comentarii

dialog intre mine si o raza de soare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un zímbet, o floare, o razá de soare - de Gabi M la: 15/04/2005 12:59:43
(la: Ce ne da putere?)
Sínt zile cínd nu e soare, atunci copiii má trezesc cu desenele animate...
Dar zile fárá zímbet nu sínt, asa cá ceva putere tot gásesc sá má trezesc; apoi curiozitatea, ce se mai íntímplá azi, ce conferinte noi sínt la Cafenea? :-), un banc bun, o scrisoare simpaticá, un gínd bun pentru mine, unul pentru tine...Numai bine!
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
belle... - de Alice la: 06/07/2004 22:59:15
(la: Amintiri din Copilarie)
parca-s o suta de ani de cand am citit teodoreanu.
(nu mai rade de mine fata mè, lasa-ma sa fiu nostalgicaaaaaaaa...:))))
uite, ca-ncepe cu T - Toparceanu e fantastic si Cosbuc... ii 'gustam' cu frenezie.

In visele mele de copil, eu eram Monica din La Medeleni.
Vorbesc de primul volum, pe care mi l-a dat tata sa-l citesc prin clasa a iv-a, ingrozit ca reciteam colectia aia de 'povesti nemuritoare'...:)))

il citisem pe Creanga si ma cazneam sa-l imit.
ai mei se prapadeau de ras cand il trageam pe frate-meu de-o maneca in zi ploioasa si-i ziceam "iesi copile cu parul balan afara si razi la soare, poate s-o imbuna vremea."
ala micu scotea nasu carn pe geam si-si arata dintii mici in lume.

evident, aparea si soarele, intr-un final.
eu, 'la post', recitam tzntzosha: "si vremea se imbuna dupa rasul lui.":)))

nu ma mai zgandari, draga mea, am atatea povesti si promit ca te-oi plictisi de-mi dai nas.
io, uneori, n-am masura.:))))))
#17421 (raspuns la: #17417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
pt yrch - de (anonim) la: 08/04/2005 02:17:29
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dar ce are daca a pus pe Iisus alaturi de alti avatari si iluminati? sau Evangheliile alaturi de Coran si alte "paganisme" ? Cine a spus ca Biblia e "cea mai cea" adevarata deasupra Upanisadelor, Cartii Mortii Tibetane, sau Coranului? iar crestinismul mai aproape de adevar decat hinduismul, budhismul, shivaismul, confucianismul, sau credintele strabune ale aborigenilor, mayashilor etc sau iar, Iisus ... "the only One" care ne poate conduce la mantuire (iluminare, realizarea Sinelui samd) ? Cine a instaurat aceste ierarhii? Cu siguranta nu Dumnezeu. Ma rog, s-ar putea ca la ora asta, -chiauna de somn- sa ma aflu si eu intreaba si sa fi inteles gresit , si ca nu ai nimic impotriva in a-i fi "pus in aceeasi oala" pe cei mai sus amintiti, iar daca e asa imi cer scuze. Discriminarea asta dintre religii, si orgoliul fiecaruia dintre adepti, inflacararea cu care se bat cu pumnul in piept cu numai credinta lor revendica Adevarul Suprem.... ma irita la culme. Sunt botezata in credinta ortodoxa, dar nu cred in religie, mai cu seama in dogme, si nici in Biblia citata si interpretata ad literam de cei mai multi dintre preoti si parint.i Sunt mult prea rigide si depasite aceste dogme ptr mileniul acesta, sau si mai mult ptr aceasta era ( a Varsatorului). Cred cu tarie in acest suflet nemuritor, cred cu tarie ca spiritul fiecaruia dintre noi este picatura din Ocean, sau raza acelui Soare, sau cantecul Cantaretului..... creatia manifestata a Creatorului.... Si mai cred ca nici picatura nu e mai prejos decat Oceanul si nici Oceanul (Dumenzeu, Brahma, Marele Arhitect, Zeul Suprem, Divinitatea sau cum vrea fiecare sa il denumeasca) mai prejos decat Picatura (noi, fiintele umane, animalele, plantele, mineralele, si orice atom din materie...noi, creatia manifestata). Si mai cred in reincarnare, in karma, karma de care cred la fel de bine ca ne putem elibera, mai stiu ca ca au fost texte cu dovezi despre reincarnare scoase din Evanghelii ( am citit mesajele pe sarite, sunt prea multe), si mai stiu ca noi suntem creatori deasemenea....ca noi ne cream aceasta realitate tridimensionala si aceasta lume care de altfel tot noua nu ne place, ca fiecare gand, dorinta si intentie, si cuvant rostit mai de vreme sau mai tarziu se materializeaza in acest plan fizic... si ca viitorul sta in mainile noastre de al crea sau schimba, ca noi avem o uriasa putere creatoare de care nu suntem constienti si responsabili.....responsabili ptr vietile noastre si lumea noastra, ca nimeni nu e vinovat de nimic.... ci doar responsabil.. si mai cred ca in acea "lege a rezonantei" ca si in alte legi cosmice universal valabile, si mai cred ca asa cum e sus e si jos, si cum e jos e si sus, in acel micro si macrocosmos, acea holograma a intregului . In sfarsit, mai cred ca acest unic Dumenzeu este Iubire si in nici un caz nu ar trebui sa o luam ca pe deviza de viata afirmatia (una dintre ele) "a avea frica in Dumnezeu" ....cum poate un copil sa isi iubeasca parintele avand teama fata de el, teama de puterea si "autoritatea sa"? In fine, vorbesc toate acestea mai putin din cele citite si auzite si mult mai mult din cele traite, experimentate si concluzionate de mine pana acum in micuta mea viata de numai "doi ani si o luna", ca de altfel si de altii din jurul meu, la fel, din experiente traite! si mai putin din auzite. Si in sfarsit, mai stiu ca nimeni nu m-a intrebat de ce cred eu :-)))
Ah, da si simt ca "totul e relativ" chiar si acele puncte de vedere si prisme prin care fiecare privim atat de individual si diferit iar ceea ce ptr unii e "partea de suprafata", isignifianta, ptr altii aceea parte suprafata are mai multa relevanta si vice versa.
Ptr asta va trimit o "cugetare adanca" dar haioasa si crud de adevarata:

" Ce au spus cei cinci mari evrei ai lumii?
1. Moise: Totul porneste de la cap, sa fi intelept, luminat, etc, etc...
si
problemele se rezolva!
2. Isus: Ba e de mai jos, de la inima! Sa fi bun, cu ceilalti, sa-ti
iubesti
aproapele, etc... si problemele se rezolva!
3. Marx: Ba e si mai jos, de la stomac! Daca ai burta plina, ai
problemele
economice satisfacute, etc... problemele se rezolva!
4. Freud: Ba e un pic si mai jos! de la sex! daca nu ai probleme
p-acolo,
esti satisfacut , etc... problemele se rezolva!
5. Einstein: Totul e relativ! Eu cred ca mai bine ne bagam picioarele... "

Toate cele bune, cu bine si cu bye!

Daniela

p.s, abia ce am descoperit in seara asta site-ul si topicurile, si nu aveam in intentie de a posta ceva, scuza-ti-mi acest "un anonim"





#42569 (raspuns la: #41288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt yrch - de (anonim) la: 08/04/2005 02:46:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dar ce are daca C.M a pus pe Iisus alaturi de alti avatari si iluminati? sau Evangheliile alaturi de Coran si alte "paganisme" ? Cine a spus ca Biblia e "cea mai cea" adevarata deasupra Upanisadelor, Cartii Mortii Tibetane, sau Coranului? iar crestinismul mai aproape de adevar decat hinduismul, budhismul, shivaismul, confucianismul, sau credintele strabune ale aborigenilor, mayashilor etc sau iar, Iisus ... "the only One" care ne poate conduce la mantuire (iluminare, realizarea Sinelui samd) ? Cine a instaurat aceste ierarhii? Cu siguranta nu Dumnezeu. Ma rog, s-ar putea ca la ora asta, -chiauna de somn- sa ma aflu si eu intreaba si sa fi inteles gresit , si ca nu ai nimic impotriva in a-i fi "pus in aceeasi oala" pe cei mai sus amintiti, iar daca e asa imi cer scuze. Discriminarea asta dintre religii, si orgoliul fiecaruia dintre adepti, inflacararea cu care se bat cu pumnul in piept cu numai credinta lor revendica Adevarul Suprem.... ma irita la culme. Sunt botezata in credinta ortodoxa, dar nu cred in religie, de fapt mai cu seama in dogme, si nici in Biblia citata si interpretata ad literam de cei mai multi dintre preoti si parinti, si apoi de enoriasi... Sunt mult prea rigide si depasite aceste dogme ptr mileniul acesta, sau si mai mult ptr aceasta era ( a Varsatorului). Cred cu tarie in acest suflet nemuritor, cred cu tarie ca spiritul fiecaruia dintre noi este picatura din Ocean, sau raza acelui Soare, sau cantecul Cantaretului..... creatia manifestata a Creatorului.... Si mai cred ca nici picatura nu e mai prejos decat Oceanul si nici Oceanul (Dumenzeu, Brahma, Marele Arhitect, Zeul Suprem, Divinitatea sau cum vrea fiecare sa il denumeasca) mai prejos decat Picatura (noi, fiintele umane, animalele, plantele, mineralele, si orice atom din materie...noi, creatia manifestata). Si mai cred in reincarnare, in karma, karma de care cred la fel de bine ca ne putem elibera, mai stiu ca ca au fost texte cu dovezi despre reincarnare scoase din Evanghelii ( am citit mesajele pe sarite, sunt prea multe), si mai stiu ca noi suntem creatori deasemenea....ca noi ne cream aceasta realitate tridimensionala si aceasta lume care de altfel tot noua nu ne place, ca fiecare gand, dorinta si intentie, si cuvant rostit mai de vreme sau mai tarziu se materializeaza in acest plan fizic... si ca viitorul sta in mainile noastre de al crea sau schimba, ca noi avem o uriasa putere creatoare de care nu suntem constienti si responsabili.....responsabili ptr vietile noastre si lumea noastra, ca nimeni nu e vinovat de nimic.... ci doar responsabil.. si mai cred ca in acea "lege a rezonantei" ca si in alte legi cosmice universal valabile, si mai cred ca asa cum e sus e si jos, si cum e jos e si sus, in acel micro si macrocosmos, acea holograma a intregului. In sfarsit, mai cred ca acest unic Dumenzeu este in "toti si in toate" , fie ei, pacatosi, criminali, sinucigasi sau mistici, sfinti ....toate sunt roluri de scena,fiecare are lectiile sale de invatat... si mai stiu ca tot El este Iubire(a) si in nici un caz nu ar trebui sa o luam ca pe deviza de viata afirmatia (una dintre ele) "a avea frica in Dumnezeu" ....cum poate un copil sa isi iubeasca parintele avand teama fata de el, teama de puterea si "autoritatea sa"? In fine, vorbesc toate acestea mai putin din cele citite si auzite si mult mai mult din cele traite, experimentate si concluzionate de mine pana acum in micuta mea viata de numai "doi ani si o luna", ca de altfel si de altii din jurul meu, la fel, din experiente traite! si mai putin din auzite.
Si in sfarsit, mai stiu ca nimeni nu m-a intrebat de ce cred si stiu eu :-))))
Ah, da si simt ca "totul e relativ" chiar si acele puncte de vedere si prisme prin care fiecare privim atat de individual si diferit iar ceea ce ptr unii e "partea de suprafata", isignifianta, ptr altii aceea parte suprafata are mai multa relevanta si vice versa.
Ptr asta va trimit o "cugetare adanca" dar haioasa si crud de adevarata:

" Ce au spus cei cinci mari evrei ai lumii?
1. Moise: Totul porneste de la cap, sa fi intelept, luminat, etc, etc...
si
problemele se rezolva!
2. Isus: Ba e de mai jos, de la inima! Sa fi bun, cu ceilalti, sa-ti
iubesti
aproapele, etc... si problemele se rezolva!
3. Marx: Ba e si mai jos, de la stomac! Daca ai burta plina, ai
problemele
economice satisfacute, etc... problemele se rezolva!
4. Freud: Ba e un pic si mai jos! de la sex! daca nu ai probleme
p-acolo,
esti satisfacut , etc... problemele se rezolva!
5. Einstein: Totul e relativ! Eu cred ca mai bine ne bagam picioarele... "

Toate cele bune, cu bine si cu bye!


p.s. abia ce am descoperit in seara asta site-ul si topicurile, si nu aveam in intentie de a posta ceva, s-ar putea sa imi mai apara acest mesaj ca de la "un anonim", scuze.
#42576 (raspuns la: #41288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Intruder! - de Gabi M la: 08/05/2005 11:26:21
(la: Suflete pierdute...)
Sint subiecte pe care nici nu le deschid, atit de departe e (fata de mine) ideea abordata. Acest subiect l-am deschis mai mult decit circumspecta,
pregátitá sá dau clic mai departe, la primul cuvínt ce má zgírie pe suflet.
(Pe care ínca nu a vrut nimeni sá mi-l cumpere cu 30 de arginti :-)! )
Citeam asa cam cum ma uit la thriller, de sub plapuma...
... am ajuns la comentariul tau, si ...stupoare!
O raza de soare!...O minune de raspuns, o sansa de happyend!

Multá vreme a trecut de cínd am citit ceva atít de bine scris, pe ziua de azi am primit ceva deosebit de la tine, multumesc!
Acum ma pot duce la treaba!
#47514 (raspuns la: #47467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mult timp am crezut ca o raza - de evil13dark la: 13/10/2005 21:55:48
(la: IUBIREA=VIATA)
Mult timp am crezut ca o raza de lumina cum ai spus si tu trebuie sa apara si am asteptat mult timp prea mult; asa ca am hotarat sa dau nastere unei raze de soare .La inceput era mica si fragila dar in timp a crescut pana m-a scos din intuneric. Este foarte greu dar trebuie sa ai vointa si oameni care sa te sustina ; nu ai nevoie de vorbe sau fraze pompoase doar de un zambet al unui prieten sau un sfat ; pentru tine inseamna inca o treapta spre succes daca il urmezi. Este bine ca iubesti pentru ca asta dovedeste ca suntem oameni dar iubirea aduce cu sine si multa suferinta stim ca tot ce are un inceput are si un sfarsit din pacate.Ai dreptate poate a abandonat lupta cand a castigat dar poate era obosit si lipsit de speranta .Amandoi iubiti dar tu ai iubit mai tarziu si el mai devreme el a inceput mai devreme lupta si a renuntat cand a crezut ca nu se poate face nimic.Stiu ca nu este vina ta dar in viata totul se intampla cu un motiv . Acum nu iti dai seama care este dar in timp vei realiza care este. Undeva ascuns este si chiar daca tu crezi ca nu este ceva pozitiv in spatele raului se ascunde si ceva ce te va intari ca persoana .
Eu ma bucur pentru tine foarte mult pentru ca tu ai fost iubita de baiatul pe care tu l-ai iubit, sentimentul a fost reciproc. Trebuie sa te gandesti la asta.Daca iti merita iubirea inseamna ca este un om special si tu esti pentru ca iubesti. Trebuie sa treci peste aceasta suferinta dar sa nu uiti sentimentul acesta pur de iubire .Si eu am spus de mult ori ca imi era mult mai bine inainte sa il cunosc dar daca stai putin si analizezi viata ta inainte sa il cunosti o sa vezi ca era banala; pentru ca ii lipsea ceva ce tu ai descoperit : iubirea.
Me
#78534 (raspuns la: #77590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un om bun... - de Lady Allia la: 11/11/2005 18:01:05
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Cred că acest subiect este un subiect foarte adânc, care de cele mai multe ori este trecut cu vederea pentru că ritmul în care existăm este prea alert ca să ştim să îl şi trăim.
Eu despre mine ştiu că nu sunt perfectă, nu am fost şi nu voi fi. Nici nu cred că tind spre perfecţiune, dar îmi place să ştiu că ceea ce simt este bine, este folositor celor din jur, că inima mă ghidează, că sufletul îmi şopteşte, iar raţiunea zice "da" doar atunci când totul este impecabil.
Ce mai pot să spun este că iubesc oamenii...îmi place să mă agăţ de câte un zâmbet când sunt tristă, dar îl găsesc foarte greu, din ce în ce mai greu. Oamenii sunt prea grăbiţi ca să ştie să se oprească pentru o clipă să ofere un gest atât de la îndemână, oamenii sunt prea grăbiţi să viseze, oamenii sunt grăbiţi să stea lângă cei iubiţi, oamenii sunt prea grăbiţi să vadă bătrâni şi copii căutând prin tomberoane, sunt prea grăbiţi să vadă când cade primul fulg de nea, sunt grăbiţi să stea, sunt grăbiţi să plece, sunt grăbiţi pentru tot. Au uitat să mai simtă, au uitat să mai plângă, au uitat să mai râdă, au uitat să îşi exprime sentimentele...le e teamă de tot, le e teamă de iubire, le e teamă de suferinţă.
Toate acestea ne spun că sunt oameni măcar o dată în viaţă, iar dacă suntem oameni măcar o dată, înseamnă că suntem buni măcar o dată.
Un om bun...este acela care atunci când te vede trist ştie să îţi zâmbească, un om bun este acela care te aude şi fără să spui ceva, un om bun este acela care dacă nu te poate ajuta cu ceva nici rău nu îţi face, un om bun este acela care ştie să aprecieze un fulg, un ghiocel, o rază de soare, un om bun este acela care ştie iubi şi se ştie face iubit, un om bun este acela care atunci când te prinde de mână îi poţi simţi sufletul, un om bun este acela care atunci când simte că e trist să nu îi fie ruşine să plângă...un om bun...găsim rar şi găsim în acelaşi timp în fiecare zi.
Dar, oare de câte ori am trecut pe lângă un astfel de om şi nu am ştiut să îi stângem cu putere mâna ca să-i simţim sufletul?
Şi...cred că aş putea continua la nesfârşit...pentru că mie îmi plac oamenii şi îmi place să vorbesc despre oameni.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
Maria si Mihai.. - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: sa facem un film!)
Pe Maria o cuprinse o neliniste, sau poate chiar o teama. Era in pat cu un barbat, pe care il asteptase atata amar de ani dar nu-si explica ce resort o impunse se la acest gest. Prea usor a venit in camaruta lui si acest gand o facu sa tremure, cu toate ca era constienta ca nici un pericol nu o paste. Deodata se ridica in cot apasand cu degetul pieptul lui Mihai in dreptul inimi il intreba energic:
-Asculta, Mihai ce te-a facut sa dispari, atunci, asa fara nici un avertisment? Vreau mai multe lamuriri. Sunt convinsa ca imi ascunzi ceva. Nu stiu ce dar am acest sentiment.
Mihai privi spre Maria nevenindu-i sa creada ce auzise. Era convins ca Maria il iubea fara nici un fel de retinere, dovada asteptarea ei. Iar acum deodata sare ca o leoaica pe el si-i cere socotala. Oare e bine sa ii spuna toate povestea vietii lui? Sa-i spuna adevarul crud?..
-Maria, oare nu ai incredere in mine? Toti acesti ani sa stii ca numai la tine m-am gandit. Am intalnit o multime de femei, dar eu numai pe tine te vedeam si numai cu tine imi vedeam viitorul. Nici nu-ti inchipui cat de dureros este cand vezi cum ti se naruie visele, cum vrei sa faci ceva si nu poti. La un moment dat imi pierdusem orice speranta sa te mai intalnesc si simteam ca imi pierd mintile, iar tu acum... Dar imi faceam singur curaj si-mi reveneam
-Nu te supara Mihai dar este important pentru mine sa lamuresc aceasta. Nu inteleg cum ai putut sa nu ai incredere in mine si sa fugi pur si simplu.
-Nu de neincredere era vorba ci mai mult de teama sa nu ti se intample ceva rau. Eu trecusem deja prin multe nenorociri si nu vroiam sa-ti pricinuiesc si tie. Chiar Maria vrei sa stii viata mea? Te avertizez ca nu-i chiar ...
-N-are importanta, eu oricum te iubesc si te voi iubi mereu...
Mihai s-a ridicat, si-a pus un pahar de apa si asezandu-se pe marginea patului, privi lung la Maria si mangaind-o pe par spuse aproape soptit:
-Daca asa vrei tu, atunci fii pregatita sa auzi ceea ce s-ar putea sa nu-ti placa. In seara in care te-am intalnit la Cafenea eram tare necajit, ba chiar disperat. Aflasem in aceiasi zi doua nenoriociri. Stii ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Dar sa incep cu inceputul.
Mama mea a murit dupa ce a fost intepata de o viespe cand eu aveam cateva luni. Am fost crescut de bunicii dinspre mama, caci tatal meu nu avea familie. Toate au mers bine pana cand tatalui mei i-au luat comunistii cafeneaua. Da cafeneaua aceia , ca si asta de acum unde eu sunt barman, deocamdata, a fost a bunicilor apoi a tatalui meu. Dupa ce a fost expropiat tatal a plecat in lume si nu s-a mai auzit de el. Bunicii m-au crescut, m-au educat si fiind in anul doi la facultate intr-o sedinta UTM un coleg, care mai tarziu am aflat ca fiind fiu de legionar, ca sa se puna bine cu partidul m-a demascat ca sunt fiu de capitalist si am fost dat afara. Toate incercarile mele de a fi reprimit s-au lovit de un zid. Acasa, cand au aflat bunicii ce am patit au incercat pe toate caile si cu toate mijloacele sa fiu reprimit, numai ca din aceasta alergatura ei au descoperit cine a fost in realitate tatal meu; un cersator care ca sa se razbune ca nu a fost primit intr-o zi in cafenea si-a jurat sa puna mana pe ea. A facut tot posibilul sa intre in gratiile mamei mele, care de ce sa nu recunosc nu era o frumusete si prin casatorie a devenit proprietarul cafenelei. Intr-un moment de desnadejde, bunica si-a pierdut cumpatul si mi-a spus, spre groaza bunicului intreaga grozavie. Pe langa faptul ca eram dat afara din facultate am aflat cu stupoare ca nu sunt nici de vita nobila asa cu aveam convingerea. Iti inchipui ce era in sufletul meu. Atunci ai aparut tu ca o raza de soare, dar aparitia ta a fost dupa ce eu ma hotarasem sa o sterg peste... imi aranjasem deja ploile. In noaptea cand ti-am propus sa ne intalnim peste ani indiferent de ce se intampla cu noi, eram convins ca te-am pierdut, cu toate ca de multe ori imi facusem planul cum sa mi te recapat.
Am ajuns dupa multe peripetii si pericole in Franta. Aranjasem sa fiu asteptat si ajutat sa pornesc pe un nou drum. Dar vezi oamenii nu se tin de cuvant. M-am trezit intr-o lume singur, fara nici un pic de sprijin decat ca vorbeam bine limba. Am incercat toate variantele. Marea mea greseala ca de aici am plecat fara acte si acolo a fost greu sa procur. Am vrut sa continui studiile dar fost aproape imposibil. Intr-o zi am intalnit intr-un bristou un tip care facea recrutari pentru legiunea straina. M-a incantat si cum eram disperat am acceptat. Vai de mine ce viata de caine am dus... dar cel putin m-am ales cu ceva banet.
Dar Maria sa stii ca tot timpul numai la tine m-am gandit. De multe ori mi-a incoltit gandul sinuciderii, dar icoana ta ma urmarea peste tot si imi dadea sperante.
De cum am aflat ca ma pot intoarece, ca dictatura a fost inlaturata, am venit imediat. Am cautat cafeneaua noastra si nici nu-ti inchipui cat de fericit am fost sa o gasesc aproappe ca atunci cand ne-am intalnit aici ultima oara. Am facut tot posibilul sa ma angajez si cu mare greutate am reusit. Acum ma lupt pe toate caile sa mi-o recuperez, mai ales ca te-am reintalnit. Acesta este cuibusorul nostru si acum il doresc si mai mult.
Maria ramase tacuta si ii parea rau ca il provocase pe Mihai sa spuna scurta dar dureroasa istorioara. Acum in fata ei era iubitul pe care de atatea ori il visase alaturi. Il cuprinse in brate si buzele ei se alipi de ale lui intr-o patimasa sarutare. Da, il dorea, asa cum l-a dorit in lunga ei asteptare...
Si maine este o zi... poate mai buna!
#94476 (raspuns la: #94263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fluture in soare.... - de cactus la: 28/04/2006 22:27:52
(la: .)
..esti un fluture in soare...urmeaza-ti sufletul....si intr-un ID se poate ascunde o forma de inger....aduna pe aripile tale frumusetea si pastreaza-o....te va incalzi si-ti va transforma privirile in raze de soare....
salut - de skydoll la: 23/06/2006 01:43:09
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
poate ca subiectul e deja expirat da' ma gandeam ca inca 2-3 cuvinte in plus nu strica...am trecut si eu printr-o stare destul de apropiata de a ta...chiar iarna asta.incepusem sa ma gandesc din ce in ce mai des sa o termin...bine ca nu am facut vreo idiotenie...si crede-ma,stiu cum e sa simti ca nu mai ai scapare...dar ai!acum stiu ca nu se poate sa nu fie macar o portita de iesire din depresie..
primul pas e mai greu.dup-aia,o data facut,mai vin si vorbe bune de la oameni,mai vin si prieteni (sau macar persoane cu care poti vorbi de un de alta) mai vine si o raza de soare ...si incet-incet se face vara! ;)) stai linistit ca nu se poate sa-ti fie rau toata viata...rabdare si perseverenta si pana la toamna sunt sigura ca o sa fii ca nou !!si adu-ti aminte de chestiile frumoase(asculta muzica de exemplu;pe mine m-a ajutat).numai bine!! :)
la ce MA astept si Ce astept - de maan la: 12/12/2006 16:20:07
(la: Orizonturi de aşteptare)
nu m-am steptat niciodata sa mi se dea, nici sortii nu i-am cerut ceva la schimb pentru suferintele nemeritate.
am incercat sa ma urc in trenul potrivit, atunci cand oprea-n gara aia-n care eu fie citeam, fie ascultam ceva muzici cu castile pe urechi, ori pur si simplu ma uitam capie la vreun perete scorojit, inchipuind ceva-desene suprarealiste.
n-am avut niciodata nimic in traista, si-asa a picat si amenintarea lu' taica-miu ca-mi vor manca ratele din ea.
o straitza goala nu le-a tentat nici macar pe rate.
da' adevaru-i ca daca-mi puneam in cap s-ajung undeva, ajungeam, cu sau fara belet, dar numai cand dorinta aia lua forma pietrei din suflet.
atat doar ca-mi pasa prea putin de tinta, iar drumul e cateodata prea frumos.
ba o buruiana-n sant, ba un copkil mucos sarind o coarda, ba o raza de soare-ntr-o magazie prafuita...na, chestii d-astea neimportante.
au trecut multi bani pe langa mine si mai ales a trecut ceva ce la un moment dat mi-am dorit cu inversunare: afirmare! faima!
cand o fost cat p-aci, mi-am dat sama ca nu ala-i trenul meu!

acu' bantui pe forumul asta si mai ales ma cutreier pe mine.
am ce nici n-am cutezat sa cer cu inima deschisa.
am totul.
si uneori n-am nimic.

da' asa se-ntampla cand le ai pe toate, stii?
"totul" e notiune sferica.
oriunde te-ai afla, tot pe arcuri esti.

si-adica m-ati luat in serios?
pai, nu trebuia!
ca sa-i poti cere ceva vietii tre' sa-ti ceri ceva CEVA tie mai intai!
vorba cu "dumnezeu iti da dar nu-ti baga si-n traista", adevarata e!
ok! (ok!) - de maan la: 03/01/2007 10:35:14
(la: Titlul l-ar fi cenzurat,asha ca e lipsa)
ma intreaba cat e ceasul.Ii zic ca e 12.30 la care el ridica asa o spranceana la mine si zice "Multumesc domn'soara" ...

la care io zic c-asa ceva n-are ce cata la "proze scurte".

Mah...nimic ciudat..na.. a vrut omul sa stie cat e ceasul so don't worry there is no sugar.

alt rahat de se potriveste-n context ca sula cu prefectura au precum nuca-n coltz de masa!

ma uit oarecum suspect si imi dau seama ...

alta aberatie da sens!
cand te-ai prins ca te uitai suspect?
nu observai ca-i beat, daca nu te uitai suspect?

Stau...astept masina...omul pe partea cealalta.

asa ca... "io pe drum, el pe carare" trecuram de punctul culminant.

Apoi il vezi ca se indreapta,cu fruntea inainte,cu lacrimile sterse,cu bata pe post de baston si cu o figura pe chip...

cu o figura pe fatza, poate?

Triste suflete si triste raze ce ne lumineaza calea,false zambete,false idei...caci pana la urma,in umbra ne adancim,in umbra murim....Cei nebuni sunt doar oameni,cei nebuni au o realitate diferita,cei nebuni sunt cei care au trait candva...si noi?Noi nu traim...noi existam.

deznodamantul ii alta bucata de nuca far de miez si far' de rost.

si-n plus m-am plictisit de moarte, mai rau ca prima data.
cand oamenii vorbesc de tamvaie pe conferinta mea ii ca nu le-am dat sujet de discutie.
sigur, or fi fiind tramvaisti sau prost crescuti, ca-i posibil.
dar sa ne-ntoarcem nitel la prima varianta, 'nainte de-a ne decide asupra concluziei.
Me bemol, sau de ce n-am permis auto - de maan la: 17/01/2007 19:45:31
(la: Muzica)
o lasam sa treaca pe langa mine furios-furisat-insinua(n)ta.
ma târa uneori cu sine pe urmele unei raze de soare, mieroasa, fierbinte si grea de-atata jind.
intr-o zi m-am dus dupa ea ca-n transa lingandu-i urmele iar mierea ei s-o facut cand fiere, cand stergar de borangic, cand bucium de jele, cand stana de piatra.
intr-o zi ... un jour careva mi-a alunecat-o brusc, pana dincolo de maner.
n-am zis 'aolio' nici cand mi-a dat in clocot maduva oaselor, nu m-am vaitat, ca cica tre’a s-o cunosti, sa te lasi clacat in picioarele ei de tzap- logodit cu moartea, ca altfel nu stii trairea ce-i.
m-o durut asa rau piciorul atunci si tot de-atunci is sclav soptit si face cu mine ce vrea.

São loucas! são loucas! loucas...

Eu sei, meu amor,
Que nem chegaste a partir
Pois tudo em meu redor
Me diz que estás sempre comigo
Eu sei, meu amor,
Que nem chegaste a partir
Pois tudo em meu redor
Me diz que estás sempre comigo

De manhã, que medo, que me achasses feia!
Acordei, tremendo, deitada na areia
Mas logo os teus olhos disseram que não,
E o sol penetrou no meu coração
Mas logo os teus olhos disseram que não,
E o sol penetrou no meu coração

Vi depois, numa rocha, uma cruz,
E o teu barco negro dançava na luz
Vi teu braço acenando, entre as velas já soltas
Dizem as velhas da praia que não voltas:

No vento que lança areia nos vidros;
Na água que canta, no fogo mortiço;
No calor do leito, nos bancos vazios;
Dentro do meu peito, estás sempre comigo
No calor do leito, nos bancos vazios;
Dentro do meu peito, estás sempre comigo

São loucas! são loucas! loucas...

ei, da' si io nitel insane, cand ma leagana si pentu-ntaiash data mi-i balansul compus perfect…
Bolnava, da’ altfel.
Ca d-aia n-am permis auto.
doar sangele meu pe mainile mele!
Ca io ucid nevinovati de-mi mai canta cand ma-ncanta si nu-i bine.
Nu-i.
Sa sofezi si s-o aculti?
ah, MUZICA.
dati-o tare, sa ma bubuie!

"Eu sei, meu amor,
Que nem chegaste a partir..."

mariza, barco negro
#169381 (raspuns la: #168885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 20/06/2007 17:27:03
(la: De cite feluri poate fi un zimbet?)
Am aruncat intrebarea/intrebarile ca pe o undita si m-am prins si eu...Ca altfel cine stie cind aflam despre mine. Am un zimbet din tot sufletul, iar celelalte sint copii palide, imitatii imperfecte. Dar pe cind primul vine din adinc si ii vine sa dea pe dinafara de fericire, celelalte sint si ele bune la ceva. Cind vreau sa zimbesc fara motiv se schimba totusi ceva undeva si o raza de soare patrunde in suflet.


hai sa povestesc io :D - de anisia la: 24/07/2007 09:20:38
(la: Paranormal, parapsihologie, enigme, clarviziuni, profetii)
nu stiu daca tine de paranormal, minune sau enigma, dar stiu ca mi s-a intamplat mie.
sunt doua povestioare, fiecare cu talcul ei.

prima:

era prin 2000. era vara. miezul zilei. o zi linistita. nici ploaie, nici nor, nici canicula. un cer obisnuit.
ma plimbam cu carutul cu fata unor prieteni, in parc. pitica dormea, eu admiram natura. totul bine si frumos.
brusc si dintr-o data, o ploaie siroaie. mai, dar stii cum? ziceai ca-i sfarsitul lumii.
ma uit de jur imprejur, unde sa ma adapostesc cu copilul. sa nu o faca ciuciulete, sa nu raceasca.
nici un loc.
stiam ca la iesirea din parc, e o ghereta. sa ma pun sub streasina ei.
merg din ce in ce mai tare, aproape alergand cu carutul.
pitica dormea de n-avea treaba!
cum alergam eu asa cu carutul, imi zic in sinea mea, ingrijorata:
- of, Doamne, opreste nitel ploaia asta, macar sa ajung sub streasina. macar un pic.
brusc... la fel de brusc cum a inceput, ploaia s-a oprit. si de dupa norii plouati apare o raza de soare, care parca-mi arata drumul.
am zambit.
(pacat ca nu stiu sa pictez, ca mare minunatie imaginea aia, atunci. a razei venita din ceruri...).
am multumit.
si m-am grabit inspre streasina.
cand am ajuns la adapost, ploaia a inceput din nou.
am zambit din nou.
am multumit din nou.
si am revenit la cele lumesti, punand mana pe mobil si chemand-o pe mama piticii sa vina sa ne ia cu masina, sanu raceasca pruncul.

nu stiu daca pentru altii e de domeniul paranormalului. pentru mine e o minune. minunea mea!

a doua:

era prin 2005. taica-meu murise de-acum de ceva vreme. de fel, mi-e teama de morti. de el nu. la inmormantare, inainte sa puna aia cosciugul in mormant, i-am zis asa:
esti un mare cacacios, ca te-ai carat. dar te iert, ca erai obosit.insa, sa te puie naiba sa nu vii in vis, cand mi-o fi dor de tine, ca nu mai vorbesc cu tine in viata mea!.
ei bine... cred ca s-a speriat tare rau de amenintarile mele, caci vine de cate ori mi-i dor.
intr-o zi insa, m-a luat dorul in miezul zilei. faceam curat, dadeam cu aspiratorul, si ma gandeam asa... la el. ce viata a avut. daca o fi fost fericit. daca o fi trait indeajuns (calitativ, nu cantitativ!!). si vorbeam asa, cu el, in gand.
deodata, cu coada ochiului, il vad!
eram in sufragerie. si-l vad stand in picioare in coltul de langa biblioteca.
ma privea.
nu intorc capul. ca citisem eu undeva ca daca te uiti la ei, dispar.
si continui sa vorbesc cu el.
il bombaneam ca nu a mai stat nitel sa apuce sa-si vada nepotii.
el statea acolo, in coltul ala, in picioare, zambind parinteste.
- iara bombani, Matzule?
am auzit ca o soapta. ca o adiere. nu stiu sa explic cum.
cel mai bine i-am auzit zambetul. fosnind a dragoste de parinte.
- pai normal, ca ai ales tu repede sa mori! ca parca erai de capul tau. acuma, aia micii de unde sa le dam noi bunic?
(tocmai vorbisem cu frate-miu deunazi ca de unde naiba sa le dam bunic la baietii lui?)
a zambit, si s-a dus.

atunci am intors capul.
- da, te-ai carat iara, nu? cacaciosule!! nici nu mai vorbesc cu tine, na!
si m-am intors la aspiratorul meu.

pe seara l-am sunat pe frate-miu, care mi-a zis: nu stiu cum reusesti, la mine nu vine niciodata.
- vrei sa-l trimit? ca se face!
a ras cu hohote, al mare.
- da, de parca-l dirijezi tu cum vrei..haha.
- nu mah, doar il rog!

asta n-a inteles frate-miu niciodata. trebuie sa-i rogi, ca sa vina. ca daca le pretinzi, isi vad de lumea lor.

nici aceasta poveste nu stiu sub care subtitlu se incadreaza. pentru mine insa, e o amintire de nepretzuit.
am impartit-o cu voi, ca sa vedeti ca minunate sunt caile domnului. si ca cineva nu trebuie sa fie prezent fizic, in lumea ce-o vedem cu ochii, pentru ca sa fie cu noi. e de-ajuns sa-l rogi sa vina, si vine :)

_____
no, cam atata avusei de spus pe tema asta.
mai am si alte minuni ce mi s-au intamplat. dar nu va pot spune chiar tot :D
#218782 (raspuns la: #218769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 09/08/2007 16:57:00 Modificat la: 09/08/2007 16:58:48
(la: vestul salbatic )
nu ai nici calitatea nici puterea de a vorbi asa unor oameni pe care nu -i cunosti .
mata, daca nu ma cunosti, cum iti permiti sa-mi zici ca n-am nici calitati nici putere?
Eu te -am ascultat cum te erijezi in marele critic literar Apoi am citit postarile tale si ale lui piki cu ,care esti intr o simbioza a comentariilor .
io pe tine nu te-am citit.
tu ai citit ce ai scis tu si amaratul ala ?
ia asculta-ncoace, ca ti-o zic de la obraz: un om destept si sigur pe sine nu reactioneaza-n adjective de-astea cand e - oricat de murdar - atacat.
mai mult decat atat, nu scrie conferinte gen 'paralelism' ca reactie la altele de-acelasi gen,scrise de altul.
tu crezi ca asa esti ironic?
ti se pare ca-i dai peste nas?
fiindca nu e ironic, mah... e umilitor!
te-njosesti si nu faci decat sa-i dovedesti ca-l simti deasupra, ca te obsedeaza, enerveaza...cum vrei s-o iei.
nu demonstrezi decat ca vrei sa ai ce-are el, ca nu-ntelegi de ce are ce-are si ti se pare nedrept!

distanta este marea voastra sansa
marea noastra sansa spre ce, mah?
de unde stii ce relatie au userul picky cu userul maan, mai?
cum iti permiti sa judeci, cand tocmai ma acuzi pe mine ca o fac?
domnu mieu, io judec literatura si gramatica.
mata iti permiti sa judeci oameni!

este firesc sa simti ce simt si eu
ca sa pot simti ce simti tu, ar trebui
sa ma ascund si sa vorbesc din spatele cortinei.
si mai ales sa lovesc pe dindarat!

'ce m-ai ascultat doo saptamani, mah?
cine te-o obligat sa te otravesti cu dejectiile mele, atata timp?
ma, esti bolnav/a?
ignonra, bre, ce nu-ti place, priveste fatza blonda a Lunii, razi in soare si aduna-ti in jur oamenii care-ti scot lumina ochilor in evidenta.
nu mai cata raul din om, ca nu e prilej de desfatare si nu toti rezista fata-n fata cu demonu'!

invatati o data pentru totdeauna ca pumnul in masa nu e mereu semn de 'iti iau gatul' ci ca poate fi declaratie de neputinta sau autoterapie prin shok!
iar cuvintele!
ei bine, cuvintele nu-s into'deauna ce crezi tu ca sunt.
#225922 (raspuns la: #225908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
of Doamne Diana, - de cosmacpan la: 15/08/2007 07:20:55
(la: Mai bine nu mintim)
plecand de la "Mai bine nu mintim" si trecand prin tarlaua lui capacitatea de a ierta, ajungem la cele zece moduri de a folosi/utiliza cea mai eficace minciuna.
legea Ia " Posibilitatea unei întamplari de a se produce este direct proportionalã cu efectul negativ pe care l-ar produce dacã s-ar întâmpla." (Bestie cu doua picioare, care te lauzi ca mai esti si om, m-ai mintit, si io care te-am crezut, proasta ce sunt, o sfanta naivitate, cum am puitut sa te cred? baga-mi-as cuie in picior sa sangerez asa, putin cate putin, ca la ciclu, si sa mor ca nu mai suport, da nu mai suport.....AH DOAMNE, de ce m-ai facut? puteau sa ma lasi sau sa ma pierzi printr-o hazna dupa o sedinta de "singuratate");
legea aIIa "Dacã te joci de-ajuns de mult cu un obiect, preocupat fiind sã nu-l strici, cu sigurantã îl vei strica." asa si cu prietenia noastra boule, ca tot ce mi-am dorit a fost sa-ti fiu printesa, raza de soare, mama, sotie, amanta, dar tu nimica, firi-ai al dracu de starpitura si aschimodie .... ce nu te mai incape lumea cu pacatele tale cu tot.....dar-ar damblaua peste tine ca tramvaiul 13 intr-o zi de vineri.......
legea aIIIa "Probabilitatea de a întâlni pe cineva cunoscut creste atunci când esti cu cineva cu care nu vrei sã fii vãzut."
firi-ai al drecului cu cine te-a facut si cu cine te-o mai crede animalule, ca mie imi spuneai ca plecu la sedinta de comitet si tu te duceai sa-i faci serenade fufei manca-mi-ar agurida necoapte de pe casa scarilor cu tine cu tot.....si tu vaco, ce belesti fasolilela mine? crezi ca esti mai breaza? las' ca vezi tu pe dracu cand te-o lasa si pe tine pentru alta mai "juna" mai bune, cu picioarele bagate-n gat si cu suvite impletite de sus pana jos, atunci sa te vad io cum oftezi dupa noptile in care apareai la usa caminului conjugal umflata de plans, incercand sa justifici aparitia cu vorba ca vezi draga Doamne, esti secretare lu al mare si ca a luat foc unitatea, si cadeai ca o lebada pe chieptul lui ala mare si paros ca de maimuta gorileasca.....

da uita ca ma luai cu vorba si uuitai care-i motivul.....minciuna? care minciuna? egzista asa ceva? ce cuie-n talpa? fugi dom'le d-acilea.....hai ca nu se pune.....eh, o minciunica mica acolo, treaca mearga.....da sa spui ca te intorci din delegatie in pijama si cu galeata de gunoi a vecinei ca i-a luat foc garaju si ai sarit sa-l stingi cu apa din Balti" de parca io nu stiu vca orasu' ala e tocmai la mama dracului in Tibet....hai, hai.



*** - de maryshik la: 06/09/2007 20:56:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
o poezie un picuţ cam trista,dar superbă!!!


Îngerul meu...
eşti umbra neagră din sufletul meu
eşti lacrima ce îmi zâmbeşte mereu
eşti vocea firavă ce-mi şopteşte încet
eşti raza de soare ce-mi pătrunde în piept

eşti surâsul ce-mi va rămâne mereu
eşti amintirea de gheaţă din sufletul meu
eşti dorul săpat în inima mea
eşti dragostea fină a fulgului de nea

eşti caldura ce de frig mă face să uit
eşti iubirea ce până acum mi-a lipsit
eşti ploaia de vară dusă de vânt
eşti frunza de toamnă adusă pe pământ

eşti ultimul zâmbet ce speranţă îmi dai
eşti îngerul meu ce dorinţă nu ai
eşti tăcerea ce încet şi adînc mă apasă
eşti prima iubire şi de mine nu-ţi pasă!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...