comentarii

dialog intre copil si o frunza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
frunza verde - de marimaris la: 11/11/2007 10:13:56
(la: iubitul meu vantul)
multumesc pentru frunza verde ...voi continua sa cant din ea ...
#254647 (raspuns la: #254585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in fiecare om traieste un copil ... - de marimaris la: 11/11/2007 14:47:39
(la: zburatorul)
si eu sunt un copil ...pe fata am riduri ...sapate de apa sarata a lacrimii sau poate a brizei de mare ...
sunt un copil cu riduri insa mai multe pe suflet ..dar nu-mi pasa ...rad ..rad ..rad !
#254831 (raspuns la: #254781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sus la poarta Raiului - de Bitterdream la: 17/11/2007 11:47:06
(la: Enciclopedia Colindelor )
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului,
Paşte turma Tatălui, turma Tatălui.

Refren:
Linu-i lin şi iarăşi lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iarăşi lin.

Dar la poartă cine sta, cine cine sta?
Sta chiar Maica Precista, Maica Precista.

Lângă ea un legănel, un mic legănel
Cu un copilaş în el, copilaş în el.

Copilaşul când plângea, puiul când plângea,
Maica Sfântă-l legăna, Maica-l legăna.

Copilaşul când dormea, puiul când dormea,
Maica Sfântă-i lin cânta, Maica-i lin cânta.
#256859 (raspuns la: #256858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prole - de Lady Allia la: 03/12/2007 14:18:58
(la: ninge linistit)
"sper ca deja te-ai obisnuit cu spusele mele. eu nu-s deloc poetic si nici sa tricotez versuri nu ma pricep."

:)) in mare parte nici eu, dar chiar daca nu esti adeptul stilului meu...- ceea ce nu e nici un bai deoarece oricum si eu te plac :) - uneori imi mai "iese" cate una, doua texte bune! (is modesta aici :D)

"daca n-as stii cine esti,..."

:) ma bucur ca macar tu stii "cine sunt", deoarece uneori nici eu nu stiu cine sunt :). cateodata sunt albastra precum cerul si plina de vise, alteori alba ca si varul si plina de incertitudini, uneori sunt cenusie (atunci nici eu nu ma plac) de probleme, de alergatura, de grijile zilnice... ma rog...si eu ca tot omul...:).
roz sunt cand mai vreau si eu sa dau pe dinafara de fericire si sa uit de una-alta.

"as spune ca versurile sunt scrise de o pustoaica de 14 ani indragostita de primul ei prieten"

intr-o oarecare masura asa si este :).

"si care are o dilema profunda: sa aleaga intre universul Barby si noua provocare."

singura chestie e ca nu am nimic de ales :).

"la tine e cam tarziu pentru papusi iar daca vremea a trecut si ai facut alegerile unui om de o anume varsta (sex, sotz, copii, casa, bussiness, etc.), e nepotrivita dulcegareala asta zemoasa"

tarziu nu e nimic niciodata...nici macar pentru alegeri daca e sa o iei asa, (dar eu le-am facut pe ale mele si sunt fericita de ele) iar despre dulcegareala depinde de gusturi. eu as spune ca e nepotrivit sa fi acru si serios :).
si tot nepotrivit mi se pare sa afirmi asta cand sunt persoane carora le plac astfel de texte - se jigneste oarecum indirect. (asta nefacand aluzie la textele mele care sunt pe departe de a fi creatii literare).

"imi vei spune ca asa esti tu" - ar avea vreun rost?

"cred tu fie negi o parte a acestei existente" - nu o neg...crede-ma o simt si eu la fel de "frumos" ca si voi toti ca doar nu sunt vreo printesa bogata si fericita care va trai pana la adanci batraneti daca nu o fi sa traiasca si apoi... - doar ca eu incerc din cand in cand sa ma mai dezbrac de ea, sa o las pe moment intr-un cuier, departe de mine si de tot ce insemn eu :).

"fie sufleteste esti inca ancorata intr-o iluzie roz" - sufleteste chiar sunt ancorata in roz si rosu, dar nu iluzoric. sunt fericita prole...chiar sunt fericita d.p.d.v. sufletesc. am un sot pe care il iubesc nespus, ma iubeste si spre marea noastra fericre dragostea noastra a fost implinita cu un copil absolut minunat care ne umple viata si toate clipele de bucurie si stralucire :).

prole asa cum am spus...indiferent de scrierile mele si de criticile tale eu sper sa stam mereu zambind la "masa cafenelei" si sa ne servim prieteneste dialogul...:).
#262377 (raspuns la: #262283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
giocondel - de thebrightside la: 20/12/2007 11:57:08
(la: Povestea unei filatoare)
you are mssing the point.

and you are missing an « i ».

« ati putea sa raspundeti sincer la intrebare, asa cum Intruder a facut-o... v-am invitat la un dialog,»

Mie nu mi-ai adresat nici o intrebare, deci n-am la ce sa raspund.
Am comentat textul, nu comentariile pe care tu le primesti si la care raspunzi.
Ah, intrebarea de la rezumat…. Poi de cand sunt rezumatele interogative?

« chiar daca mijlocul folosit nu se ridica la valoare de text literar.»

Asta nu-s io in masura sa-ti spun si in plus nici eu nu l-am considerat ca atare.

« pentru o cafenea populata de oameni ironici si cinici, macar atat lucru ma asteptam... sa cititi printre randuri. »

auzi, ce-ar fi sa ma/ne scutesti de frustrarile astea ale cafegiului «de treaba »?! Ironia si cinismul sunt rezervate non (sau pseudo)-valorilor si sunt tolerate prin politica sitului. Daca nu te simti vizat, nu vad de ce te-ar deranja.
Daca te revolta pune mana si scrie la adminarie.

«nu inteleg de unde "asteptarea" asta pe cafenea ca totul publicat trebuie sa se ridice la nivel de "premiul nobel pt literatura". »

nici io.

« uneori si "prostul gust" trebuie reprezentat. nu ma tem sa o fac, pentru ca nu am pretentii de mare scriitor. cel putin nu in limba romana.:):):) »

Zau ca nu pot sa rad de asemenea brave declaratii.

« daca cititi insa explicatia textului din celelalte comentarii ale mele, este vorba despre ceva cat se poate de serios. »

Si de ce ar trebui sa citesc celelalte comentarii, ca sa inteleg ce vrei sa zici? Si de ce rezumatul nu rezuma textul? Textul e o poveste despre o X. Rezumatul e semiconfesiune a lui Y. Cine vorbeste de fapt si ce vrea? Tre’ sa deduc, nu? sa dau cu banul? Io prefer sa inteleg din prima. Hm?

« daca vreti sa raspundeti bine, daca nu...mi-ar parerea rau. »

Eu si cu mai cine (sa raspundem)?

Ok, dincolo de cele de mai sus cand eram copil cea mai mare frica era sa nu-mi pierd cheile iar, ca era vai de fundul meu.
Si apropos de frici de munci silnice pe viata terna, ma indoiesc foarte tare ca vreun copil ii defineste «cea mai mare frica » pe aceea de a esua profesional, marital, social, cultural asa cum spui tu. Copii sunt…. hai sa fiu plata, copii. Copiilor timpurilor noastre le era frica de monstri, sa nu ia 4 la lucrare, sa nu-si piarda clasorul, ierbarul etc… li se frangea la prima de filatoare, majoritatea probabil ar fi crezut ca are sigur vreo legatura cu filatelia.




#267143 (raspuns la: #267063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)ochi de copil? Nu.Suflet... - de juli la: 03/01/2008 12:55:15
(la: plimbare hai-hui)
"Copilă, tu crede poeţii ce scriu,
Căci lor li s-a dat o putere
S-audă mai bine, să simtă mai viu
Întreagă a lumii durere.

Ei sunt ca oceanul ce-neacă vrun mal,
Dar când se retrage, el lasă
Mai fin nisipişul, şi-aduse de val,
Ici-colo şi perle ne lasă."

rolia
#270116 (raspuns la: #270110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mda - de Sancho Panza la: 09/01/2008 11:13:41
(la: durerea unei mame)
Era al Maronei: desi nici commul Gloriei nu-i prea departe.
da, asa o fi; mie mi s-a parut un...chicotit arogant. :)
nu mai am timp acum sa urmareasc dialogul, trebuie sa plec...

pana una alta...isi mai aminteste cineva ca in... povestea asta pastorala apare si un copil?
#272755 (raspuns la: #272752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilul - de Intruder la: 09/01/2008 11:20:38 Modificat la: 09/01/2008 11:21:53
(la: durerea unei mame)
ba e oropsit de tata ca nu-i baiat, ba e luat de langa mama, de acelasi tata!
nu suntem nascuti ieri!
ai vazut vreodata o cersetoare care tine un copil in brate, sperand sa obtina mai multa compasiune?
bun, sa zicem ca sunt eu, caine...mea culpa, dar nu cred povestea in totalitatea ei!

la primul ghiont, trebuia sa plece nu sa riste sa faca rau copilului ce-l purta in ea!!!
#272759 (raspuns la: #272755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Intruder la: 09/01/2008 20:45:23
(la: durerea unei mame)
esti haios :))
ai sa razi, dar au mai existat cazuri in care el avea masterat si ea doar un amarat de liceu, si erau nedespartiti. nu puteau sta 2-3 ore fara sa vorbeasca unul cu altul. n-o fi fost indragosteala, daca zici tu ca nu-i posibil, da' ceva tot o fi fost.

alt exemplu: de la mine din familie. el are 3 facultati, vorbeste 7 limbi straine. ea, doar liceul. sunt luati de peste 15 ani, au doi copii si sunt la fel de indragostiti ca in prima zi.


am scris clar: studii, conceptii, educatie!
ok, hai sa eliminam studiile pentru c-acestea nu completeaza educatia celor 7 ani de-acasa!
nici mama n-are studii superioare dar sta cu taica-meu de peste 30 de ani...bun, aici ai dreptate!
hai sa nu discutam nici despre net, raman la parerea ca uneori, netul e o curva desi a devenit indispensabil...
daca acel "el" din familia ta ar avea o partenera alcoolica, sleampata, batausa (lol!), care sa-njure...ar mai fi stat cu ea 15 ani?
un om care-si calca-n picioare sotia (gravida sau nu), care o scoate afara, care-i smulge parul din cap, care-o ameninta cu cutitul la gat...e un om abject si nu vad logica cum a fost suportat (chiar si-un minut, dupa!) de-o femeie cu o oarecare educatie, cu studii superioare, capabila sa stea pe picioarele ei, etc.

oricum, in primul rand trebuie sa-si faca ea curajul sa-l infrunte pe d-lui.

cum sa-l infrunte?
sa-i dea cu polonicul in cap? singura metoda e sa-i plaseze un sut in organele genitale (am mai spus-o) dar daca nu-i precisa, nu face nimic. oricum, cu chestia asta il anihileaza doar 15-30 de minute...si-apoi?
sa dialogheze cu el? ce poti discuta cu un om care te ia la omor pentru ca n-ai nascut un baiat? sa fim seriosi...
deci, dialogul pica...la fel, datul cu polonicul sau scoaterea ochilor pica! (nu te poti pune cu un barbat, mai ales daca e furios, poate beat mort...nu?)
atunci, nu ramane decat sa PLECE si sa nu se mai uite-n urma, sa-si scoata certificat medical, sa se puna si sa-si puna copilul la adapost!
increderea in politie? pai face o sesizare in care-l acuza pe tip, direct la tribunal si ataseaza o copie a certificatului medical! are grija sa i se puna un numar de inregistrare, isi trece acel numar undeva si-asteapta!
asta nu-nseamna c-a facut demersurile pentru un divort, ci pentru rezolvarea unui caz PENAL!...divortul, urmeaza dup-aceea, e alta gasca-n alta traista! intai penalul si-apoi civilul! ca la moara...:D


#273047 (raspuns la: #272996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OM - de A_Carmen la: 10/02/2008 20:17:54
(la: dialoguri = deschideri!)
este o diferenţă esenţială între motivaţiile ce au stat la baza comentariilor lui Honey şi al meu.

semnalul de deschidere? ce copil eşti. lipseşte voinţa... politică.

dialog civilizat? ok, e mişto ideea. :)

ce idealist eşti, probabil nu ştii cât mai costă o pâine.
#284366 (raspuns la: #284121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carmen - de om la: 10/02/2008 20:22:05
(la: dialoguri = deschideri!)
este o diferenţă esenţială între motivaţiile ce au stat la baza comentariilor lui Honey şi al meu. = care? explica te rog.

semnalul de deschidere? ce copil eşti. lipseşte voinţa... politică. = nu este semnal pt politicieni...aia sunt chiar obiti de stralucirea lor.

dialog civilizat? ok, e mişto ideea. :) = asta este ideea

ce idealist eşti, probabil nu ştii cât mai costă o pâine. = sincer, nu!
#284369 (raspuns la: #284366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Madalina - de munteanu rodica la: 17/02/2008 15:21:23 Modificat la: 17/02/2008 15:34:34
(la: Teenagers)
Deoarece nu sunt acasa la mine si nu-mi voi permite sa monopolizez calculatorul voi incerca sa fiu cit mai concisa.
Pentru ca stiu ca esti SUPERVIZATA de
catre parinti si considerind ca participarea ta la discutiile din cafenea iti da drepturi egale, te voi
trata ca pe un adult resposabil.
De aceea nu voi ezita sa-ti spun ca scrierea ta pusa de data aceasta la "cutia cu litere" este o bucatica din viata, adica descrierea unui fapt, sau fapte pe care cu indeminarea unui copil de ... ani o poti pune dupa bunul plac la fictiune sau real.Dupa cum ai reusit sa-ti respecti cuvintul de a o relata, inclin sa cred ca este niscaiva adevar transformat in povestire ,si Dumnezeu cu mila, fiecare crede si apreciaza cum doreste.Acuma ca fapta ,tin sa
fiu de partea parintilor tai laudindu-te si considerindu-te o mica victima:(Ca scriere la fel te laud si te cint, caci ideile -ti nu sint de neglijat , asa ca musai(tradus, obligatoriu) trebuie odata puse la
punct cadrele astea didactice(adica profesorii nu si femeile de servici din scoli)si sa stie, sa cunoasca, sa nu aiba pareri si pretentii pe care elevii sa nu le poata tolera,dar mai ales, sa nu
streseze elevii.Sa inteleaga odata pentru totdeauna ce-i aia democratie si libertate de exprimare.Deci oricum am privi ai dreptate , esti de laudat, si mai ales esti un bun urmas a celui care nu a publicat o "doar" o carte ci patru, si te iubeste si aproba.Il cunosc de mult(daca te intreaba de unde sa-i spui ca de la Sibiu, unde a cazut o stea) ,si sunt "mindra" de acest lucru.
Acuma ceea ce zic eu, este in mod sigur punctul meu personal de vedere care probabil nu va fi apreciat de catre unii, dar,este al meu si asa cum stiu sa-l respect EU ceea ce spuneti voi ,va rog sa-l respectati si voi(AVIZ celor care
nu pot face acest lucru) mai ales ca-mi va fi foarte greu pina maine seara sa raspund adica sa port cit de cit un dialog.
Madalina draga te rog sa ma crezi ca
iti admir curajul da a sustine un punct de vedere, dar cu rezerva de a avea propria parere incazul relatat(repet chiar daca este literatura)
Cu mentiunea stricta ca pentru tine datorita virstei(a ta si a mea) si a unor pretentii absurde din partea mea (poti sa le spui pitici pe creier)de data aceasta nu sunt simplu Rodica, ci Doamna Rodica.Multumesc.

ps.s-ar putea ca parintii tai sa inteleaga din comentariile conferintei
ca sunt buni contribuabili la adevaratul viitor de aur a tarii si neamului, asa ca felicitarile sunt de prisos.
Tot Dinescu... - de monte_oro la: 29/03/2008 12:05:05
(la: despre poeti si poeziile lor)
Invocatie nimanui

În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi
şi munţii melancolici vor bate-n felinare,
noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi,
e altul adevărul dacă nu-i dat cu sare?

Mi-ar trebui o viaţă să pot cădea felin,
în plasa vorbei şade păianjenul cu cruce,
purtat pe alte buze mi-e sufletul mai plin
(din mărăcinii serii nu ştiu ce-o să-l descurce).

Colind copilăria cum viermele un fruct
iar dacă-mi scutur umbra aştept măcar o frunză,
ca Tantal întind mâna dar cerul parcă-i rupt
şi seara mă descrie frumos pe nici-o pânză.

partea a VIIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:16:42
(la: Leandru)
Când văzu sfetnicul cel pizmaş şi această ispravă reusită nu mai putea de ciudă şi atunci îi şi veni o altă răutate în minte. Se duse la împărat şi îi spuse că poate i s-a părut dar parcă zărise nişte priviri ascunse între Leandru şi Ziurel de Ziua şi câte şi mai câte că Împăratului i se înverzi inima şi viaţa de ciudă. Tot el îi mai spuse că pe tărâmul Zânelor ielelor, este o fântână cu apă vie dar că nimeni nu poate lua apă fără să fie pedepsit de iele ori cu luarea minţilor ori cu prefacerea în stană de piatră. Atat i-a trebuit Împăratului.
Nu trecură două zile şi iar îl chemă pe Leandru şi îi spuse că mireasa doreşte ca până la nuntă să aibă şi o cofiţă cu apă vie de la fântâna de pe tărâmul ielelor. Acesta spuse că numai credinţa în Dumnezeu îl va ajuta să izbândească şi de asta data. Îşi luă armele şi calul, plecând abătut ca vai de el, căci nu ştia cum o va scoate la capăt în această încercare. Merse ce merse, zi de vară până-n seară şi din seară-n ziuă iară dar de ce mergea tot mai abătut era. Mai că ar fi înturnat calul şi ar fi plecat acasă la părinţii săi, dar ştia că nu poate umple de ocară numele tatălui său. Cum mergea aşa, odată vede în marginea drumului o floricica vineţie şi îşi aduse aminte că aceasta ajuta la pregătirea unei băuturi adormitoare. Atunci mulţumi din inimă Domnului pentru gândul bun. Coborâ de pe cal şi începu să culeagă florile acelea şi încă două feluri, care fierte împreună dădeau o licoare adormitoare. După ce pregăti licoarea, porni iar la drum şi după căutări şi încercări ajunse pe tărâmul Ielelor, Zânelor frumoaselor ce stăteau şi păzeau fântâna cu apă vie. Lăsă calul acolo şi pătrunse cu teamă.
Nu merse el prea mult şi odată se trezi în faţă cu cea mai mare dintre ele. Aceasta vru să-l prefacă într-o stană de piatră dar când vazu frumuseţea şi tinereţea lui i se făcu milă. Îl întrebă ce caută prin părţile alea pe unde nu călca picior de om pământean. Atunci Leandru spuse o poveste despre un copil sărman şi oropsit, fără de părinţi şi fără nimeni pe lume ce a plecat să-şi caute norocul şi că aşa a ajuns pe acele tărâmuri pline de pace şi linişte. O întrebă dacă nu are nevoie de o slugă pentru un blid de mâncare şi un rând de straie. Aceasta îl primi bucuroasă căci multe treburi aşteptau o mână de voinic pentru a fi terminate. Îl luă şi merseră împreună spre palatul lor. Chiar la uşa palatului Leandru văzu fântâna cu apa vie dar o făcu pe prostul şi întrebă care este rostul acestei fântâni aici lângă uşa palatului. Zâna îi spuse că aceea era fântâna minunată cu apă din care ia Domnul de udă pământul atunci se împlineşte sorocul. Şi ele stau acolo s-o păzească pentru ca nici o frunză, nici o pasere şi nici o vietate, ca să nu mai vorbim de mână de om, să nu atingă apa şi s-o tulbure. Deci îi spuse că orişice s-ar întâmpla să nu se apropie de acea fântâna căci îşi va pierde viaţa.
Leandru se prinse şi asa ajunse sluga Ielelor, Zânelor stăpânelor. Începu a aranja treburile pe lângă palat şi într-o zi le spuse că poate să le prepare o mâncare aşa cum învăţase mai de demult de la un bătrân priceput. Acestea se prinseră râzând de el că nu va putea face o mâncare ca lumea. Atunci Leandru pregăti o mâncare aşa cum numai el ştia iar c ând termină ceru şi o cofă cu vin căci mâncarea aceea trebuia stropită cu vin la sfârşit. Mâncau zânele şi se minunau de priceperea flăcăului nostru. Acesta asculta bucuros laudele lor iar la final le puse vinul dres cu licoarea ce o pregătise, în cupele de aur. Zânele ielele mâncară şi băură pe săturate şi spuseră că niciodată nu mai mâncasera o mâncare atât de gustoasă. Dar nu apucară să termine cu laudele că pe dată le căzu capul greu pe masă. Vezi bine că îşi făcuse datoria licoarea pregătită. Atunci ieşi tiptil din încăpere, luă o cofiţă curată şi nu se opri până afără lânga uşa palatului, la fântâna fermecată. Luă apa uşurel ca să nu tulbure apele apoi se dezbrăcă şi se cufundă în apa înmiresmată şi parfumată. Ieşi iute, se îmbrăcă, luă cofiţa cu apă şi pe aici îţi e drumul. Nici nu apucă el să iasă bine pe porţile palatului că odată începu fântâna a bolborosi şi mai apoi începu a scoate tot felul de strigăte şi de vaiete de hăuleau codrii şi văile de jur împrejur. Dar în acest timp, Leandru al nostru nici că se oprea. Cu greu ajunse la hotarul ielelor şi se pregătea să încalece când se auzi strigat. Întoarse capul şi văzu toate Zânele ce veneau în fuga mare să-l prindă. Încăleca iute pe cal şi porni într-o goana nebună, ştiind că dacă îl vor prinde va fi vai de capul lui. Cea mai mica dintre ele se opri şi zise urmată şi de celelalte:
-Voinice, voinice, apă ai luat, fântâna ai tulburat şi nici măcar o sărutare nu ne-ai dat.
-O voinic, voinic, frumos, şi călare şi pe jos, apa ne-ai furat şi ca un fur ai plecat. Nici rămas bun nu ţi-ai luat, zise alta zână.
maan - de zaraza sc - de om la: 12/05/2008 17:27:48
(la: pe ce sa punem accentul ?)
"care-s dovezile care ne arata noua ca acel copil gandeste? "
Faptele lui. = mimica fetei (tocmai vorbeam despre ea)!

Cei care au plozi (pana in varsata de vorbit) stiu ca daca ii spui unui plod, vrei lapte, ala o sa zambeasca cu gura pana la urechi.
De ce o face? Pentru ca gandeste si face asociere dintre cuvantul lapte si burdihanul lui gol.

Daca nu zambeste la intrebare si pune botul inseamna ca'i altceva. Si il intrebi pana il bunghesti. Ceea ce am descris eu este o forma de dialog prin care se arata ca plodul gandeste. In plus, face proiectarea in viitor (este forma de gandire) ca acel lapte (chiar daca este reprezentat abstract prin cuvant) o sa-i umple stomacul si nu o sa-i mai fie foame :))
#310146 (raspuns la: #309988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu fluturi - de proletaru la: 13/05/2008 21:31:15
(la: Ora de compunere (7) - ''Calatorie fantastica spre pomul laudat'')
Cerul ruginiu ne loveste crestetele hade reflectand o lumina aramie peste zdrentele noastre cenusii. Doar praf si deznadejde, cat vezi cu ochii. Chiar si visele refuza sa se mai strecoare in mintile noastre chinuite. E greu de imaginat ca am fost candva civilizati, ca existau candva fluturi si cer senin. Pe un monitor, intr-o vitrina cu gratii, fata plata si inexpresiva a unui crainic citeste din memoria umanitatii: in anul 2004 a fost impuscat ultimul urs in Germania; se implinesc 50 de ani de cand a fost rapus ultimul vultur in muntii Tatra.
Stiu ca nu mai exista niciun copac pentru ca nu mai exista nicio padure. Sunt amintiri frumoase.
Crainicul transpira pe monitor. I se vad picaturile de sudoare alunecandu-i pe tample. Tresar! Imi amintesc de Goya. Am uitat sa ii duc apa. Ii promisesem ca ii fac rost de un pic de apa. Goya e un batran ciudat din mahala. Ne-am imprietenit cand i-am povestit ca am o frunza de castan intr-un ierbar vechi. Pentru mine era doar o frunza. El a intinerit brusc cu 10 ani cand a vazut-o. Ciudat om, Goya! Mi-a promis ca imi arata ceva grozav daca il ajut sa faca rost de putina apa. Trebuie sa fie apa de izvor. Cel mai apropiat e la doua zile de mers pe jos. I-am facut hatarul. Pe altcineva nu mai are. E batran si bolnav. Poate ii mai alina durerile. Speranta oricum nu mai are nimeni.
Mai am doua strazi si ajung la Goya. Am apa ascunsa intre zdrente, intr-o butelcuta ponosita cu capac ruginit.
Ajung la gard. Imi face semn sa intru.
- Ai gasit apa?
- Da, e aici. I-am dat butelcuta.
O ia si dispare dupa o prelata cenusie. Se intoarce si imi face semn sa il urmez. Ma duc fara tragere de inima. Mi-e scarba de locurile astea prafuite si intunecate. Goya se uita in spatele meu precaut. Cine putea sa fie in spatele meu? Ma uit si eu. Nu e nimeni. Totusi, Goya se uita atent cu ochii mari si curiosi. Inca mai are viata in privire. O simt. Se intoarce si descopera un fel de hardau mare din care scoate un cos impletit de nuiele. Ridica capacul, apoi scoate butelcuta. Desface dopul si toarna apa in cos. Ma incrunt. Mi-au trebuit trei zile sa aduc apa aia si el o varsa pur si simplu. Pune mana pe umarul meu si ma aduce mai aproape sa vad cosul. Privesc inauntru. Mi se taie respiratia. In cosul de nuiele, un castan mic de juma’ de metru. Imi dau lacrimile. Da, a meritat sa merg trei zile. Goya zambeste:
- Castanul asta o sa-ti tina umbra intr-o zi! spuse el fericit. Cred ca e singurul copac care a mai ramas.
- Auzisem demult ca ar fi cineva care ar fi avut un copac ascuns – i-am spus soptit.
- Nu, acesta nu e un copac. E cerul senin si fluturii tremurand intre ramuri. Probabil e ultimul.
Goya a ridicat privirea la cer. Nori maronii alerga in fata privirii lui senine.
Am luat butelcuta si i-am pus dopul. Ma pregatesc sa plec inapoi, dupa apa.
Ma uit in zare, spre stancile goale. Acolo va trebui sa ajung. Inchid ochii si vad cerul senin. Simt vibratia fluturilor.
Nu mai sunt un copil.
Sa imi dati doza inapoi... - de cosmacpan la: 18/06/2008 13:19:09
(la: Zi colorata)
sa fiu o frunza verde
si ceaiuri move mai apoi
prin narghilea m-oi pierde...

da ce mai cauti la scoala mai copila mai...te dai egzemplu?
Omul si copacul(3) - de Areal la: 25/06/2008 15:49:15
(la: POVESTIRI CU TALC)
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj” ...

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii...IUBIREA ESTE UNIVERSUL...
Alex a frunzelor... - de monte_oro la: 29/06/2008 17:52:00
(la: cu melcii pe cărări de răcoare )
De ce sa-ti fie frica de datul lor?..al frunzelor... Tu crezi ca ele se asteapta sa ramana pururea verzi?...Nu... sunt verzi..tocmai ca sa isi pregatesca...sublim...caderea...:)
Si altele......... - de Areal la: 01/07/2008 15:26:09
(la: Perle scolare)
La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca.

Fabula descrie povestea unui catel amarat si prost care se deda la peregrinari gratuite in spatele boului.

Lapusneanu s-a tinut de cuvant cand a zis 'De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!' dovada ca azi cel mai
intilnit nume este Popescu.

Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate.

Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.

Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.

Este bine sa mai si citesti, decat sa tai frunza la caini degeaba.

Liviu Rebreanu cand a scris romanul era putin trotilat.

Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.

In cunoscuta balada Miorita, sunt descrise cateva > intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si
un cioban ce socheaza prin prostia lui.

Toma Alimos era viteaz pt. ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matele si cu o mana se batea cu Manea.

Inima este impartita in doua atricule si doua testicule.

Capitala SUA este Casa Alba.

Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.


Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele.

Ea ii zice copilului ca taci dragul mamei ca te pune mama la mamela unei capre.

Femeile ramaneau acasa in loc de barbati.

Agripina il baga si il acoperi pe Paun cu o capita. > Agripina se simtea ca o vaca lovita intre coarne. Agripina avea scheletele unei nebune si maruntaiele uscate, ea cazu moarta si spuse ca nu mai pot.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Calistrat a facut pipi pe el cum se mai spune in popor, cand a observat ca Vitoria e atat de desteapta.

Moromete facea partie pe salcam ca sa se dea cu sania.

Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai > intoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

Miron Costin vrea sa ne arate ca este bine ca din cand in cand sa mai deschizi o carte si sa o citeste pentru ca nu face rau.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere.

In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

In nuvela La vulturi de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.

Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

Zgripturoaica, in zbor, ramane fara energie si il roaga pe Praslea sa-i dea o bucata din fesa lui, dar pe care i-o va inapoia si i-o va lipi cu saliva.

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In Scrisoarea a treia se desfasoara batalia de la Rovinari.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...