comentarii

dialog intre copil vant si frunza vesteda


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
Draga Shtevia - de Lady Allia la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Un inger si un elf...)
...pierduta intre pete de culoare, intre alb-negru, intre melodii fara ritm si tablouri fara esente...ca si cand viata ar fi facut o gluma cantand pentru un om care nu aude si pictand pentru un om care nu vede......am invatat ca...imi place sa visez mereu...pierd clipe intregi cu ochii larg deschisi...si ma bucur ca stiu ca atunci cand inchid pleoapele pastrez inca visarea intr-o lacrima pe coltul sufletului...ma bucur ca mai stiu visa si mai cred in vise.
...imi plac oamenii...imi place sa cred ca nu exista rautate...imi place sa fac ingerasi in zapada si ma bucur ca un copil cand simt primii fulgi atingandu-mi obrazul...
...ador Craciunul...luminitele care palpaie jucaus pe bradulet, globurile in care imi place sa imi scald ochii, colinzile, focul care palpaie si daca as putea nu as lasa atmosfera de caldura, de liniste si iubire magica din serile de Craciun sa plece niciodata...le-as pastra mereu...
...imi place sa rad...imi place sa glumesc mult...imi place sa vad oameni fericiti...sa vad indragostiti pe banca sarutandu-se...imi place sa vad batranei plimbandu-se de mana si privindu-se inca gales...imi place sa zambesc oamenilor...imi place sa ma agat de zambetul lor...imi place sa ma joc cu copii si sa ma murdaresc pana in varful urechilor daca asta ii incanta...si...inainte de toate imi place sa stiu ca sunt fiica elfilor din Padurea Soulmyrth si numele meu este Luthien Galathil...
...iar tu draga mea sa ramai mereu Elful Frunzelor de Verde...din Padurea Ochilor Aurii...si sa traiesti tinand intre pleoape...clipele fericirii si iubirea...iar sufletul sa ti se scalde mereu in bucuria iubirii care nu stie sa ceara...ci doar sa ofere...
...toti vrem sa fim iubiti si toti vrem sa iubim...asta ne implineste...sa daruim un zambet si sa primim altul in schimb, sa strangem o mana si sa ne recompenseze printr-un fior, sa sarutam si sa fim sarutati, sa ne daruim si sa ni se daruiasca, sa simtim ca il respiram pe cel(cea) de langa noi si suntem inspirati de catre el(ea), sa simtim ca pasim cu el(ea) in suflet si suntem purtati de catre el(ea) in suflet...sa simtim ca traim doi in acelasi vis si suflet...asta ne dorim.

Nae saian luume', saesa omentien llea'maelamin...! - A trecut mult timp, ma bucur sa te cunosc draga mea !

................................................................................................

"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
#94173 (raspuns la: #93374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scoala mea - de latu la: 15/12/2005 20:27:54
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Cand am mers eu la scoala generala - era pe vremurile "bune" - mama era gestionara la un magazin alimentar. Unii dintre profesorii mei - inclusiv directorul scolii - primeau zahar, ulei si faina de la noi, in timpuri de criza. Sunt sigur ca n-as fi ramas corijent la nici una din materiile predate de ei, dar ai mei erau incapatanati: Nu si nu, ca trebuie sa invat, si gata. Seara cand veneau de la lucru ma asculta ba unul ba celalalt (din pacate mai mult mama, care era mai exigenta).
Azi le sunt recunoscator.

Copiii mei au fost sub supraveghere din prima zi de scoala, dupa ce sotia mea si cu mine am decis ca ea sa ramana acasa.
Pentru ilaritatea generala: Daca la momentul acela sansele si venitul meu n-ar fi fost mai mari decat ale sotiei, as fi ramas eu acasa.

Numai noi stim cum am razbit cu un salar - care nu era de manager - dar acum copiii sunt mari si merg la facultate si liceu.
Noi nu ne-am cumparat casa si nici primul milion inca n-am reusit sa-l punem de-o parte.
Dar de cate ori discutam despre sacrificiul facut, suntem de acord ca ceea ce am pierdut din punct de vedere financiar, a fost cea mai buna investitie pe care am putut-o face, fiind o investitie in viitorul copiilor nostri.

Copiii cand erau mici, mergeau seara la 20:00 la culcare in afara de vacante, sarbatori si weekend. Nu le-a stricat si nici discutii n-au fost, decat cele care in fiecare familie sunt: "Nu pot sa mai stau 10 Minute, te roooog", etc...

La scolile unde au fost, profesorii au fost - si mai sunt - profesori. Unii mai buni, altii mai putin buni. Pe cativa i-as numi tarabagii, daca as vrea sa le fac complimente.
Au fost ani scolari cand am fost nevoiti sa mergem de doua si chiar de trei ori la scoala pentru a vorbi cu un profesor sau altul, pe unul l-am reclamat la director, mai "sus" n-a fost nevoie.

Desigur ar fi fost mai usor sa ne plangem peste tot de situatia catastrofala a invatamantului, sa dam vina pe televiziune sau sa ne plangem de scolile de stat unde parintii sunt lasati singuri, spre deosebire de scolile private unde orele se tin in numarul prevazut de programa, materia se parcurge cum trebuie si educatia este preluata de pedagogi inegal mai motivati.
Am considerat insa ca nu profesorii ne-au insarcinat cu cresterea copiilor, ci ca noi am facut-o, deci noua ne revine privilegiul de a-i educa dupa cum consideram noi. Contest si acum capacitatea vreunuia dintre profesori - sau altui om de pe pamant - de a-mi educa copiii. De a le largi educatia, da. De a le inlesni accesul spre cultura, da.
Dar bunul simt, comportamentul in societate, etc..., cu siguranta nu.

Libertatea de a critica este indisolubil legata de libertatea de discernamant asupra modului, subiectului si felului de critica. N-am considerat ca am castiga ceva polarizand, aratand cu degetul sau vazandu-ne paushal nedreptatiti, deci ne-am concentrat asupra copiilor nostri, incercand sa surmontam - macar in parte - deficientele sistemului scolar sau deficientele lor - ca nici ai nostri nu-s genii - chiar si atunci cand banii nu ne-au ajuns si pentru concedii.
Copiii nostri nu sunt premianti pe linie, dar ne-au stiut intotdeauna interesati de ceea ce fac ei la scoala, precum si de problemele pe care le au acolo.
Rezultatul este ca putem vorbi despre orice - unele lucruri doar intre femei dupa cum altele doar intre barbati - dar dialogul exista. Iar acesta nu necesita investitii suplimentare, aducand pe de alta parte motivatia si intelegerea necesara pentru scoala si rolul ei ca temelie a viitorului propriu.

A lovi orbeste in jur n-aduce - zic eu - prea mult, discursul peiorativ aduce la fel de putin iar incercarea de a da vina pe toti ceilalti aduce de obicei aprobarea majoritatii auditoriului, dar intr-o forma populista a carei adancime nu trece de spoiala pe care fiecare ne-o aratam reciproc...
Experienta mea imi zice, ca a conlucra cu dascalii si a semnala tarabagiilor ca nu-s pe tarlaua proprie aduce copilului meu infinit mai mult decat nemultumirea mea cu privire la situatii pentru care nu sunt responsabil, dar pe care la fel de putin le pot influenta in vreun fel...
1. se dau: copil. bolnav de - de maan la: 17/12/2005 21:21:51
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
1.
se dau: copil. bolnav de cancer. al meu.
ma preocupa moartea iminenta a copilului, sau cum se trateaza boala?

ai sa zici din prima ca problema-i cancerul si ca rezolvand boala il scapi de moarte.
am sa zic ca problema mea-i de fapt ca odrasla mi-e pe moarte.

2.
se dau: eu. bolnav de sida. copilul meu.
problema-i sida sau moartea ce-mi va lasa copilul orfan si fara sprijin in viata?


Daca in conditiile astea voi reusi sa privesc moartea ca pe un “dat” si sa afirm ca problema-i de fapt mortalitatea atunci voi fi depasit cu mult modul meu actual de-a-ntelege lumea si voi vietui deja in sfere superioare, fiindca daca azi odrasla mea s-ar confrunta cu moartea, numai la “numarul de decese cauzate de cancer intr-o anume perioada de timp” (=mortalitate) nu-mi va sta capul!

Asta ar fi, conceptual, problema medicilor si-a omenirii din care atunci nu-mi voi permite sa fac parte, intrucat in ochii acestei omeniri eu si copilul meu nu suntem decat un numar de dupa virgula, dintr-un tabel cu statstici.

In “rezume”, o fi Moartea ‘un dat’ dar iute devine necaz atunci cand ma priveste-n ochi.
#95700 (raspuns la: #95681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un copil... da... presupune o - de laura_ la: 21/12/2005 10:55:53
(la: "Copiii tai unde sunt?")
Un copil... da... presupune o mare responsabilitate si se "finalizeaza"... cu o bucurie imensa! Spun din auzite... nu trait pe pielea-mi ... sentimentul acesta unic si binecuvantat!
Ma gandesc adesea la postura de mamica.... cum mi-ar sta... ce as simtii... ma uit in juru-mi la prietenele din copilarie... mai toate au unul,doi sau chiar trei copii... sunt fericite si impovarate de griji... le admir pentru curajul si sansa avute....
Imi doresc puiul meu... si ma gandesc putin cu nostalgie... este posibil sa fiu o mamica batrana... demodata... si nu-mi doresc asta....
Analizand situatia la rece...in momentul in care te gandesti sa ai un copil... si se concretizeaza asta... trebuie sa constientizezi si sa fi pregatit pt ce-i mai rau.... dincolo de bucurie si satisfactie...
Apoi... sunt de parere ca... mai conteaza cum si cu cine-l faci.... educatia unui copil isi pune amprenta pe intreaga-i viata... dincolo de hazard... sansa... dupa umila-mi parere asta este foarte important...evident ca si situatia materiala este unul din cele multe "importante"... dar intr-un final... spun ca... a avea un copil... este o binecuvantare cereasca!!!

Ca sa nu mai desfac firu-n patru... am sa raspund la intrebarea cheie a acestei conferinte.... ai mei copii... sper... sunt in viitor! (ca si ai tai draga Andreea)
Mimica e dialogul fara cuvint - de mya la: 21/12/2005 23:05:08
(la: joc)
Mimica e dialogul fara cuvinte.

Ce e lumina?
#96487 (raspuns la: #96294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilul meu nu stiu unde este - de anib la: 25/12/2005 22:28:59
(la: "Copiii tai unde sunt?")
copilul meu nu stiu unde este, daca puteti sa va imaginati asa ceva, foarte dureros.

o cheama ligia codruta pantazi si are 36 de ani, e mariatata si are un baiat de 15 ani, victoras.

acum 3 ani a plecat in romania cu sotul si copilul si de aproape 2 ani nu mai stiu nimic de ea. mi-a cerut bani, ca de obicei, si ultima data nu i-am dat. de atunci nu mai scrie. nici macar nu stiu in ce oras este

ultima data era in alba iulia

cind era bebelus o culcam pe pieptul meu, o iubesc mult de tot dar ea este manipulata de sotul ei, un om fara scrupule

sant mama ...si am fost copil - de MOGECRI la: 31/12/2005 11:37:12
(la: Cu lacrima dorului de mama...)
sant mama ...si am fost copil. cel mai important lucru care o mama poate lasa copiilor ei este...o imagine\amintire buna despre ea insasi.
o mama nu se naste mama, invata meseria asta zi dupa zi, dar daca reuseste sa lase o buna amintire inseamna ca si-a indeplinit misiunea.
mama ta cred ca a facut-o!
Cat mai putem crede? - de Selima la: 05/01/2006 15:09:08
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
Creinta in Dumnezeu este pentru copii un fel de obligatie. A merge cu bunica duminica dimineata intr-un loc numit biserica. Acolo ne vorbeste un nenea imbracat ciudat despre credinta in CEVA. Fapturi inocente cum eram si noi odata nu stiam despre ce este vorba dar ne placeau desnele de pe pereti si linistea aceea pe care o puteam deranja cu un simplu sunet..astfel eram incentrul atentiei pt cateva secunde. Dar nenea imbracat ciudat vorbea mai departe citind dintr-o carte. Apoi, lumea isi misca mana de sus in jos si apoi de la dreapta la stanga in miscari legate si repetate. Bunica spune ca este semnul sfintei cruci. Copilul a invatat ceva nou. Dupa ce observa ca lumea se aseaza linistiti(sau poate nu) la o coada in dreptul acelor neni imbractai ciudat care aveau..aa..da cucea in mana. Dupa ce este surprins de faptul ca i se face acelasi semn pe fumnte su ulei si ii este intinsa crucea pt a fi pupata,copilul ajunge pana la final si acasa.
O intreaba pe bunica despre neni aceeia ciudati si afla ca se numesc preoti si ca ei vorbesc despre Domnul careia ii este incredintata cladirea aceea mare numita biserica. "Dar ce e aceea cruce?" mai intreaba copilul. Aceea este o forma, care este dedicata Domnului, pe care a fost rastignit fiul Domnului.
Copilul deja este uluit. "Cine este acest Domn?", "Cuma adica rastignire?"
sunt intrebarile sale. Astfel copilului ii este povestit viata cunoscuta din biblie si aprobada de biserica a lui Isus Hristos.
Intr-un capsor micut intra o idee noua. Existenta cuiva pe care nimeni nu-l vede (deoarece copilul isi exprimase dorinta de a-l vedea pe acest misterios Domn..si poate i-sa explicat ca nu este fizic alatrui de oamnei ci sufleteste). Dar pana la urma asa este si vantul. Il simti dar nu-l vezi.
Si totusi pe Dumnezeu cum il simti?...prin intamplarile bune care ti-se intampla, prin fericrea si bucuria traita..dar daca se intampla ceva rau? O nenorocire?...aici copilul (care deja a dezvoltat ideea lui Dumnezeu )ajunge sa dea de greu. "Tot Dumnezeu e de vina?"..si aici apare problema.....

Ce sa-i spui copilului?..ca Dumnezeu stabileste viata unei persoane inca dinainte sa se nasca....ca unii au noroc si altii nu?(ce e aia nororc?).........si se ridica multe alte probleme...care ar trebui rezolvate dar...din pacate nu...sunt....nici macar recunoscute ca probleme.....


Astfel, daca atunci cand suntem mici invatam intr-un fel pe de rodt ideea lui Dumnezeu fara sa intelgem de fapt ce este cu acest personaj si ce rol are el in viata noastra si nu numai a noastra.

"Credinta in Dumnezue este o chestiune pe care o inveti cand esti copil si o intelegi o data cu maturitatea"...am auzit eu de la cineva.
S-o inveti cand esti naiv si s-o cunosti cand dai nas cu greutatile vietii?
Intr-un fel este logic. Atunci cand iti este mai greu, dorinta este de a simti un sprijin din spate care sa-ti redea puterea sa continui. Iar aceasta putere,oricum s-ar manifesta ea, este venita de la Dumnezeu.
Foarte frumos.....cerdinta in ceva superior oamneilor, o putere care ajuta si pentru a-L sau ajutor nu trebuie de cat sa crezi si sa te rogi. Dar atunci cei care nu se roaga pentru bine si nu sunt pedepsiti decat foarte tarziu sau niciodata..acel ajutor de unde provine. (Intr-o varianta mai simpla,aici copilului ii este povestit de diavol)
In fond asa cum se crede in Dumnezeu, exista credinta si in divalo, bineinteles acesta din urma nu este adorat sau venerat(scopul meu aici nu este de a vorbi despre credinte sataniste).


Astfel, ce sa iti inchipui.....de cat ca da, poate exista o putere mai mare de cat cea a oamneilor si a mintii umane, dar din pacate aceasta putere este atat pozitiva cat si negativa.........

Concluzie:-a mea personala- credeti in Dumnezeu numai daca simtiti si in cazul in care nu simtiti dar ati dori sa credeti, cautati ceva ce sa va dovedeasca/motiveze credinta..cereti ajutor si poate candvva veni..daca nu va veni nu inseamna ca Dumnezeu nu exista(acuma imi dau seama ca exista si o problema de existenta!)....oricum...ar fi pacat pentru uniiica pana la urma Dumnezeu sa fie la fel de adevarat ca Mos Craciun.....iar pentru cei care nu cerd si nu vor absolut deloc sa creada, macar sa nu-i batjocoreeasca pe cei acre cred, pentru ca pana la urma prea multa lume crede pentru ca nici macar un gram din toata istoria existentei sa nu fie adevarata.......
Nu doar dialogul este pierdu - de just_a_tired_man la: 11/01/2006 14:49:32
(la: Despre Vulgaritate)
Nu doar dialogul este pierdut......ANUNTZ: s-a pierdut ratiunea, bunul-simt!. Gasitorului o sa i se ofere recompensa : UN SUT IN FUND..... pardon "UP IN THE ASS" (ca tot ne americanizam....)

Toti suntem pierdutzi..... crezi ca vei reusi tu sa schimbi ceva? Sau eu? Sa fim seriosi.... oricum, schimbarea pe care am putea-o face e acolo, printre "ei", nu in fata PC-ului.

"Fellow creators the Creator seeks/Those who write new values on new tabloids." Friedrich Nietzche
#99578 (raspuns la: #99518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si... - de Intruder la: 11/01/2006 21:58:45
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
dintr-atatia useri mari
unii de treaba
altii cu har
dintr-atatia useri mici
mai gangavi
sau mai peltici
numai eu rasar mai rau
dintr-atatia. prin ce har
nimerit-am asadar?

eram prea naiv pe-atunci...

cam pe cand iarba-ncoltea
am intrat in cafenea
si-am cerut si eu cafea...
am baut,
am mai cerut
mai citeam,
mai sorbeam
din lichidul amarui
eu, un melc natang si sui
culegeam ca sa-nteleg
alte ierburi si alti melci...

era bine, era umbra
ba, faceam si cate-o tumba...

*

tot asa o data, iar
intr-o zi din calendar
am dat si de alti pitici;
se dadeau voinici pe-aici...
se-odihneau pe-o buturuga
si mancau toti dintr-o gluga
frunze ude
nuci si dude
castraveti, alune, mei...
si mancam si eu cu ei.

vezi, atunci mi-a dat prin gand
ca sunt doar un melc plapand
nici ei nu erau mai breji
toti pitici dar toti viteji
...m-am lipit si eu de ei
mai obraznic
mai infipt
mai timid in sinea mea
m-am tinut de cafenea...
si am scris si am tot scris
toate le gasiti pe-aici...

coarnele nu ti de frang
nici cel drept
nici cel stang
chiar de esti un melc natang
mai voinic sau mai plapand
nu te-atinge
vantul, ploaia
nu te frige
nici cafeaua
nimeni nu rade de tine
chiar daca nu scrii prea bine;
scrie deci! cum a tot spus
prietenul vostru, ''Intrus''...

(sfarsitul actului I)
_____________________________________
semper idem
#99749 (raspuns la: #99748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e "Idei in Dialog"? Eu nu - de Honey in the Sunshine la: 13/01/2006 15:26:09
(la: cea mai buna revista de cultura din Romania)
Cum e "Idei in Dialog"? Eu nu sunt in Romania si ma intrebam daca revista lui Patapievici merita un abonament international.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
problema este ca copilul din - de Daniel Racovitan la: 19/01/2006 14:51:46
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
problema este ca copilul din poza nu era mort, iar fotograful nu l-a ajutat in nici un fel.

probabil ca de-aia s-a sinucis ulterior.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#101098 (raspuns la: #100913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Luiza - de Andre29 la: 19/01/2006 21:32:39
(la: Tehnici de resemnare)
Luiza, se vede ca te doare si ca suferi... durerea este normala insa imi pun si iti pun cateva intrebari... gandeste-te la ele, desi sunt sigura ca ai facut-o pana acum... insa cu obiectivitate... priveste-te 'din afara' sa zicem si vezi la ce raspunsuri ajungi, oricum faptul ca ai scris si ai impartasit din ridurile sufletului tau e un pas spre vindecare.
timpul mi-a aratat ca omul pe care l-am iubit atat de profund era doar o imagine de moment,produsa de mintea mea firava esti sigura ca asta crezi? pentru ca din comentariile tale reiese ca inca iti mai doresti acea persoana... daca ti-ai dat seama ca in realitate nu e ceea ce credeai ca este... cum de poti sa il mai doresti?


trecerii implacabile a timpului,el ne-a schimbat,ne-a amagit cu momente frumoase,ne-a omorat pe dinauntru,ne-a prefacut in scrum... oare timpul e cel care ne schimba... nu sunt alegerile noastre una dupa alta cele care au consecinte? suntem elemente pasive in viata noastra si ne lasam dusi ca frunza in vant? Ceva de genul 'ce caut eu in viata mea'?


nu dau vina decat pe mine depinde pentru ce dai vina pe tine... ca ai gresit.. ca ai crezut... ca ai fost parasita inainte sa apuci sa parasesti....fiecare raspuns ne duce la alta raspantie...a gresi este intr-adevar omeneste, doar acceptand ca si noi putem gresi putem sa mergem mai departe, fara insa a ne invinovati. Important este ce invatam din greseli. Aceasta ti-o spun din experienta personala. Nu mi-a folosit la nimic (mi-am dat seama mult mai tarziu de asta) ca m-am invinovatit pentru un lucru din trecutul meu... dupa ani am vazut cat de mult m-am insingurat si inca lupt cu efectele acelui tip de gandire.


moartea este o solutie te contrazic, moartea este o certitudine... vezi si alta conferinta pe cafenea (Pentru fiecare problema exista o solutie)


nu ma pot desprinde,nu ma pot detasa ai incercat sa-ti explici de ce rezisti, de ce nu poti lasa trecutul in urma?


Iti doresc sa te regasesti, sa iti dai seama ca puterea de a merge se afla in tine, nu in el, in parinti, in ceilalti. Doar in tine... si sa ai si puterea de a te cauta.... O sa gasesti cu singuranta o noua 'Luiza' mai puternica. Nu pierde insa stropul de visare, incredere, speranta care adauga magie relatiilor.




________
"Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit este cea mai teribilă sărăcie." - Maica Tereza
#101220 (raspuns la: #101093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul - de thebrightside la: 20/01/2006 13:17:04
(la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
E cel mai important, din punctul meu de vedere. Iar daca tu nu esti 'intreaga' (implinita), se repercuteaza asupra lui. Asta e primul motiv care trebuie sa te faca sa te hotaresti ce e mai bine pentru voi doi.
Nu inteleg de ce esti cu sotul tau? Ai mentionat doar mila, iar daca asta e tot ce simti pentru el, te deplang.
Vad ca tot afirmi "mama spune" "el spune"..Nimeni nu trebuie sa iti spuna CUM/CU CINE/UNDE sa iti traiesti viata. Doar tu trebuie sa decizi, avand in vedere, in primul rand, ceea mai bine pentru cea mica. Repet - ea e cea mai importanta! Sa nu intelegi ca ce este mai bine pentru ea e o situatia materiala buna! Unui copil trebuie sa ii oferi in primul rand dragoste, apoi altceva. Cred eu.
Ai doua variante:
1. Ramai cu sotul tau si accepti lucrurile asa cum sunt. Te mobilizezi si iti cauti de munca sau incepi o facultate prin cursuri la distanta.
Nu ai energie? Astea sunt minciuni pe care ti le spui singura, ca sa poti ramane in starea asta de lancezeala in care te-ai complacut in ultima vreme.
Increderea vine din realizarile noastre. De unde sa ai incredere, daca toata ziua stai in casa si nu faci nimic concret? Iesi, cauta, du-te la interviuri. Si in fiecare seara sune-ti ca ai facut ceva bun pentru tine si mergi in directia care trebuie! De acolo iti iei increderea.
2. Pleaca fara a te uita inapoi. Daca nu il iubesti pe acest barbat si nu te multumeste nimic din ce te inconjoara, n-ai ce cauta acolo.
Te gandesti ca iti va fi greu?! Intotdeauna este asa. Nici unuia dintre noi nu-i e usor. Totul e sa vrei! Odata ce ai facut primul pas, restul merge de la sine si daca nu merge cum ai fi vrut - te adaptezi!
Si tu si cea mica meritati sa fiti fericite! Nu uita asta nici o clipa.

Daca am fost cam dura pe alocuri, te rog sa ma ierti. Intentionez doar sa te ajut, nimic altceva.

Pertinent comentariul referitor la nick-ul tau! Schimba-l! Tu trebuie sa iesi din starea asta, nu sa o agravezi!
Eu mi-am pus numele de "brightside" cand eram intr-o stare groaznica de spirit. Si m-a ajutat. Cand alunecam in partea intunecat, imi aminteam ca trebuie sa zambesc, sa vad partea buna a lucrurilor.

TE ROG SA NU INTELEGI CA ACESTEA SUNT SOLUTIILE LA PROBLEMA TA! PT CA SUNT DOAR SUGESTII.

Mult noroc!
catre un copil jignit - de catalint la: 27/01/2006 11:10:15
(la: De ce te urasc)
Nimic nu e mai trist decat oamenii care pur si simplu nu inteleg...
De exemplu prietenul nostru care te trimite la psi. Gandurile mele vis-a-vis de el au o finalitate , se sparg si ricoseaza in platosa lui de intoleranta si autosuficienta.
Ce e frumos in ceea ce simti - si sigur nu are nici o legatura cu ura in sine - e ca iti da un aer bosumflat , de " copil jignit ".
Pavese are o istorioara simpatica in care un pusti de 10-12 ani isi surprinde sora mai mare facand dragoste cu iubitul ei si , neintelegand sensul actului , incearca sa-l omoare pe "impertinent".
Tu esti acest " copil jignit " , care uraste pentru ca nu poate sa-si iubeasca propria inocenta . Se transforma din inocent in criminal , zbatandu-se intre o realitate pe care nu o intelege si o puritate pe care nu o vrea.
Iarta-ma ca o spun , dar " tradarea " iubitului tau este ecoul inocentei tale care inca nu vrea sa moara.
Sau poate bat eu campii..... ;)
Bafta
catre un copil jignit - de catalint la: 27/01/2006 11:18:58
(la: De ce te urasc)
Nimic nu e mai trist decat oamenii care pur si simplu nu inteleg...
De exemplu prietenul nostru care te trimite la psi. Gandurile mele vis-a-vis de el au o finalitate , se sparg si ricoseaza in platosa lui de intoleranta si autosuficienta.
Ce e frumos in ceea ce simti - si sigur nu are nici o legatura cu ura in sine - e ca iti da un aer bosumflat , de " copil jignit ".
Pavese are o istorioara simpatica in care un pusti de 10-12 ani isi surprinde sora mai mare facand dragoste cu iubitul ei si , neintelegand sensul actului , incearca sa-l omoare pe amorez .
Tu esti acest " copil jignit " , care uraste pentru ca nu poate sa-si iubeasca propria inocenta . Se transforma din inocent in criminal , zbatandu-se intre o realitate pe care nu o intelege si o puritate pe care nu o vrea.
Iarta-ma ca o spun , dar " tradarea " iubitului tau este ecoul inocentei tale , care inca nu vrea sa moara.
Sau poate bat eu campii..... ;)
Bafta
lui gabi.boldis - de newmann la: 31/01/2006 12:18:13
(la: Va fi sau nu va fi)
"relatia omului cu divinitatea este ciclica¨"
adica vine si pleaca si iara vine si iara pleaca?se poate.unii oameni se desprind de divinitate,urmare întîmplarilor pamîntesti.tot ele îi aduc înapoi în apropierea ei.daca la asta v-ati referit numind-o ciclica.

oameni de genul acesta îi consider instabili în crezul lor.frunze în vînt.religiosul îl considerati sinonim cu crezul?va referiti,prin întrebarea adusa în discutie la "va fi un an în care omul îsi va descoperi crezul sau nu?".sau pur si simplu daca "va fi un an în care omul îsi va manifesta religiozitatea prin multitudine de actiuni cu diverse consecvente".este religiosul împrejurul bisericii adus în discutie sau cel din rîndul maselor,care are usor posibilitatea de a cade pe latura fanatismului?

astept cu interes continuarea dialogului.multumesc.

*****
"În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. " - Petre Tutea, Cugetari
#103156 (raspuns la: #103020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dialog cu tine insuti - de cezarok2 la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Un adolescent)
Nu vreau sa-ti dau consultatii psihologice,hai sa fim mai realisti.
Pune-te in situatia mamei.
Faptul ca va crescut singura ,imagineaza-ti ce greu ia fost.De aceea pune accentul pe munca si bani cand se refera la viitorul tau.Trebuind sa fie si mama si tata pt. voi,sa munceasca pt. bani cat 2,nu mai are rabdarea necesara sa asculte parerea sau dorinta ta. STIE ca numai prin munca poti razbate (si functie de fiecare ,asta inseamna ori numai supravietuire ,ori performanta si realizare).De aceea te indeamna sa inveti ,sa ai o viata mai usoara decat a avut-o ea.Poate nu are nici timp ,nici putere si poate nici nu stie sa-ti dea sfaturi referitoare la perioada prin care treci.Nici cu fratele tau nu a facut-o si de aceea el este asa morocanos.Nici el nu a facut ce si-a dorit cu viata lui,poate nu a putut mai mult,dar nici nu a avut sprijinul moral dat de un parinte ,la momentul respectiv.
Mama ta stie doar ca trebiue sa te intretina pana iesi pe salariu si depinde numai de tine la ce nivel te vei situa.

As dori, daca nu-ti cer prea mult ,sa-mi spui in ce zodie sunteti nascuti tu si mama ta.Nu sunt astrolog,dar am o carte super tare si mie mi s-au adeverit chestiile importante din viata,asa cum scrie acolo (exp.: anul cand am avut copilul, anul cand mi-a murit tatal,s.a.).Asa ca am destula incredere in acel zodiac.Daca vrei am sa ma documentez pentru tine .

Eu cred ca nu esti mandru, increzut si narcisist,deoarece un astfel de om NU POATE RECUNOASTE CA NU E MULTUMIT de el (vezi definitiile cuvintelor in www.dexonline.ro).
Cred ca esti foarte sensibil ,ai nevoie de multa dragoste manifestata,iar cheful de cearta cu mama ta e normal la varsta adolescentei,cand incepi sa ai propriile pareri care difera de cele ale ei.Ea te iubeste dar datorita greutatilor vietii a devenit aspra si nu-si mai exteriorizeaza sentimentele.Incearca intr-un moment de calm,acasa,la o cafea,sambata dimineata,sa vorbesti cu ea.Spune-i ,neaparat pe un ton calm si cald,fara urma de repros,intr-un fel neajutorat (calca-ti pe mandria de care te acuzi singur ),ca ti se pare ca o s-o dai in bara,ca ai sentimentul ca totul se naruie in jur din cauza tensiunii in care esti stiind ce te asteapta,cu examene grele la care nu stii daca faci fata.Adu in discutie ca stii cat s-a chinuit ea,intreab-o chiar cum a reusit sa faca fata.Sigur va gasi cuvintele care vor lega o punte intre voi,daca o vei provoca asa.La ea ,a avea intotdeauna dreptate e o deformare si profenionala(lucrand cu copii,si voi pentru ea sunte-ti copii indiferent de varsta) si sociala(ne mai avand sot cu care sa se sfatuiasca,a trebuit sa ia singura deciziile).
Pentru binele tau,TU TREBUIE sa ai o discutie cu tine insuti. Suna banal dar:"ce vrei sa te faci cand vei fii mare?".Gandeste-te bine ce vrei ,ce-ti doresti,apoi vezi cam cum se traieste dintr-un salariu in acel domeniu (ia in calcul ca poate nu vei fi AS in meserie), cat de greu/usor gasesti un serviciu de acel gen (in cazul tau daca iti place ,Automatica e super OK.).
Sper ca vei avea rabdare sa citesti si nu uita,spune-mi zodiile voaste.
Succes.
bright - de M a o la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
te contrazici putin singura: "Eu vorbeam despre o anumita categorie de persoane din GENERATIA mea, nu despre TOATA generatia, nu despre POPOR!"
iar apoi:"Iar pe politicieni, TU ii votezi! Esti partas la tot ceea ce intreprind!"
Pai tot prostimea hotaraste, pentru ca e multi! Nu-mi spune ca ai fi votat Vanghelie cu pregatirea ta! Si totusi, el a iesit, pentru ca a cucerit multimea.
ONG-urile sunt ca si inexistente daca nu au suport politic, iar cele care au, si deci au ceva de spus, reprezinta interese de partid sau personale.
Becali e mic copil pe langa Mihai Viteazu in ce priveste hotia: Pai asta (Misu Caftangiu') s-a imprumutat de la boierii vremii sa-si cumpere coroana, iar dupa ce "s-a ajuns" i-a rasplatit la gramada, omorandu-i pe toti! Da, da, stiu sloganul "erau vicleni, rai si sugeau poporu'". Pe dracu'!
De acord cu tine cad te intrebi de Tepes, cu toate ca nici asta nu a fost in toate mintile: Romanii nu au functionat bine decat sub dictatura, maximele de bunastare fiind atinse, paradoxal, sub dictatori recunoscuti: Stefan cel Mare (nu ma duc chiar la Burebista), Tepes, Carol1, Ceausecu (1970)
Asa stand lucrurile (din punctual meu de vedere) si nevazand nici o tendinta de redresare (statisticile actuale sunt, desigur, prelucrate de putere in vederea manipularii in continuare a prostimii), cum as putea sa-i condamn pe cei care, vazand ca se lupta cu morile de vant, isi cauta bunastarea aiurea?

“Omul normal e nebun intr-o tara a nebunilor”


___________________________
Ei sunt crestini pentru orez!
(Mao Tze-Dung)
#103519 (raspuns la: #103503) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...