dil ka rishtaa

da ai un mare noroc....stii de ce???...ca te pot ajuta foarte mult in ceea ce-ti doresti....
uite exista cateva programe cu care poti lua file gratis....daca inca nu ai aflat....
ia de pe internet programul ARES versiunea 1.9.2.3011 si instaleazal in calculator.....si cauta filmele indiene acolo....dar....ghinionul este ca trebuie sa le stii titlurile in limba indiana exact cum se scrie ca de ex.devdas...kuch kuch hota hai...dil ka rishta...fanaa...shiva...si multele altele.....
daca nu te descurci cu prog.scrie-mi pe e-mail ramonaa25@yahoo.com sau fa-mi add la id in yahoo si cu cea mai mare placere te ajut

Hoop!Si noi p-acilea....p-acilea ,p-acilea in noooi sta victoriiia !
Pe verde ogoor !
Dura ca piatra, ca piatra, dura,dura
dura ca piatra,ca piatra, dura,dura.
Duri suntem,nu-i nimeni ca noi.
Ura!Ura! cu noi sunt chibitii din Calea Lacteea
Asta-i truupa,asta-i truupa
asta-i trupa ,care scrie epopeea.Baarrr!
P.S.1.Ritmul din:Hakka- Ka mate ka mate
dupa All Blacks.
2)....=patru batai din palme.

in fata lui Ka din "Cartea Junglei".:)
Cel mai mult mi-au placut spiralele. Parca te-ademeneau spre centru.
M-am distrat.

Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.

■

A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.

Pe mine m-ar interesa data aderarii la UE ca tara la nivel de UE, nu ca tara bananiera acceptata formal de UE, pe hârtie, de dragul de a ne bucura pentru niste titluri. Ma intereseaza banii din buzunar si nu niste conventii teoretice de care nu pot profita sau care nu îmi ajuta cu nimic banul din buzunar.

Deocamdata observ doar goana dupa accepte virtuale. Macar atâta sa dam poporului, cuvinte mari, sa-i gâdile orgoliul si sa mai uite de vântul care bate prin buzunare, ca si de celelalte probleme (care îsi vad de cursul lor bine-mersi).

Iar data de 2050 mi se pare absolut fantezista, deocamdata mergem în sens invers, pâna în 2050 nu ajungem nici la nivelul Ungariei de azi.

Helllloooooooo!
Ma simt extraordinar! Si asa trebuie sa fieeeee! Scriitorii nu mai au monopulul Miracolelor! Ierarhiile s-au prabusit. Academiile desuete trag sa moara iar Aristotel si Platon sunt doi copii zburdalnici buni de trimisi la joaca-n parc! Idolii se prabusesc si ei in desuetudine iar navigatorii cuceresc tot ceea ce a mai ramas de cucerit. Cruciadele par mici opere plutitoare iar Lectorul Ideal e vedeta incontestabila a Marelui Spectacol Karaokeeeeeeeeeeee Showwwwwwwwwwwww!
Intrebati-ma cum va fi vremea!
Intrebati-ma cine castiga alegerile!
Intrebati-ma daca Napoleon a trimis primul om in cosmos!
Ovidiu Bufnila raspundeeeeeee:
Vremea va fi bestiala.
Noi von castiga alegerile.
Napoleon a trimis primul om in cosmos.

Kulmea e ka e cumplit de adevarat.
Tocmai de aceea va iubesc, bine v-am gasit, bine ca inca nu m-ati facut harcea-parcea! Poate ca nici nu o sa se ia nimeni de mine si atunci am scapat intreg si nevatamat si o sa mai scriu doua trei fictionale bestiale despre cum-s-a-schimbat-axa-magnetica-in-1996 si cum de am predictionat, stiinfiticeste vorbind 11 Septembrie in fictionalul aproximativ bantuit de o genialitate insuportabila, autoironic vorbind, America Pierduta scris si publicat cu martori si cu adnotare notariala ca sa stie lumea ca am vorbit extrem si cat se poate de serios.
Nu sunt parodia in carne si oase, EU SUNT HAOSUL.

Va iubesc.
O sa va spun de fapt cine pe cine iubeste.
Buna ziua tuturor si toate cele bune.

Salut!

> Hmmm.... Cu "Dilema veche" se schimba putin discutia.

M-am referit strict la "credit line".

> Cred ca respectul acordat fotografului se traduce si in
> termeni cantitativo-financiari

Bineinteles. O s-o fac pe avocatul diavolului (traiasca
Al Pacino!!!) si-o sa spun ca probabil n-au asa multi bani
acum, ca-s la (alt) stapin. Bineinteles ca abia astept sa ma
contrazici. Si sa spui ca nu plateau nici inainte. Si pro-
fesind avocatura neagra in continuare sa spun ceva de felul
"Nu-ti convine, du-te la "Cultura!" ;-)

> (divagand putin, imi cer scuze ca
> va intrerup din nou cu modul meu simplist de a gandi,

Hai, hai, lasa, lasa, ca stim ce hram (de scorpie ;-) portzi.
Maninci ficatzii omului cu tot cu fiere... ;-)))

> dar tocmai despre asta vorbea si DL mai devreme).

Exact. Abia asteptam reactii.

> In concluzie, Dragos, vreun un pic ai idee cat platesc cei
> de la "Dilema veche" aceste aparitii?

Nu, nu am. Banuiesc ca foarte, foarte putin. De asta ma bucur
ca am putea afla acum. Si tot acum am putea afla si ce spun
cei care publica fotografii la "Dilema veche". In mod nor-
mal, corect, ar trebui sa aflam si cum vad ei situatia.
Dupa aia, dupa ce ascultam toate pledoariile, 'om trage si
niste concluzii.
Apropo, la "Plai cu boi" cum se plateau fotografiile?
Dar la "Aspirina saracului"?
Dragos Bora
(now playing Mambo Siria featuring Mircea Dinescu ;-)

Buna ziua!

Am vazut ka pomenitzi la 'cartzile komoara' si de prima carte / ultima carte.
As avea o surpriza pentru dvs. Am kunoscut-o pe mama lui Catalin Bursaci, autorul cartii, inka traieshte, e plina de energie inka kreatoare (a reushit in ultimii ani sa skrie un roman epistolar de vreo cinci volume a nu stiu kate sute de pagini, despre intreaga istorie a familiei sale de pe la 1860 shi ceva...) si kred ka i-ar face placere sa va kunoaska.
Lokuieshte in Bukureshti.

Daka va intereseaza subiectul sau more info va ashtept un email la:
primacarteultimacarte@home.ro

:o)

Dear.Sis,
Imi.pare.simker.rau.ka.mu.am.putut.sa-ti.skriu.....am.progleme.ke.komputerul
si.treguie.reparat...am..skris...2...tekste.tsie.si.le-am.pierdut.......Am.mesoie.de.um.mou.keygoard!
Platesk.pt.ka.te-am.atakat.ku.kusimte.rele......karma....deh....de.simeri.mu.mai.fumktsiomeasa.ka.lumea!!!!!Sper.sa.imtelegi.skrisul...

Am.sa-ti,skriu.kuramd,te.iumesk.la.memumie,I.might.ge.a.gad.goy.still....like...a...14.year.khild...a...proglem...khild,how.Marilym,kalls.me....gut.I.Iam.simkere
Amd,If.I.tell.you.that.I.Lowe.you,I,will.die,for,you.amd.I.dom't'egem.kmow.who
you.really.are!

Here.is.my.phome#,Kall.me.or.let.me.kall.you,kum.doresti.As.dori.sa.gorjesk.ku.time,sa-ti.aud.gokhea.
Home:1-732-290-2496
Kell:1-908-902-4488
Faks:1-732-290-2542

Kall.me.aytime!!!Iwork.from.home.As.putea,fi.plekat.itkhi,shi,kolo.leage,a,message.with.your.phome.#,Am.sa.te.sum,as.dori.mult.sa.oresk.ku.time.

Ku.mult.drag,
Ossy

Ps.Kime.grea.sa.gorgeaska.ku.mime,da-mi.telefom.
Asta.sumt,...the.good.amd.the.gad.im.ome.persom...HA,HA!Gut,I.lowe,you,all
Mu
pot
fi.departedefoi...si...gred.ka.mitkhi,foi.de.mime.....

Magdalema,I.LOWE>YOU>!!!!Mu.sumt.rau.si,mu.krede.ka-s.pormit.im.gamduri.seksuale.spre.time....kiteodsata,sumt.kretim.asta.sumt\aproglem.khild....
Kred.ka.im.kafemea.aseti.mesoie.si.de.krasy.like.me....HA!HA!


Lowe,
Ossy

Un f. bun amic si suflet cum rar gasesti in lume,a scris aceste cuvinte si cantec,numele lui este Pete Townshend,versurile lui vor spune exact TOTUL:

THE DIRTY JOB

"I am a man who looks after the pigs,
Usually I get along okay.
I am a man who reveals what he digs,
Should be more careful what I say.

I'm getting put down
I'm getting pushed round,
I'm being beaten every day...
My life's fading
But things are changing,
I'm not gonna sit and weep again...

I am a man who drives a local bus
I take miners to work but the pits are closed today,
It's easy to see that you are one of us
Ain't it funny how we all seem to look the same????...

We're getting put down...etc

My Karma tells me
You've been screwed again
If you let them do it to you
You've got yourself to blame
It's you who feels the pain,
It's you who feels ashamed...

I am a young man
I ain't done very much,
You men should remember how you used to fight.
Just like a child,I've been seeing only dreams
I'm all mixed up but I know what's right,

I'm getting put down,etc

Love &peace,
Ozzy
................................
Pete Townshend-lyrics,songs+guitars
Roger Daltrey-Vocals
John Entwistle-Bass,english horn
Mooney,adica....Keith Moon-drums.....daca real vreti sa aveti o idee cum sunt....ca personalitate si ca om...sunt o combinatie intre,Ozzy,Jim Morrison,Robert Plant si ....DILIUL de Mooney.......HA!See you in another life boys&girls,LOVE YOU EVEN AFTER DEATH!!!!!!!!!!!!!!I worship all of you!!!MY brothers&sisters,nu stiti cat va iubesc....












.....................................................
Who are the WHO????:

Pete Townshend-Guitars + ALL compositions,ALL songs written by him+lyrics
John Enthwistle-bass
Roger Daltrey-Vocals
Keith Moon,Mooney..........a great guy.....-drums,God bless his soul.
.......................................................................................................................
LOVE &PEACE,
Ozzy

cred ca dupa atata "tsãcãnit" ( nu ma refer la creier ci la expresia care o folosesc pescarii cand vad pluta cum danseaza pe apa cand o "gâdilã" pestele) ash vrea sa-ti spun ceva. Pentru mine o femela care ma atrage nu poate fi caracterizata printr-o calitate sau doua. Mult mai mult, este un coctail dintr-o gramada de calitati si defecte, plusuri si minusuri care fac acest coctail ce este in stare sa ma ametseasca.
Problema este ca.... al dreacu el organism.. te obisnuiesti cu orice fel de tãrie si candva nu ti se mai pare prea atragator. Si mai te uiti pe la bodega daca mai au bagat ceva nou. Asta nu inseamna ca si cumperi neaparat daca au bagat ceva nou. Dar e posibil ca intr-o zi sa cumperi.

"M" este de la numele de familie. Prozaic, nu?

noapte buna

Alex (M) :-)

Se intampla shi invers nu shtiu daka mai mult sau mai putzin ideea este ka se intampla sa existe si klientzi mai destupati la cerebel, anul asta am vandut imagini ptr. trei kalendare unei agentzii din RO, toate pe stilul nud, la diskutzia preliminara pe kare am avut-o nici nu am apukat sa deskhid subiektul si au tzinut sa-mi precizeze ka vor trece numele fotografului pe toate cele 12 file inklusiv pe koperta, pe langa faptul ka dupa parerea mea au platit destul de binisor si kulmea la termenele stabilite in kontrakte m-am trezit si cu 80 kalendare facute kadou....Shi aku' stau shi ma intreb, se-ntampla in RO....???
In alta ordine de idei sunt de akord cu Stanescoo "cere-i atat de multi bani incat sa nu-ti mai pese daca iti apare sau nu numele" ....sau ku DL kare spune, "sunt cazuri cind e bine sa apara numele si chestii cind nu e bine sa apara", daka-i ridici suma cu peste 50 de procente sa vezi ce o sa te roage sa-tzi treaca numele.....!!!

Cu stima,
Narcis V.
www.narcisvirgiliu.ro

ma jucam cu orice culoare..pe orice suport..ushor naiva...
un student de la Conservator mi-a spus asear..ca fug...
uitasem..
da, fug..si o fac bine...
culmea e ca in timp ce iti scriu ma suna...
sunt o telepata
neteleportata:))
ma bucur mult ca esti alaturi..Mihail si as vrea sa am curaj:(
pe net am cele mai slabe "poezii".....asa am considerat.ka..
NU AM STARE...IN LUME...NU IMI GASESC LOKUL DESI ORICUM NU ASTA VREAU...nu am stare...

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?

sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?