dialog intre un copil si jucaria lui preferata

batranii nostrii spuneau cu intelepciune ca pentru un pom sa creasca drept si nu stramb,are nevoie de a fi ghidat inca de cand e un lastar.

in al doilea rand e indatorirea parintelui de a urmarii si de a responsabiliza plozii.aceeasi tema o are si scoala, altminteri uitandu-ne in jurul nostru privim neputinciosi la degradarea sociala tot mai accentuata.pentru ca tinerii sunt victime ale sistemului numit mass-media, sistem de pseudo-valori.

in concluzie cerd ca e de preferat rigiditatea cand tentativa de dialog dintre parinte-copil nu da roade satisfacatoare.

Aveam vreo sase ani cand mi-am rupt mana.
Fiind duminica seara, si organizarea cu dispensare si spitale altfel decat e azi, tata n-a putut organiza o masina de pe santier, asa ca am petrecut noaptea cu o incheietura dureroasa prinsa intre atelele mesterite de tata, lacrimi, jucaria mea preferata si cu mama, care nu s-a clintit de la capataiul meu, incercand sa-mi aline suferintele.
Ma durea incheietura si cred ca a fost cea mai lunga noapte din viata mea.

A doua zi tata a plecat inainte de rasarit si de primul tren, pe jos pana la santier, in speranta ca vreun sofer mai matinal s-o fi nimerind prin garaj. Prea matinal n-a fost, dar nici prea tarziu nu s-a facut pana cand s-a oprit in fata casei IMS-ul sefului.
Mama si cu mine eram imbracati de mult, asa ca imbarcarea n-a durat prea mult, doar drumul s-a transformat intr-o noua tortura pentru ca nea Lae isi proptise piciorul pe acceleratie, poate si un pic mandru ca putea sa ajute intr-un caz de urgenta, iar drumul era neasfaltat.

Ajunsi la spital, niste oameni grabiti m-au culcat pe o masa si mi-au pus o batista la nas, care mirosea ciudat...
Cand m-am trezit, eram intr-un salon de copii. Mama a ghicit ca sunt treaz inca inainte sa deschid ochii. M-a privit, a zambit si pana si eu mi-am dat seama cat era de obosita.
Deodata se intoarse cu spatele la mine, catre copilul din patul vecin, care incepuse sa planga. Pret de un minut, doua, nu mai mult.
Dar am fost tare intrigat. Azi as zice ca am fost gelos.

Mana nu ma mai durea, dar era in ghips pana deasupra cotului. Stranie era - si grea - mana asta groasa si alba, care parca nu era a mea. Mi-am incordat muschii incercand s-o indrept, dar m-am dat batut in cele din urma, descoperind ca puteam misca degetele si ca mana cealalta imi statea in intregime la dispozitie: Se putea juca cu degetele, putea goni mushtele care parca se adunasera in salonul nostru dinadins, ca sa ma enerveze.
Mama imi spunea povesti pe banda rulanta. Stia tare multe. Stia atat de multe, incat in fiecare seara imi povestea alta poveste.
Acum, in asteptarea serii, cand tata urma sa se intoarca cu nea Lae ca sa ne ia si sa mergem acasa, imi povestea una dupa alta povesti, fara sa oboseasca, intrerupandu-se doar atata cat sa goneasca cu un prosop de spital mustele care deveneau parca cu fiecare minut mai obraznice.
Fiecare falfait de prosop imi racorea si fatza naclaita de sudoare. Era vara si o caldura toropitoare.
Vecinul meu de pat, caruia nu-i puteam vedea decat picioarele pentru ca mama statea intre noi, plangea tare des, ma enerva si ca nu-i in stare sa goneasca mustele alea nenorocite macar odata si singur. Si ma enerva si ca mama se tot intorcea spre el, cu prosopul care gonea muste. Mama asta era a mea! De ce trebuia sa goneasca si mustele lui? Si in plus: In timp ce-mi spunea povesti, se tot intorcea si la el, parca i-ar fi spus si lui povesti!

Intre timp imi cam pierdusem rabdarea. Pranzul trecuse, tata nu mai venea si ce-a pus capac la toate, a fost, ca mie mi-a potrivit mama perina asa ca sa stau in fund si mi-a pus farfuria cu nu stiu ce zeama in poala lasandu-ma sa mananc singur desi mana dreapta imi era in ghips, in timp ce pe vecinul - intre timp auzisem de la mama ca-l chema Ionel - il hranea ca pe un copil mic.
I-am spus-o.
Mama a zambit tare trist. M-a intrebat daca nu vreau sa ma scol un pic, sa fac cativa pasi prin salon.
Sigur ca vroiam, mai ales ca puteam atunci sa-l vad pe rivalul din patul vecin!
Stateam in picioare intre paturi, mama avea ochii cam umezi, probabil vazand cu cat eroism ma sculasem.
L-am privit pe Ionel.
Statea culcat si pieptul ii era infasurat in bandaje. Iara plangea. Am intins mana sanatoasa spre el, asa cum faci cand te imprietenesti, dar mama mi-a luat mana in mana ei. Poate nu vroia sa fac cunostinta cu el.
Iar Ionel dadea tot timpul din cap si plangea. Mama gonea mustele de pe fata lui plansa si transpirata.
Tot nu intelegeam de ce scutura doar capul si nu le goneste cu mana. Nu intelegeam nici de ce isi tine mainile sub el si nici de ce pansamentul e asa murdar la umeri.
In clipa aceea aparu tata.
Mama il imbratisa si incepu sa planga. Hohotit, asa cum rar o vazusem plangand. O musca se oprise pe fruntea lui Ionel si nu vroia sa plece, desi el isi rostogolea capul pe perna de la stanga la dreapta si inapoi. Atunci incepu sa planga. Am facut si eu cum vazusem ca facea mama: Am luat prosopul si-am gonit musca. L-am intrebat daca vrea el prosopul, dar nu m-a auzit. Sau nu m-a inteles. Plangea.

In timp ce mergeam spre casa - nea Lae conducea mult mai atent decat la venire - am intrebat-o pe mama, de ce mama lui Ionel n-a avut grija de el.
Nu stiu de ce, acum, cand nu mai era pericolul sa ma neglijeze pe mine ingrijindu-se de el, imi parea cumva rau de vecinul meu plangacios de salon.
Mama m-a strans mai tare la ea. A zis ca mama lui Ionel n-avea timp, ca trebuia sa lucreze. Vocea ii tremura.

Mama ma mintise.
Am vorbit in anii care au urmat, de multe ori de Ionel.
El se urcase pe un stalp de curent, din alea de lemn ca acum o suta de ani si se electrocutase. Socul il aruncase jos iar mainile i se arsesera pana sub coate.
Medicii i-au amputat mainile deasupra locului unde arsura se termina, dar n-au taiat destul de sus. Intr-o a doua incercare i-au amputat mainile deasupra coatelor.
Insa atunci cand loveste, Dumnezeu pare uneori ca nu se mai uita, asa ca nici cele doua cioturi nu-i fura scrise lui Ionel, iar atunci cand noi am fost vecini de salon, el tocmai trecuse printr-o operatie in care ii scosesera mainile din incheieturile umerilor.

Ionel nu-si ascunsese mainile sub el cum crezusem eu, iar pansamentul in dreptul umerilor nu fusese murdar, ci patruns de iod.
Iar de mama lui, nu se stia nimic. Plecase de acasa, inainte de intamplare. Iar tata muncea la ferma.

Si azi, cand vad stalpi de curent, ma gandesc la Ionel...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Toti oamenii sunt niste copii care se joaca de-a oamenii mari. Daca te uiti in jur vezi cum toti oamenii se joaca de-a viata. viata unui "adult" nu este deloc diferita de joaca unui copil. Fiecare are terenul sau de joaca in care isi petrece timpul cu ceilalti oameni-parteneri de joaca. Fiecare are jucaria sa preferata sau viseaza la jucaria preferata. Acea jucarie ii da motivatia de a trai, de a se juca de-a viata. Cand realizezi ca viata e o joaca te identifici cu copilul care ai fost si esti, desi cand te uti in oglinda nu te mai recunosti. Ceilalti nu te vor recunoaste nici ei. ei vor crede ca esti altcineva. Dar de ce sa fii altcineva? Nu te identifica cu figura din oglinda, acela nu esti TU.
CAND CRESTI MARE nu incetezi sa te joci; iti schimbi doar jucariile. Cand esti mare nu scapi de frica; doar ca nu-ti mai e frica de aceleasi lucruri. Esti la fel de lipsit de aparare dar ii conferi un sentiment de siguranta copilului tau.
Dac-ar putea sa vada si el ca si tu esti la fel ca el, un copil. Doar ca te joci de-a omul mare cu el si cu ceilalti copii de seama ta.
Atat ca copil, cat si ca matur este esential sa-ti placa jocul pe care-l joci. De ce? Pentru ca daca nu joci ce-ti place nu esti fericit. Degeaba traiesti. Daca nu joci jocul preferat, sau daca nu visezi la el degeaba traiesti. important e sa nu te resemnezi din diferite motive cu jocuri care nu-ti plac. Pentru ca viata ta sa fie placuta, frumoasa, interesanta,, trebuie sa-ti gasesti jocul preferat. Joaca cu ceilalti oameni e iarasi un lucru esential si da multa culoare vietii tale, ii da forta, bucurie, implinire, sens. Suntem o lume de copii.Ce scop inalt are joaca si cine sunt adevaratii oameni mari care ne vegheaza poate vom afla cand vom creste mari.
___________________
Eu sunt ceea ce sunt!

pe masura posteritatii mele... de care ieri, astazi si maine se va fi ales praful :) eu m-am jucat ieri cu recentele cautari...
"avort cu ceai de leandru,
nu iti imbogatesti sufletul
cu adevaruri marunte,
insusiri pentru camp
si-o scrisoare catre bunici,
toate dialog intre un copil
si un rau jucarie.

P.S. desigur, babele cred
doar baietii tampiti"

cate un pupic de la mine pentru ca au reparat jucaria mea preferata.
si nu numai a mea :)

_________________________________________________________
An idea that is not dangerous is unworthy to be called an idea at all. Elbert Hubbard

...o sa ma pupe, dar nu-i bai.
Greu sa ma transpun, ca nu ma vad nicicum in situatia, dar cum se spune, "you never know".
Reamintesc si ce-am mai zis pe alte confe: daca ar sta in puterea mea, as impiedica pe cei cu boli incurabile sau/si handicapuri congenitale sa procreeze. Adaugand la ipoteza ta aceasta, precum si ideea mea ca instinctul matern apare in timpul sarcinii in legatura cu viitoarea existentza a copilului, si nu a unuia anume, incerc sa raspund.

As rasturna cerul si pamantul pana l-as gasi pe al meu, pe care, fara indoiala, l-as obtine pe cale legala, date fiind testele ADN. Si asta cat mai devreme. Daca mi-ar veni ideea sa fac primele teste (ca nush`ce banuieli m-ar zgandari) abia peste cativa ani, nu le-as face.
Perspectivele sunt mai multe:
a. fac testul imediat, gasesc copilul, fara indoiala il pot obtine
a.1.schimbul se face-n-as sta la indoiala si ar fi cel mai fericit caz, in opinia mea.
a.2.ceilalti nu vor schimb, nu vor nici unul dintre copii dealtfel. Ii cresc pe amandoi, cu sigurantza. Dar... ca ar fi dragoste sau doar mila pentru unul din ei, mi-e greu sa ma pronunt. Diferentze in sens material nu ar fi, insa nu stiu daca nu s-ar simti in atitudine. Fiind insa, eu, mai aspra si mai exigenta cu cei pe care ii iubesc decat cu ceilalti, s-ar putea ca diferentza sa se simta taman invers.
b. fac testul, copilul e al altora, dar un copil al meu nu exista. Fie embrionul n-a fost viabil, fie a murit la nastere sau de "moarte subita" dupa (stiu ca sunt frecvente cazurile si nu-i vina nimanui).
b.1 daca ei il vor, il dau.
b.2 daca nu-l vor, il cresc eu. Cum ziceam si mai sus, insa, cred ca mila si datoria morala pentru faptul ca am dat pamantului o viata pe care nu copilul a cerut-o, ar fi motorul acestei actiuni. De unde nu rezulta ca n-as putea ajunge sa-l iubesc, fiindu-i alaturi zi de zi. Nu cred in control asupra iubirii, indiferent de natura acesteia; asa cum e posibil sa nu ne iubim copiii naturali (sau nu pe toti la fel), parintii sau rudele, la fel de posibil e sa iubim pe oricine, indiferent daca ne leaga sau nu "sangele", chiar daca, rational judecand, "nu ar trebui". Egalitate de sanse, as spune.
c.trec anii, eu renunt sa mai fac testul, cum spuneam, insa ceilalti il fac si-si revendica odrasla. In acest caz, copiii ar reveni fiecare la familia sa, inevitabil, insa, cum a spus anisia parca, cel mai convenabil aranjament consider ca ar fi cel in care ambele familii ar locui in apropiere, s-ar vizita, etc. Asta as incerca. Daca n-as gasi intelegere de cealalta parte, deja n-ar mai fi ceva ce ar sta in mainile mele.
Bun, acum... variantele cu "dot 2" sunt mai ipotetice decat ipoteticul ca sa zic asa, fiindca parintii care nu vor copii nu prea au cum ajunge sa solicite fertilizare "in vitro", costisitoare pe deasupra.

Revin, concluziv:
nu reneg copilul altcuiva, dar il prefer pe-al meu. Si fac schimbul fara a sta pe ganduri.

Iar revin: nu jur ca n-as face testul si daca ar fi mare copilul... depinde cat de mare, depinde cat ma "racaie" banuielile... firea umana e imprevizibila :)))

A treia oara (cred ca "si gata") revin. Sper ca nu esti inca pe-aici: instinctul matern e o chestie, dragostea materna e alta. Se pot amandoua, se poate una fara alta, se poate niciuna ;)

nici eu n-am nimic cu andra sirotlic. (are ea cu mine...)
problema e ca-i mai bine sa evitam din start orice chestie care ar face iarasi valuri.
imi pare rau de sirotlica...e nasol sa-i dai unui copil o jucarie si-apoi sa i-o iei inapoi.
dar cum ziceam, cateodata viata e cam curva.

am crezut ca te referi doar la carte (n-am citit-o)...e fapt real in carte sau cum?

as admite un "copil preferat" doar in cazul unui parinte vitreg, deci copilul lui sa fie preferat vs. celalalt care-i nascut dintr-o casatorie anterioara a sotiei/sotului...atat. (pe undeva e firesc in cazuri limita)
probabil ca cel mic e intotdeauna "preferat" un timp, pana se pune pe picioare (la propriu). eu am fost "ala micu'" dar n-am simtit c-as fi preferatul parintilor. am senzatia ca maica-mea a "menajat-o" pe sor'mea cand eram copii si adolescenti, pe principiul "ea e fata, tu esti baiat si du-te sa cumperi paine ca sa nu fii luat prin surprindere cand te-oi insura".

Sa vezi ce complicat devine pentru cei cu psihic complicat. Care studiaza ce simt si se gandesc... nu-mi iubesc copilul cum imi iubeam mama... Si se mai adauga si dificultatea realizarii unui dialog cu propriul copil, din nu se stie care motive, ereditare, de educatie sau experiente nefericite.

Amoore
Multumesc pentru comentariu
Cred ca nu gresesc in a afirma ca fiecare are dreptul la o opinie...
Te inteleg perfect.
Poate ca nu intelegi (desi mi-e greu sa atmit) ca fiind in Uk nu intelegi unele lucruri
1 McDonalds
- imi vad copilul vitreg de 2 ori pe saptamina eu nu-i controlez "ce maninca" si daca esti in uk stii foarte bine ca sint obisnuiti cu "junk food" ....
si nu este gras de loc as spune ca e foarte slab pentru virsta lui

Intr-o zi cind a venit sa ne vada in weekend si a adus o punga mare cu jucari ,nimeni nu l-a rugat, nimeni nu i-a spus ....a decis singur...

Da admit ca sotul meu este instarit(web designer)la fel si eu...dar asta nu inseamna ca ne "omorim copilul" cum spui...
El are tot ce vrea;2 familii instarite, are o mama si una vitrega...un tata tata si unul vitreg.....ciudat ca prefera sa stea cu mine ca vrea sa invete roamaneste...nu pentru ca ii ofer cadouri ci pentru ca ii ofer dragoste( pe care mama lui nu o poate intelege)
Nu poti minti un copil cu cadori sau dulciuri...
Sora mea e profesoara intr-un sat in Romania
Unii copii nu au pixuri sau jucari sau dulciuri ....acolo se duc lucrurile si bani pe care le donez....
Si ai avut tu vreodata bucuria in inima ta cid auzi ce bucurosi erau cind au primit nimicurile astea...

Nu cred!
Si daca asta nu e gest de dragoste atunci nu stiu ce dragostea e....
In vara asta eu si sotul meu am decis sa aducem un copil de la aceasta scoala aici pentu o saptamana...un copil pe care nici nu-l cunosc, care nu mi-e ruda....
Cind m-am casatorit toti bani de la nunta au fost donati unei gradinite cu copii mai saraci
Au primit papuci de casa, dulciuri, baloane...Si eu am fost acolo cu lacrimi in ochi... da media a fost acolo si sint poze pe internet...
Dar asta e...
De ce "Charity" shops?
Sa donez bani pentru cei din Anglia?
Stii ceva copii saraci din Moldova nu au primit nimic de la marile organizatii...
Unde se duc banii aceasti?
Coincidenta - nestiind ca va avea o romaca in famile,Mama sotului meu,de 10 ani de zile face cadouri pentru "shoe Box" in romania, dar nu stiu unde se duc...

"sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma"

Eu nu am lasat nimic in urma, eu am ales o cale mai buna ca si tine de altfel, am venit intr-o tara unde esti acceptat co fiinta umana si esti tratat cum meriti
nu ca in Romania unde am lucrat zi de zi si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc un salariu
Unde am vrut sa merg la facultate dar a trebuit sa platesc o groaza de bani...

Da sigur ca se munceste aici ....da esti platit

Tu de ce esti aici?
Pentru o viata mai buna?
Tu ce faci sau ce ai facut pentru cei de acasa?


'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?

Viata nu incepe la o anumita virsta ...

Nestiinta e o binecuvintare...cunostinta e dureroasa
Cind iesi din tara pentru prima oara si vezi diferenta (mai ales cind esti norocos si ai experiente bune)suferii..
Pentru tine si pentru toti...cind vezi lucrurile si viata pe care cei din afara o au asa de-agata te doare.
As fi vrut sa nu realizez nimic in Franta sa ma intorc in tara si sa fiu la fel ca intotdeuna...
Dar am ales sa imi fac o viata mai buna pentru mine si celor din jurul meu


Stiu ca fiind aici am mai multe posibiltati sa aduc bucurie celor de casa...

Tu ai incercat pe bani proprii sa ai afaceri cu marile companii de aici sa le convingi sa investeasca in Romania.... sa deschida fabrici acolo?
Nu cred...
Am avut bucuria sa fac multe pentru cei din tara (persoane pe care nici nu le cunosc), care poate nu vor stii niciodata ...
Si asta ma face fericita


Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi.

Dragostea nu se ofera ... vine de la sine

Hallo!
Cred ca este egal ce trimiti in RO:unii se bucura altii nu.Unii au altii nu au nimic.Chiar nimic!Eu cunosc multi care se bucura si pt.jucarii de la McDonalds.Apropo eu si copilul meu sintem Vegetarieni.Nu toti au bani sa faca multe donatii.Eu am adunat multi ani lucruri diferite pt. unii din Ro.Lucruri pe care inca le mai au.Pina si mobila,electro, etc.Dar sa stii ca nu se mai multumesc cer tot mai mult.Aproape toti.Si cind au ce vor se distanteaza si cauta pe altii de unde pot sa "suga".Eu nu am cerut niciodata nici un leu si tot nu se multumesc!
Pa

Intrebarea mea din subiect nu este numai retorica, ea contine si un dram de ... disperata nedumerire.
Am avut ocazia sa aflu doua opinii despre ce inseamna coruptia si coruptul, pe care am sa le prezinrt cu riscul sa ... plictisesc.
Intamplator am cunostinta despre un act de (in)justitie atat de evidenta incat si un copil, care abia si-a luat buletinul, l-ar recunoaste.
Un bun amic al meu, a imprumutat pe unui individ, fost nomenclaturist pecerist, acum ajuns, prin voia unitatii si solidaritatii indestructibile ale nomenclaturistilor peceristi, deveniti acum ca toti opotrunistii peceristi "pesedist fidel", avansat consilier prezidential, mana dreapta a lui ILIESCU [teroristul si criminalul nr. unu al RO din cauza caruia la asa zisa revolutie (date la o parte sa ma pun eu) au murit peste 900 de nevinovati , numai ca sa demonstreze ca a existat, vezi Doamne, o revolutie populara spontana]. In 2001 la solicitarea "dnului Consilier Prezidential", a creditat o firma a acestuia cu o suma foarte mare de bani, de suta de milioane lei, ( ca sa-si plateasca peschesul pentru "avansare"), din vanzarea unei mosteniri, pentru care casieria i-a taiat chitante cu mentiune "imprumut societate". Cand a venit scadenta, convenita, a cerut sa i se restituie creditul si spre surpirndere a primut un raspuns, daca nu hilar cel putin incredibil, ca banii i-au fost returnati, dovada fiind "chitantele de retragere inscrise in evidetele contabile ale societatii". (Din cate se stie, o persoana fizica neautorizata, cum era el, nu poate emite chitante, iar chitante de retragere nu exista, in cel mai rau caz Dispozitii de Plata emise tot de societatea platitoare).
Intueste ca este victima unei inselaciuni si daca banii au fost retrasi, acestia au fost ridicati de la casieria firmei, in numele lui, cu acte false. Singura solutie pentru a afla adevarul era de a face plangere penala pentru fals intelectual, uz de fals si inselaciune. Dupa ce este plimbat mai multe luni, de al Ana la Caiafa, fiind vizibila intentia de taraganare a solutionarii cererii sale din partea Parchetului si dupa mai multe audiente cu cererea expresa de solutionare a cauzei, in sfarsit primeste solutia de "neurmarire penala" deoarece " faptele nu exista".
In aceasta situatie se impunea neaparat studierea dosarului si sa vada cu proprii ochi pe ce probatiuni se bazeaza aceasta solutie. Merge in mai multe audiente si solicita sa i se permita sa studieze dosarul si dupa multe insistente, cu greu, primeste aprobarea, abia dupa ce face o somatie in comformitate cu cele legale privind transparenta activitatii institutiilor statului de drept si ale drepturilor constitutionale.
Stupoare, in dosar sunt mai multe "Dispozitii de plata" intocmite in numele sau, prin care se face retragerea sumei, ba chiar mai mult, DP care nici una nu poarta semnatura lui, ba cateva fiind semnate in fals in numele sau, singura semnatura fiind numai a casierei, iar unele fara nici o semnatura, dar scrise de casiera sau contabila firmei.
Toate aceste operatiuni sunt cunoscute de patron si chiar acoperite de aceasta, atat prin declaratii care sustin actiunile celor doua infractoare dar si prin denaturarea realitatii si incitarea la declaratii mincinoase...
Totalizand aceste sume constata ca suma totala este cu cateva zeci de milioane mai mare decat suma cu care a creditat el firma respectiva.
Oare ce contabilitate ar fi lasat un debitor fara sa nu-l fi somat sa returneze suma incasat pe nedrept. Ei bine contabilitate nu face nici un demers in acest sens, iar firma respectiva nici macar nu se sesizeaza de acest lucru. E normal ca aveau un interes, contabila mana in mana cu casiera sa nu se sgandereasca aceasta... potlogarie....
Conform Legii contabilitatii, o DP poate deveni document justificativ legal constituit si inscrise in evidentele contabile, numai daca are toate semnaturile de viza, aprobare si neaparat semnatura beneficiarului platii cu datele personale ale acestuia. Fara aceste semnaturi si mai ales semnatura beneficiarului platii, DP este considerata un fals intelectual (art. 40 legea 82/1991). Inscrierea ei in evidentele contabile este uz de fals intelectual(art 6 alin 3 din Legea contabilitatii-82/1991), iar cel ce inscrie este direct raspunzator.
Ei bine, parchetul ignora cu buna stiinta aceasta lege, nu ia in considerare aceste falsuri grosolane si isi pune rezolutia doar in baza declaratiilor unor martori, care sunt insasi infractorii ( casiera care a intocmit DP si contabila care le-a inregstrat in evidentele contabile). Sa nu mai vorbim ca in aceasta situatie anchetatorul era obligat, prin sarcinile de serviciu, cand sesizeaza abaterei de la lege, sa faca un control al activitatii financiar-contabile al societatii respective.
Nemultumit de rezolutia primita face plangere impotriva solutiei procurorului si dupa circa 3 luni (Legea mentioneaza in mod expres obligatia de a se da raspunsul in 20 de zile), dupa ce merge in mai multe audiente la prim procurorul parchetului cu pricina, insista si chiar da si o somatie de definitivarea cerereii, primeste in sfarsit raspunsul de respingerea cererii pe motivul ca "solutia data de procuror este temeinica si legala" si asta pusa la posta cu o intarziere de peste 10 zile de la redactare si inregistrata in registrele de corespondenta.
Omul ramane perplex de raspunsul primit. In disperare de cauza apeleaza la Parchetul National Anticoruptie, fiind ultima lui speranta, unde incearca sa depuna o plangere prin care demasca pe anchetatori (Politie si Procuratura) de comiterea infractiunii de coruptie si favorizarea infractorului. Si cum corb la corb... are alta surpriza. Aici din acuzator devine "interogat" si chiar acuzat. Este intrebat, brutal, autoritar si ireverentios, daca anchetatorii i-au "cerut bani sau foloase necuvenite", daca are cunostinta ca anchetatorii au primit bani sau folose necuvenite de la ce-i incriminati pentru a da acesasta soluiti si cate altele etc, etc...
La raspunsurile negative ale lui i s-a spus ca nu-i de competenta lor, aceste acuze pot fi luate in consideratie numai daca se aduce dovezi privind luare de mita sau foloase necuvenite etc. I-au inapoiat cererea si au dat de inteles ca audienta s-a sfarsit.
Cu toate ca a incercat sa arate ca piesele aflate in dosar (unde este si o expertiza grafologica a Politiei care confirma ca semnaturile care i se atribuie nu-i apartin), ce confirma faptele incriminate privind falsul intelectal si uzul de falsi savarsit de casiera si contabila si, dovedesc reaua credinta, partinirea si favorizarea infractorului, de catre anchetatori, procurorul de la PNA spune ca cele prezentate in petitie nu face obiectul unui act clar de coruptie, deci nu este de compententa lor...
In disperare, bietul om, incearca sa explice ca in conformitate DEX al limbii romane "CORUPTIE, coruptii, sf 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, DE LA DATORIE . ( sublinierea noastra) 2. Desfranare... " (pag 201) este definitia corupriei si legea nu poate fi decat in contextul acestei definitii... dar in zadar.
Refuzul de dialog era categoric, ba chiar au incercat sa il intimideze...
Este "sfatuit" ca poate fi acuzat de ultraj si cate altele, la adresa organelor statului si ar fi bine sa isi vada de treburile lui si sa se lase de "colpotari gratuite" si sa nu se mai ia "dupa gura lumii"...
Cu toate ca, in disperare, a insistat sa i se arate concret care-i "litera de lege" unde se defineste juridic CORUPTIA, raspunsul a fost nici mai mult nici mai putin decat o... invitatia de a parasi sala de auduiente ca timpul afectat audientei a luat sfarsit. Aproape a fost imbrancit si scos in "suturi"....
Oare reaua vointa, partinirea, favorizarea unui infractor in exerctarea sarcinilor de serviciu de catre un reprezentant al legii nu-i un act de coruptie? Numai latura pecuniara si avantajele materiale este davada unui act de coruptie?

Acum interb si eu ca ala ... nestiutorul: "Ce-i corupria si cine sunt coruptii?

Apropo, stiti care este definitia data de amicul meu al "P.N.A."? Peschesul Nemerniciilor A tuturor coruptibililor PSD

Se spune ca toate dosarele cu "coruptii" demascati de PNA nu-s altceva decat inlaturarea incomozilor puterii, sau cei ce au uitat sa cotizeze sau au cotizat sub barem .

Se spune ca nu exista un guverna al Romaniei; este "guvernul Nastase". Daca un functionar guvernamental are proasta inspiratie ca intr-un interviu, sau cu vreo ocazie sau actiune oficiala, indrazneste sa spuna altfel decat "Guvernul Nastase", este preferabil sa-si prezinte demisia, ca altfel este ...demolat pe veci, daca nu apuca sa se sinucida inainte.

Am citit pana aici tot ce s-a scris si pt. ca problema pare a aduce mai mult contradictii in opinii decat contradictii in trairi (!!!), m-am gandit la acest mare ierarh si sfant al crestinatatii intregi care pt. felul sau de a comenta paginile evanghelice si pt. ravna care a avut-o fata de cele sfinte, a fost numit Gura-de-Aur. VA recomand cu cea mai mare caldura sa cititi macar cateva "omilii" de ale sale si apoi sa va exprimati parerea referitor la ce a vrut sa spuna un anumit text sau pasaj in context. Eu cand l-am citit prima data am ramas atat de impresionat incat am citit pe nerasuflate ce-mi picase in mana.

Si pt. ca el este unul din cei trei mari stalpi ai crestinatatii (fost contemporan cu alti doi mari ierarhi: Grigorie Teologul/Dialogul si Vasile cel Mare) mi-am amintit un citat de-al sau care cred eu ca va face cel putin o raza de lumina in dezbaterea aceasta. El spune asa:

"Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, Se bucura si Dumnezeu. Si oricine poate fi dascal, daca nu al altora, cel putin al sau."

Cred ca orice comentariu e de prisos.

Problema aceasta devine intr-adevar "problema" atunci cand uitam care este menirea religiei si a teologiei in general. Sau poate gresesc, tocmai de aceea se pare ca supara pe unii. Nu prea conteaza asta, oricum. Eu adevarat va spun: ca daca americanii ar fi avut religia obiect de studiu in scoli de mai multa vreme incoace, n-ar fi ajuns sa aiba cea mai ridicata rata de sinucideri si nici nu s-ar fi gasit acum intr-o fantastica dilema din care nu-i mai poate scoate nimeni: care din cele peste 5000 de secte si de credinte religioase (si nu numai) sunt daca nu adevarate, macar bune de urmat? Intelegeti ce va spun? Vedeti voi, din rasaritul ortodox n-au iesit secte asa cum au iesit din apusul catolic. De ce? Fiindca in vreme ce ortodoxia a pastrat cu sfintenie traditiile ei milenare, catolicismul s-a transformat dupa asa-zisele nevoi omenesti lasand la o parte nevoia dumnezeiasca. Cu alte cuvinte a si condus intr-un anume fel la exacerbarea pornirilor pacatoase si la scuzarea lor, in loc sa infiereze pacatul. Vorbesc despre aceste aspecte fiindca mi se pare ca "problema" e mai degraba una generala decat una romaneasca/a scolii romanesti. Intr-un fel am fost de acord cu rezolutia guvernului francez prin care s-a interzis in scoli purtarea anumitor insemne religioase- si mai ales a prozelitismului. Si sa stiti ca asta nu afecteaza intr-o prea mare masura ortodoxismul francez (cat este el acolo). Fiindca ortodocsii, ma repet, nu fac prozelitism niciunde. Nu asta e scopul ortodoxiei, ci legarea unei relatii vii cu Dumnezeu. Pe de alta parte insa, restrictionarea respectiva se refera si la un anumit port (fesuri la evrei, mahrame la musulmance, cruci mai mari decat prevede legea etc) ceea ce, in opinia mea, este deja prea mult. A obliga pe cineva sa nu-si poarte insemnul religios unde si cum vrea, dupa traditia pe care vrea s-o respecte, mi se pare aberant.

Am facut aceasta divagatie ca sa arat ca legea omeneasca, atunci cand se suprapune peste cea dumnezeiasca sau bisericeasca, starneste un praf innecacios si greu ce-ti innabusa respiratia sufletului si-ti raneste ochii mintii. De aceea trebuie avut mare grija despre ce anume invata copiii in scoli. Socotiti mai intai un anumit aspect: ce preferati sa invete la scoala, in afara de obiectele traditionale laice si in afara de cele mai netraditionale dar care deja nu mai sunt facultative (cum este de ex. educatia sexuala- adica sa inveti cum se pune un prezervativ pe un morcov si sa lasi la o parte religia...)? Puneti in balanta ce castiga un copil sau un tanar din educatia religioasa, si ce "castiga" din alte surse. Si apoi, asa cum nu intotdeauna ii ajuta, n-are nici ce sa le strice! Think about it!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Eu cind m-am referit la homosexualitate am spus-o intr-un context referitor la efectul boomerang -nu am facut istorie -asta o stim cu totii.
Cind ii iei unui copil jucaria preferata ori iti intoarce spatele ori bufneste in plans-nu te intrebi daca asta e ceva nou sau figura respectiva dateaza de la faza cu pesterile si homo cromagnon...intrebi de ce o face.

Hmmmm,eu acum! ma-ntreb ce zodie oi fi? E gluma.In ce priveste furia ta,nu ma intristeaza caci stiu ca va trece.
Subiectul despre care zici,nu l-am citit,e drept.Dar daca si el a fost scris la furie,pot sa-mi imaginez.Furia asta care te incearca,am convietuit si eu cu ea,ani de-a randul.Si are radacini mai vechi,caci ,cum spune Osho


"In this vast one-fourth of humanity, for ten thousand years it was believed that the woman had no soul, she was as soulless as your furniture. Hence, if a husband killed his wife, there was no crime, he had simply destroyed his property. It was nobody else's concern to come into it. Thousands of women were killed by their husbands, but the court, the law, did not accept it as killing, because how can you kill somebody who has no soul? "
http://www.osho-holics.com/osho.html

Iti dau aici un link (nu e un link pt femei :)),daca nu cumva ai cartile lui,si poti sa citesti de exemplu la Ask Osho,raspunsuri la multe intrebari puse de oameni obisnuiti,care poate te vor ajuta si pe tine cateodata invreun fel
Cat despre drama mea personala,multumesc lui Dumnezeu,nu este,insa multe femei o au si,mi-am pus intrebari caci observ ca alegerile lor deasemenea se indreapta catre cariera
Este cum a fost la tine,ai fi preferat sa asa zis te sacrifici in cazul unui copil,cand eu consider a fi un privilegiu pentru femeie,de a putea trai in acest fel in familia ei
Ce cred altii despre mine,nu prea m-a interesat ,sau mai degraba nu a influentat deciziile mele.

Ai putea vorbi despre tine,mai mult,stiind ca vorbesti cu cineva care nu asteapta nimic de la tine,ci doar prietenie!
Asa ceva nu strica nimanui,nu-i asa? Mai ales ca sunt mai mare decat tine poate,si ,cine stie,chiar daca ti se pare ca bat campii,este o parere
dictata de stresul pe care-l traiesti acum,spre deosebire de linistea pe care o traiesc eu.Insa si eu sunt plecata de acasa de foarte muti ani acum,si multe intamplari inedite si surse de furie ,umilinta,singuratate,neintelegere, am trait pe drumul meu.Poate iti pot fi de vreun ajutor pana chiar si eu!
Sa sti ca laude meriti,talentul tau in versuri il apreciez,spontaneitatea si sinceritatea sunt foarte pretuite de mine in orice caz.
Probabil ca iti este greu acolo unde te afli,din diferite motive,insa oricum,in momentele tale libere,cit de mici ar fi ele,ar trebui sa renunti la a mai fi judecator al tau,caci nimeni de fapt altcineva nu te judeca.Pe mine cititul m-a ajutat enorm,si multi sunt autorii care m-au ajutat sa gasesc raspuns la intrebari.
Ei si in final,este un simplu dialog intre doi oameni oarecare,care a inceput din intamplare,si care nu trebuie neaparat sa continue,nici n-are importanta poate.Viata are prioritatile ei,nu?
Exista situri romanesti unde ai putea publica cu mai multa atentie din partea confratilor,unde te-ai destinde poate,caci versurile tale merita citite.
Nimeni nu-i mai breaz decat celalat,asa ca cu sentimentele de vinovatie,nu ajungi departe.Budismul aici spune o gluma buna,
despre gresala care este deja in trecut.Doar sa invatam din el e bun trecutul,in rest el deja nu mai e,dupa cum nimele-i o spune.
dar banuiesc ca firea-ti este sa treci totusi repede peste judecati si sa intri-n actiune.
Pe oricand ,cu placere

Nu regret ceva oferit de regimul lui. Mai exact, mi-e dor de papusile acelea minunate, cum era Lili pe care am pastrat-o pana la 15 ani si pe care mi-a aruncat-o tata pentru ca era stricata. Mi-e dor si de jocurile de pe vremea aceea, inlocuite acum de calculatoare... As vrea ca fetita mea (cand o sa vina...) sa se bucure de jucariile de care m-am bucurat si eu, copilita fiind, la gradinita, caci n-as vrea sa-si strice ochisorii pe calculator sau sa se joace de-a "mama si de-a tata" cu Barby cea perfecta si cu Ken al ei. Papusile de pe vremea mea (deparca acum, la 19 ani, as fi batrana :) ) erau fetite ca si cele care se jucau cu ele...

HAHAHA... imi place numele pe care ti l-ai ales.

Intradevar parerea ta este iritanta...
Oamenii sint extraordinari si au personalitati placute nu pentru ca sint sint gay. Ci pentru ca asa sint ei. Vrei sa spui ca printre heterosexuali nu sint persoane si personalitati placute?

Daca consideram homosexualitatea o boala genetica?!... de ce nu acordam acelasi credit si pedophiliei? Asa cum acceptam idea ca cineva s-a nascut genetic sa fie atras sexual de o persoana de aceasi sex?... de ce nu putem accepta ca cineva este "genetic modificat" si este atras sexual de o persoana foarte tinara?
Cum iti expici ca oameni casatoriti si cu copii, in functii inalte - politicieni, lucratori la organizatii internationale de caritate, etc - se duc in misiuni de salvare in tarile sub-dezvoltate sau in zone afectate de dezastre naturale si in loc sa-si vada de scopul prezentei lor acolo violeaza copii, de ambele sexe. Si astia tot pentru ca s-au nascut cu zestre genetica dubioasa?

Majoritatea cazurilor de gay se datoresc dorintei indivizilor de a fi diferiti, extraordinari. De a incerca o jucarie noua ... unii, cum singura ai spus, din timidatea de a aborda pe cineva de sex opus. Saracii... niste oameni timizi care prefera sa intre in viata pe usa din dos...... :-))))

Crede-ma ca desi nu-i simpatizez nu am nimic impotriva lor atita timp cit isi mentin identitatea confidentiala si nu fac parada din ea.
Propaganda asta imi creaza atita repulsie incit nu mai pot suporta sa merg la un frizer, maseor sau doctor barbat. Imi vine sa vomit numai idea ca un barbat m-ar poate atinge in mod intim.

Homosexualitea nu este de ieri si nu va disparea miine. Nu-i problema mea! Devine problema mea atunci cind copilul meu citeste in ziare si vede filme si programe TV despre discriminarea homosexualilor si a lesbienelor si despre drepturile omului de a avea "sexual privacy".
Deacord, dar sa si-o o tina privata. Eu si altii ca mine nu mergem pe strada strigind ca sintem "straight" si nu facem parada din asta. Desi cine stie, poate in viitor vom ajunge sa fim discriminati pentru atsa... Nu m-ar mira.

Printre cei cu orientare sexuala diferita nu sint numai "draguti" si "speciali" asa ca cei pe care ii cunosti tu. Sint si criminali, drogati, vinzatori de droguri, violatori, puratatori si distribuitori de AIDS... etc.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

Sergiu Desi Seulean,

Cred ca deja subiectul a devenit mult prea politicizat. Se pare ca unele grupari politice si religioase vor cu tot dinadinsul sa atace crestinismul si bazele lui morale. Daca este sa ne referim la religie realizam ca Isus Cristos a avut in primul rind misiunea sa moralizeze societatea. A condamnat Sodoma si Gomora, a crestinizat casatoria, a stabilit regulile de inrudire tocmai ca sa nu apara anomalii genetice.
Daca te uiti la celelalte religii uniunea dintre sot si sotie se poate face pina la rude de gradul doi. Chiar si la catolici verii de gradul I se pot casatori intre ei. Asta a fost introdusa din necesitatea regilor si a nobilimii sa-si poata tine averea si titlurile "in familie".

De fapt una din greselile enorme ale crestinismului, in special ale catolocismului, este interpretarea mult prea politiciata a Bibliei. Nicaieri nu am vazut scris in Biblie ca preotul trebuie sa ramina neinsurat si virgin. Ceea ce este o aberatie impotriva naturii si istoria a dovedit-o fara urma de indoiala. Multi preoti au devenit si devin homosexuali si pedophily. Si asta nu este genetic!

Daca consideram homosexualitatea o boala genetica?!... de ce nu acordam acelasi credit si pedophiliei? Asa cum acceptam idea ca cineva s-a nascut genetic sa fie atras sexual de o persoana de aceasi sex?... de ce nu putem accepta ca cineva este "genetic modificat" si este atras sexual de o persoana foarte tinara?
Cum iti expici ca oameni casatoriti si cu copii, in functii inalte - politicieni, lucratori la organizatii internationale de caritate, etc - se duc in misiuni diplomatice sau de salvare in tarile sub-dezvoltate sau in zone afectate de dezastre naturale si in loc sa-si vada de scopul prezentei lor acolo violeaza copii, de ambele sexe. Si astia tot pentru ca s-au nascut cu zestre genetica dubioasa?

Majoritatea cazurilor de gay se datoresc dorintei indivizilor de a fi diferiti, extraordinari. De a incerca o jucarie noua ... unii devin homosexualy din timidatea de a aborda pe cineva de sex opus. Saracii... niste oameni timizi care prefera sa intre in viata pe usa din dos......
:-))))

Crede-ma ca desi nu-i simpatizez nu am nimic impotriva lor atita timp cit isi mentin identitatea confidentiala si nu fac parada din ea.
Propaganda asta imi creaza atita repulsie incit nu mai pot suporta sa merg la un frizer, maseor sau doctor barbat. Imi vine sa vomit numai la idea ca un barbat m-ar poate atinge in mod intim.

Homosexualitea nu este de ieri si nu va disparea miine. Nu-i problema mea! Devine problema mea atunci cind copilul meu citeste in ziare si vede filme si programe TV despre discriminarea homosexualilor si a lesbienelor si despre drepturile omului de a avea "sexual privacy".
Deacord, dar sa si-o o tina privata. Eu si altii ca mine nu mergem pe strada strigind in gura mare ca nu sint homo si nu facem parada din asta.
Si nu se stie daca in viitor vom ajunge sa fim discriminati pentru atsa... Nu m-ar mira!

Printre cei cu orientare sexuala diferita nu sint numai "draguti" si "speciali", artisiti talentati etc... Sint si criminali, drogati, vinzatori de droguri, violatori, puratatori si distribuitori de AIDS...

Asa ca cel mai bine ar fi ca fiecare sa-si vada de jucariile lui si sa le tina in confidentialiate decit sa incerce sa atraga simpatie si sa ceara drepturi pentru ca sint „minoritatea discriminata”.

All the brest (oops sorry, I ment all the best!)

Dr Evil

Un copil nu-l programezi ca pe ora la dentist. Esti desigur atent sa nu-l aduci pe lume cand esti, de exemplu, in lagarul de concentrare si maine esti pe lista la gazare. Dar orice om (femeie sau barbat) clinic sanatos, care vrea sa munceasca pentru painea lui, poate, FARA INDOIALA, sa intretina un copil. Nu-i poti da niciodata chiar totul, dar eu, care-i dau mult prea mult, imi doresc uneori sa fi fost saraci lipiti si sa fi avut garantia ca ne iubim cu adevarat.
Asa, vine si cere mereu ceva (o jucarie noua, parcuri de distractii, etc) si daca nu-i dai se supara. Cand ii dai ti se pare ca te iubeste mai mult. Si asta creaza disconfort. Vrei sa ai garantia ca te iubeste si daca nu-i dai. Dar nu rezisti sa nu-i dai pentru ca iubesti tu prea mult... E un cerc vicios.

Exemplul pe care l-ai dat este bun, insa situatia nu era atat de simpla pe cat s-a inteles....
Pe atunci, nu era vorba ca fugeam pentru ca nu-l doream, ba din contra, insa suferinta pe care mi-o provoca, ma determina sa-l evit. Nu pot sa cred ca exista cineva pe lumea asta, vorbim acum de oameni normali, sanatosi din punct de vedere mintal, care sa stea alaturi de o persoana ce-i provoaca discomfort sentimental, psihic.
Dar, hai sa-ti dau si eu un exemplu din acelasi cadru abordat de tine:
...cand eram copil ma plictiseam foarte repede de jucariile mele; primeam azi o jucarie de care eram extrem de incantata, indragostita, iar dupa o perioada o aruncam intr-un colt, plictisita fiind de ea. Ea continua sa fie jucaria mea, chiar daca nu o mai bagam in seama, era acolo prin casa pe undeva.....Dar pana intr-o zi cand, printre musafirii veniti la parintii mei era si un copil care gasea jucaria, aruncata in colt...ehe...si ce furie ma apuca daca vedeam ca vrea sa se joace cu ea, cu ce drept ca e Doar a mea si fac ce vreau cu ea.........

Intelegi, cam asta este exemplul potrivit pentru aceasta poveste in care acum nu mai sunt copiii personajele principale ci noi oamenii "maturi"...de genul "nu te las sa traiesti dar nici sa mori"........"te vreau nu te vreau, tu trebuie sa stai tot timpul la cheremul meu"...

Ti-am raspuns la comentariu folosind in mare parte verbe la trecut, referindu-ma la povestea celor doi, caci de cand am publicat textul si pana la comentariul tau, situatia s-a schimbat....

El a ales un drum ce nu coincide cu al meu.....si iata-ne acum, amandoi pe banca, ne vorbim prea putin, caci nu avem ce sa ne impartasim.....ceea ce ne mai leaga este locatia serviciului si ......poate amintirile pe care oricum evitam sa le trezim, ba mai mult preferam sa le savuram fiecare in cochilia sa, ca nu cumva sa ne dam de banuit ca mai exista sentimente de o parte sau de cealalta.......