comentarii

dialog intre copil vant si frunza vesteda


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
belle - de popix la: 06/06/2005 23:01:18
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
batranii nostrii spuneau cu intelepciune ca pentru un pom sa creasca drept si nu stramb,are nevoie de a fi ghidat inca de cand e un lastar.

in al doilea rand e indatorirea parintelui de a urmarii si de a responsabiliza plozii.aceeasi tema o are si scoala, altminteri uitandu-ne in jurul nostru privim neputinciosi la degradarea sociala tot mai accentuata.pentru ca tinerii sunt victime ale sistemului numit mass-media, sistem de pseudo-valori.

in concluzie cerd ca e de preferat rigiditatea cand tentativa de dialog dintre parinte-copil nu da roade satisfacatoare.
#53591 (raspuns la: #53516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"O familie este compusa din t - de Daniel Racovitan la: 15/06/2005 19:00:00
(la: azi, acum 9 ani)
"O familie este compusa din tot felul de oameni, tatál ateu, dar botezat, cu mama crestina, cu bunica credincioasa, cu bunic evreu, cu ginere musulman, cu copilul crescut in respect fata de toate formele de credinta. La care cimitir te duci?"

Prin locurile in care traiesc acum cimitirele sunt pentru toata lumea: ai sa vezi laolalta si cruci si stele evreiesti si stele musulmane.
Dar nu asta era chestiunea de fond. Era ca mi se pare o lipsa de respect pentru cel decedat echivalenta cu a inmormanta un musulman punandu-i la cap o cruce crestina (impotriva vointei lui). Cine trebuie sa faca optiunea? cel mai bine persoana in cauza, din timpul vietii. Cunosc o multime de persoane atee care si-au exprimat optiunea categorica de a nu li se face slujba la biserica. Mi se pare mult mai cinstit decat sa faci slujba crestina doar "ca sa fii in rand cu lumea", pentru ca mai apoi sa te plangi ca "ce oribil a fost".

Iar despre chestiunea botezului: crezi ca el este o "garantie pentru rai"? Te-ai botezat si dupa aia gata, trai neneaca frunza lelii ca oricum ajungi in rai? Sa fim seriosi, Dumnezeu nu e idiot.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#55030 (raspuns la: #55016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"dacă aş avea un copil cu b - de RSI la: 09/07/2005 11:05:19
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
"dacă aş avea un copil cu boala respectivă aş prefera, în măsura în care se poate, să-i dau medicamentele acasă. Un spital din România nu-i cel mai recomandabil loc, mai ales un spital de nebuni. "
Intrebarea mea era daca-l duci la doctor sau la "exorcist". Nu se referea la internare in spital sau la tratament acasa. Deci il duci la doctor sa-l diagnosticheze , nu in alta parte. Atunci de ce pentru ca sunt numai "niste tarani" unii trebuie sa se bucure de "tratamente folclorice, populare, traditionale". Eu asta numesc snobism. Slujbe, molivte etc. n-au omorat pe nimeni daca au fost facute impreuna cu si nu in loc de tratament medical.
Iar protestul general impotriva acestor practici obscurantiste culminand cu tragedia de la Tanacu nu inseamna ca toti au "un dinte" contra BOR, ci ca atitudinea de "n-aude nu vede" a capilor BOR nu este acceptata de majoritate. Sunt multumit sa adaug ca in sfarsit Sinodul s-a adunat si a adoptat o pozitie ferma confirmand masurile luate de arhiepiscopul de Husi. Better later than never.
P.S.
Nu consider ca a lega pe cineva timp de 3 zile pe o cruce,fara apa si mancare, cu un calus in gura este la fel de "folcloric" ca si Calusarii sau Paparudele. Cred ca remarci diferenta. Sper...
P.P.S.
Sunt adeptul reformelor si al progresului, nu neaparat al revolutiilor. Nu consider snobism imitarea oamenilor care se spala si nu vad rostul transformarii jegului in valoare traditionala. Bine-inteles vorbesc in mod eufemistic
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58814 (raspuns la: #58466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
predestinarea si liberul arbitru - de om la: 12/07/2005 18:02:43
(la: Nimic din ce ni se intampla nu e intamplare...adevar sau nu?)
chiromantia, psihologia, zodiacul si multe altele sunt metode prin care se determina "predestinarea", dar mediul fizico-social (cu cei 7 ani de acasa la pachet :-) genereaza un fel de liber arbitru care poate "bulversa" total predestinarea. Sa fim cinstiti (si NU narcisisti) si sa admitem ca de multe ori am spus:-"ala" este destept, ii merge mintea si o sa ajunga ceva, dar in timp ... "ala" s-a pierdut pe ...undeva-!
Hai sa incerc un exemplu haios: daca este un copil extrem de agresiv din fire ce credeti ca o sa iasa din el daca il indemnati sa faca box si ce ca o sa iasa daca o sa faca...balet. Daca privim partea buna a viitorului...mai degraba o sa iasa campion la box decat sa fie star in lacul lebedelor!
Si mai dau un exemplu din cafenea de tipul unde dai si unde crapa: -dialogul dintre cico si anisia cu "dragostea lor platonica cu tot"-hai nu va suparati ;-D!
#59101 (raspuns la: #59064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"marinarel" = copil avortat - de Daniel Racovitan la: 20/07/2005 10:23:33
(la: Copii din flori! Aveti sau v-ati trezit cu ei? Ce parere aveti?)
"marinarel" = copil avortat

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#60421 (raspuns la: #60305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
De ce dai voie vantului (Radu Stanca) - de Intruder la: 22/08/2005 10:36:31
(la: Cele mai frumoase poezii)
De ce dai voie vantului sa umble
Prin parul tau si sa ti-l ravaseasca?
E mangaierea lui, facute-n tumbe,
Mai calda, mai suava, mai cereasca?

Sunt degetele lui falfaitoare
Mai mestere in joc, mai fara numar
Cand te cuprind din cap pana-n picioare,
Cand iti dau jos buchetul de pe umar?

De ce lasi vantul ca sa-si puna palma
Oriunde vrea si,-ncolacindu-ti sanul,
Prin fustele subtiri ce zbor de-a valma,
Sa te priveasca cu-ochi blanzi, batranul?

De ce, cand te pandeste-ascuns prin iarba
Si vrea sa-ti sarute gura-n voie,
- In timp ce eu tanjesc cu plansu-n barba -
Pe el il lasi ... iar mie, nu-mi dai voie ...
marlanii?...cata frunza, cata iarba... - de Intruder la: 25/08/2005 21:11:07
(la: Marlania la romani)
hai sa mai pun si eu cateva...

- muzica data tare in apartamentele de bloc (indiferent ca-s manele sau cantece patriotice)
- ragaielile zgomotoase si repetate aparute dupa masa sau dupa bautul berii
- fluieratul ca-n tribune pe strada dupa femeile sexy (insotite sau nu)
- stropitul pietonilor cu masina cand sunt baltoace pe strazi
- mersul cu 50-60 km/h pe banda a doua sau a treia de circulatie nefacand loc la depasiri.
- neacordarea prioritatii in trafic (unde este cazul).
- vecinii care suna la usa sa ceara o cana cu zahar tocmai duminica dimineata cand tu dormi ca omul in weekend (sau...nu dormi.)
- bataia data de un barbat unui copil, unei femei sau unui animal
- indopatul si bautul peste masura a unora cand sunt invitati la o masa sau la o petrecere.
- criticarea unei persoane cand aceasta nu-i de fata
- etalarea cu ostentatie a achizitiilor materiale
- intrebari de genul: "ce ai de gand, nu te mai insori/mariti si tu odata?" sau ''ce salariu ai?''
- cearta dintre doua sau mai multe persoane intr-un spatiu public
- violarea corespondentei, convorbirilor telefonice si spatiului privat al altor persoane
- cautatul in geanta unei femei
- cautatul in buzunarele unui barbat
- unghiile murdare
- mirosul de ceapa sau usturoi in public
- etc.
poezie...din folclorul copiilor - de cosmacpan la: 26/08/2005 23:40:32
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
in poiana din padure
aveau casa trei pitici
unul facea cafea buna
si-altul manca doi pui fripti
numai unul bea mai frate
cico de cadea pe spate.
ca sa nu se baloneze
si in can(i) sa se-mbaieze.
din poiana-n bucuresti
arcul tre' sa-l ocolesti
si-ai sa-auzi vantul cum cheama
frunza-n codri de arama
s-in spate la national
e coliba lui mos sam.
pam, pam.
#68331 (raspuns la: #68278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Undeva in anormal, un copil n - de anisia la: 30/08/2005 17:50:18
(la: FLUTURI)
Undeva in anormal, un copil normal se joaca cu mingea. Inventeaza firescul. ... firescul cui?

- mi-a placut textul tau!
frumos, frumusete - de Intruder la: 22/09/2005 09:17:09
(la: Ce este frumosul?)
frumos este un rasarit de soare la Marea Neagra...
frumos este apusul in m-tii Retezat...
frumoasa este Valea Cernei...
frumos este sa stai culcat pe spate intr-o padure de pini...
frumoasa este ziua de salariu...
frumos este sa nu te trezesti singur dimineata...
frumoasa este o femeie dupa care te abtii sa nu intorci capul dupa ea, pe strada...
frumos este atunci cand ploua dupa o saptamana de vara torida...
frumoasa este albia unui rau acoperita de ceata...
frumosi sunt caii salbatici...
frumos este parul unei femei, rebel si ravasit de vant...
frumos este orasul Paris cu toate ale lui...
frumos este sa mergi prin frunze uscate, toamna...
frumos este un tablou de Rembrandt...
frumoase sunt satele olandeze...
frumoasa este tineretea...pe cat de frumoasa, pe atat de efemera...
frumos este un gest firesc de mangaiere...
frumoase sunt unele femei cand se trezesc dimineata...
frumoasa este ziua cand ai aflat ca ai luat un examen greu...
frumoasa este o livada inflorita...
frumos este o piesa de Shakespeare jucata de o trupa buna de actori...
frumos este cand iti cumperi cartile noi pe care ti le-ai dorit...
frumos este singur, noaptea pe o partie de schi...
frumos este cand ninge si nu-i frig afara...
frumoase sunt bisericutele de lemn...
frumoasa este ultima zi de serviciu inainte de vacanta...
frumoasa e viata daca ignori uratul din ea...

frumos este c-ati citit ce-am scris aici...:)

'ga-mi-as chicioarili!:)))) - de maan la: 25/09/2005 17:47:55
(la: ai carte, ai parte (?!))
eu in locul tau mi-as baga picioarele, dar te admir si mai mult daca n-o faci.
nu m-admira, rogu-te, ca n-ai de ce, indiferent de perspectiva.
daca m-as sti capabila sa ma dezvolt in alta parte, nu m-as uita-napoi.

oriunde-n altundeva (am plecat odata, recunosc) m-as simti ne-mplinita si searbada, oricata pretuire-as primi, oricat de mult s-ar transforma ea-n bani sau alte avantaje... habar n-am ce-i aia 'integrare' si nici n-am chef s-o-nvat.

preferatul meu era proful de mate, un omulet de 1.60, cu o minte grozava si o replica acida tavalita prin bonomie. ne-a zis ca "acum elevii nu mai sunt interesati sa invete, au alte preocupari, dom'le". si daca spune el, il cred. ciudat e ca nu imbatranise deloc, era neschimbat, doar ceva mai trist.
nope, nu mai nimeni interesat sa-nvete ca atunci.
nici oamenii nu se mai distreaza ca pe vremuri.
vrem din ce in ce mai mult, dar dorintele ne sunt superficiale, din pacate.
claustrarea la care eram supusi a crescut in noi dorinta de evadare si-atunci ne-am dus la carti - ele ne-au deschis orizonturi pe care-am stiut sa le-apreciem cand le-am atins, fizic, mai tarziu.

cand manaci inghetata de doua ori pe luna, o apreciezi altfel decat de-ai avea-o in fiecare zi.
de-aceea copiii nostri-s altfel si nu-i putem condamna.
ce ma va durea mereu va fi insa neputinta parintilor de-a-i duce, macar o ora pe saptamana,in lumea lui Coltz Alb si-a lui Rémy, copilul singur pe lume...
putem combina fericit computerul si Alba-ca -zapada, doar ca ne-ar fi de folos nitzel timp liber si-un pic de efort, pentru copiii nostri.
altfel, n-ar trebui sa ne miram cand intalnim orizonturi atat de limitate-n minti ce-ar trebui sa debordeze de fantezie.
"si crezi tu ca va exista obiectivitate la testele astea? ca rezultatele nu vor fi contrafacute? ca directorul nu poate fi mituit sa favorizeze anumiti profesori ? mafia sau doar mica gasca va functiona cu succes, mai ales ca e vorba de o afacere interna. atunci cand e vorba de coruptie, cel mai bine functioneaza echilibrul natural, legea cererii si ofertei. de-asta, ai elevi multi, poti plati bine profesorii, atragi profesori buni, atragi elevi multi. cercul se inchide. "
vorbesti ca o americanca pe care-am incercat candva s-o conving ca reusitele scolare nu se vor masura niciodata-n cifre si ca-n raportul asta cerere-oferta e un echilibru cumplit de fragil, intrucat nu se stie niciodata cine ia si cine ofera.
in ce ma priveste, de-ar fi sa cuantific ce primesc, ar trebui sa vin cu bani de-acasa, sa pot echilibra balantza.:)

dar, pentru ca-s printre fericitii care nu traiesc doar din leafa de dascal, mi-e probabil mai usor sa vorbesc despre banii lipsa, decat i-ar fi unuia care nu are cu ce-si harni copiii personali si care face, la scoala, tot atat de multa treaba ca si mine ...sau poate-n plus...

fireste, intr-o lumea-a banului, un profesor sarac, ajunge, daca-i bun si-o demonstreaza, sa castige simpatia oricarui elev.
imagineaza-ti ca-ntr-o zi ploua cu galeata, ca te grabesti spre casa cu umbrela rupta de vant... langa tine opreste-o masina simpatica: "haideti ca va duc io acasa, domnule profesor, sunteti ciuciulete" ...il refuzi, fireste, pe elevul Popescu dintr-a XII-a, asa cum ai refuzat inca vreo doi, pana la el ... te-ntrebi de ce nu meriti si tu o masina, de ce-ti platesti atat de greu chiria si te-apuca dracii gandindu-te ca poate-o merita si plodul tau un parinte ca al lui Popescu...Popescu, care-n loc sa se hraneasca cu iluzii, ca tine, vinde paine la taraba din colt, ca sa aiba Popescu cel mic motiv sa-l dispretuiasca pe fiul profului de treaba care i-a-nvatat carte si pe Popescu senior, si pe nevasta-sa si pe ... pe toti, 'ga-mi-as picioarele-n ea de constiintza.
din perspectiva aceasta (si numai din aceasta!) iti dau, cu umilinta, dreptate.

exista uscaturi peste tot.
sunt medici care-si mutileaza pacientii, brutari care fac paine proasta si frizeri ce-ti strica parul.
ma-nfurie al dracului cand mi se-arunca-n ochi povesti cu profesori care nu-si merita leafa, ca scuza pentru proasta salarizare a tuturor.
ni se spune ca lucram doar 6 ore/zi, dar habar n-are nea vasile cate ore petrec eu acasa, sa corectez lucrarile ori caietele de teme a 400 de elevi, sa-mi pregatesc 'lectiile de maine', sa concep exercitii de grade diferite de dificulltate sau cat dureaza de-ar fi macar sa le caut...
ma tem ca respsonsabilitatea porfesorului e mai mare decat a unui chirurg - ok! ala omoara un om intr-o zi, din nestinta, din neatentie ...va fi dat afara pana la urma, pe cand un dobitoc de invatator ar putea nenoroci generatii intregi de copiii, si-ar iesi la pensie nepedepsit.

#74611 (raspuns la: #74114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac... - de Intruder la: 30/09/2005 13:49:04
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Parerea mea sincera este ca trebuie sa ne intalnim, cei care putem. Comunicarea pe internet numai - se justifica intre cei care nu au alta solutie. Dar daca locuim in acelasi oras, eventual suntem vecini..., ce rost are sa nu ne privim in fata, dar sa ne complimentam (ori sa ne injuram, vorba lui om) de mama focului? Care este scopul vietii? Sa vorbim pe intuneric? Ce, suntem... ascunsi? Sau..., ce avem de ascuns, de mascat?

rac, special postez mai tarziu, pentru ca am vrut sa stiu si parerea altora...
comunicarea pe internet (in speta, pe cafeneaua.com) se justifica pentru cei care nu accepta rutina...aici nu e vorba ca "vorbim" pe intuneric dar, eu unul, nu stiu daca as discuta cu atata lejeritate despre sex (de toate felurile), despre (in) fidelitate, despre prostitutie, despre suflete hranite, satule, pierdute, gasite, despre dragoste, despre Ciocciolina, despre homosexuali, despre sentimente, despre psihanaliza, s.a....
nu spun ca nu abordez subiectele astea si-n viata reala, dar altfel le zic pe-aici...
daca-mi vine sa fac bascalie de cracker (am ales un nick la intamplare), pai fac!...dar, ia sa ma intalnesc cu el face to face, sa vad, mai am eu tupeul asta?...sau daca Horia- sa zicem- vrea sa ma ia la 13-14 pe cafenea, voie de la mine ca de la Banul Ghica!!!...ma-ndoiesc insa, ca acelasi Horia ar mai vorbi cu mine real, in afara de cateva fraze uzuale!!!...si-atunci, nu-i pacat?...
nu spun ca nu-i bine ca unii din noi sa ne cunoastem...unii, chiar am
facut-o...dar, pana la "pasul" asta a trecut ceva timp si dialogurile nu au sarit direct de pe cafenea in sfera reala!...sunt niste etape...
este ca si cum ai vrea sa te culci c-o femeie dar ea nu-i pregatita...chiar daca te doreste...(daca te "grabesti", ar fi in stare sa spuna c-ai violat-o...)
tu chiar nu vezi un oarecare confort in anonimitate?...cine-njura sau jigneste, are admin grija...

apoi, transmiterea live pe internet...cred ca este o aberatie...pai cati
avem la profil o poza de-a noastra?...putini, prea putini...majoritatea au catei, pisici, peisaje, imagini clip-art, mutzunei, ratzushte, maimute, s.a.
asta-nseamna ca toti cu asemenea poze, suntem frustrati, complexati si urati?...deci, daca nu ne aratam pe profil, ce sa mai zic de camere video???

uite o mostra de dialog intre rac si Intruder dupa 6 luni (sa zicem) de la "abrogarea" anonimatului:

Intruder: "salut rac!...ce-i cu tine pe-aici?...parca stateai in Floreasca!"
rac: "salut Intrudere...am trecut c-o treaba...ma duc acasa s-o ajut pe nevasta-mea sa punem muraturi...tu ce ai?...nu pari in apele tale..."
I: "pai m-am certat cu intrusa si m-a pedepsit azi noapte, am dormit singur pe canapea..."
R: "eeeei...si eu m-am certat cu copilul...dom'le, a chiulit de la ora de matematica!"
I: "ei, ce sa-i faci?...asa-s copiii!"
R: "si altceva?...cu ce te mai lauzi?"
I: "cu nimic...toate, cum le stii..."
R: "aha...si?...cand te-nsori?"
I: "aa, da!...la vara...pan-atunci, ma-mpac si cu intrusa..."
R: "bine Intrusule...hai ca plec...o zi buna..."
I: "si tie...sanatate d-nei "rac"...si mai lasa copilul sa mai chiuleasca si el..."
R: "bine...complimente intrusei...te salut..."
I: "salut."

ei?...am glumit dar gura pacatosului adevar graieste...

acum...
fragmentul de text de pe mp, a fost mesajul tau destinat mie...
vad ca l-ai pus pe tapet, aici...nu-i nici o problema...totusi, in momentul cand ai dat click pe "trimite mesajul privat", a devenit al meu si am drepturi depline asupra lui.
am ramas destul de perplex cand l-am citit...m-am intrebat: atunci ce mai cauta Intruder pe cafeneaua.com?...de ce nu da si Intruder cate-un mp la cativa useri de aici, pe care-i agreaza in mod deosebit si sa propuna acestora o intalnire de gradul III??

cineva (munteanu rodica) a spus mai jos ca poate tocmai de aceea suntem asa de sinceri, intrucat nu ne cunoastem...ma rog, atat cat poti fi de sincer pe un forum virtual...si-n viata reala sunt minciuni, dar macar cele virtuale, nu dor...
altcineva (irma) a scris tot aici: (citez)
Cu siguranta ma voi intalni cu ei, atunci cand se va putea. Nu vreau sa ma intalnesc cu toti pentru simplul motiv ca pe unii nu-i cunosc (sau ii cunosc prea putin) si pe altii nu-i simpatizez...mai sincera de atat...

deci sunt grupuri de doi, trei...hai, patru useri, care s-au intalnit sau se vor intalni...fi sigur ca acestia au "tatonat" oarecum terenul, au comunicat suplimentar pe alte canale, nu s-au aruncat imediat intr-un taxi si-au venit la intalnire...cine face altfel, fara sa treaca prin etape, risca doar sa modifice totul intr-o banalitate...bineinteles ca sunt si exceptii, jos palaria...

m-am intins prea mult...ce am scris eu aici, n-a fost o pledoarie impotriva unor intalniri de gradul III...am vrut doar sa stii ca este prea multa energie consumata si dac-or sa vina cinci, o sa ai noroc...deci, este parerea mea, asta!...nu neg, s-ar putea sa vina multi si sa fie foarte bine...dar nu de Sarbatori, atunci chiar nu prea ai sanse...

cu postarea asta consider ca ti-am raspuns si la mp...:)








#75739 (raspuns la: #75313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din ciclul "Mare e limba boului, pãcat ca nu poate grãi" - de Dinu Lazar la: 16/10/2005 23:33:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Asta e cu mediul asta de artisti... unul are o parere, altii au alta parere... fiind si timp liber, afara fiind urit, alta preocupare poate nefiind la indemina in clipa respectiva, ia sa ne luam de unu` care s-a pozat gol... pai valeu... aveti dom`le Berzegheanu aprobare de la partid, de la organizatia judeteana, de la primar, de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, v-ati stampilat veterinar, ati indeplinit norma la prashila? Pai?
De ce nu faceti si Dvs asa, subiecte mai artistice, mai elevate, mai o tomnicica alb negru, mai un cadru mai cumintzel, o frunza care cade, dar nu de pe organ, ci din pom. Ce atita piele si poze cu tipe facute in Dobrogea, unde colcaie febra aviara si se da prost exemplu ca nu se stie daca ati mers sau nu cu modelele la furtunul de pompieri la dezinsectie de virusi...
Si domnul Narcis... pai se poate... asa educatie da el la popor, tot felul de femei care nu se duc la fabrica si nu sunt echipate ignifug si cu halatul de protectie, care imping gogoloaie de colo colo la Sisifi.. asta e arta? Pai pina cind se admite asa ceva? Domnu` Narcis, puneti dom`le un cearceaf ud pe Dvs si bagati o goneta sa vedeti poze adevarate domnu la http://www.jigorea.com/galleries.html - vedeti vreun nud acolo? Nu? Pai atunci asa trebuie, sa nu aiba lumea nuduri pe situri, ca asta e, nudu` nu e arta, in nici un caz nudul romanesc - e cam gol.
Si uite asa trei cetateni cu realizari si cu portofolii dupa parerea mea grozave, se iau la harta pe motiv de timpenii de neexplicat in liniste.
Sigur, daca domnii Berzegheanu si Narcis dadeau dovada de mult mai multa tactica si strategie si diplomatie - asta e partea lor mai modesta, ca e tineri si se flambeaza repede - si se bagau si ei din timp la Punctum, nu mai erau acum fu(s)tangii ci ditamai hartishtii si magaoaia cadea pe capul altora.
Asa au intrat ei in colimator.
Ce pot eu sa spun e ca nenumarate sunt caile domnului si mare e gradina alui de sus si multe se mai pot intimpla... deci sunt tare curios cum va arata lumea noastra fotografica cind domnul Jigorea va fi ministrul culturii. Ce, credeti ca e imposibil? Asteptati putin... cu pareri d`astea se ajunge departe...
In sfirsit Suzana Gidea va fi mindra. parca vad... ce articole demascatoare la 22, la Dilema, la Idei in Dialog, cu arta decadenta narcisto-mircista... care ia ochii clasei muncitoare de la adevarata ei misiune de a construi capitalismul multilateral dezvoltat si de a lupta cu racilele socialist nationaliste comuniste sisifice si de la agentiile de manechine din Galati, unde din aceasta cauza nu se mai face otelul pe care il stiam...
Astia mai fustangii, si cei care nu va dezbracati pe intuneric, mai nene, vedeti ca aproape o luna mai e in vigoare treaba cu loteria vizelor... si e gratis... nu pierdeti timpul si aplicati acolo, cu asa referinte, sigur o sa aveti noroc...
#79191 (raspuns la: #79101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vorba copilului: "-La ce-ti t - de sierva la: 20/10/2005 17:50:46
(la: in cautarea Adevarului)
Vorba copilului: "-La ce-ti trebuie Adevarul?". "-La nimic". Oare la ce o fi bun Adevarul? Ai un raspuns, Intruder?
Copil fiind maica-mea imi s - de Sunday la: 20/10/2005 17:57:57
(la: Bunul simt si bunul gust)
Copil fiind maica-mea imi spunea ca este extrem de nepoliticos sa suni pe cineva la telefon simbata - duminica intre orele 1-5 in timpul siestei. Traiesc de multi ani peste hotare si inca mai urmez sfatul ei ( nu sint sigura insa ca cineva apreciaza sau nu).
Cit despre nesimtirea unora din prestarile de servicii romane..aici s-ar putea discuta o gramada. Am apelat la serviciile unui taximetrist in vara asta din urbea mea natala, si pot sa spun ca a fost cea mai neplacuta experienta traita. Individul s-a luat in gura cu un alt sofer la un stop, urlete, insulte, injuraturi fiindca individul nu a semnalizat. M-am facut mica, mica de tot pe scaunul din spate convinsa fiind ca se va lasa cu bataie. Dupa ce s-a calmat cit de cit, a inceput comentariile de mahala la adresa "bunoacelor" de pe trotouare, din cauza carora a trebuit sa frineze brusc de citeva ori. Credeti ca s-a scuzat ca m-am dat cu capul de scaunul din fata? A fost cea mai lunga experienta "taximetrista" din viata mea. La sfirsit, nu am lasat nici un leu bacsis si pe desupra i-am spus ca a fost cel mai neprofesional sofer intilnit (i-am dat exemple)
Sa-i fi vazut fata. Individul a fost atit de socat si de uimit. Nu cred ca pina tunci cineva avusese "curaj" sa-i spuna asa ceva.
"cine esti tu?" raspuns: cop - de Intruder la: 27/10/2005 23:24:10
(la: joc)
"cine esti tu?"
raspuns: copilul parintilor mei si-al morilor de vant...

intrebare: ce este padurea?




























#82197 (raspuns la: #82191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Studentule draga :) - de ampop la: 28/10/2005 08:02:42
(la: Romania ...ascensiune si declin)
Presupun ca a fost prima data cand ai plecat si ai trait mai mult in alte meleaguri decat cele dragi, "mioritice" si pe buna dreptate esti revoltat de cele regasite acasa la intoarcere. Ai realizat ca fiecare loc are uscaciunile lui, dar aici in Romania uscaciunile predomina :). Mi-ai adus aminte de bancul cu "doi limbrici ce stau intr-un cacat. Fiul limbric il intreba pe tatal limbric: Tata...ce e acolo in zare, frumos, albastru? Este cerul senin, fiul meu...Ce este verde acolo? Padurea, copilul tatii.. si, asa, verde frumos, deschis? Lanul de grau copile...Dar tata, de ce suntem noi aici in cacat? Pai, aici ne-am nascut si aceasta este patria noastra!" Ar trebui teoretic ca toti sa facem ceva sa transformam tara noastra din cacat in ceva suportabil, normal, unde sa domneasca legea si fiecare sa poata trai decent. Grea problema studentule, grea de tot. Caci cei ce ar dori asa ceva sunt de buna seama minoritari. Lupta pentru schimbare pare in prezent o lupta a lui Don Quijote cu morile de vant...Ti-e lehamite de aberatiile societatii romanesti, de "stalpii putrezi ai natiunii", de odraslele lor degenerate, de mentalitatea corupta pana in maduva oaselor. Pe zi ce trece vi realiza ca aspectul economic aberant cu preturi ce le depasesc pe cele vest europene este doar unul dintre cele si mai anormale ale Romaniei. Vei realiza ca ai pleca nu doar pentru azil economic, ci poate si pentru un azil politic sui-generis :). Batraneste iti spun...daca ai posibilitatea si nu crezi ca poti lupta cu morile de vant, pleaca, fii fericit :). Eu mi-o iau pe Rosinanta cu Sancho alaturi si...chaaaarge! Diliu, nu-i asa :))))
Mario



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...