ca plec...o zi buna..."
I: "si tie...sanatate d-nei "rac"...si mai lasa copilul sa mai chiuleasca si el..."
R: "bine...complimente intrusei...te salut..."
I: "salut."

ei?...am glumit dar gura pacatosului adevar graieste...

acum...
fragmentul de text de pe mp, a fost mesajul tau destinat mie...
vad ca l-ai pus pe tapet, aici...nu-i nici o problema...totusi, in momentul cand ai dat click pe "trimite mesajul privat", a devenit al meu si am drepturi depline asupra lui.
am ramas destul de perplex cand l-am citit...m-am intrebat: atunci ce mai cauta Intruder pe cafeneaua.com?...de ce nu da si Intruder cate-un mp la cativa useri de aici, pe care-i agreaza in mod deosebit si sa propuna acestora o intalnire de gradul III??

cineva (munteanu rodica) a spus mai jos ca poate tocmai de aceea suntem asa de sinceri, intrucat nu ne cunoastem...ma rog, atat cat poti fi de sincer pe un forum virtual...si-n viata reala sunt minciuni, dar macar cele virtuale, nu dor...
altcineva (irma) a scris tot aici: (citez)
Cu siguranta ma voi intalni cu ei, atunci cand se va putea. Nu vreau sa ma intalnesc cu toti pentru simplul motiv ca pe unii nu-i cunosc (sau ii cunosc prea putin) si pe altii nu-i simpatizez...mai sincera de atat...

deci sunt grupuri de doi, trei...hai, patru useri, care s-au intalnit sau se vor intalni...fi sigur ca acestia au "tatonat" oarecum terenul, au comunicat suplimentar pe alte canale, nu s-au aruncat imediat intr-un taxi si-au venit la intalnire...cine face altfel, fara sa treaca prin etape, risca doar sa modifice totul intr-o banalitate...bineinteles ca sunt si exceptii, jos palaria...

m-am intins prea mult...ce am scris eu aici, n-a fost o pledoarie impotriva unor intalniri de gradul III...am vrut doar sa stii ca este prea multa energie consumata si dac-or sa vina cinci, o sa ai noroc...deci, este parerea mea, asta!...nu neg, s-ar putea sa vina multi si sa fie foarte bine...dar nu de Sarbatori, atunci chiar nu prea ai sanse...

cu postarea asta consider ca ti-am raspuns si la mp...:)








#75739 (raspuns la: #75313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...