comentarii

diferenta dintre un concert si o simfonie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Acum ascult simfonia a 6-a de - de mya la: 28/04/2006 05:46:42
(la: Muzica)
Acum ascult simfonia a 6-a de Beethoven, numita si Pastorala. In ultima vreme ascult si ma duc la concerte de muzica simfonica sau de camera foarte des. Sunt nemaipomenite.
mouseman2 - de anisia la: 15/07/2005 22:53:15
(la: Plictiseala)
teatru, opera, concerte de muzica simfonica, un film bun, o carte buna, o plimbare prin natura, o partida de biliard...ori de canasta, sau chiar de table, o conversatie interesanta cu prietenii, o vizita pe cafenea, un search pe net dupa ceea ce te intereseaza. sper ca ti-am dat destule idei...
Maraton al concertelor de vioara - de Pasagerul la: 20/02/2006 15:17:42
(la: Muzica)
Ieri si azi.
Am ascultat integrala concertelor lui Paganini(1-6), Simfonia Spaniola a lui Lalo, acum ascult Mendelssohn, urmeaza Beethoven si Tchaikovski.

--------------------------------------------------
My formula for living is quite simple. I get up in the morning and I go to bed at night. In between, I occupy myself as best I can.
Cary Grant
taticule, - de Bucu la: 16/06/2009 22:24:51
(la: Intelectualul)
Sigur, muzica e foarte diversa. Jon al tau are dreptate, atitudinea muzicienilor s-a schimbat, insa rock-ul nu va fi niciodata una din placerile muzicienilor antrenati in muzica clasica.

acu' te-ai facut purtatorul lor de cuvânt? dupa cum se vede unora le plac experimentele astea, dovada stau puzderiile de concerte rock-simfonice care-au ramas in istorie, ca ne place sau nu. din anii '60 pâna azi se tot fac albume din astea, de conceptie, care trec chiar peste granitele celor doua genuri.
asta-i un fapt, vrei acum sa-ti aduc si-o lista cu ele? îmi pare penibil, am plecat de la premiza ca stii unele lucruri, de A-B-C ...

Orice ai spune, orice interviu sau link ai posta, muzica rock nu poti sa o schimbi. E simplista, foarte plictisitoare si concluziv vorbind, neinteresanta pentru cei ce sunt bagati in mediul clasic. Rar, foarte rar sa te atraga ceva de acolo.

ei, lasati, daca nu te-au invitat si pe tine (Ian Anderson, Jon Lord et comp.) sa cânti cu ei, dupa ce-au facut atâtea drumuri prin lume, cu orchestre celebre dupa ei, e semn ca poate n-ai tu vointa destul de mare....

Sigur ca sunt compozitori care incearca sa imbine clasic cu rock, tentatia asta e veche. Insa nu prea se pupa genurile. Mai degraba jazz cu clasic, dupa parerea mea.

asta stii cum e? ca pupaza din tei. în caz ca nici asta nu stii, exista un curent de jazz-rock de când lumea, din aceleasi motive experimentale ca si fuziunea rock-clasic.
dupa cum vezi, genurile "se pupa" cum le pica lor bine, nu tie ..

Daca esti muzician clasic, de ce ai asculta muzica ta in haine rock si daca esti rocker de ce ai vrea sa auzi muzica ta imbracand formele sofisticate ale clasicului si indepartand-o de menirea ei? Experimentele sunt in mai toate cazurile, doar experimente.

si care-i "menirea" ei?

fiecare gen a fost la începuturi un experiment. unde-i baiul? ca nu vine "cineva" sus-pus care sa decreteze:"asta-i genul, luati-l"?...

fara experimentele astea ati fi si "voi", clasicii, mai saraci. sau te pomenesti ca Mozart si Bach n-au facut experimente? de Beatles nu-ti mai zic , ca-i punctul tau slab, vazui (apropo, nu mi-ai raspuns, daca Moody Blues foloseau melotronul inaintea lor, iar tu le laudai, celor din Liverpool, inovatiile instrumentale, cum se cheama asta? manipulare pe cafenea?).

Asta nu e doar pararea mea, sa stii. Daca e sa alegem alta muzica, noi, cei din muzica clasica, ne simtim atrasi de jazz mai mult decat de orice alt gen.

care "voi", aveti sindicat iar tu esti purtatorul de cuvânt?

probabil ca asa a aparut si jazz-rockul. când "v"-au vazut "aia" ca veniti buluc peste ei, cu nasul pe sus si pretentii de contrabas, au facut chef cu rockerii si v-au lasat pe voi, conservatorii, cu buza umflata. "Republicans" a lui Frank Zappa e facuta dupa chipul si asemanarea "voastra", banuiesc ...

Tocmai aceasta divesitate place, adica gandeste-te la diferenta dintre big-band swing si west coast chill jazz. Si rock-ul e divers dar nu e atat de interesant.

adica ce? improvizatia? pai rockul progresiv aproape numai improvizatie e, ca sa dau doar un exemplu (altul decât jazz-rockul si rockul simfonic).
n-o fi interesant pentru tine, dar cine esti tu?...

ca sa fac rezumatul:

- la Beatles versus melotron n-ai mai zis nimic (nu ai ce?)

- improvizatia exista si-n rock cu duiumul (ti-am dat un exemplu general, cu rockul progresiv, dar pot sa-ti numesc albume concrete, în caz ca nu ma crezi) asa ca argumentul tau de "unica folosinta" pica.

- fuziunile dintre clasic, jazz, rock si altele se fac si se desfac indiferent de gusturile noastre.

- experimentele, de asemenea.

- la început declarai sus si tare ca rockul nici macar gen muzical nu-i. te-ai mai muiat între timp, vezi pagina actuala. presimt ca în curând o sa te moi de tot ..

- comparatiile pe care le faci, pe de-o parte intre niste trupe de câtiva membri, cu câteva instrumente si cu o vechime de câteva decenii, iar pe de alta parte orchestre întregi având armate de instrumente de suflat, cu coarda, cu clape, tobe si o traditie considerabila, de sute de ani, nu-s de natura sa puna rockul intr-o lumina proasta, asa cum încerci. dimpotriva, e meritul unora ca nu se lasa in a "experimenta", e-un merit artistic in primul rând.
#452242 (raspuns la: #451865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate Domn, Diferenta int - de dogmatic la: 17/09/2003 07:13:40
(la: Alta tara)
Stimate Domn,
Diferenta intre totalitarism si o procesiune ecumenica este imensa. A impartasi credinta cuiva si a-i respecta alegerea nu are nimic de a face cu impunerea unei ideologii debitate si implementate cu forta. Daca traditia ii este smulsa unui popor, atunci el dispare. Diversitatea culturilor este la fel ca si cea a oamenilor...si ele trebuiesc respectate. Cel care a initiat aceasta tema, nici pe departe nu se gandea ca "spiritul de turma" izvorat din ani grei pin care orice cultura a trecut, va degenra intr-o discutie despre totalitarism... Totalitarismul este dusmanul individualismului cultural, personal ...de identitate! Aici trebuie facuta diferenta.
#285 (raspuns la: #283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diferenta intre cei care au p - de Daniel Racovitan la: 23/10/2003 05:17:41
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Diferenta intre cei care au plecat pe vremea comunistilor si cei care au plecat dupa este , cred eu, urmatoarea: cei car eau plecat inainte nu aveau cale de intoarcere, si cvasi-totalitatea lor au plecat ca azilanti. Ca azilanti au fost primiti si sustinuti initial de statul care i-a adoptat. De aici un sentiment de "indatorire pentru binele nemasurat, pomana pe care tara adoptiva i-a facut-o". Exista a doua categorie, din care fac si eu parte, a celor care au plecat dupa 89, si care au avut intotdeauna posibilitatea sa se intoarca in Romania. Multi au plecat pe filiera profesionala, emigrand datorita competentelor lor. Acestia nu au tendinta sa se simta indatorati fata de tara care i-a primit, tocmai din cauza ca intre aceasta si emigrantul pe motiv "profesional" a existat o "tranzactie": el si-a pus la dispozitie competentele gata formate (un profesionist nu se formeaza in doua zile, ci in douazeci de ani, si cu cheltuieli) iar tara adoptiva i-a pus la dispozitie sistemul unde acestea pot fi valorificate. Este o relatie de perfecta egalitate.
De aceea, eu afirm ca nu datorez nici macar o centima Frantei in care locuiesc.
Heh, singura diferenta intre - de Daniel Racovitan la: 23/10/2003 06:55:02
(la: E deja iarna la Paris)
Heh, singura diferenta intre toamna si iarna e ca toamna mai sunt inca frunze in copaci...
Meudon la Foret e la doi pasi de firma unde lucrez acum, dar prefer Parc de Sceaux, e mai aproape de casa, si mai comod pentru Iulia.
#1948 (raspuns la: #1936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diferenta cu Anglia.. - de Coralie la: 19/11/2003 01:09:41
(la: Imigrantul anti-emigratie, episodul 2)
Diferenta cu Anglia este ca Franta permite si va permite si pe viitor întregimea familiilor,

.. ca in Franta cota de emigranti primiti, recomandata de UE, a fost depasita de mult

.. ca Franta este o tara de trecere, cu acces usor, prin munti, ca toti care nu sunt primiti in Anglia, raman in Franta..

... legislatia a fost pana acum laxista, tare laxista, toti emigrantii ilegali, neprimiti sau dati afara din alte tari a UE, au venit in Franta..

Noua lege este impotriva emigratiei ILEGALE, nu impotriva celor care vin legal, prin casatorie,pt a gasi familia care traieste in Franta,
nu impotriva celor care vin pentru studii sau cu contracte de lucru..
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Diferenta dintre Romani (Rom - de My la: 09/01/2004 10:40:31
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
"Diferenta dintre Romani (Romani zic !) si "Europeni" este neta, din punct de vedere educational si spiritual (in favoarea noastra)."

E un paradox, nu-i asa ? Un popor atât de destept si spiritual, sa îsi croiasca singur o tara atât de mizerabila.

Deci ori e un ghinion sa te nasti spiritual, ori ce spui tu e o auto-flatare gratuita dar care da bine la orgoliu.

Tin minte ca mai demult cineva spunea, referitor la imensa cultura si spiritualitate a românilor, ca aceia care au sindromul de superioritate sa ia un tren de navetisti din Gara de Nord ca sa vada adevarata dimensiune a spiritualitatii poporului Român, în cazul de fata a omului mediu.
#7854 (raspuns la: #7844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diferenta dintre Romani (Rom - re: - de radones la: 12/01/2004 07:14:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sa stii ca nu e un sindrom de superioritate, chiar sintem. Da, ai dreptate in ce zici, "ia un tren de navetisti...", dar vreau sa te intreb, ai luat vre-o data un tren de navetisti altundeva decit in RO (nu e o intrebare ironica !). Eu am luat un autobuz, aici in US intr-o zona similara, si sa stii ca diferenta e doar de limba. Paradoxul consta nu in faptul ca Romanii sint un popor spiritual poate, ci in faptul ca ii lasa pe unii cioBecali, sa intre in politica, si ca nu avem o elita sau nu poate produce o elita care sa se implice in politica / viata publica, si care sa poata sa fie o generatie pasoptista....hai ca am inceput sa vorbesc ca la PCR...OK, acum e rindul tau....
#7943 (raspuns la: #7854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice - de belazur la: 03/03/2004 06:27:39
(la: Va place formatia Zdob si Zdub?)
"Spune-mi te rog numele catorva interpreti care canta "mult mai bine", precum zici. (atentie, nu-i ironie ci de-a dreptul o intrebare serioasa!)
Pe cine imita?"

Pai asculta piesa "Cucusor" in interpretarea Talancutei si compara cu cea a Zdubilor, ca sa vezi ca in afara de glasurile ragusite si pronuntia aia greoaie a diftongilor - ticul Zdubilor-, nu e nici o diferenta. Asta ca exemplu. Sa nu mai vorbim de "Draga, o teie" sau piesele in care canta NU ei, ci tot Talancuta, corul Lacrimoza, etc... Cand canta DOAR ei, e un dezastru. Pentru ca nu ai nici talent, nici aptitudini, si nici nu depun eforturi sa evolueze.

"Paralela cu Freddie (iarta-ma, asa se ortografiaza corect) a fost fortata, intr-adevar."

Tot mesajul tau e "fotat", pentru ca incerci sa ma convingi sa-mi placa Zdubii. Or, poti sa fii sigura ca nu am de ce sa te "cred" pe tine, care vorbesti deapre Zdubi ca despre ceva de calitate.

"Doream doar sa subliniez ca nu ma prea intereseaza 'viata personala' a artistului - "

Propaganda electorala pentru Voronin nu e "viala personala": au fost decorati ANUME pentru ca Zdubii canta (dar mai ales vorbesc) in aceasta limba infecta pe care "moldovenistii" incearca sa o impuna in RM, ca sa "ilustreze" ca "limba moldoveneasca" e altfel. Si faptul ca la concertul Zdubilor se injura partidele de dreapta din RM e tot o realitate. Incearca sa-i convingi sa nu faca prostia de a se baga in politica, sa invete a canta CORECT cuvintele romanesti si... poate sa renunte la clieseele ieftine care ii fac sa sune ca o nunta de duzina din satele din RM - si atunci, magulita de efortul lor de a se autocizela si de atentia lor pentru MINE, ca ascultator,.. ma mai gandesc. :)

"Insistand cu oarecare lipsa de delicatete (mi-o asum), tot nu m-ai convins"

Nici nu mi-am propus sa te conving de ceva.

"chiar crezi ca nu-mi e permis, ca cetatean roman,"

Nu am caderea sa spun ce iti este permis sau nu (nu sunt tutorele tau). Dar am tot dreptul sa spun ce cred eu ca e ridicol. Altfel, ma cam plictisiseti, dar ai dreptul sa spui ce vrei si cum vrei!

Dimpotriva, uite ca am ajuns si eu cred ca... "Romania e mandra" de efortul tau de a "sari" in ajutorul unor indivizi care plagiaza si canta prost, si mai si fac propaganda electorala lui Voronin. :)))

P.S. POti sa nu mai insisti, mi-a explicat un coleg de aici ca nu are rost sa scriu despre moldovenismul Zdubilor pe un forum romanesc, pentru ca Bucurestenii mai ales, si in general snobii din Romania, adora cand cineva isi bate joc de limba romana si gasesc ca asta e "haios". Deci, te inteleg si iti urez multa fericire cu Zdubeii tai indragiti. :)


#11197 (raspuns la: #11191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Mona - 'Scoli in US' - de HappyCajun la: 05/03/2004 16:15:05
(la: Romani in strainatate)
Just Iulia. Traim in acelasi sistem…neprotocolar.
Dau cu placere un sfat, dar experienta mea se rezuma la capatul opus al scolii (fata de pre-school): college si graduate school.
Elevii de liceu cu care am interactionat proveneau majoritatea de la licee particulare, cu o programa mai buna decit cea de la liceele de stat. In plus, doreau sa invete mai mult decit colegii lor si sa isi asigure intrarea la o universitate buna. Liceele particulare sint mai bune si bineinteles mai scumpe. Exista insa un numar de burse oferite copiilor foarte buni. Exista licee publice care sint acceptabile, iar pentru copiii buni exista programul de ‘gifted students’.
Cind am venit in US, universitatea avea un program de host-family pt. studentii straini, un fel de familie ‘adoptiva’ (nu cu acte bineinteles, si fara nici o obligatie financiara) care te ajuta sa te integrezi mai usor, cu care te puteai sfatui, care avea grija sa nu fii singur de sarbatori, samd. Familia mea are o fata care a mers la scoala catolica. Eu am vazut ce matematica facea in cls. a VIIa si a VIIIa, si diferenta nu era mare fata de ce facusem eu. Iar la liceu la fel. Programa era incarcata, si muncea destul de mult in weekend, simbata si duminica. Era eleva buna si avea bursa care acoperea o parte din taxele scolare.
Referitor la cultura, eu am terminat liceul (teoretic) inainte de ‘90, deci in perioada ceausista. Nivelul de predare la matematica, fizica si chimie a fost mai mult decit bun si am primit o baza ce mi-a folosit. Nu pot sa spun acelasi lucru despre restul materiilor, o parte absolute inutile (vezi CSP, UTLM, etc). Cultura nu am capatat-o la scoala, nici eu si nici colegii mei. Cartile pe care le-am citit, majoritatea nu erau recomandate de programa si erau in general greu de gasit; abonamentele la filarmonica erau cumparate de parinti, la fel la teatru. Tara nu am vazut-o atita datorita excursiilor scolare, ci excursiilor facute cu parintii care au avut grija ca in fiecare an drumul spre si dinspre mare sa acopere alt traseu, alta parte de tara. Cultura am capatat-o datorita familiei, avind norocul de a trai intr-un oras mare, cu biblioteci, teatre, filarmonica, opera, samd. Si avind un tata care a absolvit un liceu (uman) foarte bun in…44, beneficiind de educatia care se facea inainte de razboi, si care mi-a spus la sfirsitul clasei a cincea ca in afara de matematica, fizica, chimie si limbi, altceva nu am ce invata de la scoala. Restul am invatat acasa, incepind cu istoria.
Aceeasi cultura se poate construi si aici, cu vizite la muzee, la teatru, la concerte, la biblioteci. Bineinteles ca incarcatura e mai mare: banuiesc ca doresti copilului tau o cunoastere a culturii europene alaturi de cultura americana. Nu depinde atita de scoala, cit depinde de familie si de copil. E ceva ce se construieste in ani, practic toata viata, nu se opreste la clasa a XIIa. Aici ai ‘handicapul’ tv-ului si al calculatorului. In Romania de dinainte de ’90 cultura era o forma de rezistenta.
In alegerea scolii, alaturi de informatiile de pe web, de open-house day, incearca schimbul de informatii cu parintii care au copii la scoala/liceul care te intereseaza. La liceele bune admiterea se face dupa mai multe criterii, nu numai dupa note: etnicitate, minority groups, religie, daca familia mai are un alt copil in scoala respectiva, samd. La liceele catolice, copiii de religie catolica sint preferati, dar asta nu inseamna ca cei de alte religii nu pot fi admisi.
Nu stiu cit am raspuns intrebarilor tale, sper sa nu te fi incurcat mai mult.
Weekend placut,
Iulia
#11454 (raspuns la: #11345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Care-i diferenta între o "bl - de Crisa la: 07/03/2004 14:19:43
(la: Femeia)
Care-i diferenta între o "blondà" si o falsà "blondà" ?
_Blonda are un singur neuron
_Blonda falsà un neuron fals...
#11547 (raspuns la: #11533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o mica diferenta... - de hgrancea la: 15/03/2004 10:12:35
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
intre a fura o sicla de sampanie si a copia un mp3 sau chiar un soft oarecare e totusi o mica diferenta...siticla o furi .. si gata .nu mai este
nu ii faci o copie ... nu ?
nici eu nu as fura un cd din magazin nici macar un blanc de citva lei...
dar de copiat muzica si programe copiez la greu ...
si nu cred ca asta ar fi de condamnat ci numai alt aspect ....
si anume comercializarea ...si profitul facut din vinzarea a ceva
ce nu iti apartine ...
sau folosirea in scop comercial al programelor ..mai exact sa scot bani din asta ...
dar ca sa ascult de citeva ori un mp3 de pe net ...
sau ca sa vad performentele unui soft oarecare .. nu sint ca as fura ceva
asa simt eu ... oare ma insel ???
--------------------
Horia Grancea
Diferente.. Inainte de toate - de Ivy la: 24/03/2004 11:42:59
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Diferente.. Inainte de toate sintem oameni...Am mai spus lucrul asta prin mesajele mele. Cei veniti inainte de 89 si cei veniti dupa...Am emigrat dupa 1989, si nu stiam pe nimeni in locul unde am aterizat. Aveam un numar de telefon al unei doamne ce fugise din Romania prin 1968, fosta cunostinta a mamei. Nu ne stia...so nu avea nici o obligatie..Au trecut niste luni de la aterizarea noastra si am decis sa o sun. Intre timp cunoscusem oameni, locuiam decent, eram pe o cale. Am sunat...si nu stiu de ce..desi pe cucoana respectiva nu o cheama Jimmy Cecilia..:-), cind ma gindesc acum..parca, parca ar fi fost ea... Sorry Jimmy, chiar de te-am contrazis in destule mesaje am totusi o admiratie fata de tine..
Dar revenind, am sunat si am apucat doar sa ma prezint..pentru ca dupa aceea nu am mai reusit sa spun mare lucru...Frazele doamnei in cauza curgeau fara oprire:"sinteti cumva la aeroport?..noi nu avem nici o obligatie de a veni sa va recuperam de-acolo..si nici bani nu imprumutam, si..si.." Dumnezeule mare..cu ce-am gresit si cu ce am suparat??? I-am spus politicos ca nu dorim nimic, ca am aterizat cu multe luni in urma si ne-am urnit din aeroport in timpul asta...:-), ca nu dorim bani, ca de fap nu dorim nimic....si ca ii multumesc...(nici eu nu stiam pentru ce..)
Am inceput sa-i ocolesc pe cei veniti inainte de 1989. Cum auzeam ca sunt de mult sositi aici, fugeam, imi era frica, ma simteam controlata de privirile lor severe...Nu aveam nimic cu ei..doar frica...Aveam impresia ca vor sa-mi faca rau..
De ce oare?? Poate cei vechi emigranti imi pot raspunde...
Au trecut ani si intimplator am avut norocul sa o cunosc pe respectiva doamna acum in virsta de cred 65, o dulce altfel si cu inima mare. I-am cunoscut si grupul de prieteni, au fost discutii de ce atita fuga de cei veniti mai tirziu, de ce mereu oribila fraza: "ehhhh asteapta, nu poti sa ai totul dintr-o data, incepi de jos...pai ce stiti voi, noi am trecut prin greu..doar nu credeti ca voi o sa primiti totul mai usor..." Well societatea a avansat, conditiile emigrarii sunt altele deci nu pot exista prea multe similaritati..Avem si noi, noi cei ce am emigrat dupa 1989 greutatile noastre, greul nostru...Si culmea, oamenii au cazut de comun acord, si cel putin la suprafata exista respect, exista intelegere...Si asta se cheama intelegere intre generatii...

toate bune la toti din cafenea
Ivy
#12747 (raspuns la: #8790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E o diferenta mare intre "m-a - de Horia D la: 19/04/2004 14:30:19
(la: O poveste)
E o diferenta mare intre "m-ai" si "mai" (nu luna Mai).... Tu stii care este? Se pare ca nu, mai calatorule.

Horia

smoke 'em if you got 'em
Am fost la un singur concert - de (anonim) la: 21/04/2004 01:14:16
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Am fost la un singur concert TUdor Gheorghe, dar imi doream de ani sa ajung acolo. Si am avut acelasi sentiment de euforie pe care l-am avut cand am mers pentru prima oara pe Cheile Bicazului: romanesc si ata de frumos!
#14205 (raspuns la: #5093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
enigmescu - de Andreas la: 01/07/2004 13:25:55
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Mai dragule, merci de corectare insa eu m-am referit la articolul de fond unde autorul plecind de la o intimplare cu indieni (americani bineinteles) a extrapolat ( pe undeva pe buna dreptate in sensul marginea societatii cred) la tigani si pt ca suntem intre noi rominii (click) la tiganii romini. in rest nu am mai facut aceasta greseala de vreo 40 de ani cred. acum m-ai pus in pic pe ginduri, in germana se face clar distinctia dar parca in limbile cunoscute de mine nu se face inclusiv in romineste. interesant. fascinating dupa cum ar spune Mr. Spock. oare a ramas asa de la descoperirea americii cind au crezut ca au dat de India? exclus nu este. Nu-ti place jazz_ul, django a fost insa o exceptie si de fapt in afara de Johnny Raducanu pe care il cunosc personal, dorea enorm sa faca un concert simfonic combinat cu jazz ( a la Gershwin, Lalo Shifrin sau , de ce nu Dumitru Capoianu care scria muzica de film si simfonica cu o tenta de jazz de un rafinament deosebit; si nu este/era, mai traeste sper tigan). in rest nu mai sunt cunoscuti jazz-men adevarati si tigani in acelasi timp. poate o gaura un cultura mea? posibil. numai bine
#17138 (raspuns la: #16877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diferenta - de giocondel la: 04/09/2004 10:03:32
(la: Sunteti de religie)
In ciuda asemanarilor cu protestantismul reformei, baptistii sunt astazi o miscare distincta si, istoric, separata. Una din cauzele pentru care baptistii s-au despartit de protestanti a fost refuzul de a-si insusi invatatura despre magistratii bisericii. In general, protestantii Reformei sunt avocati ai bisericilor teritoriale, suportate si protejate de Stat, incorporând sub disciplina lor intreaga populatie si aducându-i pe noii nascuti intre membrii ei, prin botezul copiilor. In contrast cu practicile protestante, dar in acord cu convingerile anabaptistilor si menonitilor, baptistii insista asupra faptului ca in Biserica nu se poate intra decât in mod voluntar, negând astfel valoarea botezului copiilor, autoritatea bisericii asupra intregii populatii dintr-un anumit teritoriu si orice forma de constrângere a constiintei care s-ar putea naste din unirea Bisericii cu Statul. Aceasta pozitie ii aseaza pe baptisti ca precursori si gruparii asa-numitelor biserici de credinciosi sau de pocaiti. In acelasi timp, aceasta pozitie a fost samânta din care s-au nascut toate formele moderne de civilizatie. Toate statele lumii civilizate nu mai au biserici de Stat, ci ingaduie cetatenilor sa-si manifeste dreptul la libera alegere a convingerilor in domeniul religiei."http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel46.htm

asta spun ei...altii zic ca sunt maimulte eoriidespre originea lor si diferentele raportate la protestanti:http://roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm


"

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...