comentarii

dialog intre izvor si stanca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Imaginea si dialogul - de kradu la: 30/06/2004 07:58:01
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
L-a inceput m-a impresionat dialogul! Simbolic, filozofic, marunt si mare facut cel putin prin traducere in partea cea mai superioara a limbi Romane!
Peste dialog aruncate uneori in contrast permanent imagini de o claritate pura (cristal clear) obiecte conturate in suvitele de apa!
(Obiectele erau de fapt gunoaie obiecte personale de altfel un fel de natura moarta in ratare inocenta cu contrast de nou si rugina, la o apa curata ce le spala de curatenie pentru a le da, o stralucire uda?!!!!)
Felicitari pentru dialogul/ imaginar...dinisor - DESTIN, - de Denysa la: 12/09/2004 07:26:08
(la: Despre prietenie)
Urmaresc de ceva timp si chiar am avut o unda de regret ca s-a intrerupt acel dialog/imaginar.

Au fost cateva interventii poate mai putin inspirate,ce nu se inscriu in tema.

Prietenia ca tema in discutie actuala si de dezbatut...

Fiind mai noua pe acest forum ma multumesc sa privesc pentru inceput.

Felicitari dinisor pentru tematica si dialog cu DESTIN ce se pare ca isi "joaca"bine rolul.

#21847 (raspuns la: #21736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt carapiscum - de Adrian Marchidann la: 12/10/2004 16:57:41
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"spre deosebire de stiinta, care-si remodeleaza si-si schimba haina de ori de cate ori se mai descopera ceva nou, in lumea crestina (si nu numai) haina a ramas oarecum aceeasi, doar pe alocuri intamplandu-se sa mai trebuiasca peticita."

Daca conceptele religioase nu se schimba este pentru ca cei ce le pun la indoiala sunt excomunicati ori discriminati pe fata de catre comunitatea religioasa. Fixitatea ideilor religioase este punctul slab al oricarei religii.

Un om de stiinta din Madagascar intelege ce spune unul din Rusia ori SUA pentru ca au un limbaj comun si pot dialoga. Asa dupa cum otelul flexibil este superior fontei rigide, stiinta, prin flexibilitate si adaptabilitate, este superioara oricarei religii inghetate la nivelul epocii in care a fost conceputa.

In religie deoarece nu exista premise comune, dialogul este doar la suprafata, iar disputele de idei ori sunt ascunse ori manifeste ca separarea in secte ori razboaie religioase. De fapt, la inceputurile sale, cresitnismul nu a fost decat o secta izvorata dintr-un conflict de idei.

"La urma urmelor si teologia este tot o stiinta"

Teologia este o suma de concepte religioase dar nu o stiinta in adevaratul sens al cuvantului, caracterizata pe testarea fiecarei ipoteze. In teologie, ipoteza este ridicata la rang de concluzie, fara ca cel ce o emite sa se invredniceasca a o demonstreza.
#24830 (raspuns la: #24607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
speranta unui dialog intre generatii - de andrei p la: 26/10/2004 11:29:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.


#26243 (raspuns la: #26141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Izvorul Nopţii - de (anonim) la: 31/10/2004 12:30:58
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Izvorul noptii



L. Blaga a trait intre anii 1895-1961 si a fost unul dintre cei mai mari poeti care inbina armoniaos in opera sa filosifia si literatura. Geneza poeziei face parte din volumul de versuri al poetului ‘Poemele luminii’ publicat in 1919. L.Blaga considera ca iubirea repr. o cale de cunoastere, de descifrare a tainelor universului. In poezia sa ‘lumina’ este sinonim cu ‘cunoasterea’. Ca gen apartine genului liric,ca specie este o idila. Tema o constituie iubirea vazuta ca o cale de cunoastere.titlul se constituie intr-o metafora revelatorie care sugereaza ‘ochii negrii ai iubitei’. Izvorul de fapt un sent. de iubire pe care-l traieste poetul.
Op.lirica este opera in care autorul isi exprima direct ideile,sent.. Discursul liric este alcatuit dintr-o fraza ampla si dintr-o propr.dezvoltata cu rol de concluzie. Fraza expr. admiratia poetului pentru frumusetea iubitei. Discursul liric I-a forma unei adresari directe,poetul expr.-usi admiratia fata de frumusetea persoanei iubite. Acest sent. este evidentiat si de vocativul care deschide discursul poetic ‘frumoaso’ si care in acelasi timp sublinieaza o trasatura fizica a persoanei iubite. Cuv. ‘cheie’ al poeziei il constituie subst. ‘achii’ care apare de 3 ori in poezie pe parcursul poeziei. Asocierea subst. ‘ochii’ cu adj. ‘negrii’ la gradul superlativ precum si cu adj. ‘adancii’ care capata in text valoarea subst. are rolul de a amplifica starea de extaz pe care o traieste poetul la vederea iubitei sale. Enumeratia ‘peste vai’,‘peste munti’ si ‘peste sesuri’ evidentiaza faptul ca frumusetea iubitei se rasfrange asupra naturii,acesta preluand cateva din atributiile fiintei iubite. Negrul ochilor iubitei fac din aceasta un adevarat mister care nu poate fi descifrat decat prin iubire. Ideea de mister este amplificata de epitetul adverbial ‘tainic’, de subst. provenit din adj. cu functie de apozitie simpla ‘adancii’precum si de metafora ‘o mare de intuneric’. Vb.dubitativ ‘a parea’ care se constituie intr-un singur vers sug. faptul ca emotia puternica pe care i-o trezeste frumusetea iubitei il determina s-o confunde la un moment dat cu intregul univers incarcat de mistere. Inversiunile prezente in poezie ‘tainic curge’,‘asa-s de negrii’au menirea de a scoate in evidenta impresia puternica pe care i-o produce e-ul liric frumusetea iubitei dar si misterul iubirii.
A doua secventa a discursului liric se constituie intr-o concluzie a versurilor anterioare. Omagiul adus in prima sec. iubitei atinge acum apogeul fapt subliniat de oximoronul ‘asa-s de negrii/lumina mea’. Reluarea adj.‘negri’ la superlativul absolut pentru a expr. consecinta pe care o are asupra e-ului liric,vraja datorata frumusetii ochilor iubitei are in acelasi timp rolul de a acc. trairea poetului. Prozodia poeziei este in deplin acord cu ceea ce vrea sa transmita poetul.Avem versuri albe,fara rima cu masura variabila.Rima interioara realizata cu ajutorul asonantei.Muzicalitatea este data de pauzele impuse de discursul liric in desfasurarea lui intr-un accent al versurilor.





#27063 (raspuns la: #12954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
STRADA IZVOR - de (anonim) la: 03/03/2005 06:37:28
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
CE PLACUTA ERA PLIMBAREA PE IZVOR , DE LA BUFETUL DE JOS , DIN COLT , UNDE SE INTILNEAU LAUTARII , PINA SUS , LA STATUIA POMPIERILOR ...MIROSUL DE FIN COSIT INTRTE STRANDUL BRAGADIRU SI STADION ! STRAZILE LATERALE CU NUME CA BUJORULUI , LILIACULUI , CRRAITELOR , CASELE ART DECO ....SI APOI PERSONAJELE STRAZII : NEA GOGU MACELARU' , NEA GICA FRIZERU', NEA RAICU POSTASU' , NEA COSTICA GUNOI... PRIETENII DE ACOLO..FLORIN BOGARDO ,PUIU MAMALI , MIHAI CAVESCU , MIRCEA GHIORDUNESCU , CONSTANTA BREGOVEANU , RADU AFTALION , MARUCA ZAHARIA... AMINTIRI..AMINTIRI..
AICI IN AUSTRALIA , AM PACIENTI DIN IZVOR DR P RAZVAN ST CRAITELOR NR 3 ( NU MAI EXISTA DE MULT )
#37991 (raspuns la: #37773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu mai stiu chiar dialogul, d - de fluture la: 14/04/2005 03:52:09
(la: Gadjo Dilo)
nu mai stiu chiar dialogul, dar banui ca se referea la Bois de Boulogne ca adapost al amorurilor carnale

tare mult mi-a placut filmul, e de o franchete care sperie
francezii cltiva de obicei acel coté exotique al culturii straine, asa ca m-am bucurat sa vad ca nu esueaza in sabloane ci dimpotriva, exhiba o lume emotionanta pana la lacrimi
o Fefeleaga reloaded, cum am mai vazut odata intr-un film transmis de unguri, cu un tigan napastuit de toate cele si zambetul lui
dialog, discutie, conflict, T-C - de Cassandra la: 28/04/2005 20:36:47
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
De multe ori oamenii sint lipsiti de capacitatea de a conversa despre teme care ii afecteaza fara sa intre in disputa. Este greu sa predomine dialogul pasnic, dialogul este o arta si o forma de relatie pozitiva cu ceilalti. Intr-un dialog toti trebuie sa fie complet deschisi sa accepte idei noi, si dispusi chiar sa abandoneze vechile idei in favoarea unor idei mai “valabile”. Cind se dialogheaza, fiecare vrea sa invete de la celalalt. In general dialogul este o forma de comunicare intre grupuri reduse de persoane ceea ce nu se intimpla in cazul Cafenelei unde multe persoane cu pareri foarte diferite pot intra pe un subiect si sa-si sustina punctul de vedere. Numai daca ne gindim ca in Cafenea exista credinciosi si necredinciosi si ne facem o idee. Ca urmare, tendinta este mai mult spre dezbatere, discutie. In timp ce dialogul e in general pasnic, dezbaterea are o nota mai intensa, tonul e mai putin pasnic iar argumentele se schimba ca intr-un joc de ping-pong si fiecare isi apara punctul de vedere, cu scopul de a si-l impune. Dar asta nu insemna ca dialogul e bun si dezbaterea e ceva rau, ambele sint forme de comunicare pozitiva.

Conflictul este necesar intr-un dialog, duce la aprofundarea ideilor si la aparitia de noi aspecte importante ale conversatiei. Atitudinea in fata conflictului ar trebui sa fie de colaborare pentru rezolvarea sa pasnica. Nu este ceva negativ si nu este sinonim cu problema, cearta sau lupta atita timp cit poate sa aduca noi idei si noi puncte de vedere in conversatie. Este important sa stim insa sa distingem conflictul care nu duce la nimic pozitiv si sa-l evitam.

Parerea mea este ca oricum s-ar desfasura conversatia in forma de dialog sau discutie, atita timp cit participantii inteleg ca este vorba doar de un schimb de idei si nu de un atac la persoana pe baza de insulte, toti se vor beneficia chiar si cei care nu participa. Iar acolo unde realmente apar certuri si discutia se degradeaza, exista posibilitatea de a ignora utilizatorul. Sint de acord ca uneori se poate judeca gresit cind e vorba de Internet, din lipsa comunicarii ne-verbale. Din cauza asta folosim emoticons :) ;) :(

T-C eu nu ma cert cu ampop si cu nimeni. Poate ca a aparut un conflict in conversatie dar eu nici macar nu-l contrazic doar il stimulez sa-si apere afirmatia. Da, a fost cineva care a inceput cu provocari insolente. Asta este un conflict care nu duce la nimic. Am apasat pe “ignora utilizatorul” si zaaaaaaaas, gata. :)

Daca va intereseaza tema “arta dialogarii”, aici este un link: http://www.nycinterfaith.org/art_of_dialogue.htm
Continui, - de gigi2005 la: 02/08/2005 02:17:30
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
iar, cu precizarea ca eu nu am facut ritualuri din acestea. Dar ca orice scorpion care se respecta, ma fascineaza...
Reiau citatul:

Sporirea puterii magice
Te asezi comod pe scaun, cu spatele in pozitie perfect verticala. Privesti spre nord. Te concentrezi asupra unui punct de pe trupul tau, situat exact sub buric si iti imaginezi acolo o flacara (cat flacara unei lumanari), care devine din ce in ce mai stralucitoare si mai calda. Incearca sa simti acea dogoare si ramai in aceasta pozitie mai multe minute, respirand profund si lent; nu te gandi la nimic altceva! De fapt trebuie sa te eliberezi de orice gand parazit inainte sa incepi exercitiul. Camera este bine sa fie in penumbra, cu geamurile inchise, ca sa nu auzi zgomotele exterioare. Acest exercitiu iti intareste energie aurei, te ajuta sa deprinzi intrarea in starea de meditatie si te face sa constientizezi puterea energetica personala. Se practica zilnic, timp de cel putin 15 minute.

Sarea si apa neinceputa
Iei un litru de apa neinceputa, de la fantana sau dintr-un izvor. Iei apa in primele secunde dupa miezul noptii. Mai ai nevoie de 10 ml de mercur. Le amesteci intr-un vas nemetalic pe care l-ai tinut 10 minute sub apa curgatoare. Pui deoparte o mana de sare de bucatarie simpla (nu iodata, marina), pe care o descanti conform ritualului de mai jos. Astepti prima noapte cu luna plina si, la miezul noptii, faci urmatorul ritual, care este "botezul" tau ca vrajitoare. Ca mijloc de iluminat, folosesti doar o lumanare. Vei practica ritualul initierii prin apa neinceputa si sare. Te relaxezi si intri in starea de liniste totala. Asezi in fatza ta vasul cu apa si mercur. Iei sarea si o presari in vas. Trebuie sa-ti imaginezi o lumina slaba albastruie, care invaluie vasul. Restesti cu toata puterea vointei tale urmatoarea incantatie:
Dracoaicelor, duhuri ale flacarii, vantoaselor, duhuri ale cerului, Zanelor, duhuri ale apelor, Spiridusilor, duhuri ale pamantului, alung din voi toate murdariile si va supun vointei mele. Imi veti sluji numai mie!
Restesti aceasta formula de 3 ori la rand. Ramai apoi linistit cateva clipe si intinzi incet mainile deasupra vasului cu apa, mercurul si sarea. Pastrezi lichidul intr-o sticla inchisa la culoare, bine astupata si ascunsa de privirea si atingerea altcuiva, intr-un loc rece si intunecos. Prezentza sa in casa ta iti va spori energia spirituala si puterile vrajitoresti.

Descantarea sarii
Acest ritual magic se face inaintea initierii apei neincepute. Sarea care va fi aruncata in vas trebuie sa fie neprelucrata, cat mai aproape destarea in care a fost scoasa din mina. Ea va fi descantata rostind urmatoarele:
Ca spiridusii, duhurile harnice de sub munti, care lucreaza aurul, argintul, piatra si sarea, asa sa fi si tu in apa mea neinceputa. Iute ca vantul, tare ca stanca, harnica si folositoare.

(continuare, mai sus)
#62935 (raspuns la: #62919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
izvor de aur? auch, prost - de rembrandt la: 22/11/2005 02:52:33
(la: esti asa de frumoasa)

izvor de aur?
auch, prost spus - cel putin in urechea mea nu prea suna.
un izvor ar trebui sa fie ceva usor, jucaus. bref, nu prea merge langa cuvantul aur... care cam raspandeste miros de plumb in pozezie.



________
t'es tellement tellement tellement belle
Mimica e dialogul fara cuvint - de mya la: 21/12/2005 23:05:08
(la: joc)
Mimica e dialogul fara cuvinte.

Ce e lumina?
#96487 (raspuns la: #96294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu doar dialogul este pierdu - de just_a_tired_man la: 11/01/2006 14:49:32
(la: Despre Vulgaritate)
Nu doar dialogul este pierdut......ANUNTZ: s-a pierdut ratiunea, bunul-simt!. Gasitorului o sa i se ofere recompensa : UN SUT IN FUND..... pardon "UP IN THE ASS" (ca tot ne americanizam....)

Toti suntem pierdutzi..... crezi ca vei reusi tu sa schimbi ceva? Sau eu? Sa fim seriosi.... oricum, schimbarea pe care am putea-o face e acolo, printre "ei", nu in fata PC-ului.

"Fellow creators the Creator seeks/Those who write new values on new tabloids." Friedrich Nietzche
#99578 (raspuns la: #99518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e "Idei in Dialog"? Eu nu - de Honey in the Sunshine la: 13/01/2006 15:26:09
(la: cea mai buna revista de cultura din Romania)
Cum e "Idei in Dialog"? Eu nu sunt in Romania si ma intrebam daca revista lui Patapievici merita un abonament international.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
ce este izvorul - de alex andra la: 16/03/2006 13:46:43
(la: joc)
izvorul este data si locul nasterii fluviului
ce este painea?
#111695 (raspuns la: #111118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multe intrebari.... - de Homo Stultus la: 26/03/2006 23:26:35
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Fiecare dintre ele necesita o dezbatere ampla. Unele sunt clar tendentioase. Am fost perceput adeseori ca antisemit. Cu toate astea eu cel dintai spun ca a sustine " Oare Holocaustul nu a fost declansat numai pentru ca evrei sa poata avea pretentia la o tara a lor pentru ca deja pusesera stapanire pe intreaga lume si pentru a scapa de ei si influenta lor li s-a pus la dispozitie Israelul." este o inconstienta. Daca vei avea rabdare sa studiezi contextul istoric in care holocaustul a avut loc vei vedea o realitate cruda, vei vedea milioane de vieti distruse si alte cateva milioane mutilate. Acest fenomen nu poate fi justificat decat prin sintagma "raul in stare pura". Mai sunt si alte cateva exagerari in intrebarile tale. In mod sigur nu Vaticanul este principalul producator de armament. Chiar nu imi imaginez preotii catolici fabricand in subsolul Bisericii San Pedro tancuri si mitraliere. Ceea ce faci tu nu este un proces de gandire. Arunci diferite bombe bazate pe nimic altceva decat pe supozitii (de cele mai multe ori nefondate). Imi este greu sa iti raspund punctual la fiecare intrebare, totusi daca le iei pe rand si "dezvolti subiectul" atunci consider ca vom putea avea un dialog constructiv. Talmudul despre care vorbesti porneste tot de la textul Vechiului Testament. Este daca vrei o interpretare a acestui text dupa un tip sau altul de scoala rabinica. Trebuie sa intelegi ca razboaiele religioase nu au nimic de-a face cu fiinta religiei porpriu-zis ci mai degraba cu modul schizofrenic si paranoic in care inteleg unii aceasta religie. Au fost cazuri in istoria Bisericii cand doar cinci insi mai ramasesera ortodocsi. Adeseori prin religie intelegem doar acele parti marginase si adiacente. Eu ma consider un crestin practicant, totusi sunt primul care nu e de acord cu acele tinute de genul batice si fusta pana la pamant, cica asta inseamna ortodoxie. Au fost cazuri de Sfinti (asa numitii nebuni pentru Hristos) care ca sa arate contemporanilor cat de ridicol e modul in care inteleg crestinimului faceau tot felul de lucruri ciudate. Nici eu nu prea ma simt in largul meu langa acest tip de crestin smiorcait care nu are in inima nimic altceva decat fundamentalism si superstitie. NU religia ii face pe oameni prosti sau ignoranti, ei insisi aleg sa ramana asa daca intelegi ce vreau sa spun. Stiu ca pentru multi cuvantul credincios este sinonim cu batut in cap. Tin sa precizez ca sunt destul de multi ignoranti si diletanti si in cealalta parte a taberei. Crestinismul inainte de a fi o cultura sau o ideologie este un mod de a fi. De multe ori insa oamenii trec direct la ideologie fara sa fi experiat vreo secunda crestinismul in fiinta lui. In legatura cu preotii instariti. Cunosc destul de bine subiectul. Iti garantez ca ei reprezinta cinci la suta din numarul total al preotilor. Am foarte multe cunostinte in mediul clerical si sunt multi care o duc cu mult mai rau decat mine. Iar eu nu sunt nici pe departe un om bogat. Daca cunosti vreun caz in care un preot a refuzat sa inmormanteze un credincios DIN PAROHIA SA nu ezita sa faci un memoriu catre autoritatea bisericeasca superioara. Iti garantez ca se vor lua masuri si acel preot va fi sanctionat. Exista si cazuri in care un credincios a trecut la o alta religie. Sa-l inmormantezi cu un preot de religie ortodoxa inseamna in primul rand o profanare a meoriei lui dar si o incalcare a legii (prin constitutie fiecare are dreptul sa aiba ce religie doreste).Daca acel credincios despre care vorbesti nu face parte din parohia unui preot anume acesta din urma nu poate sa oficieze inmormantarea ar fi o incalcare a Statutului de organizare si functionare al BOR. De exemlu un preot din Izvorul de Sus nu poate inmormanta un credincios din Izvorul de jos decat daca nu exista preot paroh in izvorul de jos care sa oficieze aceasta slujba. Spui ca tu crezi in IIsus Hristos.. Se spune in Biblie ca "Biserica este stalp si temelie a adevarului..." Prin Biserica nu inteleg doar clerul ci si credinciosii. Nici o stare nu poate exista oragnic fara cealalta. Doar impreuna cler si credinciosi sunt Biserica. Tocmai pentru ca esti membru al Bisericii ai drepturi si obligatii. De multe ori insa oamenii nu sunt constienti de aceste drepturi si nu stiu sa si le exercite. Deci daca nu iti convine ceva in parohia din care faci parte nu ezita sa iti exprimi aceasta nemultumire. Preotul este slujitor al oamenilor si al lui Dumnezeu. Daca se intampla ca el sa uite asta trage-l de maneca si adu-i aminte. Hristos in care tu crezi spune "Aceasta este Biserica mea pe care nici portile iadului nu o vor birui.." (citatul este aproximativ fiind din memorie) Sa stii ca si eu am probleme cu un anumit gen de pseudocrestini dar asta nu ma indeamana in nici un fel sa consider ca problema ar fi in esenta crestinismului. In sine mesajul lui Hristos este perfect. Aplicarea lui in viata unora sau a altor este adeseori dezastruoasa. Aceasta afirmatie se poate extinde la orice religie in general.
Daca vrei sa discutam punctual atunci iti stau la dispozitie. Atat timp cat demersul tau este sincer si cauta sa gaseasca posibile raspunsuri voi fi si eu onest. Daca insa urmaresti doar o contradictie de dragul contradictiei atunci nu voi cadea (din nou in aceasta capcana). Daca te intereseaza intr-adevar subiectul, in comentariile pe care altii si eu insumi le-am facut la aceasta conferinta vei mai gasi unele elemente care ating fie si tangential unele din problemele pe care le ridici.
#113676 (raspuns la: #113613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Opinie - de cosmiK la: 06/05/2006 14:58:19
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
Eu cred ca atat cat traim ne putem modela caracterul si firea prin auto-educatie si prin observarea fina si atenta a semenilor nostri si a naturii. De multe ori natura poate fi un profesor excelent, ca de altfel si cartile daca stim sa le patrudem mesajul, "cifrat uneori".
Imi amintesc ca in adolescenta am fost fascinata de poezia "Daca" a lui Kipling, care contine un mare sambure de adevar. Un OM ar trebui sa ajunga cu timpul, pe masura ce trece prin anumite experiente, sa poata valorifica la maximum cele " 60 de secunde parcurse".
Eu sunt de parere ca prin introspectie si autoanaliza minutiasa poti dobandi "incredere in tine cand toti se indoiesc de puterile tale" ori "poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat", continuand sa traiesti frumos, chiar daca numai vointa e singurul motor care te pune in miscare ori te determina sa actionezi.
Am deschis mai demult o conferita cu titlul "Despre arta de a fi si despre succes", care nu a a avut prea mare trecere, dar asta e...Vroiam doar sa spun ca dupa mine Arta de a Fi presupune si exercitarea unui autocontrol, care sa iti cenzureze anumite porniri navalnice. Nimeni nu spune ca nu e bine sa te descarci sau sa iti exprimi nemultumirile fata de anumite aspecte ale vietii dar poate ar fi mai bine sa o faci in singuratate sau scriind, decat descarcandu-te pe semenii tai, care isi au si ei sensibilitatile lor.
Eu incerc pe cat imi sta in puteri ca atunci cand vorbesc sa-mi autocenzurez gesturile care pot impovara dialogul sau ma pot transforma intr-o partenera de discutii insuportabila, sa nu-mi exprim parerile in sentinte categorice ori definitive, sa nu contrazic cu madrie, orgoliu sau violenta partenerul de dialog care are opinii contrare gandurilor mele si sa-mi stapanesc nervii urmand un alt indemn al lui Kipling " Invata de la piatra cum trebuie sa spui;/ Invata de la vantul ce-adie prin poteci/ Cum trebuie prin lume de linistit sa treci/ Invata de la toate ca tote-ti sunt surori/Cum treci frumos prin vita, cum poti frumos sa mori!/ Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,/ Invata de la nufar sa fii mereu curat./Invata de la flacari ce-avem de ars in noi/ Invata de la ape sa nu dai inapoi,/ Invata de la umbra sa fii smerit ca ea/ Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea". Si uite cum natura si cartile pot deveni instructori autentici.
Ar mai fi cate ceva de spus, dar ma opresc aici, pentru ca am obosit de atat scris :).
eu am facut jocul asta prin arta de a scrie - de Amnesssia la: 17/09/2006 21:54:02
(la: Un joc.)
deci dialog intre eu si celalt eu.........

Ego: Cine esti?
Alter Ego : Un strop de roua din izvorul nelinistit al emotiilor tale
Ego : Cum ar trebui sa actionez in atingerea scopului propus?
Alter Ego :In primul rand trebuie sa reflecti amintirile in oglinzi paralele.Necesita sa ti materializezi gandurile in scop cathartic, sa te lasi purtat de vant spre largirea orizonturilor informationale si emotionale.Sa citesti ce e scris pe frunzele aramii.Sa crezi in culorile sperantei.Sa imprumuti o aripa de la un inger.Sa nu astepti niciodata un apus de soare.Intr-o lume materiala sa te comporti ca o stea sa iti pastrezi stralucirea glaciala.Ai sansa sa creionezi niste idealuri sa le acoperi cu ceara si sa le imortalizezi sub ochii cunoscatorului.Sa nu ti fie frig pe varfurile muntilor sa porti de grija timpului.In concluzie sa stii ce e mai bine pentru tine culegand sentimente din jurul norilor zambetelor si afectiunii sfioase
Ego : Ce pot face cu trecutul meu?
Alter Ego : Sa l pastrezi ca un tezaur si sa ii veghezi gandurile ninse de vreme..Mai bine ma puteai intreba ce faci cu durerea..Iti voi raspunde.Asculta-i chemarea adu-o langa tine si metamorfozeaz-o in bucuria de a-i vedea pe ceilalti surazand.Miscarea unduitoare a valurilor marii iti poate sopti cu un glas bland viitorul asteptat sau clarifica momentul trecerii vremii oferindu-ti raspunsurile
Ego :Esti alaturi de mine?
Alter Ego : Da
Ego :Iti multumesc ca ai grija de mine
Alter Ego : Sa nu uiti niciodata ca adevarul il gasesti in interiorul tau



Acest joc l-am facut mai demult......si am scris asta in caietul meu personal......omul este reflectia realitatii iar acest joc are ca scop de a te regasi pe sine putini inteleg mesajul
************ - de Homo Stultus la: 13/12/2006 17:45:04
(la: o cutie de chibrite)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya
Adevarul in si prin persoana. Adevarul Persoana. Acel mediu despre care vorbesti este persoana. E singurul mediu in care accept sa caut. Iductie si deductie in si prin persoana. Nu vorbesc despre valori (includem si adevarul) intr-un spatiu impersonal, nepersonal. Pentru mine asta este inceputul, mijlocul si sfarsitul oricarui demers. O relatie este pana la urma un circuit, o calatorie, pe care compozitia sineului o face in afara si se intoarce reflectata in desine. In aceasta situatie nu cred ca mai are importanta prea mare "deschiderea" celuilalt. Eu pot avea o relatie persoanala cu el in sensul ca "datul meu ontologic" se oglindeste din el ca "respins" si asta este o relatie, o relatie semiratata...relatie totusi. Nu poti avea numai relatii autentic tintind spre perfectiune cu toti (desi asta este obiectivul). Textul care prilejuieste acest dialog se numeste "o cutie de chibrite" tocmai pentru ca nu pot oferi certitudini ci doar o discutie pe franturi pe care eu le consider intr-un fel (fara sa am pretentia ca le vad mai bine decat un altul).
In legatura cu "dusul mai departe". Exista oare o fractura intre substanta si manifestare? Pentru mine "autentica faptuire trebuie sa aiba o fundamentare ontologica" o iesire in act cu toata fiinta. Nu conteaza daca atitudinea e gresita sau rea, ca sa fie autentica trebuie sa aiba in spate tot datul ontic. Tocmai de aceea spuneam ca duc cu mine ceea ce sunt si acumulez tot ceea ce fac, pentru ca sunt ceea ce sunt, adica "nimic"; dar nu sunt "nimeni". Sunt "nimic" dar sunt in acelasi tip "cineva".
O relatie in care ai controlul e tiranie. Tocmai prin caracterul sau imponderal si neprevazut o relatie este "izvor" si "varsare" a libertatii. Drumul pe care mergem spre "izvor" sau spre "varsare" nu este spre puncte diferite. E acelasi punct. Dar nu trebuie vazut ca plecare si destinatie. Daca nu il vedem astfel o sa fragmentam totul. De ce se intampla asa? Nu stiu. Imi asum faptul ca persoana este si taina sau in primul rand taina. In acest fel adevarul si celalalte valori (vazute in perspectiva relationala) sunt inepuizabile. Cand te vei epuiza pe tine le vei epuiza si pe ele. In mod normal e usor sa realizezi ca esti, ca eu sunt un eu. Dar cine sunt eu? Asta ar trebui sa ne tina ocupati o vreme.
Am impresia ca in momentul in care conceptualizez unele lucruri le distrug in parte. Pentru ca un cuvant poate sa fie foarte nepriceput.
Cu decizia si acceptarea. Ca sa fiu scurt...decid sa accept daca da sau nu. Daca accept urmeaza noi si noi decizii. Daca nu iar urmeaza noi si noi decizii. Nu vorbim de o decizie care ucide ci de o decizie care face viu (buna sau rea). Omul ca persoana este dinamic (tocmai de aceea nu se poate defini). Hotararile si actele lui ar trebui in mod normal sa aiba aceasta dimensiune personala. Deci si ele au acel dinamism. Decid mereu, in fiecare secunda. nu e un punct in care am decis si gata urmez drumul fara sa fac act de libertate (decizie in cazul de fata). Prin faptul ca pot spune sunt liber inseamna cu alte cuvinte ca spun "aleg in fiecare moment" Ai pierdut libertatea in momentul in care nu mai decizi, in care dinamismul tau existential a disparut. Cea mai urata parte dintr-o poveste este "au trait fericiti pana la adanci batraneti". Adica cand ai devenit un caz, un tip, nu mai esti o persoana. Libertate si independenta .... geometric vorbind viata omului este in fiecare moment o rascruce. Am ales ieri, aleg azi, aleg maine.
#163204 (raspuns la: #163094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...