comentarii

dialog intre doua randunici la venirea toamnei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Venirea toamnei - de gabi la: 23/10/2003 05:16:10
(la: A venit toamna...)
imi inspira, printre altele, cosmarul c-asi putea fi eu mistretul! (:
Traiesti in Franta?
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Fecioara.....LMC - de mirelavus la: 16/09/2004 22:01:20
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Hey LMC, esti cumva zodia fecioarei? La multi ani! Sa ne traiesti!
Am tras concluzia bazata pe urmatorul citat:
"Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei."

Tomorrow Never Dies!
#22550 (raspuns la: #22392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Discutii - de Adrian Marchidann la: 16/10/2004 10:49:54
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
"Pe cafenea trei topici duc la conflict: istoria, religia si politica....
Aici in UK este recunoscut ca cele trei topici aduc conflict si sint ocolite."

Sunt ocolite daca vrei sa ramai prieten cu cei cu care nu ai ceva in comun in nici unul din domenii. Ele duc la certuri pentru ca ele au la baza o dogma ori credinta oarba insensibile la ratiune ori bun simt.

Platon avea dreptate cand spunea ca nu poate exista dialog intre doua persoane. Daca suntem de acord, ce rost are sa mai discutam? Daca nu suntem de acord, iarasi, ce rost are sa mai discutam?

Cu toate acestea, intr-o cafenea in care nu exista discutii aprinse care iti cresc pulsul si tensiunea te ia cu somn. Mai bine te duci la culcare.
#25257 (raspuns la: #25213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
« sa discute ce vrea mushchii lor » - de Dinu Lazar la: 07/10/2006 09:36:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"La ce bun o imagine imprimata daca nu e de vanzare?
Si chiar daca e…"

Eu nu cred in bunul simt si in cultura creatorului.
Cel putin nu la noi.
Am vazut nenumarati toarashi preocupati de imagine pe Dimbovitza,
care au dat cu bita in balta producind albume, concepte, chestii care
sa se vinda, ca artistu` impartial care ca tot omu` isi cauta cu disperare
nivelul de incompetentza de unde nu mai poate face nimic.
Cel putin, nimic bun.
In mod normal, as crede in ce ar face un numar de galeristi, critici
de arta, curatori, oameni cu simt plastic, editori, in realizarea interfetei
unei opere, adica unu` sa stea sa creeze si altii mai de specialitate
sa se ocupe de cele necesare mai departe, daca si cind este cazul,
daca si cind ala de face imaginea ajunge la un nivel de comunicare
suficient ca sa sparga gheata.
Din pacate, ce editori, curatori, critici, mai exista pe la noi, sunt in gasti
bine definite si categoric cel putin ca artist esti un jeg daca nu dai
acatiste gedesiste sau daca nu injuri regimu` comunist sau daca nu
ilustrezi pe de-a moaca chestii dilemiste sau daca nu ai o idee in
dialog, hai doua.
Asa ca am vazut chestii discutabile promovate de ciracii momentului,
si chestii si mai discutabile promovate de artistii care este.
Pe de alta parte, sunt o duzina sau doua de fotografi romani exceptionali,
de inalta clasa, pe care nu ii vede nici dracu` si care nu apuca niciodata
un sfantz de la mama cultura bucuresteana si pe care nu ii intreaba
nimeni de sanatate la achizitiile facute de muzeul de arta contemporana
la sectia de sanchi fotografie.
Gasim acolo insa nume cu opere de tot risu`.
Asa ca stam si nedistram, e mai tare ca la circu` Krutzchi, unii mai
fac poze mari si merg mai departe ei cu ei, si altii sug banu` si succesu`
cu opere care nu cred sa ramina in timp.
Pina la urma, e tot o chestie de relatii, pile si shmenuri.
Io pina nu o sa vad la Parlament o expozitie cu o suta de poze
de 4x5 m facute de domnul Pavalache, de exemplu, sau un album de mare lux, o sa tot cred ca ceva e in neregula pe acilea.
#149945 (raspuns la: #149880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex si irma - de Guinevere la: 15/11/2006 01:06:10
(la: The Ball Room)
Cam speriosi gratiosii, nu ca lordu'. :oP (gratiosilor!)

Hai sa-i ademenim c-o rochie verde-spanac organic, ca inca-i vad sovaitori? :o)
Pe mine ma tenta o buruienoasa de padure cafenie inchis, cu franjuri a la charleston pan' la genunchi si doua randunele la bretele. Sau la palarie, ca sa seman cu Asterix! :o)

Irma: dupa cum vezi, nevinovati bocancii tai... :o)))

Just turn left at Greenland...
#157261 (raspuns la: #157246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri - de alex andra la: 20/11/2006 10:52:44
(la: Jurnal de bord (1))
Pe mine ma nelinistete propria-mi prostie in raport cu timpul. Mereu astept sa treaca, sa se intample minunea din viitor, uitand ca de fapt imi trece timpul.:(

Cum, oare, ne-am putea impiedica sa fim tristi? Ar trebui?
Nu cred ca am putea sa oprim tristetea, asa cum nu putem opri venirea toamnei. Si nici nu cred ca ar trebui. Eu gasesc o anumita voluptate in tristete. Un soi de catharsis care ma face sa suport mai usor veselia goala, ironia la limita sarcasmului, vidul, indiferenta... Nu stiu daca are sens ce spun ...

Lost without music in a world of noises
#158300 (raspuns la: #158295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri ma face sa ma gandes - de pitic blond la: 11/01/2007 20:37:24
(la: CEL MAI INEDIT NICK DE PE CAFENEA)
cri cri ma face sa ma gandesc la noptile prea scurte de vara in care ma uit la caleea lactee si ascult...venirea toamnei
cri cri ...ma face sa ma ga - de pitic blond la: 11/01/2007 20:37:24
(la: CEL MAI INEDIT NICK DE PE CAFENEA)
cri cri ...ma face sa ma gandesc la noptile prea scurte de vara in care ma uit la caleea lactee si ascult...venirea toamnei
maan - de anisia la: 25/01/2007 16:32:44
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
draga mea,

reactia ta o gasesc nefondata si nepotrivita. intrebarea mea nu s-a vrut deloc o interpretare a gandurilor tale, ci o invitatie la dialog pe tema "e gandul alunecos o infidelitate sau nu?". un dialog intre doua persoane, pe net.

te rog sa ma crezi ca ma surprinde raspunsul tau. din doua motive. unul pentru ca te contrazici. mai deunazi afirmai intr-un comentariu ca nu iei drept afront personal intrebarile care ti se pun de catre oameni care nu-ti impartasesc ideile, iar acum rastalmacesti dupa propria voie o simpla intrebare, acuzandu-ma pe nedrept de chestiuni pe care nici macar nu le-am gandit. hm...
iar al doilea, pentru ca traiam cu impresia ca esti printre putinele persoane de aici, de pe cafenea, cu care se poate discuta fara sa caute rastalmaciri si fara sa se revolte nefondat. sunt putin dezamagita.

nu e treaba mea de-a ce te joci si cu cine te joci. ca de falfait din gene, nu esti singura care falfaie. si nu e picky singurul caruia i-ai raspuns la comentariile-joaca. dar e treaba mea cand vii, tocmai tu, sa ma acuzi pe mine ca sunt prea pretina cu intrusu? haha, hai ca ai fost haioasa! pai oare nu te jucasi cu el la fel de mult ca si mine cu 'mnealui, colea pe cafenea? hai sa fim serioase, stimata doamna. ma amuzi, serios!

am sa iau acest afront personal al dumitale ca pe o iesire datorata pripirii. si am sa trec cu vederea. am sa te rog insa, dupa ce te linistesti putin, sa recitesti intrebarea mea initiala si sa recunosti in ea invitatia la dialog. pentru ca tocmai pe aceasta ai omis-o, in graba ta.

anisia
___________________________________________________________
daca vrei sa-mi incalci pantofii, trebuie sa inveti sa mergi pe tocuri...
#171180 (raspuns la: #171124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Latu - de Bitterdream la: 10/10/2007 13:06:53
(la: Neterminată alburie, duioasă...)
Incantatoare zile si cuvinte. Aleg sa nu va plictisesc, in speranta mentinerii intacte a placerii conversatiei.
Cu voia Domnului Picky, mult-rabdatoarea noastra gazda, imi voi permite sa va mai povestesc din cand in cand, despre venirea toamnei si sarbatorile orasului, asa cum au devenit ele. Dar mai mult despre venirea toamnei.

Domnule...:)
#242388 (raspuns la: #242369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 04/11/2007 22:09:45 Modificat la: 04/11/2007 22:11:16
(la: Fara cuvinte)
Platitudinea versurilor aruncate in salon, este secundara. Ea - platitudinea - isi are radacinile in imposibilitatea traducerii unor autori/lucrari dintr-o alta cultura cu o alta mentalitate, o traducere bazata pe interpretarea traducatorului si pe perceptia unui public dintr-un alt colt de lume. Un exemplu paralel la un nivel asemanator celui al "testului" ar fi incercarea de a traduce intr-o limba asiatica bancul cu geto-dacii. ("Stii bancul?", "Nu", "Geto, d'aci nu mai pleci! - Haaahahahahaa.").

Mult mai interesanta mi se pare insa discutia pe marginea "testului" de un deosebit rafinament, infiripata intre doua suflete urgisite, care se intretin despre valori literare, critici, inteligenta si legitimitate.
Victima autoare scrie:
...atunci cum pot eu...o biata scolera sa postez pe acest site in care indiferent de genialitatea mesajului unei poezii...ea nu este acceptata ca atare.
Raspunsul victimei cititoare musteste de proprie experienta amara si cavalerism protector: Nu-i lasa sa puna stapanire pe mintea ta. Cantale in struna... poate asa peste noapte vei deveni favorita.
Ceea ce urmeaza, este dialogul a doua valori care s-au gasit, brazdat de intelegere, reciprocitate si armonia acordului in spiritul lui "greutatzile ne uneste".

Draga victima autoare.
Mult mi-as fi dorit sa citesc versuri cand am intrat pe conferinta dumitale. N-am avut norocul, iar dorintza-ti de a face ratiunea sa triumfe supunandu-ne la un asa-zis test, nu e nici macar originala.
Argumentul dumitale: "pe acest site in care indiferent de genialitatea mesajului unei poezii...ea nu este acceptata ca atare" presupune a) ca dumneata ai fi in stare sa recunosti geniul si eu nu, precum si b) sugestia, ca genialele dumitale texte n-ar avea nici o shansa de a fi apreciate, desi sunt cel putin la fel de bune ca cele despre care altii au scris ca le-au placut.

M-am gandit ca ar fi bine sa stii asta inainte de a termina scoala, nu de alta, dar laudatorii te ajuta mai putin decat cei care te critica, pentru ca ultimii pot fi intelectualiceste mai saraci decat dumneata, dar sa aibe interesul sa-ti faca nemeritate complimente in dorinta de a se alatura unor discutii pentru care danshii n-au gasit suport.
Nu: Nu ma refer la constelatii virtuale, ci la cele din realitate.
cip-cirip, cip-cirip - de cosmacpan la: 01/12/2008 00:16:46
(la: MOS NICOLAE)
doua randunici,
patru mari si patru mici
si-au facut cuibul lor

bobul bun ici in ulcica
iar cel rau in gushulica...
bobul da lut, si paiul de fir
sa faca oua cu/sub patrafir

Mosule ca tanar esti,
cu bomboane te-ndulcesti...
(io-s bomboana a mai mica
nu cata ca is peltica
de la Rica-am invatat
rau-ratzusca am cantat)
#367565 (raspuns la: #367558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sper ca e la mishto - de irma la: 05/02/2009 22:05:01
(la: Vis Inertiae)
pt ca suna ca un dialog intre doua "blonde" :)))
GV - de monte_oro la: 28/11/2010 11:37:09
(la: Aleea scriitorilor :)))
well... tot la cavouri ma gandeam si eu... dar am luat-o ca pe-o ironie-gluma pornita de la un dialog pe doua idei diferite, de fapt, nu m-am dus chiar la asa esenta axiologica..;)
#584519 (raspuns la: #584510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 20/04/2011 19:59:47
(la: svfdvbfd bgfv )
e un dialog intre doua personaje, un el si-o ea, sau cum?
anadaria - de nyx la: 03/05/2011 17:49:51
(la: adevaruri si legende despre NLP)
genul asta de interactiune poate avea loc in schimburile palide si irelevante dintre doua fiinte.
ce ma fac daca imi se vorbeste despre adevarul absolut?
tin o prelegere despre minciuna universala?
bag sama ca aici ma aduce exemplul tau.
moment in care nu am dialog ci doua minunate monologuri.
#611455 (raspuns la: #611450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lia - de INSULA ALTUIA la: 04/09/2011 21:30:15
(la: Letiţia)
am vrut sa fac o paralela intre venirea toamnei si bucuria ei colorata:))))

Multumesc frumos Lia,no dara noapte buna!
#619844 (raspuns la: #619841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de monte_oro la: 13/04/2012 14:36:20
(la: Pașteți fericiți !)
in continaure...vorbim de doua planuri diferite...Asimetria esentiala a universului si a vietii..n-are legatura cu necesitatea logicii comunicarii intre doua persoane intru bunul lor dialog...Apoi...asimetria e una...dar haosul...unui dialog cu doua limbaje si doua logici...e cu totul altceva..;) Incepi tu... noah..ca tu te-ai grozavit ca ejti greco-catolica..:))
#631701 (raspuns la: #631698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...