comentarii

dilema veche


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Presa din Romania/ Dilema veche - de BRATU la: 18/03/2004 11:51:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
< Dragos Bora wrote: Exista si publicatii cu credit line-ul in regula. "Dilema veche", de exemplu. >

Hmmm.... Cu "Dilema veche" se schimba putin discutia. Cred ca respectul acordat fotografului se traduce si in termeni cantitativo-financiari (divagand putin, imi cer scuze ca va intrerup din nou cu modul meu simplist de a gandi, dar tocmai despre asta vorbea si DL mai devreme). In concluzie, Dragos, vreun un pic ai idee cat platesc cei de la "Dilema veche" aceste aparitii?
#12358 (raspuns la: #12354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania/ Dilema veche - de Dinu Lazar la: 18/03/2004 16:07:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
<>

Da.

Dureroasa problema.

Din pacate, exista mereu fotografi doritori sa ilustreze pe de-a moaca si sa aiba imagini in publicatii in care se vobeste de Cohello, Caraion, Liiceanu, si alte multe nume sonore, in ideea ca e o vecinatate onoranta care se va rasfringe si asupra lor cumva.
De fapt mie mi se pare o hotie de la a la z, se profita de niste amariti si treaba merge inainte.
Exista publicatii culturale care platesc mii de dolari pe luna chirie la sediu si citeva sute de dolari iau numele "sonore" pentru un articolas de o mie de cuvinte, si care nu platesc fotografia sau o platesc mizerabil, pentru ca asa e cutuma, fotografu` sa fie mindru ca publica ceva cite o data si il mai ia cineva in seama.
Exista fundatii culturale cu bugete de multe milioane de dolai pe an care nu dau un sfantz pe imaginea pe care o folosesc; exista trusturi de presa cu venituri tot de multe milioane de dolari, care nu vor sa plateasca, si care se bazeaza pe barteru` clasic "te mai publicam si noi, tu nu ceri bani, noi iti mai facem un lobby ceva, mai te vede lumea, facem o simbioza, hai ca e bine, bate palma"

In tarile civilizate sunt calculate sumele care trebuie platite pentru o coperta, pentru o optime de pagina, pentru orice imagine, pentru orice tiraj; stii ca pentru o coperta de carte ar trebui sa iei intre atit si atit si pentru un editorial de 6 pagini care apare intr-o revista de tirajul x, atitia bani.
Nu se spune nicaieri pe acolo ca o revista de cultura si arta ar trebui sa plateasca mai putin sau de loc.

Eu as avea multe de spus pe tema asta, dar din pacate subiectul nu intereseaza pe nimeni, reactiile sunt cu 2-3 exceptii ca si nule, asa ca asta e, fotografii din Ro nu au decit sa se lase furati si sa se intrebe pe tacute rar, din an in pasti, cum devine cazu`.

Nu este adevarat ca in Ro nu exista bani in presa ori aiurea; exista, dar pentru fotografie nu se da nimic, pen`ca merge si asa si pentru ca perceptia generala e ca fotografu` e un bou care mindru este sa se vada tiparit, sau e un artist, el zboara si se hraneste numai cu lumini si umbre, sau e un gindac ce cu sfioshenie trebuie sa se strecoare pe la colturi, mindru ca il baga cineva in seama.

Dragos e intr-un oras moldovean, nu cred ca stie el cit se plateste pe aici fotografia in presa ori in Dilema Veche.
Ii spun eu; prafu` de pe toba se plateste, si nici ala.
Dar ar fi interesant sa fie intrebati pe mail cit se plateste o poza tiparita, cred ca ne-am distra in hohote.

Vorbeam zilele trecute cu o doamna care se invirte in cercurile artistice americane din LA; imi spunea ca acolo treaba e simpla, daca esti bun ai bani si daca esti prost nu ai bani; nu te intreaba lumea ce artist esti, ci citi bani faci; daca vinzi sau nu. Acolo o Dilema Veche ar alerga innebunita sa aiba ilustratii produse de un fotograf cu renume si scump, ca asa i-ar creste si ei actiunile; aici e invers, ca multe altele.
#12375 (raspuns la: #12358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'Baronii presei mondiale', "Dilema Veche" - de Dragos Bora la: 28/06/2005 21:51:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ziarele devin din ce în ce mai bogate în imagine, fotografia şi info-graficele devin trăsături obligatorii ale paginii de ziar, purtătoare majore de informaţie, nu doar simple accesorii ale textului scris. Pentru a fura ochii cumpărătorului, fotografia trebuie să... ... ..."

'Baronii presei mondiale', "Dilema Veche",
http://www.algoritma.ro/dilema/74/IoanaAVA.htm
Uite ce scrie in Dilema Veche - de mya la: 06/06/2006 06:29:15
(la: Leonard Cohen e lefter.)
Uite ce scrie in Dilema Veche la rubrica 3,14:

Kelley Lynch, impresara cu o vechime de 17 ani şi amanta lui Leonard Cohen de 15 ani, l-a trădat şi l-a furat: a dispărut retrăgînd din contul cîntăreţului 5 milioane de dolari. I-au mai rămas 150.000. "Baritonul funebru" şi-a reluat activitatea de concert, spre bucuria celor care îl admiră şi sînt bucuroşi să profite cînd se aleg cu ceva de pe urma trădării. (M. B.)
#126378 (raspuns la: #70567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dilema veche - urare pentru 2004 - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:08:16
(la: La multi ani Romania !)
Alegerile bat la uşă şi se anunţă un an tulbure. Indiferent de cîştigători, sînt patru mari întrebări care contează: cum va afecta anul electoral integrarea europeană? Se va echilibra spectrul politic prin ridicarea Alianţei D.A.? Va mai fi PRM un pericol? Va rămîne UDMR în Parlament, asigurînd pacea româno-maghiară? În rest va fi multă gălăgie.

Cu gîndul la urne, guvernului îi va fi imposibil să încheie toate capitolele de negociere în acest an. Dosarele uşoare au fost deja tranşate şi greul a rămas la urmă. Ar trebui să existe un aparat birocratic capabil să ducă de unul singur această povară, dar el nu funcţionează. Reformele au încă nevoie de presiune constantă de sus, de foarte sus. S-a văzut limpede cînd Adrian Năstase a trebuit să se angajeze personal pentru un set de măsuri cu doar o lună înaintea raportului de ţară. Cei 500 de euroconsilieri şcoliţi afară abia un început să înţeleagă despre ce este vorba şi vor începe probabil să dea rezultate abia în mandatul următor. Dacă nu cumva o schimbare de guvern îi va mătura din funcţii, aşa cum schimbarea din 2000 a dat peste cap administraţia. Partea bună este că integrarea europeană nu depinde de rezultatul alegerilor în sine. Problema aici este anul electoral ca atare, nu rezultatul urnelor. Şi PSD şi Alianţa D.A. vor continua procesul de integrare. Într-un ritm mediocru şi dînd mai multă importanţă angajamentelor decît implementării acestora, dar vor continua.

Rezultatul urnelor va fi însă determinant pentru reechilibrarea spectrului politic. Marea schimbare adusă în 2003 în politica internă a fost tocmai relansarea jocului democratic normal. Cum Alianţa a depăşit PRM în opţiunile de vot, s-a ivit şansa ca puterea să fie disputată între forţele democratice. Însă a pornit bine şi a continuat prost. Deocamdată, pare a se fi blocat în orgolii. Cea mai tristă imagine a lui 2003 a fost cea în care liberalii deschideau sticle de şampanie, după ce sondajul CURS - CSOP a arătat că au o pondere mai mare decît PD. Nu e clar ce sărbătoreau şi pe cine au învins. Dincolo de ineleganţa faţă de parteneri, liberalii demonstrau şi o mentalitate de jucător de mîna a doua: par mulţumiţi că sînt liderii opoziţiei. În timp ce PSD pregăteşte serios campania, antrenînd toate resursele politice şi administrative, Alianţa s-a blocat în problema candidaturii lui Traian Băsescu la primărie.

. PRM reprezintă încă un pericol. Nu se va pune problema ajungerii la guvernare, cu toate sondajele rocamboleşti prezentate săptămînal în revista România Mare (ultimul dintre ele, secret bineînţeles, era realizat nici mai mult, nici mai puţin decît de experţi ONU de la Geneva). PRM se poate întoarce la 10% sau poate rămîne acolo unde este astăzi, făcînd imposibilă ieşirea PSD din calcule. Nu este clar ce efecte vor avea mişcările aiuritoare ale lui Corneliu Vadim Tudor asupra electoratului său. Vechea reţetă bazată pe scandal, noroi şi populism ieftin a funcţionat şi a făcut din PRM al doilea partid al ţării. Moderarea atitudinii îi poate deruta electoratul.

Ultimele sondaje au adus veşti proaste pentru UDMR, care a ajuns sub pragul electoral. Va fi nevoie de mobilizarea întregii comunităţi pentru a rămîne în Parlament. Practic, moderaţii şi radicalii vor trebui să coopereze, altfel vor pierde toţi. Inclusiv România. Pacea româno-maghiară rămîne principalul merit al coaliţiei din 1996 şi unul dintre principalele merite ale lui Adrian Năstase după 2000 (este un domeniu în care s-a descurcat excelent; paradoxal este că nu se prea laudă cu asta). Dar această pace s-a menţinut tocmai pentru că maghiarii aveau ceva de oferit guvernelor româneşti: voturile în Parlament. Dilema comunităţii maghiare e clară: rămîne cu ce a obţinut sau plusează? Aceasta este şi linia de demarcaţie între cele două tabere. Dacă disputa se va tranşa în afara Parlamentului, spiritele radicale vor avea de cîştigat. De obicei, moderaţii înving cînd disputa rămîne într-un cadru instituţional stabil. Nu există pericolul unui Kosovo în Transilvania, dar odată ce maghiarii şi-ar pierde avantajul negocierii, tonul se va inflama din nou şi se va reveni la probleme ţinute sub control prin cooperare în ultimii şapte ani, ceea ce ar fi un regres. Ar fi prea de tot ca 2004, în loc să rezolve problemele la zi, să le reactiveze pe cele vechi.

Toate aceste spaime vor fi sau nu confirmate la urne. Acest an zbuciumat poate avea şansa sa: să elimine emoţiile pe viitor. Poate după 2004 vom ajunge să trăim într-o ţară plicticoasă. Genul acela de ţară care merge bine indiferent cine vine la putere, unde marile probleme ale cetatenilor sint stresul profesional si trecerea vesela prin criza virstei mijlocii. Cam asta ar trebui sa ne uram pentru 2004.

Cristian GHINEA

Suntem vechi, domnule! - de mapopescu la: 16/01/2004 02:00:30
(la: "dileme" vechi si noi)
Un articol in Ziua despre lansarea revistei "Dilema veche"

http://www.ziua.net/display.php?id=985&data=2004-01-16

Pe site-ul dilemei - http://www.algoritma.ro/dilema - se anunta publicarea incepind cu 19 ianuarie a primului nr al acestei reviste.

Va fi interesant de urmarit evolutia ulterioara a revistei. Si de vazut cit va rezista :(
#8121 (raspuns la: #7723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si daca e veche? - de cosmacpan la: 02/01/2009 01:06:47
(la: :)))) fara titlu)
mai e valabila remarca aceea din Dilema veche?
nu toate fetele spun ceea ce vor
nu toate cuvintele spun ceea ce gandim
si nu toate gandurile se pot traduce in cuvinte...ramane mirosul, gustul, pipaitul...gestul...limbajul trupului denota acea stare de excitatie?
oricum, sa fie intr-un ceas bun...
ei, nu chiar "vor" :) dar s - de mapopescu la: 06/01/2004 14:59:41
(la: "dileme" vechi si noi)
ei, nu chiar "vor" :)
dar situatia controlului revistei se pare ca a depasit un punct critic.

e interesant ca:

- Augustin Buzura (presedintele fostei Fundatii si al actualului Institut Cultural Roman) nu doreste sa permita folosirea denumirii Dilema de redactie in continuare

- cel care ii va sustine in continuare este Mircea Dinescu prin fundatia proprie (oare chiar nimeni altcineva nu e interesat??? - nu ca as avea ceva cu Dinescu)

- redactorii si Andrei Plesu au decis folosirea denumirii "Dilema veche", acest fapt avind cel putin 2-3 subintelesuri :)
#7688 (raspuns la: #7666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un nou interviu cu Andrei Ple - de mapopescu la: 20/01/2004 08:51:55
(la: "dileme" vechi si noi)
un nou interviu cu Andrei Plesu in Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=Sections&file=index&req=viewarticle&artid=814&page=1

de asemenea, noua revista "dilema veche" (ce-mi place ideea!) este online la http://www.algoritma.ro/dilema

interesant ca in acest prim numar este publicata "scrisoarea de despartire" a dlui Buzura catre redactia dilemei (cea noua, acum veche :))
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU

"Excelent articol!" Oho, s - de Daniel Racovitan la: 19/02/2004 10:02:15
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
"Excelent articol!"

Oho, si inca ce bine le mai zice dl. Plesu!...

"Nu stiu cine e Andrei Plesu, dar a zis-o bine."

Oops! sa nu mai spui la nimeni asta. ;)
Cauta la Google revista "Dilema", actualmente "Dilema veche", si te lamuresti cine-i personajul.

..................................................................................
"nobody is perfect; I'm nobody"
#10060 (raspuns la: #10059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania - de Dragos Bora la: 18/03/2004 11:13:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
>am trimis redactorului sef un extras din legea dreptului de autor; >acesta mi-a dat telefon foarte ofuscat

Am putea sa stim cine este respectivul director?
Exista si publicatii cu credit line-ul in regula. "Dilema veche", de exemplu.
Multumesc
Dragos Bora
#12354 (raspuns la: #12294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut! > Hmmm.... Cu "Dile - de Dragos Bora la: 18/03/2004 15:42:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salut!

> Hmmm.... Cu "Dilema veche" se schimba putin discutia.

M-am referit strict la "credit line".

> Cred ca respectul acordat fotografului se traduce si in
> termeni cantitativo-financiari

Bineinteles. O s-o fac pe avocatul diavolului (traiasca
Al Pacino!!!) si-o sa spun ca probabil n-au asa multi bani
acum, ca-s la (alt) stapin. Bineinteles ca abia astept sa ma
contrazici. Si sa spui ca nu plateau nici inainte. Si pro-
fesind avocatura neagra in continuare sa spun ceva de felul
"Nu-ti convine, du-te la "Cultura!" ;-)

> (divagand putin, imi cer scuze ca
> va intrerup din nou cu modul meu simplist de a gandi,

Hai, hai, lasa, lasa, ca stim ce hram (de scorpie ;-) portzi.
Maninci ficatzii omului cu tot cu fiere... ;-)))

> dar tocmai despre asta vorbea si DL mai devreme).

Exact. Abia asteptam reactii.

> In concluzie, Dragos, vreun un pic ai idee cat platesc cei
> de la "Dilema veche" aceste aparitii?

Nu, nu am. Banuiesc ca foarte, foarte putin. De asta ma bucur
ca am putea afla acum. Si tot acum am putea afla si ce spun
cei care publica fotografii la "Dilema veche". In mod nor-
mal, corect, ar trebui sa aflam si cum vad ei situatia.
Dupa aia, dupa ce ascultam toate pledoariile, 'om trage si
niste concluzii.
Apropo, la "Plai cu boi" cum se plateau fotografiile?
Dar la "Aspirina saracului"?
Dragos Bora
(now playing Mambo Siria featuring Mircea Dinescu ;-)
#12373 (raspuns la: #12358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am vazut filmul. Extrem de cr - de Ingrid la: 09/04/2004 01:09:06
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
Am vazut filmul. Extrem de crud, sadic chiar. Mi-a amintit , fara nici-o legatura cu Iisus, de linch-ul de acum cativa ani de la Ramalah.
Interesanta este parerea lui Plesu, in "Dilema" veche:
http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=12/index.html
nu e o decizie - de inda019 la: 23/04/2004 07:52:35
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
pur si simplu se intampla sa fiu in tara. am citit din replicile de pe forum. si tocmai am citit si ultimul articol al lui Robert Turcescu din Dilema veche (no 15)
dar, sa zicem ca prin absurd varianta cu reincarnarea e adevarata si ca intr-o viata viitoare te vei naste intr-o tara pe care ti-o alegi (!?) ce-ai face, te-ai mai bate pe burta plina de sentimente de mandrie nationala?
nu e mai important sa faci bine ce faci indiferent unde esti? nu e mai important sa fii bun si sa (te) iubesti si aici si aiurea? ok, ne atasam de lucruri, obiecte oameni, fiinte sociale sintem, ce naiba:) dar tocmai de asta ne caram unviersul asta de emotii cu noi si le reconstruim in prezenta oricui e pe aceeasi lungime de unda cu noi.
mai toti ating problema banilor in motivatia emigrarii. dar de plins-pling pe alte motive, acolo. si se intorc. poate ar fi bine sa descopere cine sint mai intainte de toate? care le sint limitele?
de asta cred ca face bine ce face radu h. pentru ca ajuta la construit oameni - si kiar ca nu mai are nici o improtanta unde o face.
in marea confuzie pe care o traim bine ar fi sa ne facem din limpezime un mijloc spre mai multa iubire. (si daca am spus asta in romaneste, ce mare brinza??:)
Dadada, Ada, Dada... - de AR la: 17/05/2004 02:20:17
(la: Ada Milea "Plai & Manea")
Lucide, fara a fi cinice, ironice, dar si dramatice, mini-spectacolele Adei Milea (asa e, fiecare piesa e un mini-spectacol, iar daca n-o vezi interpretandu-si cantecele, pierzi jumatate din efect) sunt un fel de "Dilema" (de catva timp, "Dilema veche") muzicala...
In "Absurdistan", dar si in "Republica Mioritica Romania", gasesti destul Bob Dylan si Dinu Olarasu, dar spectacolul "serios" "De ce fierbe copilul in mamaliga?" (dupa A. Veteranyi) e nu doar original, ci si tulburator (merita vazut, nu doar ascultat).
"Apolodor", cantat dupa cartea (pentru copii?) a lui Gellu Naum, ca si "Africa de sub unghii", o aduc aproape de Ioan-Gyuri Pascu...
A propos, de ce, oare, in muzica "usoara" romaneasca fac lucruri de calitate numai cei din afara "sistemului" (Ada e, de formatie, actrita, iar Gyuri, profesor de romana-spaniola), iar "profesionistii" manelizeaza cu succes, ajungand, sub obladuirea Moculescului, direct la Euro~?
Nu e de ignorat nici faptul ca artistii nascuti & formati in medii multiculturale - citeste "in Ardeal" - (Ada, la Tg. Mures, Gyuri, la Agnita) sunt mai atenti la mesajul transmis decat guristii moldo-vlahi ("romanii verzi"), dispusi oricand la o rasuflata manea electorala...
(Din pacate,)Regatean
Andrei
Incasii si telenovelele... - de mya la: 19/08/2004 14:11:49
(la: De ce scriu ziarele doar tampenii)
Buna,

Pe oameni ii pasioneaza senzationalul asa ca vor cumpara mereu reviste de scandal, ziare de duzina...ca sa mai iasa din cotidianul lor cel gri, banal si anost. D-aia absorb pe nerasuflate si emisiunile de genul..."Vip", "Viata vedetelor" si altele...stiti ca sa-si mai scalde privirea observand viata altora ca de a lor sunt satui pana in gat. Norocul fotografilor de scandal ca exista "gloata" care cere revistele ca altfel ar muri de foame toti (inclusiv trusturile de presa respective).

Aici lucreaza legea cererii si a ofertei. Ia sa nu mai cumpere nimeni reviste de handicapati...sa vezi cum se reorienteaza si trusturile. Dar traim in epoca de piatra inca, nu vezi ca oamenii se ghideaza mai mult dupa instinctele grosiere (sex, circ si mancare in gura cat mai multa...un fel de substitute ale fericirii).

Nu am pretentia acum sa citeasca toti "Dilema Veche" zi si noapte...aia care vor, o fac si nu au boala televizorului, prefera sa puna mana pe o carte (a propos, nu ti-a raspuns nimeni la subiectul despre carti - tipic!). Iluminarea maselor se face in secole lumina...asa ca o sa mai dureze.

Eu personal ma uitam la televizor relativ putin cand eram in tara. Ma calasem mai mult pe CNN, Discovery, Animal Planet, TV 5, Pro 7 si History Channel. Imi mai aruncam cate un ochi si la Fashion TV (ca fetele, deh...). Cum dadeam la romani cum ma apuca durerea de cap. Ma distra Dinescu, Stelian Tanase ma facea atenta si Iosif Sava (regretatul) ma atragea in mod deosebit, din cauza invitatilor. Varstele pelicului era alta interesanta iar Memorialul Durerii era de neratat (da-l dadeau tarziu in noapte, comunistii nenorociti!). Era nasol ca trebuia sa ma duc la birou a doua zi. Ce era insa interesant era faptul ca multi dintre fostii mei colegi urmareau emisiunea si puteam sa comentam cu orele/zilele (ce vremuri...eheiii!).

Acum...de cand umplu prin lume am ajuns sa ma uit din ce in ce mai putin la televizor. Prefer sa ascult posturile de radio (si imi aleg ce vreau, pe gustul meu...paleta e extrem de variata). Ideea de baza e ca invati limba noua (a tarii respective) mult mai repede daca o auzi mereu in creier...asa...televizorul iti distrage atentia, te ia valul cum s-ar zice).

Daca vreau sa vad ceva anume la tv - vad pana la urma fiindca sunt sute de posturi, gasesc ceva daca imi pun mintea. Continui...culmea sa urmaresc documentare mai mult (istorice, despre animale si de calatorie). Dar de regula prefer sa-mi umplu timpul iesind in natura, e mult mai relaxant. Daca e sa aleg intre cele doua natura castiga de fiecare data.

Televizorul/radioul/calculatorul ajung pana la urma sa fie ca niste gauri negre...iti pierzi orele/zilele/viata cu ele fara sens. Tre' sa stii cand sa te opresti ca sa nu ajunga dependente. Astea fiind zise...te las si ma scol de la computer, pauza a luat sfarsit. La munca tovarasi!

Bafta si sper ca ti-am fost de folos macar asa...ca idee. Sunt gusturi si gusturi. Una care se uita cu placere la telenevele s-ar plictisi sa caste ochii la ... "Viata incasilor" de exemplu, clar!

;-)




Revin - de mya la: 26/08/2004 01:00:03
(la: De ce scriu ziarele doar tampenii)
Am dat intamplator iar peste mesajul meu si dupa ce l-am citit cu ochi critic am ajuns la concluzia urmatoare:

- persoana care l-a scris face pe desteapta,
- citeste doar "Dilema Veche" si se uita doar la posturi tv mai destepte,
- crede despre gloata ca au vieti gri, banale si anoste,
- crede despre cafegii ca nu citesc carti deci nu s-au catadicsit sa-ti raspunda la subiectul despre carti,
- crede ca masele sunt neluminate...da' ne da oarecum de inteles ca ea e,
- crede ca cei care prefera telenovelele sunt handicapati mintali, etc. etc.

Asta se intampla cand omul (eu, in cazul asta) scrie asa...ca sa se afle in treaba. In loc sa fiu atenta la ce scriu si sa scriu scurt si concis...am inceput sa bat campii si scriind mult...omul incepe sa scrie si prostii (daca are mintea plecata cu sorcova). D-aia revin cu niste chestii la subiect si nu aberatii de doi lei (recunosc!):

Uite ce mi-ar placea cu adevarat sa vad la tv:

Niste emisiuni documentare, gen reportaj, scurte de aproximativ 15 minute cu subiecte de genul:
- viata unui arhivar dintr-un oras din Romania, cum s-a decis sa fie arhivar, de ce ii plac cartile, cum decurge o zi normala din viata lui, cum mananca cu familia acasa la pranz, cum nevasta uda florile, etc....de genul asta, adica universul arhivarului obisnuit. Ar fi extrem de interesant.

Sau:
- viata unui pescar din delta, cum se scoala el cu noaptea in cap si se duce pe balta, cum ii aduce nevasta bocceaua cu mancare la pranz, viata lui acasa, pe langa gospodarie, copii, cainele, birtul din sat, etc.

Sau:
- viata unui elev de liceu, absolut obisnuit, o zi din viata lui la scoala si acasa, aspiratii, hobby-uri, parintii, prietenii, iubita, universul lui, etc.

Am vazut ceva de genul asta o singura data la nemti (reportaj) si mi-a placut extraordinar de mult. Am mai vazut si la francezi ceva in tema (viata unui brutar italian intr-un sat uitat de lume, extrem de pitoresc locul si oamenii).

S-ar putea scrie si la ziar lucruri de tipul asta, ceva de genul interviu-reportaj scris despre oameni obisnuiti si vietile lor mai speciale. Pe mine m-au fascinat documentarele respective, dovada ca le-am tinut minte.

Ei, ce zici de idei, tie nu ti-ar placea sa vezi asa ceva?

#20367 (raspuns la: #19974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar... - de homeless la: 19/09/2004 17:07:33
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Dreptul la libera exprimare este fundamental si merita aparat prin orice mijloace!

Relatia intre patronii ziarului si redactorii angajati cred insa ca nu tine numai de libera exprimare, este si o relatie comerciala. Intr-o fabrica, daca un inginer angajat ar hotari sa proiecteze doar produse care nu se vind, el ar fi concediat imediat, indiferent de calitatea acestora.

Problema Rl si EvZ vine din asocierea unui patron roman, provenit din rindurile redactorilor, cu un investitor strain. Consider ca sunt puse acum pe seama "libertatii de exprimare" probleme care au aparut intre asociatii unei firme.

Daca un ziarist isi proiecteaza cariera ca pe o activitate militanta, pusa in slujba unei idei anume, el trebuie sa gaseasca patronul care sustine acelasi proiect, nu sa impuna acest lucru unui investitor care urmareste strict obtinerea unui beneficiu.

Pentru ca publicatiile de atitudine, care isi asuma un rol in dezvoltarea societatii civile, sa nu dispara, trebuie gasita o solutie de finantare a lor. Un investitor care accepta "jocul", o fundatie, o asociatie a profesionistilor etc. Si daca "i s-ar pune pumnul in gura" unui ziarist de la o astfel de publicatie, atunci, da, ar fi o problema de libertate.

Un astfel de scenariu nu este utopic, asa a aparut Dilema veche.
#22866 (raspuns la: #22207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum #25390 - de Pasagerul la: 18/10/2004 19:32:19
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"Ai uitat cine detine publicatia in care a aparut articolul respectiv: dusmanul de moarte (DECLARAT) al ortodoxiei si al slujitorilor ei! "
Daca citeai mai atent,vedeai ca articolul lui T.Baconsky pe care autorul il pune in discutie(si care sprijina studiul religiei) a aparut tot in revista "Dilema veche" in nr.27.Asa ca e cam greu sa-i acuzi ca dusman de moarte al ortodoxiei...
#25432 (raspuns la: #25390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...