comentarii

dialogul mama cu fintina din poezia apa cristalina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Patriotzii" ramashi in Romania si "Tradatorii" plecatzi ... - de bryan la: 07/02/2004 15:16:24
(la: Romani in strainatate)
Este incredibil pentru mine, cind vad comentariile la "patriotism" in contextul "plecatului" din Romania. Ce faceau inainte de '89 aceii ce pun la indoiala "patriotismul" celeor plecatzi? Au batut din palme si au inghitzit tot ce li se ordona de Ceasescu si clica lui, sub motive ca nu au de ales, ca isi pierd postul, etc.. Au refuzat stimatzii critici ai celor plecatzi sa devina UTCsti cind au avut 14 ani? S-au can niste lasi, au batut si ei din palme si s-au grabit sa urmeze directiile politice, ca sa ia un post bun, hirtie higenica si pasta de dintzi? O demagogie bombastica si nerusinata! Imi amintesc comentariile partidelor "de singa" la venirea lui Ratiu in '90. "Nu il vream pe Ratiu, ca nu a stat cu noi la piinea neagra", "ce bani ne da Ratiu din Anglia", "ce a venit sa ne ia banii din Romania". Incredibil, dupa ce Ratiu is pareseste tara, Anglia, unde o ducea bine-merci, pentru ca sa vina intr-o tara asha de corupta si precara ca Romania,, romanii mai vor ca Ratiu sa le dea si banii?! Este Romania o tara, in general de milogi si lasi? Well, poate ca este ... cel putzin dupa istoria din ultimii 60 de ani. Romaina, trebuia sa stea in genuchi in fatza lui Ratiu, si sa-l platesca milioane de dolari, daca dorea el, ca sa o invetze cum sa iasa din mocirla. De ce nu? De ce tot timpul vor Romanii lucruri pe gratis? Tot timpul dam vina, pe Turci ca le-am platit tribut, pe cei din West ca ne-au golit tzara. In ce fel de tzara "de doi lei" am avut onoarea sa ne nashtem noi, cind sintem asha de lasi sa nu aparam ce avem? A cui e vina? Si Germania, Olanda, US nu au fost ocupate sau atacate niciodata?
Critici ai celor plecatzi, uitatzi ca multzi plecatzi inainte de '89 nu au plecat "just like that". Multzi au demonstrat in Romania, pe strazi, in fatza Ambasadelor, cu scrisori la Eurapa Libera, la Ceausescu, etc.., au refuzat sa faca serviciul militar pentru a nu face parte din sistemul cel apara pe Ceausescu, si asta atunci cind voi "patriotzii", bateatzi din palme, va uitatzi la video, si stateatzi ca niste sclavi la cozi interminabile fara sa scoatezi un shopot de protest. Rushine ...
Multizi, care au pleacat au fost datzi afara de aparatul lui Ceausescu, pentru ca erau cunoscutzi de Amnesty International si deci nu puteau intodeauna fii pushi in inchisoarii sau omaritzi. Altzi, si-au riscat viatza pe frontiera. Avetzi cumva vreun comentariu, pentru cei plecatzi pentru ca au refuzat sa faca parte din gloata de lasi? Si cei care au plecat dupa '89. Ce avetzi cu ei? Vretzi sa stea in Romania, condusi de comunistul nerusinos de Iliescu? Nu la-ti vrut pe Ratiu. L-ati luat in bratze pe iubitul urzupator Iliescu, care impreuna cu ceata lui de securisti si comunisti a pus totul in pantofii lui Ceausescu si s-au declarat salvatorii Romaniei! Si acum va miratzi ca o ducetzi rau, ba culmea, mai si asteptzi, conform milogiei intrisece ce va caracterizeaza, sa va dea Westul bani! I N C R E D I B I L! Si ce aveti cu cei care pleaca pentru munca in alta tzara? Inca nu atzi invatzat ce este libertatea si economia de piatza, inca nu, dupa 14 ani de "libertate". Plecatul, nu are nimic de aface cu "patriotismul". Este cerere si oferta si libertatea fiecaruia sa asigure lui si familiei lui cel mai bun nivel de viatza posibila. Romanii, trezitiva la realitate, nu mai cersitzi, nu mai votatzi pe securisti si comunisti, nu mai cereti bani de la cei din West, pune-ti-va la invatzat, reciclat , si la facut bani indiferent in ce tara. Incredibil, ce bine imi pare ca sint diferit ca voi majoritatea. Totushi, imi dau seama ca imi pierd timpul explicindu-va asta. Imi aduc aminte, dupa ce m-am intors inapoi din West (venisem in Dec '89 sa "lupt" crezind ca era o revolutie adevarata, dar mi-am dat seama in Bucuresti pe 25 Dec '89 ca defapt era o lovitura de stat, securistii si comunisti fiind la putere in frunte cu maioneta de Iliescu) prin '90 sa vorbesc cu minierii sa-i scot din Bucuresti (ce naiv eram!); pe linga Oradea, oprindu-ma la o fintina sa beau apa, o femeie de la tzara, vazundu-ma ca "sint strain" mi-a oferit o cana ca iau apa din caldare. Am intrebat-o cu cine o sa voteze. Ea mi-a reaspus: "cu Iliescu" ca el ne da pamint". Am intrebat "ce pamint va de Iliescu - el nu are pamint; el nu-are nimic de dat". "Nu votez cu altizi ca ei vin din alte tari sa ne ia banii!" -a raspus femeia. Inainte de a pleca, am raspus ca desigur "Romania" trebuie sa plateasca pentru un presedinte bun, este normal. Atunci, mi-am data seama ca imi pierdem timpul din nou. Daca eu nu puteam sa convig un tzaran care are trebuia sa fie particula capitalismului, cum o sa-i conving eu me minerii! Asha, ca m-am lasta pagubash, vizitat familia si plecat cit mai repede din acesta multime de lasi si cershetori.
Romanilor ce va considerati patriotzi pentru ca sintezi inca in Romania trezitzi-va, puneti-va pe invatzat si munca si nu mai fitzi frunstratzi (mai mult ca sigur ca multzi dintre voi atzi fost respinsi de companii straine sau Ambasade)!
Sind sigur ca o sa gasiti o tona de gresheli de ortografie in acest fragment. Este OK cu mine. Nu le-am avut nici-o-data pastea cu limba Romana, asha cum nu am avut-o cu socialismul stiintzific sau economia politica. La mine a fost matematica si fizica, si de fapt cu astea imi cishtig existentza in West, care m-a primit inca din '79 cu bratzele deschise cu toate ca nu-mi datora nimic, in time ce mult iubita mea tzara natala Romania, ma dedea afara din scoli si examene, punea in spitale psihiatrice, tribunale militare, asta in timp ce voi patriotzii, bateatzi din palme in ritmurile lui Paunescu...

Success,

Mircea-Camil
#9104 (raspuns la: #8974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
Carapiscum - de rangi la: 08/01/2005 16:59:06
(la: FILOSOFUL)
Dupa cum stiam,esti un adevarat poet.Un dialog intre noi pe calea poeziei...
#32983 (raspuns la: #32962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de zaraza la: 29/01/2007 01:56:51
(la: mon amour)
dupa ce recunosc ca am fost cam bitchy mai devreme si in plus ma cam terifiaza pozitia "singurului ac de busola" , trec la subiect:

tu scrii ori chestii comice cu dialog (genul nea grigore) ori poezii (sau proze poetice) despre amorul convertit in conjugal plicticos. sunt doua mari subiecte pe care le abordezi in 2 aceleasi feluri, de cand te tot citesc pe aici. unele au fost reusite, chiar foarte reusite. insa e pacat sa cazi in capcana autorului care reediteaza continuu succese de tinerete. incearca altceva, alt subiect, alta abordare! hai sa facem asa: daca ai deja si subiectul si abordarea, le astept. daca esti in pana de subiect si abordare, iti dau un motto, din care ai voie sa faci ce vrei tu:

"si poti spune tuturor ca acesta e cantecul tau!"

restrictii: fara dialog continuu si fara monolog jeluitor. (se accepta monologurile cool si dialogurile rarefiate :) )

zaraza

ps: asta cu tema se vrea pur o chestie ajutatoare. stiu din experienta cat de mult ajuta temele impuse si restrictiile, eu cel putin sunt cel mai creativa atunci cand trebuie sa functionez in cadrul unor limite. cand acestea nu exista si sunt "free as a bird" , fac greu alegerile si in general sunt cele care ma solicita cel mai putin.
#171919 (raspuns la: #171912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 27/06/2007 12:30:47 Modificat la: 27/06/2007 12:31:39
(la: Spuneti-va pasurile)
Eu sunt un cafegiu ce intra aproape zilnic pe cafenea.
Chiar si cand sunt in concediu, uneori de pe mobil.
Imi face mare placere sa intru aici. Comentez din ce in ce mai rar pe diferite texte dar citesc mai tot ce apare ca poezie si proza.
Acolo nu comentez insa pentru ca nu am caderea si sunt destui care stiu sa o faca. Din ultimele douazeci de conferinte am observat ca aproape jumatate degenereaza in disputa.
Motivul la vedere e lupta de idei dar e trist pentru ca sunt oameni pe care-i cunosc. Cum sa comentez eu pe o conferinta in care se contreaza zaraza cu thebrightside, om cu alexandra, om cu intruder, Cri Cri cu guinevere(era mai demult) cand pentru oamenii astia am o stima deosebita? De partea cui sa fiu cand stiu ca fiecare are dreptate in felul lui?
Eu am intrat pe cafenea intr-o perioada de acalmie dar mi-am manifestat uimirea pe o conferinta ca exista doua trancaneli. Culmea e ca nu am observat diferente de calitate intre aristocrati sau a nearistocrati.
Singurul amanunt vizibil era ca aristocratii nu prea comenteaza pe conferinte si ca sunt in majoritate romani plecati din tara, dar stima e egala pentru toti chiar daca cu unii nu am schimbat vreodata un cuvant.
Nu mi-ar placea sa se produca o noua scindare pentru motivul ca vedem din
unghiuri diferite unele probleme iar imaginea lor e evident diferita.
Dispar oameni despre care nu se mai aude nimic (Andre, Proletarul, Cassandra) sau devin mai tacuti unii carora nu le-au lipsit cuvintele niciodata (picky, Cri Cri, guinevere).
Se spune ca e o lupta pentru suprematia "greilor" cafenelei dar eu nu cred asta.
Cine sunt greii cafenelei?
Dupa ce ii putem clasa pe useri in "grei" si "usori"? Frecventa cu care intra? Nu. Sunt unii ce intra foarte rar dar au un cuvand greu de spus.
Vechimea? Nu. Sunt vechi care stiu ce spun si vechi care bat campii.
Nici explicatia astrologica nu e credibila pentru ca situatia asta nu e de o saptamana.
TRolii? Sa fim seriosi. Nu rezista nici un troll in mediul asta. E verificat in timp.
Cred ca explicatia e mult mai complicata. Cafeneaua in evolutia ei catre o comunitate virtuala produce aceste crize. Cafeneaua nu e sit literar, nu e blogg, nu e chat.
E o varianta simpla ca grafica si resurse dar nu si continut informational si structural,
a comunitatilor virtuale evoluate cu populatii de milioane de utilizatori gen "Entropia" sau "Second Life".
In timp cred ca si cafeneaua va ajunge la acelasi nivel grafic. Ideia cu mesele private e un pas spre acest fel de evolutie.
Acolo nu cred ca va fi vorba de scindare ci doar de clasificare pe interese tematice.
Cei de la masa unde se discuta despre muzica si cei de la cea cu tema gastronomie se pot intalni oricand sa trancaneasca pe conferinta anisiei. Presupun ca la inceput vor fi tot felul de ganduri si frustrari. E omeneste sa te intrebi de ce nu esti invitat la o masa unde tu stii ca amicul x e invitat frecvent si unde se discuta ceva la care ai avea un cuvant de spus. Dar e ca in viata. Nu poti multumi pe toata lumea si nu poti fi invitat la toate seratele.
Ce-mi doresc eu concret pentru inceput de la admin:
Cum deschid cafeneaua sa am trei butoane: texte literare, conferinte, diverse trancaneli.
Useri online pentru ca avand acele mese nu vom sti pe cine sa invitam daca nu-l vedem.
Reguli drastice anti trollare. Sa poata avea autorul unui text nu puterea de a sterge ci de a insemna cu o steluta ceva comentariile ce i se par nepotrivite, nedrepte ori ofensatoare.
Apoi sa se mearga pentru explicatii daca se cer sau se ofera, la o masa privata numai intre cei doi, pentru lamuriri.
Cred ca ar fi foarte constructiv un dialog privat intre autorul unei poezii si picky Sancho sau Cri Cri.
Nu sunt de acord cu numirea unor editori pentru ca s-ar porni iarasi taifunul. Aici a functionat intotdeauna
critica celor multi nu doar a catorva chiar si avizati fiind. Oricum selectia asta se face aproape natural pentru ca eu de exemplu nu ma bag unde nu pot fi de ajutor.



proud - de Honey in the Sunshine la: 26/06/2008 19:55:15
(la: pe asta o stiti?)
dar in Grotta Azzurra ati fost?
sunt multe grote in zona... de fapt pe tot litoralul sudic al Italiei sunt, dar nu e nimic mai spectaculos.

Intrarea e minuscula, se poate intra doar cu barcuta iar inauntru putina lumina se profileaza in apa cristalina si iese o atmosfera de cobalt!
de adaugat si ca cei care conduc barca incearca sa cante melodii napoletane, in stilul gondolierilor:)
dar mai bine ar tacea :))
#320626 (raspuns la: #320620) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
**** - de proletaru la: 16/01/2009 14:56:20
(la: De ce tre' sa moara si capra vecinului?)
initial am crezut ca e Capra din Luna dar pare a fi doar ceva cu Congresul Extraordinar al PCR unde in pauze se serveste in iesle iarba proaspata de guineea, se bea din hardau apa cristalina si se linge drob de sare.
#391582 (raspuns la: #391573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
modigliani - de dumbo la: 04/02/2009 14:19:15
(la: Tara lui Miserupe Voda)
uite, de aici reiese clar ce alternative avea.si cum s-a derulat toata actiunea.

http://www.infolegal.ro/judecatoarea-maria-nicola-ar-putea-fi-exclusa-din-magistratura-pentru-intreruperea-pedepsei-lui-serghei-gorbunov/2009/02/02/

parerea mea este ca-i doar o conjunctura nefasta, care a scos la iveala aceasta 'neglijenta grava' si care n-ar fi rasuflat fara crima din brasov.probabil pe asta au si mizat.

operatia de cataracta, parca, nu necesita nici macar multe zile spitalizare.asta o stiu de la mama, care a suferit transplant de cristalin la ambii ochi in urma unei cataracte cu evolutie galopanta.o saptamana pt fiecare transplant...si daca ma insel si era vorba de glaucom, la asta chiar mai putin de atat.deci...

dar sa zambim :).noi sa fim sanatosi...


#401871 (raspuns la: #401847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
modi - de sami_paris74 la: 13/08/2010 00:29:54
(la: Lampa lui Aladin cu rubin)
pralea sa mor eu! ai vazut tu tigan genial in poezie.
Apai tu nu stiai cei haia gluma?
sa mor eu am glumit cu poezia asta de cacat,ce ,ce ,ce inercam si eu sa-l imit pe batrinultragator,da nu -mi iasa nimic,decit gaze de esapament....
#563008 (raspuns la: #563000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fata cu sarea in ochi - de proletaru la: 19/01/2011 09:42:20
(la: ..)
pasul 1. mergem acasa si mai citim din carti poi ne ocupam sa scriem corect

pasul 2. intai citim mult si studiem cum se scrie o poezie apoi luam o ciorna si incepem sa facem desene idioate care seamana cu o poezie. traducem desene idioate in cuvinte si vedem ce iese.

pasul 3. scriem prima poezie pe o ciorna si o citim cu voce tare. daca avem tastaura, rugam masinaria inteligenta sa ne corecteze greselile. daca nu avem masina inteligenta, o rugam pe mama sa ne citeasca poezia. daca mama nu stie sa citeasca, o rugam pe vecina de alaturi si tot asa, pana gasim pe cineva cu scoala.

pasul 4. citim poezia unor prieteni sau colegi de clasa si ii rugam sa ne spuna dac au inteles ceva. daca nu au inteles reluam pasii 1,2,3.

pasul 5 ajungem pe cafenea unde vrem sa afisam cacodopera. aici se complica lucrurile. lumea va spune ca esti analfabeta din urmatoarele motive:
matasa = mătase
razemate = rezemate
nicaeri = nicăieri
cofuz = confuz
sa-u speriat = s-au speriat
niciodata inca nu am...= niciodată însă...
mincat = mâncat
interminable = interminabil
mam plictisit = m-am plictisit
ficare = fiecare
gases = găsesc
sunt singulara in propria lume ... - sunt curios cum ai fi plurală in propria lume
apai mama ei de treaba! - de lafemme la: 05/12/2008 11:16:34
(la: Bantuit)
deci io m-am moderat si mi-am dat cu nuiaua peste deshte de fiecare data cand am simtit vena ca face poc. si daca io m-am moderat si-s ploiesteanca si fumeie si colerica!!! ... hihi... invit la zen-g pe toata lumea. ca deja zici ca suntem la zero teve. ce mama ei de treaba ... am ajuns sa ne sarim noi la beragati din cauza ei.

iooo.... io vreau sa ne iubim printre margarete cu tigara rasucita bine, indesata cu iarba la fel de bine... sa recitam poezii si sa declaram lumii ca suntem fericiti si fara griji!

v-am pacalit nici chiar asa. dar anyways... she manages to bring the worst in us.
**** - de proletaru la: 11/04/2009 13:50:47
(la: Invatatoarea severa a fratilor mei mai mici)

Am citit ingrozit aceasta mostra de text. E buna ca dovada la tribunal in cazul in care "se sinucide" careva in jurul tau.
Sa facem o scurta evaluare...

"[...] Ii asezam frumos in banca, aveam catalog, tabla, aratator, imi puneam niste ochelari gasiti prin casa si incepeam, zi de zi, in vacante, aceleasi ore [...]"

- Nevoia de ordine, meticulozitatea cu care iti pregatesti "instrumentele de tortura", planificarea, ritmicitatea, ritualul chinului la care urmeaza sa iti supui victimele sunt parte a unui scenariu infiorator. Ritualul e parte a terorii, a sadismului, a supunerii victimei, asezarea ei intr-un scenariu fara iesire. Iti aduci victimele in situatia de a nu putea alege, de a nu avea alta optiune decat a participa la setea ta de a domina, de a avea putere asupra lor. Tortionarii isi leaga victimele si doar dupa aceea incep sa le "prelucreze" deoarece in conditii normale ei au un complex de inferioritate pe care trebuie sa il compenseze.

Monstruos mi se pare faptul ca acele fapturi, dincolo de jocul diabolic sunt rudele tale. Suferinta lor iti alimenteaza orgoliul, setea de putere. Asta sugereaza un fel de "exorcizare" a unui rau care ti s-a facut in interiorul familiei. Posibil ca doar tu sa fi suferit si de aici nevoia de a-ti pedepsi fratii ca mecanism de echilibrare a balantei de echitate. In contrapartida nevoia asta semnalizeaza dezechilibrul, o malformatie a personalitatii, un gol imens in preocupari si status. Asemenea simptome si rezultante sunt efectul unei copilarii chinuite, prezenta unui parinte extrem de dominator si dezechilibrat, incapacitatea de a relationa normal, frica si supunere. Poate ca nu au fost decat unele din aceste elemente insa doar combinatia de asemenea "ingrediente" duce la un rezultat de aceasta natura.

"[...] Eu, o adolescenta responsabila [...]" - e vorba de parerea despre tine ca erai responsabila sau, altfel spus, proiectia pe care acum o faci asupra ta - asa cum vrei sa fi fost - cerea o prescriptie de rol de tip "adolescenta responsabila". Acest lucru nu este nici pe de parte ca la varsta aceea ai fi fost sau nu asa. Doar o "instanta" independenta poate spune ca erai sau nu ceea ce vrei acum sa fi fost.

"[...] Rad acum dar atunci eram severa. Puneam note mici si le dadeam teme grele. Cea mai grea tema ,cred, a fost sa scrie o poezie![...]" - Cum spuneam, un intreg ritual de tortura, de manifestare a nevoii de putere. Simteai nevoia sa le dai o "lectie" sa sufere si ei cum ai suferit tu pentru ca altfel ar fi fost nedrept.

Nu mi se pare bizar sa vad, sa observ aceste mecanisme la un grup de copii jucandu-se intr-un asemenea scenariu. Grav este faptul ca ceea ce ai scris este rodul unei minti mature, un scenariu "crosetat" acum, la varsta matura. Dialogul, detaliile nu sunt simple amintiri ci compunerea unei regii si a unei scenografii actuale, un aici-acum.

'[...] Ma respectau prea mult, altfel m-ar fi intrebat daca eu stiam sa scriu poezii [...]"
- Nu puteau sa puna intrebari. Ei erau victimele, asupritii, chinuitii, terorizatii, schingiuitii. de regula, victimele nu intreaba de frica ca sa nu supere si mai rau calaul.
Propozitia: "Fratele meu era un picut mai curajos, cea mica era cat pe ce sa planga" edifica si mai mult starea victimelor.

"[...] M-am asezat la "catedra", am deschis o carte si-i urmaream discret. Minute bune si-au dat coate, s-au foit, imi aruncau priviri, au rontait stiloul, au avut apoi nevoie la baie, le-a venit si foamea, foaia le ramanea in continuare alba [...]"
Urmarirea, catedra (pozitia privilegiata - marcatorul de status), linistea, zbuciumul acelor copii probabil erau sursa fericirii tale.
"[...] - Nu iesiti la joaca pana nu scrieti o poezie! E chiar atat de mult ce va cer? Sunteti premianti amandoi si NU STITI SA SCRIETI NISTE VERSURI?[...]" - Sadism, dominare, santaj emotional ... plina casa cu "delicatese"...

"[...] Am simulat enervarea si nerabdarea [...]" - Nu ai simulat-o ci chiar erai. Spui ca o simulai pentru a pastra aparentele ceva de genul... "doar ne jucam".

"[...] Aceeasi tema aveam sa o dau si baietilor mei, cam tot cand aveau opt, zece ani. Le am si acum si le scot uneori din cutiuta cu emotiile cele mai frumoase.[...]" - Intr-adevar, acestea sunt amintiri frumoase. Tu torturandu-ti fratii, copiii. Nu ma mir ca ai putut sa simulezi rolul de canceros, de sfanta, de umila, de razvratita. Personalitatea ta este cauza si "izvorul" acestor roluri macabre, acestor scenarii torqemadiene.

Finalul e edificator: apar trofeele acestei munci laborioase, materializarea chinului : CONFESIUNILE victimelor.
"Poezie",
"Sora mea mai mare",
"Mama mea",
"Copil de zece ani".
Cred ca un psihiatru s-ar ingrozi!
Pe bune, cazul lui Fritzl mi se pare "apa de ploaie".
Mama - de (anonim) la: 17/09/2003 11:57:52
(la: "Ce sa fac, mama?")
Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.
poezie... - de sorin1975 la: 22/11/2003 03:17:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?



El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!



Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!



Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.



Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.



Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!



Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
nici eu nu stiu cine e autorul acestei poezii: - de bluey2564 la: 04/03/2004 02:56:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am invatat aceasta poezie de la bunicul meu care mi-a marurisit ca a fost prima poezie invatata de el in copilarie. Nu stiu cine a scris-o, dar pentru mine ea ramane "poezia bunicului meu".

Sa sufli mama-n lumanare,
Ajunge cat am tot citit.
De-acum sunt gata de culcare,
De-abia ma tin de obosit

Hai, vin' si tu, iubita carte!
Hai, vin' cu mine la un loc,
Ca toata viata sa am parte
De minte multa si noroc.

S-a stins lumina...
Si-n cascioara, coopilul doarme linistit
Visand la ce-a citit aseara,
Visand, visand ca-i fericit
#11275 (raspuns la: #7241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea si dialogul - de kradu la: 30/06/2004 07:58:01
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
L-a inceput m-a impresionat dialogul! Simbolic, filozofic, marunt si mare facut cel putin prin traducere in partea cea mai superioara a limbi Romane!
Peste dialog aruncate uneori in contrast permanent imagini de o claritate pura (cristal clear) obiecte conturate in suvitele de apa!
(Obiectele erau de fapt gunoaie obiecte personale de altfel un fel de natura moarta in ratare inocenta cu contrast de nou si rugina, la o apa curata ce le spala de curatenie pentru a le da, o stralucire uda?!!!!)
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







test de psihologie - de anisia la: 22/02/2005 21:38:01
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
samadhi mama, hai sa-ti spun un secret: bunicul e englez, unchiul grec, bunica olandeza si matusa frantuzoaica. si am mostenit cate un pic din fiecare.asa ca pot fi rece si conservatoare, impulsiva si detaliata, incapatzanta si misterioasa. crezi ca testul tau psihologic va reusi sa ma clinteasca din loc? te anunt ca va mai curge multa apa pe Dâmbovita pana cand o sa ma atinga ironiile tale...

cat despre faptul ca fetele mi-au sarit in aparare...nu cerceta aceste legi caci e prea greu sa le-ntelegi !!!

eu acum iti urez noroc in viata, multa sanatate si o seara placuta. si cu aceasta pun punct dialogului nostru de la distanta. iremediabil!


#37247 (raspuns la: #37239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...