comentarii

dialog intre soare si copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
daca e soare nu trag pestii? - de Horia D la: 20/05/2005 17:31:47
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
daca e soare nu trag pestii? pffttttttt.... pui pariu? trag mama, trag!:))
#50044 (raspuns la: #50043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doru Davidovici - poetul - de Fata Morgana la: 27/05/2005 14:18:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dezminţire la mit

Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit pretutindeni
Întoarcerea mea,
uciderea peţitorilor,

Simplu mit
Din care Homer şi editorii trag profit.
Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit printre pietrele arse
Sirenele
Circe
Penelopa
Sunt farse
Născocite de un orb zdrenţăros
Pentru un happy-end fermecător şi duios.
Nu-mi voi revedea niciodată patria
soţia
fiul
câinele
Arcul, patul din trunchi de măslin, ogoarele, turmele
Itaca stâncoasă şi marea albastră - căci asta mi-e voia,
Risipit
- adunat între ziduri surpate,
Ulise rămâne la Troia!
Aţi vrut să îmi luaţi spada şi coiful
Şi scutul zgâriat şi lovit
În cărţile voastre Ulise-i un biet rătăcit
Mă reneg pentru un plug
Simbol de taur castrat care trage la jug
Nici acum nu-nţelegeţi -
E atâta de greu?!
Că Ulise e Troia, şi că Troia sunt eu...

......................................................................

De patru milenii amestec cu spada mortarul pe plajă
Cioplesc lespezi
ridic ziduri
Înălţându-mi în marmură voia.
De patru milenii
Ulise ridică
O nouă cetate la Troia...


DE CE?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă: "sa mă credeţi pe cuvânt?"

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frică?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile în ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mamă?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plini de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează
Şi arde, ce se întâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?



Pe o piatră încălzită de soare

Mai bine aşează-te strâmb pe o piatră încălzită de soare
Şi judecă-mă drept.
Nu încerca să fii prea înţelept
Mai bine decât binele, binelui strică
Şi orice lucru judecat în pripă
Se-ntoarce împotrivă-ţi.

Eşti încă prea crud să ştii ce e de ştiut,
Ce se întâmplă, şi cum se întâmplă,
Apa din alţii cât e de adâncă
Vârtejul nebun cât e de nebun
Cum vine pârjolul, cum lasă doar scrum,
Cum trebuie din scrum să renaşti, pocăit
Şi iar te întorci de unde ai pornit
Când trebuie să uiţi, sau să-ţi aminteşti
Când trebuie să ierţi, sau să pedepseşti
Trecând peste tine.
Când singur râmâi, până unde să ajungi
Când spui ce ai de spus, sau când praf să arunci
În ochi de prieten, de părinţi, de soţie -
Ce ţii pentru tine, ce alţii să ştie
Ce-i bun şi ce-i rău, eterna problemă.
Să poţi rezolva savanta dilemă
În care,
Prin legile firii, atât de încurcate,
Pe rând şi deodată, cu toţii au dreptate.

Cu omul din tine, pustiit, fărâmat
Să poţi să te scoli de nimic rezemat,
Doar de omul din tine - care încă rezistă.
Să poţi să prefaci în surâs ziua tristă
Să treci marea-not, chiar de nu ştii să-noţi
Când pleci, să nu laşi doar urme de roţi.

...Şi eu aş vrea să fiu turnat
În bronzul tare şi durabil
Ce corespunde admirabil
Solidului portret de tată
Din mintea ta întortocheată...

......................................................................

Hai, dă-te jos de pe piatră...
despartirile... - de danaig la: 29/05/2005 14:42:43
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Fotografiile si toate celelalte "surogate" nu ajuta....Cei dragi nu pot fi inlocuiti! Imaginea lor din sufletul nostru nu se sterge, doar o ocolim voit pentru ca adeseori nu mai putem sau nu mai stim sa ne traim disperarile...
Cele mai dureroase nu ne sunt despartirile de cei care pleaca dintre noi spre cele vesnice. Ei ne sunt intr-un fel mereu aproape si continuam sa vorbim despre ei ca si cum nu i-am fi pierdut.
Cel mai mult dor acele despartiri care ne fac sa-i vedem cu totul altfel pe cei care ne sunt dragi...Ii privim si nu-i recunoastem...Sunt altii si totusi in sufletul nostru nu vrem sa recunoastem ca nu i-am vazut niciodata, de fapt, asa cum sunt...Mai grav este ca nu mai stim uneori cum sa traim fara ei, cum sa mergem mai departe.E dureros sa vrei sa treci pe langa ei si sa negi ca, in secunda care a trecut, au fost "cei de langa tine".
Clipa asta de eternitate care este viata nostra nu ar trebui sa fie umbrita de astfel de momente! Nu ar trebui sa ne lasam unii altora acel graunte de nisip care aduce dupa el desertul, acel desert care sa vrea sa ne acopere amintirile...
Si totusi mergem mai departe...Dar nu mai suntem aceiasi...Ne acopera umbre pe care nu le vrem si care totusi nu ne lasa sa mai privim la fel de copii lumea...Ne poarta mai departe doar increderea ca maine va fi un nou rasarit de soare, vom vedea din nou un copil surazand....
"Moartea" aceasta mi-a facut - de my angel la: 31/05/2005 01:02:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Moartea" aceasta mi-a facut bine… A fost primul meu prieten, primul meu iubit, cel mai bun prieten al meu si cel in care aveam cea mai mare incredere. L-am cunoscut dupa ce am invatat ca oamenii mor. M-a facut sa sper din nou, sa vad lumina, sa cred iar in Dumnezeu. Intr-un fel, cu si alaturi de el am parcurs trecerea de la copilarie la adolescenta si apoi la maturitate… M-a invatat sa iubesc, sa plang, sa rad, sa ma bucur de viata, sa sufar, m-a invatat ce e fericirea si ce e nefericirea. La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna. Fireste, i-am cunoscut prietenii. Erau doua cupluri nelipsite de la noi din casa, si in special una din perechi, care se "formase" de mult. Dupa sase ani ne-am casatorit, iar dupa un an se nastea copilul nostru. O saptamana mai tarziu, el era cu totul schimbat, fara sa stiu de ce. Credeam ca se teme de noua viata si ca isi va reveni. Imediat dupa botez, am aflat ca el se cuplase ( de ceva vreme ) cu una dintre "prietenele" nelipsite de la noi din casa. Toata lumea stia, desigur, mai putin eu. Trec peste orice alte detalii. Imediat a urmat si despartirea. Unde m-a dus si unde poate duce o despartire de genul asta ? Prieteni, prietenii ? Nu exista… Incredere in tine sau in ceilalti ?! E distrusa… Totul iti devine strain. O noua viata si totusi nu poti fi sincer fericit, nu poti zambi, ceva e rupt in tine, sufletul tau e in mii de bucatele. Faci totul din gesturi reflexe, stii ca trebuie sa mergi mai departe, sa lupti, sa traiesti macar "fizic". Nu mai vezi nimic in jur. Nu observi ca rasare soarele, iar cel mai scump zambet abia te face sa schitezi si tu un zambet. Cat de mult te poate schimba o despartire ? Te poate schimba radical si foarte usor te poate schimba in rau. Timpul, vointa, eforturile sustinute de a vedea viata din jurul tau te fac sa observi din nou ca e soare sau ca ploua. Incredere nu am nici acum in nimeni. Nici acum nu cred nimic si pe nimeni. Prieteni... probabil ca nu, nu mai pot sa spun nici unuia totul. Dar acum am zile cand pot sa rad din tot sufletul. Purtarea lui ulteriora despartirii m-au facut sa-i spun ca nu vreau sa-l mai vad niciodata, ca a murit pentru mine. Si l-am "ingropat". Acum ma simt usurata. A fost o "moarte" de care aveam nevoie, ca sa pot simti ca am iar viata.
depresia - de danaig la: 05/06/2005 11:52:54
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Nu se poate vorbi despre depresie fara a lua in considerare faptul ca granita dintre luciditate si nebunie este atat de firava incat nici nu sesizam cand o depasim.
Pana la urma si depresia oscileaza in intensitate pana la limita nebuniei.
Sunt norocosi cei puternici, cei pe care optimismul innascut ii ajuta intotdeauna sa treaca peste perioadele grele fara a-si pierde echilibrul. Cum ar putea acestia sa inteleaga prin ce trece un depresiv, un om care nu mai stie sa zambeasca, care nu reuseste sa-si inteleaga viata? Este absurd sa ceri asa ceva.
Tabloul este cam de genul acesta : esecuri peste tot in jur la care se adauga cele proprii pe toate planurile asociate cu pierderea unor persoane dragi, dezamagiri si singuratate. Superb,nu? Ce mai ramane? Religia, internetul, cartile si televizorul.
Ce se intampla cu tot ceea ce visam: familie, copii, cariera? Toate visele dispar si ar fi frumos sa stim ca macar trec intr-o alta dimensiune in care se transforma in realitate.
Despre depresivi nu putem vorbi decat la modul : am fost acolo, acum trebuie sa ii ajut pe altii sa se intoarca si ei la ceea ce este frumos in viata asta si asa atat de scurta. Daca ii privim cu mila este ca si cum i-am condamna la izolare. Ca sa nu mai vorbim cat este de evidenta si suparatoare atitudinea condescendenta a unor outsider-i.
Asa ca, hai sa ne gandim cat de frumos este zambetul unui copil si sa vedem ca aproape intotdeauna rasare soarele...
belle - de popix la: 06/06/2005 23:01:18
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
batranii nostrii spuneau cu intelepciune ca pentru un pom sa creasca drept si nu stramb,are nevoie de a fi ghidat inca de cand e un lastar.

in al doilea rand e indatorirea parintelui de a urmarii si de a responsabiliza plozii.aceeasi tema o are si scoala, altminteri uitandu-ne in jurul nostru privim neputinciosi la degradarea sociala tot mai accentuata.pentru ca tinerii sunt victime ale sistemului numit mass-media, sistem de pseudo-valori.

in concluzie cerd ca e de preferat rigiditatea cand tentativa de dialog dintre parinte-copil nu da roade satisfacatoare.
#53591 (raspuns la: #53516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hei, mai dezmortzitzi-va putzin...:-) - de SB_one la: 16/06/2005 14:45:39
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Proces de viol

Un sofer acuzat de viol.


Acuzatul intra in boxa martorilor si povesteste cum si ce sa intamplat.
Eu mergeam cu camionul 16 tone greu pornit greu oprit.
Si la un moment dat o domnisoara face autostopul.
Opresc. Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
O iau pe domnisoara in masina.
Dupa 15 min. domnisoara zice vreau covrigei cu sare.
Ii cumpar covrigei cu sare.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ea arunca covrigei cu sare si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu sare vreau covrigei cu susan.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu susan.
Ea arunca covrigei cu susan si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu susan vreau covrigei cu mac.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu mac.
Ea arunca covrigei cu mac si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu mac vreau covrigei cu zahar.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu zahar.
Ea arunca covrigei cu zahar si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu zahar vreau covrigei cu rahat.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu rahat.
Ea arunca covrigei cu rahat si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu rahat vreau covrigei cu nuca.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu nuca.
Ea arunca covrigei cu nuca si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu nuca vreau covrigei cu stafide.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu stafide.
Ea arunca covrigei cu stafide si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu stafide vreau covrigei cu alune.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei cu alune.
Ea arunca covrigei cu alune si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat covrigeii.
Mie nu imi plac covrigei cu alune vreau covrigei simpli.
Camion mare 16 tone greu pornit greu oprit.
Ii cumpar covrigei simpli.
Ea arunca covrigei simpli si eu ii zic dar ce faci draga de ce ai
aruncat toti covrigeii.
- Mie nu imi plac covrigeii deloc. (zice domnisoara)


PAI SA N-O F... ?



Judecatorul:- Chiar asa, multa rabdare ai avut!



*****************



Taticule! Ti-au furat masina!
- I-ai vazut?!
- Da...
- Ti-i minte fetele lor?
- Nu, dar tin minte numarul masinii.

*******************

Vorbesc doi tipi:
- Am cumparat ieri un BMW.
- Serios? Ce culoare?
- Nici nu stiu cum sa-ti explic. Ai vazut vreodata un
apus de soare deasupra marii?
- Desigur ca am vazut.
- Tocmai asa, numai ca verde.


*********************


Un sofer, vrand sa-si protejeze masina impotriva
hotilor si neavand bani pentru o alarma, lasa un bilet
pe parbrizul masinii:
"Radioul - defect, benzina - nu are, motorul -
componente lipsa".
Dimineata isi gaseste masina pe butuci si un alt bilet
pe care scria:
"Daca-i asa, nici de roti nu mai are nevoie!"

***********************

O tanara doamna opreste masina sa in fata semaforului
la rosu. Se aprinde galben - doamna sta pe loc, verde
- doamna iarasi sta. Se aprinde rosu, din urma fac
semnal celelalte masini. De ea se apropie un politist
si intreaba:
- Doamna doreste alta culoare???

************************

Un tip aflat intr-un taxi il bate pe umar pe sofer, ca
sa-l intrebe ceva. Soferul striga ca din gura de
sarpe, pierde controlul masinii, de-abia reuseste sa
evite un autobuz care vine din directia opusa, intra
pe trotuar, si in sfarsit opreste cu cativa
centrimetri inaintea unei vitrine.!
Pentru cateva secunde e liniste totala, apoi soferul
urla:
- Sa nu mai faceti asta niciodata! M-ati speriat de
moarte!
Pasagerul ramane masca si se scuza cum poate:
- Nu puteam stii ca va speriati asa tare datorita unei
atingeri pe umar?
- E si greseala mea, spuse soferul ceva mai linistit.
Azi a fost prima mea zi ca sofer de taxi. Ultimii 25
de ani am fost soferul unei masini de pompe funebre.

************************

33% din accidentele de circulatie sunt cauzate de
bauturile alcoolice, deci restul de 67% nu sunt
cauzate de bauturile alcoolice. In consecinta, este
clar ca e mai sigur sa conduci beat turta!

********************

Fiul discuta cu tatal sau:
- Tata, sa stii ca totusi mama conduce automobiliul
mai bine decat tine!
- Esti sigur ? Eu n-as spune asa ceva!
- Dar tu singur ai afirmat ca n-ai putea sa faci nici
10 metri cu frana de mana trasa, pe cand mama a reusit
sa parcurga asa 12 km!


************************


La salonul Auto de la Geneva, concurs cu tema "Cea mai
ermetica Masina"
Cei de la Mercedes se prezinta cu ultimul model:
- Aceasta este cea mai ermetica masina din lume!
Organizatori intreaba:
- I-ati facut testul cu pisica?
- Nu! Cum sa-i facem testu cu pisica!
- Pai uite bagam o pisica inauntru si o lasam acolo!
Dupa 2 zile pisica moare, nu mai avea aer.
- Intr-adevar! Este ermetica!
Vin cei de la BMW cu ultimul model!
Aceasta masina este ce mai ermetica!
- I-ait facut testul cu piscia?
- Nu! Cum testu cu pisica?
- Pai inchidem o pisica in masina si o lasam acolo!
Dupa o zi pisica era moarta, nu mai avea aer!
- Da intr-adevar e foarte ermetica!
In cele din urma apar si cei de la Dacia cu noul model
Logan.
- Domnilor aceasta e cea mai ermetica masina!
- I-ati facut testul cu pisica!
- Da!
- Pai cum ati facut testul cu pisica?
- Da, l-am facut!
- Si cum l-ati facut?
- Pai am inchis o pisica inauntru, am incuiat masina
si pe unde scotea capu, chituiam!


*********************


Un pompier spala camionul de interventie in curtea
regiei de pompieri cand observa un baietel intrand pe
poarta calare pe un carucior de butelii pe care lipise
niste coli rosii de hartie si o scarita in miniatura
pe una din laturi.
Copilul avea o casca de pompier, o secure mica din
plastic legata la mijloc si tinea in mana un mic
furtun de plastic. Mirat pompierul observa "mijlocul
de propulsie": un caine si un motan "inhamati" la
caruciorul de butelii.
Pompierul intra in joaca copilului si incepe sa
studieze mai atent "atelajul". Spre stupoarea lui,
observa ca, in vreme ce cainele era legat de lesa,
motanul era legat de testicule.
La care pompierul ii spune copilului:
- Salutare colega, ce camion de pompieri ai, dar nu ai
merge mai repede daca ai lega funia de zgarda
motanului? Uite cum ai procedat cu cainele....
- Aveti dreptate nenea, as merge mai repede, dar nu as
mai avea sirena...





#55141 (raspuns la: #55137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultima vizita in Romania, de-acum citiva ani - de cico la: 19/06/2005 23:54:59
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
O excursie la mare de doua zile, dus-intors. Dimineata, in fata blocului (in Bucuresti), pune unul frina brusc in spatele unui jeep. Se da jos de la volan si-i trage un pumn taaare in fata, de-l culca jos. Plecam cu oltcit-ul, insotiti de haitele de ciini vagabonzi ce se reped la roti, facem cu mina la aurolaci (ei ne fac cu mina inapoi... sau cu degetul)... Pe la mijocul distantei, intra un moldovean cu masina in noi. Copilul era in spate, nevasta panicheaza de nu se poate, noroc ca n-a fost asa grav. Doar tabla indoita si, dupa alti citiva km, trebuie sa schimbam toba. La mare toate hotelurile-s pline. Preturile piparate rau, ne-nchipuim ca-s doar straini (ca doar romanii n-au bani), dar ne dam seama ca ne-am inselat. Atmosfera de pe plaja e superba, ASIA cinta "Ia cu tine si inima mea, Ia-o cu tine-n America" (si-o iau sigur!). Intr-un loc s-a adunat lumea in fata unor boxe uriase, din care iese doar BUM-BUM-BUM, de-ti vibreaza si capul. Nu departe de Costinesti, la o bariera, da unul cu spatele si intra iar in masina noastra. Se da jos de la volan unul beat, care tot el sare la noi. O potolesc pe nevasta-mea sa nu se bage (intre timp am aflat si eu ca gastile pe-aici nu mai umbla cu cutite, cica acum au pistoale, ca-i mai rapid). Pe drumul de intoarcere nu se putea sa n-avem de-a face si cu pulitzaii, nu? Plasati strategic dupa o bariera la care-ti intra soarele-n ochi si nu vedeai culoarea semaforului, opreau deodata cite 10 masini si se faceau ca-ti opresc carnetul. Noroc ca baietilor le-a ramas bunatatea proverbiala de-altadata, ca pentru citiva dolari colo li se facea mila si ti-l dadeau inapoi...

Deci Romania pentru mine a fost cu multa, multa aventura :) Ti se intimpla acolo intr-o zi cit nu ti se-ntimpla in 5 ani prin alte parti. Nu, nu ma pling, chiar imi place. Si pot spune ca m-am ghiftuit ca spartul cu mincarea (ca de-asta ducem cumplit rau prin tarile-acelea civilizate). In Romania inca mai simti ca traiesti, e tumult, zgomot, adrenalina... E anormalul care nu te plafoneaza.
Domnule Danila.. Am citit - de Ivy la: 20/06/2005 22:01:24
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Domnule Danila..

Am citit cronica dumitale cu rabdare, prea multa rabdare chiar…
Iti inteleg punctele de vedere, (dealtfel le si recunosc sincer pentru ca le-am mai auzit la compatrioti de-ai nostri care au venit aici, in Canada crezind si sperind ca la aeroport cineva o sa se opreasca linga ei si o sa le spuna..”domnilor x, y, z..va asteptam..de maine incepeti noul loc de munca, casa este asigurata..etc, etc”..)

Comunitatea romaneasca este destul de mare in orasul in care locuiesc...Am avut ocazia sa cunosc destui, si nu cred sa fi intilnit pe cineva care sa spele WC-uri..Totzi au joburi foarte bune si marea majositate in domeniul in care au fost specializati in Ro.

Am cunoscut si din cei de care povesteai dumneata in comentariul cel lung..Dar stii ce? Acei oameni au fost cei ce nu s-au putut adapta..au fost cei ce nu au acceptat sub nici o forma sa mai studieze, au fost cei ce acum sunt inapoi in Romania. Am cunoscut si din astia..

Cu frica de a plictisi pe cei ce doresc sa citeasca, am sa dau un mic exemplu..Cu ani in urma, 2 familii de romani aterizeaza in Canada in aceeasi zi.

-un cuplu: medici cu un copil
-celalalt cuplu: el inginer (dar care nu practicase ingineria in Ro..ca deh, dupa revolutie avusese ceva cunostinte care se oferise sa il bage prin nu stiu ce minister de externe/interne…si deci se calificase omul pe studii de politica); iar ea…nu avea studii superioare…sa zicem ca era..”artist”..ca in ..ceva de arta (aia putind fi: fie masaj, fie coafura, fie..eu stiu …unghii, machiaj..)

Deci, aterizeaza oamenii aici, porniti total importiva Romaniei, (mai ales ultimul cuplu)..In fine, lunile trec..oamenii incearca sa-si gaseasca un drum..In timpul asta sa zicem asa, cam dupa un an jumate…

Primul cuplu: pus pe invatzat puternic pentru examenele de doctori, banii trebuiau facuti si atunci sotul facea pizza delivery, iar sotia building manager…deh, nu neaparat o rusine, dar oamenii ISI STIAU SCOPUL..Nu se vaitau, nu se plingeau..Pozitivi, hotariti..asta e..o sa ajungem intr-o zi acolo unde dorim.

Cuplul numarul 2: din ce in ce mai plictisiti si agasati de Canada asta “mizerabila si oribila” si …ce mai..”Canada o tzara de nenorociti”..Pen’ ca vezi dumneata Domnule Danila, sotul, cel cu ingineria nepracticata si cu studii de polititca..nu dorea sa faca nici o scoala aici..(“ca doar eu am facut o suta de scoli in Romania, si am diploma in…si Diploma in….si alta Diploma in…”) si nici nu dorea sa faca pizza delivery..ca doar ce:”asta am ajuns?????????”…iar doamna..eiii bineee, doamnei ii oferise cineva un post de vinzatoare la un raion de cosmetice..si a spus:”e injositor…iar eu scoala nu fac,….pentru ca in Ro nu aveam scoala si totusi imi cumparam ochelari de soare Gucci..”..

Wow…Domnule Danila…ce crezi mata’ ca s-a intimplat dupa niste ani?!?!?!? Pai hai sa-ti povestesc…mai departe..

Deci, cele 2 cupluri…ale noastre, emigrate in aceeasi zi…

- doctorasii nostri, au muncit pe brinci, ani de zile…iar acum, ei bine, acum au amindoi cabinete particulare, si cistiga anual 200k..poate 250kfiecare . A fost bun si pizza delivery, si building management..PENTRU CA ISI STIAU SCOPUL..STIAU UNDE VOR SA AJUNGA.. Crede-ma pe cuvint, sunt bine mersi si au the best from the best…Nu sunt “doar multumiti cu un job..si cred ca l-au prins pe Dumnezeu ..”

- ceilalti…ehhhhh ceilalti sunt inapoi in Romania si fac povestiri din astea de pusesi dumneata pe sit…Canada e ..nu stiu cum si nu stiu cum…Mi-au cerut experientza canadiana si eu nu aveam, mi-au cerut sa fac scoala..”ce tupeu, sa fac scoala..eu care m-am scolit atit..”

Domnule Danila, este firesc si normal ceea ce se intimpla in Canada (nu stiu cum e in alte parti)..Cind ai aplicat sa emigrezi nimeni nu a spus ca ai un job asigurat..Ei te-au luat pentru ca stiau ca meseria ta este in cautare, dar nu ti-a promis nimeni ca in primele 2 zile ai sa-ti gasesti un job..si eventual si un post de conducere..Nu, nu e chiar asa…Trebui sa demonstrezi ca esti bun, ca intredevar poti sa faci parte din acea clasa sociala la care te zbati sa ajungi.

Am in spate 5 ani de facultate si un master facut intr-o alta tzara (alta decit Canada sau Ro) si cu toate astea am stiut cind am emigrat ca nu o sa fi enimic recunoscut din ceea ce am facut timp de niste ani..Am stiut si nu am disperat..In acelasi timp..AM STIUT SI UNDE VREAU SA AJUNG… asa ca micile joburi care mi-au usurat si ajutat drumul spre ceea ce sunt acum (pe linga alti 6 ani intr-o noua universitate) au fost ok..Nu pot sa spun ca a fost usor..dar nici injositor si nici super greu nu a fost. Am muncit si acum sunt ceea ce sunt…si imi place unde sunt..si culmea..stiu ca pot mai mult si stiu ca am sa ajung mai sus..da, da si mai sus de-atit..si again..culmea, stiu ca sunt primita in cercurile de sus ale canadienilor, sunt cautata, sunt acceptata..in cuida accentului strong pe care inca il am si in ciuda faptului ca sunt emigrant…PENTRU CA am dovedit ca pot sa fac o scoala aici, ca pot sa conduc un team de 15 canadieni toti cu diplome from university..

Si poate ai sa spui ca sunt eu norocoasa…NU, NU, NU..stiu o multime de romani asemanatori mie…o multime…de fapt numai din astia stiu..ceilalti..din categoria de care vorbesti ..nu I-am intilnit..iar de I-am intilnit..nu au rezistat si au disparut…
#55704 (raspuns la: #55565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Serviciul medical in Canda - de Danila Prepeleac Jr la: 23/06/2005 02:32:16
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
“Am o prietena foarte buna care in Romania a terminat medicina ... dar acuma se bucura ca este medic recunoscut (In America)...daca vad un doctor care a terminat universitatea altundeva decit in America, iar daca-i in America nu a terminat la o universitate care stiu eu ca e foarte buna, pur si simplu sar peste si ma duc la urmatorul.
Cind e vorba de sanatatea mea, vreau "crema" nu pe oricare Bade Ioane” (fefe).
Prietena stie ce parere aveti fata de ea, ca medic? (luati-o ca pe o gluma!)

Avem noi senzatia ca in Africa sunt cei mai ... Va aduceti aminte ca primul transplant de inima s-a facut in Africa de Sud? (Dr. Barnard).
Fac o paranteza. In “94 am zis ca mi-ar placea sa traiesc intr-unul din
urmatoarele doua locuri: Paris sau Africa de Sud. Inca nu mi-am schimbat parerea. Despre Africa de Sud, pe care o cunosc putin mai bine decit Parisul am o multime de amintiri frumoase plus vreo 18 ore de imagini video (captate de mine).
Genialitatea nu este specific Americana. Cel mai inteligent copil din lume s-a descoperit printr-un sat din India (merge la scoala descult parcurgind km pina la scoala).
Sunt mai buni doctorii din America decit ceilalti? Ce putem spune despre oameni celebri, cu bani, care mor la virste de 65-70 de ani, considerate nu inaintate in USA?. In Canada iesi la pensie la 65 ani. Chiar si Papa sa fii, daca ti s-au terminat zilele... Cu toti doctorii in stiinta americani, “ creme a la creme,” naveta spatiala tot a luat foc.
Daca ai zile si nu esti ghinionist poti sa te duci la orice medic si sa folosesti numai medicamente Lakota (reclama curenta la Tv din Canada si SUA facuta de actorul care era seful indienilor din “Omul care a dansat cu lupii” – actor principal Kevin Costner).

Ca am indoieli in privinta alegerii celui mai bun doctor din America? Iata ce s-a intimplat unei rude apropiate. Avea de prin ’97 unghii incarnate la ambele picioare, la degetele mari. Citiva ani buni a mers la spitalul de specialitate in Bucuresti unde periodic avea cite o interventie chirurgicala. Dureroase foc. De pe latura cu coltul unghiei se taie o fisie pina la radacina, inclusiv. Uneori i s-a ars (cu nitrat parca) si radacina in locul cu pricina. Dupa citeva luni colturile se refaceau. Se resemnase cu gindul ca va avea de suferit mult si bine. Cu acest necaz a plecat in Canada.
Cind emigrezi in Canada, timp de trei luni nu ai asistenta medicala gratuita (o alta nedreptate) asa ca inchei o asigurare temporara care costa citeva sute de dolari. La mai putin de o luna de la sosire, degetul mare de la un picior se umfla ca aproape nu mai putea sa mearga. Pleaca la Spitalul General North York din Toronto. De la statia de autobuz pina la usa spitalului aproape un km. Acolo surpriza. Asigurarea temporara nu e valabila. Esti nevoit sa platesti din buzunar si sa recuperezi eventual de la societatea care te-a asigurat. O asiatenta i-a spus ca numai chemarea unui medic la camera de garda costa 250 dolari. I s-a atras atentia ca acesti bani nu sunt acoperiti de asigurarea temporara. Se facuse noapte si asistenta se indura si-i spune sa mearga la o clinica de tipul “Walking” unde costa mai putin. Si asa a fost. A dat peste un doctor chinez. Acesta ii spune sa faca bai cu apa cu sare, sa nu mai taie unghia si doar sa-i faca o crestatura in V la mijloc in virf. Ce credeti? Prin aceasta metoda a scapat definitiv de operatie le unul dintre picioare. Celelalt picior nu vroia sa cedeze total.
Intre timp, prin recomandarea unei cunostinte, medic in Ro, aici angajata la o clinica (am vazut ca se jena sa spuna de ce se ocupa acolo), devine pacientul unui doctor de familie considerat nemaipomenit care facea si mici interventii chirurgicale. Pacientii din sala de asteptare pareau cam selectati. Prezentindu-se cu fisa cu vaccinuri are surpriza sa constate ca medicul celebru nu stia ca exista vaccin combinat pentru hepatita A+B. Deci, in Romania, un simplu doctor de familie vaccina pacientii cu un produs deosebit din Belgia, iar in Canada care se bate in piept ca de ea depinde si SUA cind vine vorba de vaccinuri, nici nu se auzise macar. Noroc ca actele erau autentificate de o Policlinica cu plata din Bucuresti recunoscuta de Ambasada Canadei. Doctorul celebru din Toronto a aplicat aceeasi metoda ca in RO. Operatia.
Odata cu schimbarea locuintei se schimba si medicul de familie, o doctorita egipteanca. Cu o trimitere ajunge la un doctor egiptean intr-o localitate apropiata Woodbridge. Doctorul acesta vroise sa emigreze din Egipt in Ro acum 17 ani! Omul analizeaza degetul si aplica o metoda simpla si extrem de inteligenta. Printr-o operatie chirurgicala deslipeste muchia unghiei pe toata lungimea laturii cu coltul incarnat si introdice un tub izolator sectionat, cusut de unghie. La fiecare vizita mai taia un pic din tub. La aproape trei luni i-a scos tubul definitiv si de trei ani a uitat ca a avut vreodata unghii incarnate. Iata ca metoda chinezeasca si cea egipteana au batut de departe metodele “elevate” invatate pe continentul American.

Eu am jurat ca in Canda nu ma voi mai duce niciodata, de buna voie, la doctor. De ce? Am vrut sa-mi fac o asigurare pe viata. Analiza singelui era obligatorie. Am platit prima rata lunara si firma a trimis la mine acasa o asistenta pentru recoltat singe. Canadianca get-beget. Ma inteapa de 4 ori in bratul sting si nimic. Ca-s venele mici si ascunse...motive... (Este drept ca am niste vene mai dificile dar la clinica din Bucuresti unde am facut analizele pentru emigrare a venit o d-soara de vreo 19-22 ani care in 10 secunde a umplut o seringa sa hranesti 2 vampiri). Facem o pauza in care ne povesteste despre ferma ei de cai (asiatenta canadianca). Incepem si cu bratul drept si ajungem tot la 4 intepaturi nereusite. Atunci am renuntat si la singe si la asigurare. Dupa ce a plecat mi-am adus aminte ca prin ceata ca parca nu a rupt nici un ambalaj sau sigiliu la seringi. Am o spaima si acum, voalata ce-i drept. Daca erau seringile folosite la cai sau de cine stie ce drogati cu vreo SIDA?
Credeti ca exagerez? Acum, in Canada, este o mare dezbatere in presa si Parlament pe marginea reformei medicale. Statisticile din Canada arata ca anual sunt puse sute de mii de diagnostice gresite si mor zeci de mii de pacienti din cauza medicamentelor gresit indicate. Si inca un “ “amanunt”, sunt 3.000.000 de oameni fara doctor de familie! Nu este o nerozie cu respingerea emigrantilor calificati? Alta cauza majora este serviciul de specialitate. Pentru a beneficia de un consult de specialitate poti astepta la rind, in medie 2-6 luni de zile! In acest termen se incadreaza si consultul la ochi.
In Toronto Star era prezentat cazul unei ziariste canadiene care dupa plimbari de aproape un an si jumatate cu diverse diagnostice gresite, unele chiar hazlii precum stress avansat, un doctor particular din Quebec i-a pus adevaratul diagnostic: pierde lichid din coloana. Intre timp pacienta abia ca sa mai poate tine pe picioare.
Pentru cei ce nu stiu, sistemul Canadian de asistenta medicala este opusul celui din SUA. In SUA sistemul este privat, cu avantajele si dezavantajele lui. In Canada este aproape monopol de stat. Platesti numai ce tine de estetica incluzind si lucrarile dentare (?). Din noiembrie ’04 se plateste si controlul la ochi. Chiar daca ai o infectie la o masea pe care nu o vede nimeni dar nu mai poti trai de durere, statul canadian considera ca este o problema de estetica. O sa ziceti e perfect! Cat credeti ca a costat, la cel mai ieftin cabinet, o coroana peste 6 dinti? 6000 dolari (1000 dolari de dinte). Chiar daca in ultimii cinci ani nu am vrut sa trec pe la doctor am platit taxe grele. Retineti un amanunt: IN CANADA SUNT TAXELE CELE MAI MARI dintre statele membre G8 (cele mai industrializate 8 tari ale globului pamintesc).
#56187 (raspuns la: #56139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evolutia si involutia - de cattallin2002 la: 24/06/2005 14:59:55
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
pt Gigi2005
" Inseamna si modificarea dentitei sau reducerea gabaritului unei specii " Eu cind stau la soare mi se coloreaza pielea. Inseamna ca incep sa evoluez? Modificari apar doar in cadrul unei specii si sint doar in limita profilului genetic respectiv
Daca un copil se naste cu buza de iepure, urmasii lui nu se transforma in oameni-iepuri, e doar o anomalie genetica.
Anomalia genetica nu se perpetueaza, dispare ca o greseala.
pt CICO
De 5 mii de ani nu a vazut nimeni o evolutie dintr-o specie in alta.
Si de altfel, legat si de progres, cum am evoluat/progresat noi, ca specie? (a) fizic avem tot ce aveau si fenicieniii, grecii, etc.
(b) inteligenti erau si pe vremea grecilor si inainte de ei. Ca erau si unii mai neinteligenti, asta putem constata si azi
(c) avem aceleasi emotii si trairi ca si ei

Ca au progresat uneltele, asta e altceva. Uneltele pe care le-au creat oamenii: calculatoare, masini, etc.
#56492 (raspuns la: #56396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"dacă aş avea un copil cu b - de RSI la: 09/07/2005 11:05:19
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
"dacă aş avea un copil cu boala respectivă aş prefera, în măsura în care se poate, să-i dau medicamentele acasă. Un spital din România nu-i cel mai recomandabil loc, mai ales un spital de nebuni. "
Intrebarea mea era daca-l duci la doctor sau la "exorcist". Nu se referea la internare in spital sau la tratament acasa. Deci il duci la doctor sa-l diagnosticheze , nu in alta parte. Atunci de ce pentru ca sunt numai "niste tarani" unii trebuie sa se bucure de "tratamente folclorice, populare, traditionale". Eu asta numesc snobism. Slujbe, molivte etc. n-au omorat pe nimeni daca au fost facute impreuna cu si nu in loc de tratament medical.
Iar protestul general impotriva acestor practici obscurantiste culminand cu tragedia de la Tanacu nu inseamna ca toti au "un dinte" contra BOR, ci ca atitudinea de "n-aude nu vede" a capilor BOR nu este acceptata de majoritate. Sunt multumit sa adaug ca in sfarsit Sinodul s-a adunat si a adoptat o pozitie ferma confirmand masurile luate de arhiepiscopul de Husi. Better later than never.
P.S.
Nu consider ca a lega pe cineva timp de 3 zile pe o cruce,fara apa si mancare, cu un calus in gura este la fel de "folcloric" ca si Calusarii sau Paparudele. Cred ca remarci diferenta. Sper...
P.P.S.
Sunt adeptul reformelor si al progresului, nu neaparat al revolutiilor. Nu consider snobism imitarea oamenilor care se spala si nu vad rostul transformarii jegului in valoare traditionala. Bine-inteles vorbesc in mod eufemistic
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58814 (raspuns la: #58466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
predestinarea si liberul arbitru - de om la: 12/07/2005 18:02:43
(la: Nimic din ce ni se intampla nu e intamplare...adevar sau nu?)
chiromantia, psihologia, zodiacul si multe altele sunt metode prin care se determina "predestinarea", dar mediul fizico-social (cu cei 7 ani de acasa la pachet :-) genereaza un fel de liber arbitru care poate "bulversa" total predestinarea. Sa fim cinstiti (si NU narcisisti) si sa admitem ca de multe ori am spus:-"ala" este destept, ii merge mintea si o sa ajunga ceva, dar in timp ... "ala" s-a pierdut pe ...undeva-!
Hai sa incerc un exemplu haios: daca este un copil extrem de agresiv din fire ce credeti ca o sa iasa din el daca il indemnati sa faca box si ce ca o sa iasa daca o sa faca...balet. Daca privim partea buna a viitorului...mai degraba o sa iasa campion la box decat sa fie star in lacul lebedelor!
Si mai dau un exemplu din cafenea de tipul unde dai si unde crapa: -dialogul dintre cico si anisia cu "dragostea lor platonica cu tot"-hai nu va suparati ;-D!
#59101 (raspuns la: #59064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"marinarel" = copil avortat - de Daniel Racovitan la: 20/07/2005 10:23:33
(la: Copii din flori! Aveti sau v-ati trezit cu ei? Ce parere aveti?)
"marinarel" = copil avortat

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#60421 (raspuns la: #60305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
so Happy - de transilvanpop la: 25/07/2005 23:12:51
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
O s-o iau tare pe scurt. Campiile Tigrului si Eufratului erau foarte fertile si au "adunat" locuitori. Acestia insa se confruntau cu animalele salbatice, o amenintare permanenta pt siguranta lor. Atunci a aparut pe firmament Nimrod, un tip voinic si cu abilitati in ceea ce priveste vanatoarea, a fost angajat in acest sens si mai apoi a devenit conducator. Ulterior a nascocit un mijloc de protectie mai bun organizandu-i in orase imprejmuite, iar mai apoi intr-un mic regat. Nimrod s-a casatorit cu Semiramida si a inceput construirea turnului din Babilon. Intr-un accident Nimrod a dat coltul, iar dupa moartea lui, Semiramida i-a nascut fiul, Tamuz, pe care l-a prezentat oamenilor ca reintruparea lui Nimrod, pretinzand ca acesta este acum zeul soare. Oamenii s-au inchinat astfel pruncului, dar si mamei. Cand locuitorii Babilonului au fost imprastiati in diferite parti, au luat cu ei inchinarea adusa mamei divine si pruncului. Istorici care au descris detaliat acestea au fost Jozefus Flavius, Herodot si Alexander Hislop.
Chinezii au avut o zeita mama Shingmu. Germanii s-au inchinat zeitei mame Herta. Scandinavii au numit-o Disa, etruscii Nutria, grecii Afrodita sau Ceres, sumerienii Nana (adeptii din Roma o numeau Venus sau Fortuna). In Asia mama era Cibele, iar copilul Deoius. In Efes o gasim pe Artemis (Diana la romani),iar in Israel o gasim pe Ashtarot, Ashtoret, sau Astarteea. Egiptenii o aveau pe Isis si copilul Horus.
Ideea inchinarii mamei cu copilul s-a infiltrat si in crestinism prin secolul 4.

#61350 (raspuns la: #61220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ideea inchinarii mamei cu co - de Cassandra la: 30/07/2005 14:29:47
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
"Ideea inchinarii mamei cu copilul s-a infiltrat si in crestinism prin secolul 4."

Mai corect poate ar fi ca paganii care aveau foarte bine inradacinata in minte imaginea mamei si a copilului in momentul in care crestinismul incepea sa se infiltreze, nu au facut decit sa schimbe numele personajelor adorate din picturile si statuile existente cu acelea de Maria si Isus.

Atentie insa, multi crestini evita sa compare si sa caute influente pagine in religia crestina. De exemplu ei vor sa creada ca imaginea mamei si a copilului este doar o imagine universala de reprezentare a maternitatii si ca nu exista nici o legatura intre religiile pagine (Semiramis si Tammuz) si crestinism (Maria si Isus). Dupa parerea mea influentele sint evidente. Interesant este si faptul ca unele sarbatori actuale isi au originea in sarbatori pagine de exemplu Craciunul isi are originea intr-o sarbatoare care are o vechime de aprox. 4000 de ani (sarbatoarea lui Mithra care avea Soarele ca simbol) si care pe parcursul timpului si-a modificat semnificatia. Cum spunea Sf. Augustin:

“mentinem aceasta sarbatoare sfinta nu ca sa sarbatorim ca paganii Nasterea Soarelui, ci pentru a sarbatori nasterea Sa (Isus) care a facut aceasta zi Sfinta...”
#62479 (raspuns la: #61350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Lac - de fefe la: 08/08/2005 19:18:55
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
Horica stie de ce zic asta. :))))

Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

La un moment dat, ce credeti?

Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
barca.

Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...