|
te provoaca sa gandesti
dialog intre nor si ploaie
salutari din gheatza :)
Ai intrat la congelator ?:))) Salutari din nori de ploaie. Lost without music in a world of noises Bre! Tu de Norii si ploaia n-ai auzit?
A venit clipa trista cand adunam tot ce ne-a lasat noua, altora care nu mai sunt, celor care vor veni. Sunt aici sori, stele, flori nemaiintalnite, triluri si ciripituri, vise, amintiri de neuitat, (puneti voi ce mai stiti) si legam totul cu un curcubeu
(original: "Death is not the end") (Bob Dylan, traducere Florian Pittis) Cand necazuri te doboara Si prieteni n-ai sa-i strigi, Tine minte sfarsitul nu-i aici. Si ce slaveai in taina E-asa cum nu-ti explici, Tine minte sfarsitul nu-i aici. R: Nu-i aici, (nu, nu) Nu-i aici, (nu, nu) Tine minte sfarsitul nu-i aici. (nu, nu) Cand oprit la o rascruce, Drumul nu stii sa-l prezici, Tine minte sfarsitul nu-i aici. Cand nu mai ai nici vise Si nu stii cum sa te ridici, Tine minte sfarsitul nu-i aici. R Cand se-aduna norii negri, Ploaia cade ca un brici, Tine minte sfarsitul nu-i aici. Mangaiere n-ai, nu vezi acum Maini intinse de amici Tine minte sfarsitul nu-i aici. R Pomul vietii creste mandru Unde spiritul e viu, Lumineaza ea, salvarea, Cerul gol si cenusiu. Cand orasele-s in flacari, Musuroaie de furnici, Tine minte sfarsitul nu-i aici. Si cand cauti in zadar un om Printre-atatea mii de venetici, Tine minte sfarsitul nu-i aici. | Nu-i aici, (nu, nu) 3 | Nu-i aici, (nu, nu) | Tine minte | sfarsitul nu-i aici. (nu, nu) Şi umbrela cu "norii şi ploaia".
Despre iubire s-a spus aproape tot
O fi ramas uitat, pe undeva un ciot, Sau doar firimituri in colt uscat de gura Iubirea se petrece, tarandu-si sora ura. Din felii subtiri slefuieste-ti lentile Si priveste lumea prin carnea iubirii Vei vedea ca viata isi schimba culorile Cand tu insuti te vei scalda in lumina. Prin noile lentile-am privit soarele Iar razele ma-nvaluiau cu iubirea lui. Si a fost ziua intai Si am fost multumit de ce am vazut. Am privit cerul si am vazut norii Iar ploaia ma spala curatindu-mi spiritul Si a fost ziua a doua Si pielea mea radia multumirea. M-am invelit in noapte iar stelele Imi aratau calea, deslusindu-mi scanteierea Si a fost o noapte Iar ochii mei reflectau iubirea. Mi-am intampinat fericirea in prag Sarutandu-i marinimia iar tristetea ma astepta Tacandu-si linistea in adancul sufletului, Si-amandoua ma-nsoteau. Si-au fost zile si-au fost si nopti Iar iubirea crestea substituindu-mi suflarea, Revarsandu-se, cuprinzand totul. Iar cei din jur Se zvarcoleau cautandu-si scaparea. Despre iubire nu poti sa vorbesti Iubirea o vrei, o traiesti, o doresti O vorba desparte iubirea in doua Un ochi inca rade iar un altul ploua. Iubirea se-ntrece acoperindu-si sora Firimiturile uitate ori amintiri cu ora Iar cioatele durerii in iarna putrezesc Iubirea-n veci renaste cu tot ce-i omenesc. Cum poti vorbi despre ceva ce-a fost, este si va fi oricand? Tacand!
THE STORY OF A SIGN
- de
cosmacpan
la: 04/09/2008 08:32:10
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?") (The story of a sign = http://www.vinju-mare.ro/compasiune+si+umanitate)
Reinventarea compasiunii? Cam o dată pe an, România experimentează inundaţii. Un val de compasiune se adaugă atunci mulţimii de jurnalişti şi politicieni care năpădesc satele inundate. Se organizează campanii de donaţii, unele televizate, sînt colectate ajutoare, sînt trimise la faţa locului alimente, îmbrăcăminte, corturi, materiale de construcţii. Unii dintre cei ce se implică sînt mînaţi de spirit civic şi solidaritate, alţii de compasiune, alţii o fac pentru a vedea lumea că o fac. Pot exista, evident, şi alte motivaţii. Indiferent de motivul ce le determină, toate aceste ajutoare sînt parte a modului în care societatea are grijă de ea însăşi. Cel mai adesea, opinia publică pare a declara compasiunea ca motor principal al sprijinirii celor aflaţi în nevoie. Funcţionează însă acelaşi principiu în afara situaţiilor de criză majoră? Sînt, de exemplu, ajutaţi sistematic cei aflaţi în nevoie cronică? Apare compasiunea oare doar atunci cînd gestul de solidaritate este televizat, fără a se regăsi într-o caritate permanentă? Răspunsurile categorice la astfel de întrebări sînt greu de găsit, iar generalizările sînt mai degrabă mincinoase. O scurtă privire asupra compasiunii poate aduce însă oarece lumină asupra chestiunii. …. Altfel însă sîntem unul dintre principalii furnizori europeni de cerşetori, care stau la colţ de stradă cu mîna întinsă, solicitînd ajutorul şi compasiunea trecătorilor. Nu este nimic nou în astfel de comportamente, iar o privire atentă poate vedea similitudini între Anglia descrisă de Dickens în Oliver Twist şi România din Filantropica lui Nae Caranfil. Prezenţa cerşetorilor nu este un efect al milostiveniei trecătorilor, ci unul al sărăciei şi slabei capacităţi redistributorii la nivelul societăţii. (Bogdan Voicu - http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=237&cmd=articol&id=8958) “Trebuie restaurata comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putinta numai prin compasiune, suferind pentru ei, jertfindu-ne pentru ei; doar astfel poti deschide poarta celuilalt. Oamenii sunt foarte neincrezatori. Numai o dovada de iubire care merge pana la jertfa prin care omul se daruie celuilalt poate castiga inima celuilalt. Atunci insa Il imitam pe Hristos“. (pr-dumitru-staniloae-compasiune-si-iertare). Si a mai fost o zi "Am privit cerul si am vazut norii Iar ploaia ma spala curatindu-mi spiritul Si a fost ziua a doua Si pielea mea radia multumirea." Ne-am dat întâlnire în templu iubirii Şi patul ne-a primit în tăcere, Căci marile slujbe se oficiază-n linişte. Te-am privit, şi oglinda ochilor mi-a răspuns, Bucură-te! Dar te voi vedea aşa cum eşti. Cu greseli, cu spaime, cu-ndoieli, Şi mai ales, fără mistificări. Degetele sufletului te pipăie Până-n adâncul fibrei. Acordându-te. Strună întinsă pe cordarul viselor. Te-am căutat, pereche rătăcită. M-ai întrebat, Dar un răspuns noi încă n-am aflat. Ne-am azvârlit în ceruri, Doi pescăruşi scăldându-ne-n lumină Eu ca un nor de ploaie, tu blândă şi senină. Furtuna-ncet se naşte, e freamăt, urlet, zbucium Îmbracă-te în clipă şi-mbată-te cu-acum. Când am pierdut controlul şi-orice coordonată Doar inima mai bate şoptind înfrigurată: Înfige-ţi rădăcina-nspre apus Şi vei vedea că-i piatră seacă şi pământu-i dus (l sterp) Ş-indiferenţei nu poţi să-i ţii piept. Întoarce-te. În minerale te aştept Întinde-te liană către răsărit Să priveşti drumul soarelui spre asfinţit Durerea despărţirii e prea grea Singuratatea-n Mama Noapte nu te vrea. Apleacă-te ca ploaia-n miazăzi Iar braţele-mi liane, o junglă îţi vor fi Ascunde-mă, frământă-mă cu lutu-ţi greu, Al tău voi fi. Mereu. E greu pe lume singur să rămâi. Te-aştept s-ajungi, te-aştept să-mi fii. Răstoarnă-te val îngheţat spre miazănoapte Tăcerea nopţii şoaptele-ţi desparte Adună-mă şi scaldă-mă-n privirea grea Şi-n orice noapte voi fi sclava ta. Caii mei sălbatici scurmă din copită Răvăşind mistere, plătind morţii mită. Învaţă-mă să caut urme, învaţă-mă să te găsesc În cuib uitarea se-plineşte şi zgârmă-n coaja oului ceresc. Adună-mă la sânul tău şi fă-mă parte din întreg Şi necuprinsul vieţii prin tine să-nţeleg. Începem lupta-joacă, dar nu o controlăm Prin simţuri ne desfacem, plăceri simţim, gustăm Mai ştim că viaţa-nvinge şi că putem orice Prin temeri şi nelinişti ne pierdem urmele. Să explodez ca marea, lingându-ţi trupul stâncă Sunt pânză pe catarg sfidând uitarea-adâncă. Al valului miros trada prezenţa ta Iar lacrima sărată murea pe buza mea. Voiam să-ţi spun că te iubesc Şi te iubesc c-am învăţat ce-i bucuria Şi peste-ntinsuri necuprinse eu plutesc, Să ştiu, să văd, să-i aflu măreţia. M-ai invitat şi-n tainicu-ţi sălaş Regele Noptii m-ai ales pentru o noapte Am acceptat iubirea ca pe-o provocare Lucididatea vieţi ne-ntrerupte, însă doare….. Vezi...aici e chichirezu...intre cum pare...si cum e, de fapt... Apa de nori... e ploaia, in sine... nu "apa de ploaie"..;) Amu, sa nu te-apuci sa ma intrebi si formula...
:)iti dai seama ce-ar iesi de m-as pricepe:)))))))
da sunt fenomene speciale stai sa caut una la Fantinele un fenomen nemaintilnit,deodata se intuneca nori o ploaie scurta cam 3 minute apare curcubeul si soarele imediat ,dupa cinci minute iar ploua si tot asa cam jumatate de zi :) interesant:)
Latu...
- de
monte_oro
la: 17/05/2010 13:14:49
(la: Nanologie – stiinta piticilor de gradina (piticologie*)) ;)...what? Scuze... is la al treilea pahar... si nu m-am prins ce-i cu ... "cafeneaua"..:)Plus ca-i nor si ploaie... minunate pentru J&B...
Cu finalizare sau fără? Adică apar "norii şi ploaia" sau e buza lasată umflată?
Pai bine bai, ai la o aruncatura de batz o Egee azurie iar tu te duci sa vezi norii de ploaie de la Marea Neagra?...Las' ca la anu' nu mai faci prostia de a merge la ingramadeala de-acolo...Sau mai stii...vara abia a inceput...:)
m-am jucat, si uite ce-a iesit.
Neizbăvire …cuvintele-s furate nu lumea droaie de-o parte ci norii şi ploaia de-o alta. ce-i sub vremi, în lung şi în lat, se umbreşte-n privire. dar nu descântare palmelor către Luna nouă, nici tâmpla zorilor ce n-au izbăvire, doar noi, cotropindu-ne. nu am sărutat de mult cu buzele, nici nu am mai dat cireşe norilor, lumea n-am mai împărţit-o-n două nici nume nu am mai dat de-o vreme. ci zmeul timpului prin ploaie l-am mai înălţat (cu voia ta, voi include-o in proiectu-mi 'Cuvantul este comutativ')
Ringul rosu
- de
beatlemaniacul
la: 08/12/2012 21:16:07
Modificat la: 08/12/2012 21:17:58
(la: Paulică fara frică) Un ring rosu, Baby, un arici, o pasarica, putin noroi la capetele ringului, pe fundal un admin tacut, nori de ploaie foarte jos.
Norul nr. 1: Asa jos e bine? Norul nr. 2: Da, cam pe aici. Norul nr. 1: Sper sa iasa ceva azi! Ai adus alea? Norul nr. 2: Da, am adus (scoate trei traznete si le pune intre ei). Baby (intrand din stanga cu un carnetel in mana): ... pana acum am raspuns la cate confe? ... (numarand pe degete) ... aia cu ... da, si aia contra lu' ... da, da, da ... si mai e si aia de saptamana trecuta. Ariciul (metamorfozandu-se in Rodicuta): Gata! Sunt aici! Am si ace! Pasarica (metamorfozandu-se in Paulica): Am ajuns si eu. Hmmm ... e bine sa fii pasarica. Norul #1: Ia uite cum s-a transformat pasarica! Norul #2: Am vazut. Cata mobilitate! Adminul clipeste mai des. Rodica se aseaza in pozitie de lupta fata in fata cu Paulica, deja in pozitie de lupta. Primele lovituri de karate cad precum ciocanele intr-un atelier de ciocaneala. Baby noteaza in carnetel continuu. Norul #2: Acum? Norul #1: Da, hai sa incercam!!! Norul #2 arunca cele trei traznete in centrul ringului. Ringul se transforma pe rand in verde, portocaliu, maro. Camera se departeaza incet, pastrand in colt sus imaginea adminului dormitand. Rodicuta si Paulica isi cara in continuare picioare pe spinare sub admiratia norilor care gafaie de placere. Cortina! Noroiul de la capetele ringului (din spatele cortinei, cu o voce sugrumata): Aveti grija sa nu ma calcati!!! Nu, nu, nu ... AH!
Reintorcandu-ne pe drumurile Kyrgystanului
- de
zaraza sc
la: 02/09/2014 08:57:23
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii) http://www.diaconescuradu.com/curcubeul-de-la-capatul-kyrgystanului
"Pentru prima data de cand am plecat la drum pot spune ca am emotii in vreme si strang bagajele cu ultimele cumparaturi facute in Karakol. Daca pana aici totul parea oarecum simplu si a devenit intr-o oarecare masura obisnuinta, luna ce urmeaza e la un cu totul alt nivel. Sunt atat de multe necunoscute si am atatea intrebari in minte incat e intr-un fel normal sa nu te simti complet sigur. Intr-un fel poate fix aici incepe aventura, atunci cand rezultatul e incert si tot ce poti sa faci e sa incerci. Pana acum ma urcam in sa cu mancare pentru cateva zile, acum am indoieli ca imi va ajunge mancarea care am cumparat-o pentru urmatoarea luna. Asta in primul rand daca ajunge cu bine echipamentul si coletul pregatit pentru tabara de baza. Oare e indeajuns echipamenetul pe care il am dupa mine pentru a ajunge in tabara de baza, oare intra totul in ruscac, oare o sa gasesc din nou bicicleta cand o sa cobor de pe munte, oare o sa-mi ajunga cele 25 de kilograme de mancare trimise in tabara de baza, oare nu e prea devreme in sezon pentru asa ceva, oare sunt si alte varfuri ce merg urcate ca aclimatizare, oare nu voi avea probleme la inaltimile resoective, oare vor fi de treaba oamenii pe care ii voi intalni acolo sunt doar cateva din intrebarile care mi se perinda prin minte. Dar intrebarile si indoielile sunt bune si te fac sa te concentrezi mai bine pe ce e de facut. Planul e sa plec dupamasa din Karakol si sa dorm inainte de ultimul sat pentru a mai completa cumparaturile, dupa care maine sa incerc sa sar ultimul pas de 3800 de metri de pe drumul spre munte. Vremea e instabila si va ramane asa si maine, nori indoielnici pentru ganduri la fel de indoielnice. Pana la urma resusesc sa plec abia pe la 17 si dupa ora si putin norii se transforma in nori de ploaie si fara nici un fel de tragere de inima gasesc un adapost temporar de ploaie. Dupa o jumatate de ora in care frigul incepuse sa-mi intre deja in oase apare soarele la orizont si cum ploua in continuare deseneaza singurul curcubeu vazut pana acum pe drum, cu un picior fix pe drumul meu. Chiat daca e un semn bun sau nu, cert ca a fost un motiv sa ies de sub adapost si sa fac poze, dupa care cum oricum eram ud vine momentul sa incerc sa schitez totusi cativa kilometri pe ziua de astazi. Locul de cort gasit e genial in schimb si mi se pare uimitor cat de verde e totul in partea asta a Kyrgystanului, desi pe malul Issik-Kulului unele zone erau extrem de uscate. Si stau sa ma gandesc ca e probabil unul din ultimele locuri cu iarba pentru ceva vreme." 
 Trebuie sa recunosc ca are mare dreptate CRAZYSIN! De ce? Simplu! Chiar si un nor care "completeaza o priveliste", poate cantarii destul de mult. Priveste-l ca pe o marfa. Incepand de la apa de ploaie, la care faci referire ... continuand cu minunatele imagini(fotografii, tablouri, etc...) far' de care acel "ceva" lipsa nu te indeamna sa-l cumperi. Nimic nu pe aceasta lume nu este creat fara vreun rost! Norul valoreaza mai mult decat greutatea sa in aur. Este viata, este frumos, este mai greu decat dimensiunea sa in plumb si mai usor decat visele noastre. Apa de ploaie este doar ce ne ramane in suflet cand privim si nu stim sa ne bucuram...dar are si asta rostul ei, pana la urma.
Cerul este innorat. Transpiratia-ti curge pe fata si peste tot trupul. Ratacit si fara busola cu numai hainele de pe tine ,fara hrana si fara apa te uiti la cer si vezi norii astia de toate formele umflati si gata sa plesneasca si te rogi la D-zeu sa ploua.
Iti spui ca vei mai avea o sansa fara hrana dar numai apa sa ai...incepe sa ploua. Iti iei palaria de pe cap si o transformi in galeata culegatoare de stropi...Te uiti la cer si ploaia iti atinge buzele insingerate si umflate de sete iar intre timp cu minile pe palarie incerci sa nu-ti perzi echilibru si aduni fiecare strop pretios in ea. Numai apa de ploaie de-as avea......
Gabriele D'Annunzio - Ploaia din pinet
- de
Honey in the Sunshine
la: 20/05/2009 23:29:10
(la: taci) Taci. În pragul
pădurii nu aud cuvinte pe care le spui umane; aud cuvinte mai noi care vorbesc picături şi frunze îndepărtate. Ascultă. Plouă din norii spranjiţi. Plouă pe cătinile sărate şi arse, plouă pe pinii solzoşi şi-mpliniţi plouă pe mirţii divini, pe ginestrele lucioase cu flori îmbrăcate, pe ienupării deşi de mângâieri înmiresmate, plouă pe feţele noastre silvane, plouă pe mâinile noastre nude, pe veşmintele noastre subţiri, pe proaspetele gânduri ce sufletul întredeschide ca nou, pe plăsmuirea frumoasă ce ieri te-a amăgit, ce azi mă amăgeşte, o Hermiona. Auzi? Ploaia cade pe solitară verdeaţă cu un şuier ce dăinuie şi diferă în aer după ramuri mai dese, mai rare. Ascultă. Răspunde la plânset cântecul greierilor căci australul vaiet nu înspăimânta, nici cerul cenuşiu. Şi pinul are un foşnet, şi mirtul alt foşnet, şi ienupărul încă un altul, instrumente felurite sub nenumărate degete. Şi scufundaţi suntem în spiritul silvestru, traind din viata padurii; şi faţă ta îmbătată şi înmuiată de ploaie ca o frunză, şi coama ta înmiresmează ca dalbele ginestre, o creatură terestră ce ai nume Hermiona. Ascultă, ascultă. Acordul gingaşilor greieri încet, încet mai surd se face sub plânsul ce creşte; dar un cântec se varsă mai limpede de jos se ridică, din umeda umbră trecută. Mai surd şi mai înăbuşit se domoleşte, se stinge. Doar ultima notă încă tremură, se stinge, renaşte, tremură, se stinge. Nu se aude cântecul mării. Se aude peste coroane şuieratul ploii de argint ce limpezeşte, şuieratul ce diferă după ramuri mai dese, mai rare. Ascultă. Fiica văzduhului e mută; dar fiica mâlului departe broscuţa, cântă în umbra profundă, oare unde, oare unde! Şi plouă pe genele tale, Hermiona. O fi interesant cit cintareste un nor, dar foloseste la ceva ?
Tot apa de ploaie ramine pina la sfirsit:)
|
 loading... |
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
So what ? Ca am umbrela:)))
Lost without music in a world of noises