comentarii

dialog intre un om un copac si o frunza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Omul si copacul(3) - de Areal la: 25/06/2008 15:49:15
(la: POVESTIRI CU TALC)
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj” ...

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii...IUBIREA ESTE UNIVERSUL...
Omul si copacul(1). - de Areal la: 25/06/2008 15:48:01
(la: POVESTIRI CU TALC)
...Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. . Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. .Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
#320195 (raspuns la: #320054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(2) - de Areal la: 25/06/2008 15:48:43
(la: POVESTIRI CU TALC)
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Pt ampop - de Adrian Marchidann la: 19/10/2004 08:37:20
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Argumentele logicii si bunului simt nu isi mai gasesc rolul in dezbatere."

Poate nu pentru unii. Nu fac o pledoarie pentru sionisti, dar cred ca orice dezbatere chiar vulgara este mai buna ca cenzura.

"Ia aminte cum a fost linshat si Joseph Smith profetul mormon. A mai avut oare el contraargumente fata de gloata infuriata?"

Gloata infuriata nu avea dreptul la dezbatere si a fost usor de manipulat. Asta se intampla cand nu exista o dezbatere reala: parerile preconcepute nu se schimba.

Nazistii au avut succes tocmai din cauza cenzurii pe care au impus-o Germaniei. Nimeni nu avea voie sa cracneasca in rand, nici macar germanii. Cum sa ia ei apararea evreilor cand acestia nu aveau dreptul la replica?

"Poate ca polemica ar trebui admisa in parte, cu o atenta supraveghere de catre admin."

Cred ca daca se doreste sinceritate si transparenta admin nu trebuie sa miste un deget. Altfel suspiciunea submineaza orice tentativa de dialog. Apoi un om care injura din cand in cand se racoreste si devine mai senin.

Cred ca nemtii ne-au dat o lectie foarte buna. In ultimi 60 ani, pe toata planeta asta, in fiecare zi, exista pe cel putin un post de TV un documentar cu atrocitatile comise de ei. Ei inghit in sec, isi asuma pacatele si isi continua viata cu seriozitate.

Ai auzit pe un neamt vaitandu-se de anti-germanism? Ai auzit vreun comentariu anti-german? Eu nu.
#25510 (raspuns la: #25507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt cico, finalmente - de Radu Herjeu la: 14/07/2005 14:53:17
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
cico, ma bucur ca am amanat raspunsul la al doilea comentariu al tau... a aparut si al treilea, adresat teodorei dar... in care e vorba de mine... niciodata nu am avut parte de o asemenea caracterizare aproape corecta din partea unui necunoscut... si pentru care sunt un necunoscut... rareori cineva a reusit sa "citeasca" atat de bine in cuvintele mele... fara sa ma cunoasca personal...
o sa incep cu cele care nu se potrivesc... eu iubesc dialogul, sunt un om al comunicarii... nu cred in monolog si raman fidel celor scrise in materialul despre scriitori... nu vreau sa "tin" lectii de viata nimanui... si ma mira ca a venit vorba de asta in comentariul unui text care, culmea, spre diferenta de celelalte, e o invitatie la comunicare... sigur, intre repere pe care le-am dorit.
Celelalte scrisori sunt pur si simplu "discutii" pe care nu le-am putut purta cu cei carora le erau adresate... sunt partea mea din dialog... sunt fragmente de mine, povestite unor interlocutori nevazuti, in absenta celor carora le erau destinate. De ce crezi c-a aparut confesiunea?
In al doilea rand... eu nu sunt poet. Sorescu e poet... Paunescu e poet... Nichita e poet... Eu sunt un gand... care se gandeste pe sine si pe ceilalti... care gandeste lumea... si care se scrie pe el insusi si ii scrie pe ceilalti in ganduri insirate pe hartie... Si incerc sa le astern in forme diverse, pentru ca am senzatia ca unele ganduri pot fi exprimate mai bine condensat, mai simbolistic... alteori scriu teatru (iarasi, am folosit un termen recognoscibil pt ceea ce sunt de fapt dialoguri)... alteori scriu editoriale socio-umane... Vreau sa incep sa scriu povestioare...
dorinta mea e de a spune si de a a afla...
de aceea, nu citi poetul, citeste omul in absolut tot ceea ce scriu. Omul sincer... neafectat nici de imaginea publica, nici de cunoasterea psihologiei oamenilor (doar am predat tehnici de propaganda, manipulare si peresuasiune :)
de aceea, nu trebuie sa crezi in poet... el nu exista... Exista doar Radu... care nu bea bere :)) Dar accepta orice invitatie, fie si virtuala, la o ciocolata :)
Si sa stii ca eu nu dau niciodata binete pe ton conventional... Ai vazut Miracolo a Milano?
Exista o alta problema cu care m-am confruntat. Sunt un om care adora sa fie contrazis... cu argumente! Imi place confruntarea de idei. Ii apreciez pe cei care reusesc sa-mi prezinte o alta fata a lucrului in care cred. Si o fac cu argumente, nu cu "convingeri" preluate. Dar am avut mult de suferit din cauza statutului de "persoana publica"...pe un alt site... Unde, orice ziceam, era trecut prin filtrul "e cunoscut, isi da si el cu parerea... si are senzatia ca are dreptate pt ca se vede la televizor... si de unde pana unde stie el sa scrie poezie... asa e cu vedetele astea, isi imagineaza ca le stiu pe toate..." etc. Si m-am cam linistit cu tendinta mea naturala de a comenta... Am comentat cateva texte aici, pe site, dar doar acelea la care n-am putut rezista... de aceea, de multe ori, n-am comentat comentariile la textele mele...
Dar, dupa cum vezi, atunci cand cineva vrea intr-adevar sa vorbeasca cu mine, nu ma dau in laturi...
Iar in comentariul pt teodora... mi-ar placea ca multi dintre apropiatii mei sa inteleaga lucrurile asa... sau cei care mi-au citit "creatiile"...
Pe scurt, multumesc... A insemnat mai mult decat ar fi insemnat optimismul in legatura cu prietenia...
#59540 (raspuns la: #59493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
libera alegere - de Shtevia la: 02/02/2006 17:05:31
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cred ca fiecare dintre noi avem liberul arbitru de a iubi un om, un copac sau religia care consideram noi ca e potrivita pentru noi. Mai critic mi se pare cand uram, acuzam ori blamam, indiferent ca e un alt om, o alta grupare cu interese diferite de ale noastre, o alta religie, pe cei de o alta culoare, etc. Cred ca doar festele mintii ne fac sa impartim oamenii in albi-negri, frumosi-urati, homo sau heterosexuali, etc. Daca privim cu atentie putem vedea samanta luminii divine pitita in orice fiinta de pe pamant, in orice planta, piatra ori animal. Numai ca in secolul vitezei in care traim, cine mai are timp de privit cu atentie? :(
necunoscute - de cosmiK la: 12/04/2006 19:51:28
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Desi spuneti "eu iubesc dialogul, sunt un om al comunicarii... si ma mira ca a venit vorba de asta in comentariul unui text care, culmea, spre diferenta de celelalte, e o invitatie la comunicare", constat cu surprindere ca ati cam abandonat aceasta invitatie la dialog pe care ne-ati adresat-o noua celor din cafea, tot asa cum ati abandonat si alte conferinte sau texte propuse de dumneavoastra.
Nu stiu care este explicatia, dar poate o sa ne-o dezvaluiti si noua finalmente.
Inteleg ca poate nu toate comentariile sunt pe gustul dumneavostra dar totusi un raspuns scurt la acestea ar veni sa intareasca spusele conform carora sunteti un om al dialogului.
#116917 (raspuns la: #59540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de cattallin2002 la: 27/07/2006 12:13:49
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
Chiar azi voiam sa-ti scriu. N-am mai apucat sa spun la conferinta cu evolutionismul, am urmarit link-urile date de tine, m-am uitat si pe talkorigins (aici trebuie sa citesc mai pe indelete). Trebuie sa marturisesc ca am inceput sa cred in evolutie. Gluma :))
Dar am observat ca nu contrazic multe din afirmatiile gasite.
"Evolutia nu insemna progres" Sint de acord cu disparitia speciilor.

" Incercarile de a aplica teoria evolutiei pentru a intelege societatea umana sunt inconcludente in cel mai bun caz. Exploratorii victorieni vedeau populatiile intalnite in Africa sau Australia ca fiind mai jos pe "scara" evolutiva fata de cele din Europa. Impartira umanitatii in rase si aplicarea principiului supravietuirii celui mai bine adaptat constituie baza pseudo-stiintifica a rasismului Nazist. Dupa descoperirea ADN-ului insa, este recunoscut ca populatiile umane sunt, din punct de vedere genetic, aproape identice si deci nu pot fi unele "superioare" altora. Exista insa multe discutii cu privire la rolul evolutiei in comportamentul uman. Sunt unii cercetatori care sustin ca omul este ceea ce evolutia l-a programat sa fie, explicand comportamentl uman in functie de genele care le are un individ; altii insa sustin ca omul are copacitate de a invata din experienta atat de mare, incat aceasta anuleaza majoritatea instinctelor "programate" in gene de evolutie. "

Sint luate din link-ul dat de Jeniffer http://teoria-evolutiei.siteuri.ro/istoria.php
Am mai formulat eu un mesaj in care se spunea ca datarile trebuie sa aiba idei preconcepute.
Nu am gasit pina acum daca in explicarea teoriei evolutioniste se spun si conditiile si constantele ce se presupun a fi adevarate. E o intrebare, sint curios, poate in Talkorigins, nu am reusit sa citesc prea mult.
La subiectul cu evolutionismul se prezenta mai mult rezultatul cercetarilor (gen pamintul a aparut acum miliarde de ani, cum a evoluat, etc. ). S-a atins si substratul acestora, adica experimentele si metodele folosite pentru a ajunge la aceste concluzii. Un al treilea plan este de fapt cel mai important, cel pus in discutie in contradictoriu: metodele de calcul folosite, datele ce se presupun constante, conditiile in care s-a realizat descoperirea arheologica respectiva. Aceasta e de fapt baza.
Ma refer in incheiere scurt la link-ul de pe youtube. Si acolo se porneste de la un cuvint gresit inteles din Biblie: nu se spune prostul zice in sinea lui "nu exista Dumnezeu". Am cautat acum si in Psalmi.


cattallin2002@yahoo.com
#135936 (raspuns la: #135833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oareste o crima sa iesi....... - de cosmacpan la: 29/07/2007 13:41:56
(la: Intrebari...)
Nu Diana, nu este nici o crima nici sa iesi nici sa intri.....cat despre sex, de cand a scoborat omul din copac (sau a iesit pe portile raiului) numai la pasarica ii zboara gandurile.....deh....ca-n bancul cu strutul.....(da-mi Djine o pasarica mare, cu picioare lungi, lungi, cu un fund mishto de moare si care sa fie mereu de acord cu mine......si? si m-am capatat cu strutul asta ca Djinul n-a inteles ce vreau eu)
fara frustari ca la batranete dam in Alzhaimer......dar ma bag si eu in vorba.....chiar conteaza parerile noastre?
PS: pacatoasa mica ce-mi iesti, ca ma faci sa intorc capul sa ma uit in oglinda sa vad cam arat....daca ma-ncadrez in cele spuse de tine....bata-te-ar norocul peste palme sa te bata...
....ca sa ne mai scrii o schita ceva acolo....
thebrightside - de mazariche la: 07/08/2008 14:25:02
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
http://www.cafeneaua.com/comments/new/17846

Poem despre un om
de thebrightside la: 12/11/2007 14:38:19 modificat la: 12/11/2007 14:40:47 arata originalul
rezumat: oameni frumosi
taguri: Bezmetisme Diverse
voteaza:
big
15535
nodes
Era un om
Prabusit de-a-mpicioarelea
Pe un gard inalt
Hasurand in zabrele albastre celeste
Casa Domnului
De impreunarea degetelor omului.

Era un om care-l chema pe Dumnezeu
De parca Dumnezeu
Ar locui intr-un gard
De parca Dumnezeu
Ar locui
Intr-o cladire cu turle si icoane pictate.

Era un om
Cu obrazul dungat in gratiile aliniate
Si pumnii-ncrancenati in haurile dintre ele
De parca mila lui Dumnezeu
Prisoseste pe garduri
Il scutura de maneca o mana:
Dumnezeu iti da,
Da’ nu-ti pune si-n traista, Frate!

Era un om trantit
Copac in mijlocul drumului
O ranita inalta il cocosa de spate
Venise la Dumnezeu
Nu citise sarmanul orarul:
Casa lui Dumnezeu
E deschisa doar intre noua si doua
Ori saispe si noua
De sarbatori mai mult
Du-te cu Dumnezeu! Sanatate!

Era un om
Cu sufletul agatat intr-un gard
Cauta un om.
giade - de proletaru la: 29/10/2008 14:32:30
(la: Mr. Cafeneaua 2008: Confa Majoretelor)
am observat si eu acelasi lucru.
mai e ceva dincolo de asta dar prefer sa nu comentez nici eu.
scuze ca m-am bagat peste dialogul tau cu OM.
#356712 (raspuns la: #356703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui cri-cri si celorlalti ,cu gust de EPILOG - de adynet1 la: 05/11/2008 19:27:05
(la: ADYNET1 – OM : Prima runda Mister Cafenea 2008)
O comfruntare devine intresanta cand cele doua persoane nu vorbesc la unison. Acesta-i motivul pentru care dialogul meu cu Om e considerat ca cel mai interesant din concurs.
Fiind un joc, am incercat sa va pasionez si sa va incit prin humor si abordarea unei linii provocatoare care nu neaparat trebuie sa reprezinte parerile mele personale.
A fost o comfruntare intre bun si rau, intre elegant si obraznic, intre "spirit" si "carne"...
Multi dintre voi, captivati de dialogul inflacarat, a-ti reactionat precum copiii la basmele cu feti-frumosi si balauri, favorizand bunul.
Putini au avut curajul sa inoate impotriva curentului.
Cateodata , am folosit provocari pentru a va trezi din visurile care falsifica viata dar in minciuna carora ne complacem cu totii.
Multumesc tuturor, si in special lui OM , pentru experienta trecuta si onoarea de a fi citit.
Iar la sfarsit, cu iz de anecdota :

Eu nu imi caut fericirea in corpul femeii, ci in ochii ei...

Aceasta fraza lacrimogena a lui Om a fost acompaniata de aplauzele tuturor si a aplecat balanta in favoarea lui...
Il intreb pe Om daca fraza aceasta e valabila la el si in ochii unei "meduze" de 150 de kg, sau in ochii langurosi al femeii care-i explica vesnic ca are migrena exact cand...
#359408 (raspuns la: #359400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
guinevere - de Bucu la: 08/01/2010 13:51:55
(la: Eddie nu există sau râma Nu )
uite-te, poate mai descoperi unele care mi-au scapat mie..:)

dar nu e numarul de imagini frapant aici

(de exemplu, din primele cinci propozitii/fraze am facut deja 4 tablouri plus cel de ansamblu incluzându-le, deci 5:

1.vena încolăcita pe grumaz ca un şarpe
2.spinarea sângelui ruptă în doua
3.tomberoane împrăştiate de ciori
4.iarbă deasă de seringi cu botul roşu)

ci adâncimea lor (nu stiu cum sa-i zic altfel), adica daca te bagi cu ochiul mintii în vreunul te tot duci si te tot duci.

uite:

1. grumazul ala poate fi ca un copac cu sarpele pe el, copacul are crengi, frunze, flori. care crengi-frunze-flori pot fi si ele altfel decât le stim în mod barbar. mie crengile mi-au zis ca-s serpi mai mici, care umbla pe lânga sarpele mare, iar frunzele-s sageti in ei si picura nu sânge ci fructe de epiderma cu ochi (aici ar trebui sa desenez ca sa redau exact ce vad)

2. spinarea sângelui ca o cascada pe jumatate seaca, cu bolovani cubici portocalii rostogolindu-se în hau

3. tomberoane cu capac personalizat, cu mimica proprie, unica, labartzate peste tot si certându-se între ele pentru locul cel mai bun din peisaj

4. iarba cu seringi (aici ai dat lovitura) carora doar acul (botul) le iese la suprafata, dar io m-am uitat si sub pamânt si-aveau corpuri omenesti, drepte si tzeapene, ca o armata subterana, doar un picior sau o mâna ici si colo ce-si permit sa iasa din rând ca o încercare de revolta sau un semn de neputinta.

apoi tablou de ansamblu, cu copac, cascada, tomberoanele certarete si armata chinuita de sub pamânt...


acum întelegi de ce îmi lipsesc înca vreo 800 de imagini?
ca ma tot duc si ma tot duc si iar o iau de la-nceput si tot asa.
si nu e neaparat ca imaginile ramân la fel, aceleasi, în fiecare zi....

în speranta ca n-am deturnat iremediabil sensurile (imaginile) pe care le-ai creat, ma opresc aici si m-apuc iar de citit. nu stiu de ce am senzatia ca mi-o scapat ceva mai sus, un amanunt, poate o seringa era altfel decât celelalte, n-avea corp de om sub pamânt sau un tomberon era mut sau un sarpe-creanga era chiar creanga adevarata sau spinarea sângelui era de cal sau sau sau ...

spune si tu daca n-am înnebunit?...:))
#513542 (raspuns la: #513369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O, brad frumos, o brad frumos - de (anonim) la: 14/12/2003 02:35:20
(la: In curând Craciunul..)
Cu cetina, tot verde

Tu esti copacul credincios
ce frunza nu si-o pierde...

O brad frumos, o brad frumos
Cu cetina tot verde.

O brad frumos, o brad frumos,
verdeata ta imi place.

Oricand te vad sunt bucuros
si vesel iar ma face

O brad frumos, o brad frumos
Cu cetina tot verde.

O brad frumos, o brad frumos
cu frunza neschimbata.

Ma mangai si ma faci duios
si ma-taresti indata.

O brad frumos, o brad frumos
Cu cetina tot verde.



cassandra - de transilvanpop la: 13/07/2005 13:36:06
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Copacii respectivi aveau frunze pe ei, deci nu erau deloc morti in momentul includerii lor in mediul de fosilizare. Singura explicatie rationala ar fi o cantitate imensa de aluviuni care i-a ingropat intr-un timp extrem de scurt. Asta ar putea explica si fosilele de pesti mai mari cu pesti mai mici in gura, deci care au fost fost surprinsi in timpul mesei. Sau fosila de saurian in timpul travaliului.
Dealtfel imensitatea numarului de fosile si distributia lor indica spre un cataclism hidro-tectonic, altfel de unde atatea fosile la gramada. N-o fi fost tot pamantul mediu asfaltic sau mai stiu io ce... Crustacee marine apar peste tot, inclusiv pe munti de 3700 m. Fosile de hipopotami -care traiesc doar in zone ale Africii- s-au gasit in Marea Britanie. Sute de dinozauri s-au gasit impreuna cu alte animale din nise ecologice total diferite. Padurile Nolfok din Anglia contin fosile de animale specifice climei reci din nord amestecate cu animale tropicale si plante caracteristice zonei temperate. Crocodili de Nil in inima Germaniei, schelet de balena pe varful muntelui Sanhorn (915m) si altele... Nu aveau cum sa ajunga altfel acolo unde se afla acum decat purtate de o inundatie devastatoare de proportii colosale.
Mai mult. Geologii au descoperit un strat de roca vulcanica pe muntele Ararat, la 4575m, un tip de lava ce se formeaza doar subacvatic.
Si cred ca trebuie sa ma repet, nu vorbesc despre experiente bisericesti, ci despre lucruri stabilite stiintific, chiar daca acestea inclina balanta spre o alta ipoteza decat cea in care crezi tu. Fara suparare, ce tot ii dai atata cu creationistii? Daca nu urmarim toate dovezile nu putem sa fim obiectivi.
#59301 (raspuns la: #59235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
confirmarea - de Shtevia la: 12/10/2005 18:00:20
(la: miss cafenea 2005)
ca si confirmarea....dar incerc de trei zile sa imi schimb poza si nu merge...e sabotaj!:( Ei, o sa raman macar verde, chiar de se aramesc copacii si cad frunzele. Poate e mai bine...ca fara frunza, mi-ar fi frig :))
danusia - de andrushca la: 27/08/2007 21:12:13
(la: melancolie)
Cand am citit "copacii bat din frunza" am "ciulit urechile". Apoi am plonjat intr-o compunere de clasa primara, cu o greseala incredibila de gramatica. Cati ani ai, fetitzo ?

alex
exact si eu - de Intruder la: 27/08/2007 22:00:41
(la: melancolie)
la fel ca andrushca...

E toamna,copacii bat din frunza,
Mai des ca asta vara,

(doar atat mi-a placut din poezie...mai incearca!)

pacat de "m-ai"-ul ala...vreau sa cred ca e o greseala de tastatura!
mai- adverb!
#230435 (raspuns la: #230405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-a trecut asa, prin minte... - de Sancho Panza la: 21/11/2007 06:51:21
(la: Numărăm)
admirăm copacii fâlfâindu-şi frunzele
gata să-şi ia zborul


si negativul

"admiram copacii falfaindu-ne frunzele
gata sa ne luam zborul"

ma rog...ma jucam. :)
"eu ma gandesc la cea viitoare" - de cosmacpan la: 11/05/2009 08:40:28
(la: Cristofobia)
iti dai seama ca peste 100 de ani cand om sta pe prispa mestecand frunze de coca (insamantate de-acum) si band liqeur cu paiu o sa intrebam: cine oare deschide primul usa cafenelei astazi? ca Dumnezeu a tras perdeaua de la geamlac si-a plecat cu tzunami-ul la polul sud sa faca plaja...
#436179 (raspuns la: #436172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...