din calea-afara

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

Nu stiu ce se intimpla dar impresia mea este ca nu am fost inteleasa. Hai sa pun din nou cartile pe masa si sa ma explic. Eu, ca student al istoriei artei, am cunoscut si cunosc cam tot ce se intimpla in mediul artei, iar miscarea comunista a fost si inca este una dintre miscarile care a innadusit forma libera de exprimare a artistilor. Cartile publicate pe vremea comunistilor au fost scrise in asa fel incit orice exprimare care nu era pe placut guvernului era scoasa afara, schimbata, si transformata in propaganda. Nu am spus niciodata ca artistii nu ar fi produs lucrari de arta demne de admirat si expus. Din contra pentru mine arta creata sub naduseala comunista in special miscarea super-realista din Rusia, sau mai bine zis din blocul Sovietic, este de o calitate superioara, desi subiectele depictate glorifica socialismul si clasa muncitoreasca si Leninismul prea din cale-afara. Nu sint de acord cu nici o distrugere de arta, asa cum propuneati in stil sarcastic, din contra, pentru mine arta isi are locul ei in istorie si in locurile ei de onoare, nicidecum in focurile de cenzura. Binenteles, exista mici exceptii, pentru mine personal, ceea ce numesc arta si ce nu, dar asta deja face parte din gusturi si placeri. Daca un grup de 'art historians' (nu stiu cum le zice in romaneste) se decid ca un tablou pictat in balega de animale este demn de pus intr-un muzeu, atunci n-am nimic impotriva. Eu sint artista nu 'art historian', treaba mea este sa creez arta nu sa stau sa scriu istorie despre ea. Dar, pentru ca doresc sa aflu ce mai fac si alti artisti de pe planeta asta, mai in special din Romania, as dori si eu sa devin posesoarea unei carti care sa contina mai multi artisti, chiar si cei cenzurati de comunisti, cu poze color si cu mici discursuri sau biografii al acelor artisti. Daca nu exista atunci imi pare rau ca am deranjat, si ma retrag in coltul meu. Ma multumesc si cu o carte din anii '70 sau '80.

Ce suparare , SB one ?. Departe de mine un asemenea gand . Doar nu m-am nascut ieri , alaltaieri . Am auzit odata un medic spunand altuia :"Interesanta tumoare . Pacientul nu are nici o sansa .N-am mai vazut in viata mea asa ceva ". Sper ca bolnavul nu l-a auzit .
Eu sunt in postura acelui medic . Parerile forumistilor , in special cele pornite din inima , prezinta pt. mine un mare interes , chiar daca contin mesaje xenofobe .
Uneori exprimari extremiste sunt rezultatul unui proces inconstient de intaratare din partea partidului "advers".
Imi aduc aminte de o corrida in orasul Ronda in Spania . Intrase taurul nostru in arena plin de buna dispozitie si voie buna . In zadar i s-a tot fluturat panza aia rosie in fata ochilor , nimic nu l-a scos din dispozitia lui pasnica . Apropo , taurii sunt daltonisti . La un moment dat a venit un oarecare calare pe un cal si a inceput sa-l impunga pe taurasul nostr' cu o tapusa . Sincer sa spun , eu m-am suparat inaintea taurului . Corrida aia a inceput numai dupa ce taurasul nostru cel pasnic era plin de rani si suparat din cale afara .
Asa ca poate ai dumneata dreptate cu "Poate nu e totul asa de negru pe cit vor unii sa fie...".

Pentru florin-d

"Fiecare are dreptul sa-si aleaga preferintele.Asa ca...daca are o mare pasiune pt. filmele porno e dreptul lui sa poata gasi si acest lucru pe internet! Nimeni nu te obliga sa cauti si tu! Ma insel cumva??????????"

La sigur te inseli, Florine! Producerea filmelor porno este ilegala, deci si vizionarea lor ar trebui sa fie considerata ilegala, pe langa faptul ca este recunoscuta de opinia publica ca fiind amorala. Intr-o tara civilizata, binrinteles. Exista mai multe motive pentru aceasta:
1. Producerea filmelor porno este insotita de exploatarea sexuala, ceea ce constituie o incalcare flagranta a drepturilor si demnitatii omului;
2. Insesi existenta filmelor porno este o insulta din cale afara de umilitoare la adresa femeilor (inclusiv pentru mama, sora, sotia sau iubita ta, Florine);
3. Promovarea filmelor porno constituie o propaganda a imoralitatii si contravine intereselor societatii si statului, deoarece persoanele imorale sunt susceptibile de incalcare a drepturilor si demnitatii altor membri ai societatii, de corupere a minorilor etc.
Oricare dintre aceste motive este suficient pentru a interzice difuyarea acestei productii pe Internet. Apropo, ce zici de copii si adolescentii, care sunt foarte curiosi din fire si care isi baga nasul pestetot? Cum ii vvei controla, sa nu capete aceasta pasiune?

Libertatea mea se termina acolo, unde incepe libertatea altor oameni

Dupa cum am inteles de la tine lucrezi intr-un domeniu in care intri in cunostintza cu diferite categori de oameni,( deci nu ai putea fi decit o chelneritza) si te inteleg perfect cind incerci sa te bagi cu lumea in seama si ei se uita la tine ciudat(nu mai esti la noi care asa cum sintem noi amaritzi si cu frgiderele goale si stam la blocuri tot mai avem de cite ceva sa mai ridem) .Cit despre povestile cu nemtii aceia care sint perfecti ,masoara de 10 ori si taie odata ,cinstiti din cale afara,respectuosi ,bla bla nu o mai crede nimeni in afara de tine probabil ,parca te si vad atunci cind te intreaba lumea de unde esti incepi sa te plingi ca ROMANIA este o tara plina de balauri si tu ai fost persecutata de cind erai in clasa 1-a dar ai trecut prin toate aceste vitregii si ai facut rost de o adresa a unui site pe care se gasesc tot felul de gusteri si ai ales calea fericirii(hahahahaha) .Poti sa incerci sa fugi ,sa te ascunzi si sa negi, vei ramine intotdeauna romanca .

dupa umila mea parere acea doctorita posedà un grad de cultura si inteligenta foarte scazut.nu cred ca era frustata cand ti-a vb in engleza, e doar simpla grandomanie sau megalomanie, cum vreti sa o luati.imi aminteste aceasta povestioara de o zicala care e foarte de actualitate in ceea ce priveste anumiti parveniti ajunsi prin alte tari "civilizate"..."capra raioasa tine coada sus".fratilor, e una din caracteristicile unor romani si credeti-ma ca am intalnit destui pe meleaguri straine de genul asta.mai ales cand ajung si in posturi de conducere...sa te tii!
in ceea ce ma priveste nu ma simt frustrat deloc!si io traiesc prin alte tari si chiar daca as putea sa ma dau "de-al locului" nu am facut-o nicicand.uneori e drept, am fost privit cu o oarecare neincredere si a trebuit sa raspund la fel de fel de intrebari cretine cand mi-am declarat originile.dar asta nu m-a impiedicat sa imi reneg obarsia.si nu sunt nici nationalist si nici patriot din cale afara, traim intr-o lume care pare sa se deschida, ce importanta va avea intr-un viitor apropiat de unde vii?cel putin eu asa sper.in locul tau i-as fi trantit doua vorbe de duh aceleia, e drept ca eu sunt mai recalcitrant si niciodata multumit...mult succes in walles.

scuze,

iti fac o propunere ca vad ca tu esti "bataios" din cale afara si te lupti neincetat pentru soarta ziaristilor-spioni.
Hai sa strangem cateva sute de mii de semnaturi, sa cerem guvernului nostru retragerea trupelor "pasnice" din tarile invadate de SAM unde suntem cu mic cu mare si noi prezenti.poate asta ajuta cu ceva la eliberarea acelor "amarati" de ziaristi care saracii s-au dus cu cele mai bune ganduri la poporul shiit prieten.poate e de folos, ce zici?si pe urma, chiar daca nu ne-om indeplini telul, oricum o fapta buna facem.salvam o mica parte din bugetul tarii si construim cu banii aia niste blocuri pentru tinerii nefericiti ai Romaniei.ce zici?

deci: daca papanashi nu e, nimic nu e? :))))

daca un fotbalist e foarte indragostit de sotia/ conlocatara/ prietena lui, atunci el este capabil si de altele...si daca este din cale- afara de ''capabil'', inseamna ca pe teren nu mai da nici un gol pentru ca este prea obosit de cata ''capacitate'' a dat el dovada...

recte: in ultimii ani toti fotbalistii romani sunt iremediabili indragostiti de sotiile/ conlocatarele/ prietenele/ amantele lor!!!

q.e.d.

p.s.// se spune ca ''femeia te ridica si femeia te coboara'' (asta sa mai atenuez ce a zis cico pentru ca azi sunt putin misogin)
eu completez si va zic precum un om batran: orice femeie este in stare sa te coboare, de nu te mai ridici nici cu scripetii...dar nu orice femeie te poate ridica...asta-i problema!

rac, te-ai gandit ca poate Intruder pur si simplu nu vrea sa te vada si se eschiveaza politicos spunandu-ti ca nu poate ?:))
(glumesc, daca e asa o stie doar el), iar "avem treaba cu cei din tara" a fost din calea-afara de nepoliticos!

popix, in loc sa te scandalizezi ca se face intalnirea (deocamdata intre rac si alura) in noiembrie mai bine ai fi spus de la inceput ca vrei sa te duci, asa sigur te-ar fi consultat si pe tine.

Intruder, ai uitat de coloana oficiala care trebuie sa insoteasca cafegii (daca-mi permiteti cacofonia) pana la tine acasa.
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea

- desi locuiesc intr-un apartament spatios, cateodata n-am loc...
- cu cat citesc mai mult, cu atat mi se zapaceste mintea mai tare...
- dau bani pe toate porcariile si mereu imi trebuie cate ceva...
- cateodata as pleca pana-n Australia si altadata mi-e lene sa-mi cumpar tigari...
- caut mereu sa-i cunosc pe altii si nu-s in stare sa ma cunosc pe mine...
- cu cat ma bat ai mei la cap sa nu fumez, cu atat fumez mai mult...
- nu sunt in stare s-arunc o hartiutza pe strada, dar mereu ma eschivez sa duc gunoiul la gheena (sunt 8-9 metri)...
- cu cat planuiesc din timp cate ceva, cu atat sunt sanse mai mari sa dau chix; cand improvizez, imi iese mai bine...
- cu cat simt mai multa mizerie in jurul meu, cu atat ma simt mai purificat...
- daca sunt din cale afara de obosit - adorm foarte greu...
- cu cat este traficul mai intens, cu atat imi vine sa fac slalom printre masini...
- cand sunt foarte nervos, nu se teme nimeni de mine...
- cand sunt excesiv de calm, toata lumea din jurul meu umbla ca pe oua...
- cu cat a gresit un om mai mult, cu atat il judec mai putin...
- sunt in stare sa stau 24 de ore si sa lucrez la calculator, dar mi-e lene sa spal o farfurie...
- am observat ca, atunci cand cineva (strain mie) parcurge o catastrofa, ma bucur in subconstient ca nu sunt eu in locul acelei persoane...
- daca un copil imi pune o intrebare simpla, nu stiu sa raspund la ea...
- mai mereu ma imbrac subtire cand e frig si prea gros cand e cald...
- daca o femeie pare prea perfecta caut sa-i gasesc defecte cu lumanarea...
- cu cat vorbesc mai mult, cu atat sunt mai de neinteles...
- nu mi-a fost niciodata mila de betivii care mor iarna de frig in vreun sant...un om care bea intr-atat incat sa-i piara si ultima farama din instinctul de conservare, isi merita soarta...
- am calatorit de multe ori cu avionul dar, tot mi se strange putin inima odata cu prinderea centurii de siguranta...
- mereu l-am simtit mai aproape pe Dumnezeu - afara sub cerul liber, decat sub acoperisul unei biserici si-n miros de tamaie...
- cu cat un obiect este mai scump, cu atat am mai putina grija de el...

___________________________________
semper idem...

EPISOD DESPRE UN DUSMAN


Atitia ani de fuga si asteptare si acum dusmanul se
afla in casa mea. De la fereastra l-am vazut cum urca
anevoie asprul drumeag de pe colina. Se sprijinea intr-un
toiag, intr-un toiag rudimentar care, in mainile-i batrane,
nu putea fi o arma, ci o carja. Cu greu am deslusit ceea
ce asteptam : o slaba lovitura in usa. Mi-am privit , nu
fara nostalgie, manuscrisele, ultimul dintre ele ajuns abia
la jumatate, precum si tratatul lui Artemidor despre vise,
carte intrucatva nepotrivita aici, de vreme ce nu stiu
greceste. Inca o zi pierduta, m-am gandit. Am rasucit
cu greu cheia intepenita. M-am temut ca omul se va pra-
busi, dar a schitat vreo cativa pasi nesiguri, a lasat sa-i
scape toiagul, pe care nu l-am mai vazut dupa aceea si,
istovit, s-a prabusit pe patul meu. Spaimele ma facusera
de multe ori sa mi-l inchipui, insa abia atunci am observat
ca semana, in mod aproape fratern, cu cel din urma portret
al lui Lincoln. Trebuie sa fi fost ceasurile patru ale dupa-
amiezii.
M-am inclinat asupra lui ca sa ma poata auzi.
- Fiecare isi inchipuie ca anii trec doar pentru el,
i-am spus, dar trec si pentru ceilalti deopotriva. Iata, ne
intilnim la capatul drumului si ce s-a intamplat cindva
nu mai are acum nici un sens.
In timp ce eu vorbeam, isi descheiase pardesiul. Mana
dreapta se afla un buzunarul vestonului. Ceva imi atrase
luarea aminte si am intuit ca avea acolo un revolver.
Imi spuse atunci cu voce ferma :
- Pentru a patrunde in aceasta casa, am recurs la
compasiune. Acum, insa, va am in puterile mele si nu
sunt milostiv din fire.
Am incercat sa pronunt cateva cuvinte. Nu sunt din
cale-afara de puternic si numai vorbele m-ar fi putut
salva. Izbutii sa rostesc :
- E adevarat ca odinioara am prigonit un copil, insa
domnia voastra nu mai sunteti copilul de pe vremuri,
dupa cum nu mai sunt nici eu nesabuitul de atunci. Si,
dealtminteri, razbunarea nu este mai putin orgolioaza si
ridicula decat ar fi ierterea.
- Tocmai din pricina ca nu mai sunt copilul de pe
vremuri, raspunse, trebuie sa va ucid. Nu-i vorba despre
o razbunare, ci despre un act de dreptate. Argumentele
invocate, Borges, sunt simple stratageme pe care le-a
nascocit spaima, in speranta de a ma convinge. Acuma,
insa, nu mai ramane de facut nimic.
- Imi mai ramane un singur lucru, am spus.
- Care anume ? intreaba el.
- Sa ma trezesc.
Si am facut intocmai.
.................................................
PS : nu este un scriitor de "astazi" dar pe Borges il recitesc
cu aceiasi placere ca la inceput...

Sunt in pat, la granita dintre somn si veghe. Deodata, cad din pat cu partea de sus a trupului, ma ridic in maini si ma tarasc in afara patului cu totul. Sunt uimit ca nu simt nicio greutate. Ma ridic in picioare, sunt langa pat, camera asa cum o stiu, ceasul de pe TV arata 23 si ceva. Sunt uimit, dar nu din cale-afara, sa ma vad intins in pat. Ies pe balcon, plutesc, sunt dintr-odata in afara lui, plutesc in continuare. Imi trece prin cap ca este din nou unul din visele in care zbor, vise destul de dese. Ma lansez asadar pe deasupra orasului, pe care il vad pentru prima oara de sus. Citisem despre decorporalizare cu mult timp in urma si eram sigur ca mi se intampla, acum. Imi trebuia insa o dovada pentru mine insumi, asa ca am inceput sa caut, fara sa stiu ce. Ajung intr-o curte in care nu intrasem niciodata, dar pe care o admirasem de multe ori din strada, curtea unui apicultor. In continuare, cautam dovada. Aceasta a aparut pe partea interioara a stalpului din dreapta portii privita din interior, stalp de lemn, pe care era adancita cu ceva taios (cutit) o inscriptie ce semana cu M-ul de la McDonalds, deosebirea fiind ca acesta era pe orizontala. M-am retras in corp fara sa-mi dau seama, cand planam spre alta zona a orasului. As fi vrut, ca un pervers ce sunt, sa-mi vizitez unele cunostinte la ore tarzii.
A doua zi, sub pretextul ca vreau sa cumpar niste miere, am sunat la poarta apicultorului. De prisos sa mai spun ca, dupa ce am intrat in curte si am recunoscut locurile, am vazut foarte clar si inscriptia din "vis", pe stalpul portii.

Explica-mi tu asta, Jenny, prin fizica si chimia din creier!





"Constientizarea propriei ignorante este direct proportionala cu volumul cunostintelor acumulate."
(Klaus F.A. Mister)

crestin
Salut Lucius.Am citit comentariul tau si as vreasa meditezi la urmatoarele: Dumnezeu nu doreste ca omul sa traiasca in necunoastere.Dumnezeu spune CAUTATI, CERCETATI, DEZVOLTATIVA.
In Ioan 5:39 Mantuitorul spune ..."carcetati Scripturile"... .Prima nevoie a omului este mantuirea adica cunoasterea si trairea vietii asemenea lui Isus. Vezi Epistola 1 Ioan 2:6.Dar nu numai ptr. mantuire vrea Dumnezeu sa ne straduim noi, ci si pentru stiinta.Dumnezeu este Creeatorul universului si el vrea ca noi sa-l descoperim, Biblia spune ca "in vremea din urma cunostinta va creste" si a crescut in toate domeniile.
Acum este adevarat ca unii care spun ca sunt religiosi -chiar zic ei apartin sistemului- au compromis prin poftele si ingustimea mintii lor ideea de Dumnezeu.Domnul Hristos ii numeste morminte varuit care nici ei nu intra in Imparatia lui Dumnezeu nici pe altii nu-i lasa care ar vrea sa intre.
In Matei Isus spune:< Nu orisicine-Mi zice "Doamne Doamne!" va intea in Imparatia cerurilor ci cel care face voia Tatalui Meu care este in ceruri.>
Cat despre popoarele distruse de Israel acestia isi aruncau copiii in foc, erau destrabalati din cale afara, foloseau vrajitoria, erau chiar posedati de demoni -Citeste Victor Kernbach- Mituri si legende sa intelegi mai bine contextul.Dumnezeu a vorbit si Cananitilor dar acestia nu au vrut sa asculte.
Sa stii ca oricine poate face parte din Poporul ales, si Dumnezeu nu face discriminari.
Daca vrei o sa discutam ce inseamna sa faci parte din poporul ales.

pe mine ma impresioneaza batranele care vand buchetele flori din gradina la colt de strada, intr-o galetica de plastic. nu cersesc, macar vand ceva, sau cel putin incearca. in acelasi timp ma oripileaza emisiunile gen "surprize-surprize" in care se speculeaza nefericirea oamenilor amarati, care-si povestesc (inevitabil penibil, dat fiind setting-ul) suferintele, urmand sa obtina la final, in aplauzele entuziaste ale asistentei, un frigider plin cu mancare, frumos asezonata. (pacat ca probabil tre' sa strice aranjamentul in vederea transportului la locuinta premiatului). in general ma enerveaza toata aceasta tendinta a televiziunilor romanesti de a promova cersetoria. nu ca oamenii respectivi n-ar avea nevoie de ajutor. sunt perfect constienta ca exista multa nefericire pe lume, dar asta exista pretutindeni. numai ca la noi s-a institutionalizat "omenia" asta de carton, daca arunci bani unui amarat, gata, esti om de omenie, e clar si evident. asta permite cresterea in popularitate a personajelor ca becali, un omenos din cale afara. in acelasi timp, faptul ca te zbati sa infiintezi o scoala, sau ca pur si simplu faci meseria de profesor aproape pe gratis, te face un nimeni, un looser jalnic.

concluzia, o trageti voi.

zaraza

sunt mandra ca sunt romanca! ca romanu nu-i niciunu: ospitalier, poet, artist, dastept. ce, adica? sa ma fi nascut frantuzoaica? nici gand! scofalcita, cu nasu pe sus, politicoasa din cale-afara si plina de mofturi, convinsa ca-s singura din lume care intelege ce-i ala stil si clasa. se spune ca romanii au faima proasta, ca sunt tigani, dar am vazut eu in filmul ala (unu cu river phoenix, nu mai stiu titlul) ce faima au si francezii, acolo am invatat cum se stie ca te-a vizitat un francez? Cand cineva ti-a mancat gunoiu’ si cateaua e bortoasa... Yuck!
Sau...nemtoaica! Niiiici vorba! ! le-am zis eu nemtilor de Eminescu, Brancusi... ce sa te-ntelegi? bere, carnati si leganat, punct. si sa vorbesc limba aia imposibila. nici americanca nu mi-ar fi placut, fereasca Dumnezeu. Couch potato dand pe-afara mancare rapida si petrecand week-endurile la mall (cand mai pot iesi pe usa). Hai sa recunoastem, doar romanu stie sa traiasca cu adevarat, sa bea vin, sa cante si sa chiuie in hora. Romanu-i simpatic, jucaus...ei ca nu-i cinstit chiar tot timpu, bine dar are scuza ca nu i-a fost dat sa traiasca timpuri prea bune. Dar numa’ la noi rosiile au gust, si cartofu-i cartof, caisa-i caisa, piersica-i piersica. Si culmea e ca toti, si franciutele, si neamtu si americanu recunosc si ei toate astea si striga in cor: ca romanu, nu-i niciunu. repetati, repetati...AH! ce mandra sunt! serios.

Asta e doar teorie psihologica, Maan-ule. Se vede ca esti femeie ( nu e ironic).
Erou poti fi si daca faci lucruri rele. Multi barbati si-ar dori viata lui, te asigur.
Femeile tind sa aibe moralitatea ca un steag ridicat sus, in vant, macar in aparenta. Barbatii sunt insa animale cu totul diferite. Barbatul e "vanatorul"; el e cel care are impulsurile subconstiente de procreere. El e cel care se gandeste in 90% din timp la sex, ei sunt cei care "ofera", ele sunt cele care "accepta". E un joc decand lumea.
Binenteles ca Don Juan era un caz patologic. Insa in menirea lui, de a poseda cat mai multe femei, era de neinvins. Daca ai citit piesa(vazut opera lui Mozart) ai fi vazut ca era un tip curajos din cale afara, un tip galant si seducator, genul de barbat care daca trece pe strada se deschid toate ferestrele, desi era departe de a fi un tip frumos. Atitudinea, caldura mimata, senzualitatea, erotismul, pasiunea, erau instrumentele sale. Si reusea.
Cum daca nu eroic a reusit el sa "faca cunostinta" cu exact 2065 de femei?

Se vede ca esti femeie ( nu e ironic).
asta-i bine.

Multi barbati si-ar dori viata lui, te asigur.
din pacate, ai dreptate.

Erou poti fi si daca faci lucruri rele.
cand erou inseamna personaj literar, da!

Barbatul e "vanatorul"; el e cel care are impulsurile subconstiente de procreere. El e cel care se gandeste in 90% din timp la sex, ei sunt cei care "ofera", ele sunt cele care "accepta". E un joc decand lumea.
si eu ma gandesc 90% din timp la sex, si dejtele mele miros a praf de pusca si eu am oferit in loc s-accept.
bine ca se vede ca-s femeie.

Binenteles ca Don Juan era un caz patologic. Insa in menirea lui, de a poseda cat mai multe femei, era de neinvins. Daca ai citit piesa(vazut opera lui Mozart) ai fi vazut ca era un tip curajos din cale afara
curaj patologic, vai!

Cum daca nu eroic a reusit el sa "faca cunostinta" cu exact 2065 de femei?
confunzi lamentabil perseverenta cu eroismul.

donquijote avea dreptate - moravurile acelor vremuri i-au creeat contextul si i-au incurajat boala.
astazi, un asemenea individ fie ar viola femei fara aparare, fie s-ar masturba in scari de bloc cu ochii dupa fusta vreunei damicele si-ar trece neobservat.

Asta fără-ndoială. Cu toate că sunt şi premise pentru chiar contrariul, ceea ce nici nu este din cale afară de zguduitor ţinând cont în primul rând de postulate şi mai cu seamă de apeductele care sunt indispensabile nu numai la bărbaţi.

- Cine e ?
- Politia!
- Si ce vreti ?
- Sa vorbim!
- Cati sunteti ?
- Doi.
- Pai vorbiti intre voi..."


- Mama, daca o sa fiu o fata cuminte cind o sa fiu mare, o sa am si eu un sot?
- Da, fetita mea.
- Si daca nu o sa fiu o fata cuminte?
- Atunci o sa ai mai multi...



Un tip vorbeste cu prietenul lui:
- M-am gandit sa-mi omor nevasta... dar incerc sa gasesc solutia crimei perfecte... ma tot gandesc si nu-mi vine nici o idee...
Amicul, mai hatru din fire, ii zice:
- Simplu, fa sex cu ea tot timpul, dar tot timpul, si o s-o obosesti atat de tare ca o sa moara. Crima perfecta!
Se intalnesc peste 6 luni. Nevasta era frumoasa, infloritoare, iar sotul abia se mai tara.
- Ce faci? il intreaba prietenul.
- Hmm, asa si asa, dar uita-te la ea, proasta, habar n-are ca-i pe moarte!



Un betiv si o blonda se intalnesc pe strada. Betivul spune:
- Proasto!
Iar blonda spune:
- Betivule!
La care betivul zice:
- Da, dar mie maine-mi trece!



Miezul noptii. Un betiv se leagana din gard in gard, cand e oprit de un politist.
- Actele la control, va rog si sa-mi spuneti unde mergeti! Betivul se uita lung si raspunde:
- Ma duc la o conferinta despre efectele nocive ale alcoolului si despre riscul betivilor de a deveni ratati.
Politistul se uita la el fix si intreaba:
- La ora asta? Cine tine o conferinta despre asa ceva la miezul noptii?
- Nevasta-mea si mai mult ca sigur si soacra-mea.


Un politist da tarcoale unui bar, unde se cam consuma mult alcool, in scopul de a prinde cativa soferi piliti. Un client al barului iese, se impiedica si incepe sa isi caute cheile cam vreo cinci minute. Dupa ce le-a gasit, se taraste si le incearca la vreo patru, cinci masini pana ce o gaseste pe a lui. Pana ce a ajuns in masina toti ceilalti s-au carat. Politistul il asteapta bucuros sa iasa in strada. Evident il opreste pe sofer, ii pune fiola si stupoare 0,00 alcool. Politistul complet buimac. Soferul in schimb ii spune: - In seara asta eu am fost momeala...

Un betiv intra intr-un bar, se opreste in fata unui cuplu si ragaie. Tanarul, furios:
- Cum indraznesti sa ragai inaintea prietenii mele?
- Scuze nu stiam ca e randul ei!




La un proces plictisitor din cale-afara, cand toti aproape ca adormisera, un betiv exclama catre procuror:
- Sa ma pupi in fund !
- Afara !
- Nuuu ! Aici, sa vada toata lumea !

Un betiv intra intr-o biserica catolica si se duce direct la confesare. Intra in cabina si nu zice nimc. Popa, nedumerit, isi drege vocea incercand sa-i atraga atentia omului. Asta nimic. Dupa un timp, bate popa de 3 ori in peretele despartitor, la care betivul raspunde:
- N-are rost sa bati, nici eu nu mai am hartie.



O balerina se tinea in autobuz de bara de sus... si avea un par extraordinar la subrat (padure tropicala). Jos pe scaun statea un betiv. La un moment dat o intreaba betivu' pe tipa:
- Don'soara, esti cumva balerina?
La care tipa flatata:
- Da... dar cum v-ati dat seama?
- Pai... numai tu puteai sa ridici piciorul pana acolo..

Spusele tale, parcă vin sa intăreasca
cele "spuse" ale Intruderului.
Am cunoscut odata un om "la ţara".
Taran adevarat, cu cai si vaci,pamint si toate ocupatiile anexe.Nu prea se foloseau utilaje mecanizate atunci.Dar seara cind ajungea acasa dupa ce mulgea vacile ,intotdeauna se imbraca curat,bea o palinca, si citea tot ce
gasea.(nu ma refer la ziare)Dar impresionant era comportamentul sau:
şugubaţ din cale afară,cu zimbetul pe buze, primitor ,placut la vorba fara a fi sfatos si fara a fi ostentativ, nu stiu cum facea ,dar parca intotdeauna
spunea ceva.Casa lui ,cu multe carti
neselectate insa.
Era intelectual?