comentarii

doi prieteni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
11 - de Tot Areal la: 26/12/2011 09:01:36
(la: Adâncul rece al nopţii )
Câteva secunde îl stăpâneşte o ameţeală ce se stinge treptat. E lumină. Încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat, cât a zăcut inert. Recunoaşte locul şi vede lucrurile lor. Asta e bine. Înseamnă că nu a suferit nicio complicaţie la cap, nefiind amnezic. Îşi aduce aminte de Ramona, de Mihnea. Aşa, cum stă, pe genunchi, se roteşte spre lac. Apa liniştită şi lină pare mai blândă ca oricând. Nici urmă de ei, nici urmă de barcă. Cu greu, se ridică, pe picioarele-i tremurânde. Acum vede pentru prima oară piatra mare, colţuroasă, vinovata de suferinţa lui. Cortul este în picioare, dar înăuntru nu este nimeni. Toate lucrurile lor zac împrăştiate pe jos, ude şi murdare.
Brusc, i se pare că aude un clinchet de clopoţel. Îşi duce speriat mâna la cap. Se roagă-n gând ca asta să nu fie o halucinaţie post traumatică, dar clopoţelul se aude tot mai puternic şi pare să vină dintr-o anumită parte. Se întoarce.
O procesiune ciudată îndreaptă spre el. În frunte e un cal, ciudat împodobit, cu clopoţei prinşi la grumaz şi acoperit cu un fel de pătură roşie ce pare brodată cu ceva modele geometrice viu colorate. De-o parte a animalului, un ins ce pare trecut de-a doua tinereţe păşeşte parcă în cadenţă ţinându-şi o mână ascunsă sub coama stufoasă a bividiului. În spatele lui, o seamă de oameni, îmbrăcaţi în negru, femei, bărbaţi şi copii, îl urmau păşind încet. Radu încearcă să înţeleagă rostul acestei procesiuni ciudate.
Coloana se apropie urmând un drum ştiut numai de ei. Făcând un efort, Radu le iese în întâmpinare.
Bătrânul ce mâna calul, îşi ridică ochii spre el dar nu opreşte. Îl priveşte lung, fără să schiţeze nici o emoţie. Nu pare deloc interesat de prezenţa lui aici şi nici de starea mizerabilă în care se află. Îşi continuă drumul mai departe pe lângă calul ce merge domol mişcându-şi coada în stânga şi-n dreapta. Pe rând, cei din spate îşi ridicau privirea spre el fixându-l cu nişte feţe ca de piatră. Să fi tot fost la vreo treizeci de oameni cu totul. Întreaga coloană trecu mai departe îndreptându-se spre liziera pădurii de unde cu o zi înainte el cu Mihnea luaseră barca.
Fără să mai stea pe gânduri, Radu se i-a după ei. Are neapărat nevoie de ajutor. Nu ştie unde îi sunt prietenii, nu ştie ce s-a întâmplat şi are nevoie de ajutor.
Ca la un semn, coloana se opreşte. Bătrânul din frunte, lasă calul pe mâna unui alt ins şi se întoarce oarecum surprins spre cel care îi urmărea. Se opresc unul în faţa celuilalt.
-Bună dimineaţa, zice Radu înclinând abia perceptibil din cap.
Celălalt, nu zice nimc, doar dă mărunt din cap în semn de salut.
-Am nevoie de ajutor, începe Radu cu voce moale. Am venit ieri aici cu doi prieteni, adică cu un încă un băiat şi o fată şi ... nu ştiu, s-au pierdut cu puţin înainte de a începe furtuna. Nu dau nicium de ei şi în plus m-am şi accidentat. Am căzut şi m-am lovit la cap... Puteţi să-mi spuneţi cum pot da cineva, de un agent de poliţie, de un şef de post, cineva care să mă ajute să-i găsesc. Cine ştie pe unde s-au rătăcit.
Bătrânul, îl fixa cu aceiaşi ochi mari şi albaştrii fără să schiţeze nici cea mai mică tresărire la spusele lui. După câteva clipe, strânge din buze, se apropie şi îi cuprinde mana într-a lui.
-Băiete, spune el cu o voce incredibil de catifelată. Priveşte spre cer. De acum încolo, să priveşti întra-colo de fiecare dată când imaginea şi amintirea prietenilor tăi te va copleşii. Viaţa nu înseamnă nimic. Doar sufletul înseamnă nemurire, iar sufletele lor sunt acum în partea bună a vieţii veşnice. Trebuie să înţelegi asta.
Radu îşi smulge usor mâna şi face un pas lateral străfulgerat de un fior rece şi greu ce-i străbătu sira spinării.
-Domnule, ce vorbe sunt astea?
Bătrânul mai strânge din buze îngăduitor şi blând, apoi îi întoarce spatele şi porneşte înapoi spre procesiunea lui ciudată şi mistică.
Fără să mai stea pe gânduri, Radu, cuprins de o furie ce-i varsă în corp un val de adrenalină, porneşte spre sat pe drumul pe care veniseră cu o zi înainte. Trece fără sovăială pe lângă cort bodogănind tot felul de blesteme cu adresă generală. Se strecoară prin pădurice, taie direct câmpul ieşind exact a drumul pe care veniseră. Abia acum zăreşte o bucată destul de mare de carton prinsă pe un par înfipt în pământ. Nu-şi aminteşte să o fi văzut ieri când a trecut pe aici. Îi dă ocol să citească ce fel de avertizare îi scăpase.
Ochii i se împăiănjeniseră şi picioarele i se îmnuiară. Întreg corpul i se făcu moale, iar mintea refuza cu încăpăţânare să mai înţeleagă ceva. Se lasă jos în iarbă sprijinându-şi capul în braţe. Apoi leşină.
Aşa îl găsi cineva care îl transportă cu o căruţă la postul sanitar. Ochii lui contiuau să vadă, dar fără să vadă nimic, iar mintea continua să judece,
#626450 (raspuns la: #626449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ginduri si vise *14 - de sami_paris74 la: 07/01/2012 18:14:32
(la: Ginduri si vise)
Ştia că sunt oameni care trăiesc şi mor în sălile de joc, jocul nu este decât o condensare a timpului şi a existenţei, viaţa uneori se limitează doar la câteva minute de joc şi apoi rămâi cu gustul amar de pierzător, alteori emoţia din timpul jocului te face să-ţi pierzi răbdarea.
A câştiga este o plăcere, a pierde insa, înseamnă ruină.
- Şi câştigi, câştigi mereu ? Îl întrebă un ţigan bine îmbrăcat la ieşire.
- N-am câştigat niciodată ! Ai răspunse el pe ţigăneşte.
- Vasăzică eşti de-al meu !
- De-al tău praleo, sigur că sunt de-al tău !
- Ştii de unde te cunosc ?
- De unde !
Din Saint Denis la Paris, îţi aduci aminte că ai intrat la mine în caravana şi nevastă-mea Marilyn, te-a servit cu palinca din Maramureş ?
- Bătu-te-ar norocul bă Frişcă, să mor eu dacă te-am recunoscut .
-Bà de la fratele meu Pardailean ai învăţat alba neagra.
Ştii de ce te-a învăţat ?
De ce ?
- Pentru că eşti gagiu deştept şi vorbeşti şi ţigăneşte pe deasupra.
- Apropo , ce mai face Pardailean ?
Bine ... s-a însurat şi el, este împreună cu sora geamănă a lui Marylin.
Îţi promit că trec pe la voi.
Când ?
Cred că pe la sfârşitul lui noiembrie.
Vorbi ceva în arabă cu Zahra şi Zahra scoase un pachet de 10 000 de mărci, întinse mâna oferindu-i lui Frişcă.
- Să-i dai banii ăştia lui Pardailean din partea mea.

- Nu trebuie frate ! Avem şi noi bani destui , nu mai stăm la Paris, stăm undeva în apropiere de Strasbourg. Cei doi prieteni se îmbrăţişară şi se despărţiră apoi se urcară în maşină, amândouă maşinile demarară în acelaşi timp, una intra pe autoruta spre Paris, iar cealaltă maşina, un mercedes automatic intra pe aceiaşi autoruta dar cu o direcţie opusă.
Dorin a condus non stop până la Intrarea în oraşul Bordeaux, au servit masa la un restaurant « autoservire Flunci » mai aveau de parcurs câţiva zeci de km, până acasă la Juan les Pinces a condus Zahra.
Era noapte, maşina trecu pe sub palmierii de pe malul mării Mediterane, băncile din faţa casei lor erau ocupate de tineri îmbrăţişaţi, tăcuţi ca fluturii albaştri când fac dragoste : din când în când se auzeau valurile care loveau ţărmul şi paşii unor tineri care păşeau strivind pietrişul de pe alei.
Apasă pe telecomandă, poarta casei lor începu să se deschidă automat, parcară maşina şi urcară scările.
Începuse să se lumineze de ziuă, o lumină roşiatică îşi făcu apariţia la orizont, semn că încă o dată timpul lor, timpul vieţii lor... le va oferi un nou răsărit de soare.
Dormiră toată ziua şi jumătate din noapte, apoi se hotărâră să facă o plimbare pe ţărm.Pe toată plaja de-a lungul marii existau alei interminabile, stâlpii de oţel îşi etalau becurile electrice cu neon la distanţe egale, luminând în unele locuri chiar şi fondul întunecat al mării.
În unele părţi lumina era reflectată de valurile mărunte, în alte părţi lumina stelelor se contrazicea cu lumina becurilor şi dădeau imagini noi, fantastice, vibrând parcă în ritmul acordurilor de muzică venite de la terasele restaurantelor.
Zahra îl cuprinse pe după talie şi îşi baga mâna sub centură de la pantaloni, ai simţi căldura, se sărutară şi intrară pe o plajă la câţiva km de casa lor. Aşteptară cu nerăbdare răsăritul soarelui.
*
Dorin adormi cu capul pe genunchii iubitei, nu reuşi să doarmă prea bine, visa că cineva intrase în casa lor şi le furase toţi banii... Tresării atunci când Zahra îl trezi. Rămase buimac de frumuseţea răsăritului de soare, parcă era de mii şi mii de ori mai frumos decât atunci când îl văzuseră ultima oară.







#626801 (raspuns la: #626753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 21/08/2012 11:33:51
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Doi proaspat arestati discuta in celula:
- De ce ai fost arestat?
- Pentru concurenta.
- Adica ?!?
- Fabricam aceleasi bancnote ca si statul ...

Intrebare: - De ce nu trebuie sa calci cu masina un tigan, care merge pe
bicicleta ?
Raspuns: - Poate fi bicicleta ta!

- De ce ai fugit din sala de operatie, inainte de a fi operat?
- Pentru ca infirmiera spunea tot timpul: Curaj, nu va fie teama, e o operatie usoara!
- Pai si?... asta nu te-a linistit?
- Nu. Pentru ca vorbea cu chirurgul!

- Bula, e a cincea oara cand intarzii saptamana asta. Stii ce inseamna asta?
- Da, probabil ca e vineri!

- D-le politist, mi-a disparut sotia... cu un an in urma.
- Si tu doar acum ne spui?
- Da, pentru ca pana acum nici eu nu puteam sa cred ca am norocu'asta!

- Din pacate, soacra dumneavoastra mai are de trait o ora, operatia nu a
reusit...
- Nu-i nimic domnule Doctor, voi rabda!

Geo si Ion, doi prieteni in varsta, se intalneau in parc in fiecare zi sa
hraneasca porumbeii, sa priveasca ratele si sa discute despre problemele
lumii.
Intr-o zi, Geo nu a aparut. Ion nu stia nimic despre asta si s-a gandit ca
poate a racit sau ceva. Dar dupa ce Geo nu a aparut pentru o saptamana,
Ion era ingrijorat. Deoarece singurele momente in care s-au intalnit au
fost in parc, Ion nu stia unde locuieste Geo , asa ca i-a fost imposibil
sa afle ce s-a intamplat cu el.
Dupa o luna Ion a venit iar in parc si - sa vezi si sa nu crezi! - aparuse
Geo!
Ion a fost foarte fericit sa-l vada si l-a intrebat: "Pentru numele lui
Dumnezeu, Geo, ce s-a intamplat cu tine?"
Geo a raspuns: "Am fost in inchisoare."
"Inchisoare?" striga Ion. "Pentru ce?"
"Ei bine," a spus Geo , "O stii pe Maria, chelnerita draguta blonda de la
cafeneaua unde merg cateodata?"
"Da", a spus Ion, "Imi amintesc de ea. Ce e cu ea? "
"Ei bine, ea a depus plangere de viol impotriva mea si la cei 89 de ani
ai mei, am fost atat de mandru, incat atunci cand am ajuns in instanta -
am spus "vinovat!".
"Bine, si ti-au dat doar o luna pentru viol?"
"Ei, nu, judecatorul ala cretin mi-a dat 30 de zile pentru marturie
mincinoasa!"

La un coafor, patronul a instalat un papagal colorat la intrarea in
salonul lui. De fiecare data cand o femeie anume trecea prin fata salonului de coafura, papagalul ii zicea :
- Ei, Curva! Ei, Curva!
Intr-o zi, satula de pasare, fata intra in salon si se plange patronului.
Pentru a-l pedepsi, patronul decide sa vopseasca papagalul in negru.
Cateva zile mai tarziu, femeia trece din nou prin fata salonului de
coafura si papagalul ramane mut. Mirata, tanara se opreste si-i spune:
- Hei!! Acum nu mai spui nimic?? Nu mai faci pe smecherul?!
Papagalul ii raspunde cu calm:
- Cand sunt in smoking, nu vorbesc cu curvele!!!!!!!!
Complimentele primite:) - de utopikdream la: 31/03/2013 15:57:03
(la: Libertateeeee)
Deci n-ai inteles nimic:)
Complimentele au fost mult mai multe si cu mult mai interesante:)
Nu stiu unde erau aia de cenzureaza vocabularul "nepotrivit" cand aceste comentarii la adresa mea erau validate... dar in fine, ce mai conteaza... greseala mea ca nu stiu sa tolerez:)

CITEZ din PAROLA.UITATA care m-a gratulat cu urmatoarele:

"femeie nebună

ultima aprozăreasă

tu chiar ai probleme

Flecăreala asta care nu spune nimic vădeşte nebunie.

Slaba înţelegere a lumii în care trăieşti
discuţiile aprozăreşti, pregătirea infantilă...

amuzamentul meu se transformă-n desconsiderare şi silă.

pueril şi mă miră că am putut până acu' să-ţi acord atenţie.
N-o voi mai face, eşti chiar toantă rău.  643814 (raspuns la: #643811) 

Când cineva n-are conştiinţă de sine, n-are nici conştiinţă de neam şi trebuie trecut la categoria-mărunţiş,
scuteşte-mă cu rahaturile de atee behăitoare că "de-alde tine"...

m-am plictisit să am de-a face c-o sirenă urlătoare care nu ştie nimic. Da' nimic, bre, nimic. #643799 (raspuns la: #643797) 

Încapi toată sub talpă.  Ţi-or fi murit lăudătorii de foloseşti în exces tonu’ ăsta autoapreciativ pt 2 inepţii şi 3 porcăriuţe emise. #643764

Cum ar putea cunoaşte râma altceva decât întunericu' pământului şi, din când în când, câte un cioc rapace de găină? Cum ar putea cunoaşte râtul altceva decât lătură?  #643736 

Prietenii ăştia stau într-o cutiuţă la marginea patului şi ies din când în când să dea ora exactă: cucu-cucu? #643240  (Era vorba de doi prieteni de-ai mei care si-au pierdut copilul – poate ca un minim de respect fata de o situatie de genul acesta s-ar impune...zic eu)

“eu de fapt voiam sa te trag de palton si sa-ti spun ca stilul matale, entuziast d-amboulea, cu maceta la atac, sariti măi, hăi-hăi, e nerumegat rau de tot. si plictisitor foarte”
Looool! Clar e că şi eu ţin cu zaraza. #643205

E obositor stilu' de căţel de budoar #643201

Mi-ai lăsat impresia unei cucoane care îşi deşartă vezica-n văzu' tuturor

Dară nu-ţi mai depărta picioarele şi nu mai face din caldarâmul-virtual un urinoar că nu-i cazu'. Şi-i făr' de folos. #643137

Cucoană stând pe vine-n stradă taman sub lampadar, c-un sân scăpat din legătoare, luând trotuarul drept pisoar. #643113

Hai, mah, că poţi. Deşurubează-ţi ciocu', descalţă-ţi scurmătoarele, trage de fermoar şi azvârle costumu' ăsta de înaripată-de-curte #643059

De-ai zbura printre nori, ai mai ieşi din găinaţu' existenţial pe care, cu mult prieteşug, te anunţ că-l produci singură. Dacă ai cugetu' de la un perete al coteţului pân' la celălalt perete #643059

SAU dati-mi voie sa CITEZ din ZARAZA, care mi-a spus urmatoarele gingasii:

de fapt, de ce imi pierd timpul sa-ti explic, cand as putea doar sa fac misto de tine? e asa de simplu. #644049

in afara de aberatii grave, balonari si fasaieli n-am auzit nimica de la tine. #644010

hai pa, ca esti tuta rau de tot! #644010 

habar n-ai pe ce lume traiesti, dar esti vocala cat 7.  #643984

si cainele meu face sinapsele mai rapid. #643953

aveam senzatia cu vorbesc cu peretii. niste pereti isterici si histrionici, dar de beton armat. nu patrunde nimica prin ei.  #643899

vorbesti ca sa te auzi vorbind si te isterizezi d-amboulea

ah, m-am lamurit acum! discurs tipic de sales "reprezentative", care habar n-are ce vinde si pe ce picior valseaza, isi stie doar pe de rost prima pagina din prospect si-o repeta papagaliceste. bonus tupeul si obraznicia, care pariez ca numai clienti nu-ti aduce. 
cum ziceam, cu altii, puisor! #643508

nu-i nevoie de inca un fan psihotic, vocal si deviant. #643253

in rest, m-am lamurit cu nivelul la care valsezi. io-s mai sus, sorry.
lumea nu s-a nascut ieri, ca matale
si e de-a dreptul ridicol sa vina un plod cu mintea de-o schioapa, sa faca mijto "din poignet", de ceva ce s-a cladit de veacuri. 

asta-i o dovada de cat te duce IQ-ul, si din cate vad, nu prea te duce.  #643204 (raspuns la: #643200)

IN CONCLUZIE:

Imi cer mii de scuze pentru singurul "afront" pe care l-am adus acestor doua .... DOAMNE...dupa ce le-am citit parerile, numindu-le "catele". A fost cea mai neinspirata comparatie si imi cer iertare.

P.S. Aveti cuvantul meu de onoare ca eu chiar iubesc la nebunie si respect cainii, mai ales pentru acele calitati pe care nu le intalnim la oameni.... si de aceea chiar nu inteleg ce naiba a fost in capul meu cand am tastat asa ceva. Asta chiar a fost o idiotenie din parte-mi si mi-o asum ca atare.


*** - de INSULA ALTUIA la: 21/04/2016 11:11:03
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Doi prieteni se refugiază din cauza ploii într-un bar. Își beau ei berile în liniște, în timp ce privesc pe geam.
– E binevenită ploaia asta pentru pământ, spuse unul dintre ei. Totul va renaște acum.
– Nu mă speria! spune celălalt. Tocmai mi-am înmormântat soacra.
***
Un polițist discută cu un coleg:
– Am observat activitate suspectă, aseară, în campusul din Regie!
– Trafic de droguri?, întreabă celălalt.
– Nu, studenți învățând…
***
Warren Buffet la un interviu e întrebat:
– Care e secretul succesului dumneavoastră?
– Răbdarea, prietene, răbdarea și încă o dată răbdarea.
– Dar eu pot să numesc o mie de activități în care răbdarea nu te ajută nicicum.
– Spre exemplu?
– Hmm… să transporți apă în sită.
– Greșești, pur și simplu trebuie să aștepți iarna.
*** - de INSULA ALTUIA la: 26/12/2016 12:20:52
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Doi prieteni vechi stăteau la un pahar de vorbă, unul îi spune celuilalt:-Sunt foarte supărat! De ce? Întreabă celălalt, nevasta mea a călcat strâmb! Și? Și și-a sucit glezna! Of, credeam că te-a înșelat! Păi și-a sucit glezna când a sărit din patul amantului!
prietenie.... - de sorin1975 la: 21/11/2003 01:52:49
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenia cred ca se bazeaza pe dragoste... daca nu-ti iubesti prietenul nu-i poti fi prieten... te poti numi oricum altfel dar nu prieten... poti ajuta pe cineva in nevoie dar nu inseamna ca-i esti prieten, poti sa nu tradezi pe cineva dar nu inseamna ca-i esti prieten... prietenia trebuie simtita, prietenia este ca o rugaciune... este ca o punte de legatura intre doi oameni...
Cea mai buna prietena a mea - de (anonim) la: 20/02/2004 13:42:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.
prietena ta - de airymary la: 16/09/2004 23:06:15
(la: Ateu convins!)
Am cunoscut doi atei...Pot sa iti spun (complet nepoetic) ca au fost schimbari fundamentale in viata lor de cind am dat rugaciuni pentru ei si in acelasi timp ne-am rugat pentru ei. Dar sa stii - desi sint foarte aproape si acum au indoieli majore si ,ca niciodata, doresc sa creada, chiar daca, inca mai sint la inceput, in ce te priveste pe tine personal, daca intr-adevar suferi si iti pasa de prietena ta vei fi complet ostoita la punctul la care sint eu acum in special daca destinele voastre sint impletite strins ( desi nu cred).La toate aceste vorbe minunate de inceput de drum te vei uita la ele si ti se vor parea indepartate si exaltate, si unul singur ti se va parea important : sa il iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, al carui sacrificiu inca ne oblojeste ranile de tot felul.Deci daca eziti acum sau te doare , e pentru ca nu stii ce sa faci si poate eziti.Rideam cind imi cita mama tot timpul versurile lui Cosbuc: "Viata-i o lupta, deci te lupta/cu dragoste de ea, cu dor..." ( nici nu stiu daca citez exact, nu ma impresionau versurile astea la ora respectiva). Invata ce e speranta si rabdarea, rugaciunea si dragostea,invata ca staruinta e o bucurie....Atunci vei locui departe de dureri.Si, nu stiu de ce , dar nu pot sa nu cred ca prietena ta nu va da un semn de viata, acela pe care tu il astepti acum.Ti-as scrie mai multe din experienta proprie dar nu neaparat aici.. Nu cine stie ce mare lucru, doar mai in detaliu. In fine, curaj pentru ca e un drum luuuuuung.
#22566 (raspuns la: #22357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am prins ultimii doi concuren - de Horia D la: 19/01/2005 21:21:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am prins ultimii doi concurenti, unul tuciuriu care nu se mai oprea, si o fetitza care avea multi prieteni imaginari, si auzea voci care-i spuneau ca e buna:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#33820 (raspuns la: #33819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie - de pupic la: 12/07/2005 15:41:46
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Pentru mine... nu e prima oara cand scriu despre prietenie... dar e prima oara cand citesc despre EA la modul acesta....
Oare am uitat ca prietenia e un sentiment (ca si iubirea) in doi? (sau poate nu... caci, poti iubi fara sa fii iubit, pe cand nu poti prieteni fara... nu stiu cum...)
Mai demult, cand eram tanara, mi-am rugat prietenii de atunci sa-mi dea intr-un tabel o "definitie" a prieteniei...ce simt ei... SI multe...casute au ramas goale....(Fara legatura cu asta).
Ce greseala sa fie aceea care nu i-o poti ierta unui prieten....? ar ajuta cu ceva iertarea celuilalt?
Au mai spus-o si altii.... "Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc."
Iarta intotdeauna si iti va fi usor sa intelegi ca si tu ai gresit....
Intr-o prietenie adevarata.... NU EXISTA GRESELI....
"Ce e rau... si ce e bine....... Nu spera ... si nu ai teama..."
Ma gandesc uneori ca fiecare prieten al meu ... e altfel.... si sa trag concluzia ca exista mai multe feluri de prietenie...?
pana atunci... multi pupici...



despre prietenie - de infonina strambu la: 20/07/2005 09:47:00
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
este foarte frumos comentariu,nu cred ca exista prietenie sincera.Poate doar o situatie care sa convina celor doi.
sotia unui prieten il tot inn - de cico la: 12/09/2005 09:24:10
(la: Divortul, un esec?)
sotia unui prieten il tot innebunea la cap de ani de zile ca vrea sa divorteze, sa fie libera si sa faca ce vrea (cariera, alt barbat etc). Ca pin' la urma s-a saturat omul si-a plecat el, s-o lase sa-si faca "visele". Ce a urmat? "Pai nu, ca eu nu am crezut niciodata ce spuneam, vorbeam si eu asa, sa te enervez!" ;)

ps Din fuga vad ca-s si pareri atit de transante si simpliste pe-aici, gen "pleci si gata". Simplu, nu? Dar toate se complica imens odata ce ai si copii si daca tii sincer la ei. De-acord ca traiul in comun cu farfurii zburatoare la fiece masa face mai rau copiilor, dar divortul e rareori solutia. Cel mai adesea cei doi se satura sa se tot vada zilnic si sa doarma in acelasi pat. De-aceea sint si-atitea separari dupa care porumbelul sau porumbita se-ntoarce la cuib de dorul celuilalt. Porcaria e modul prea strict si contractual in care e conceputa azi casatoria.
maan.. de ce ai doi de a i - de Ivy la: 11/11/2005 00:25:15
(la: am si io o problema)
maan..

de ce ai doi de a in nume draga?

Da hai sa continui cu problema aia a ta..ca am vrut sa-ti spun ca de cind am citit-o m-am impresionat foarte mult. Nu ne placem noi doua, dar nu am putu sa ma abtin si sa nu iti spun ca am suferit pentru problema ta.
Exemplu e si faptul ca nici la trancaneala nu am mai intrat sa scriu..doar ca sa-ti scriu tie si sa simti ca sint asa de alaturata de tine in problema asta grea.

Si io citesc mult ca si tine (io in general carti de bucate..da’ important e ca citesc, nu?)..deci si ieu mai ascult si toate emisiunile aslea legate de crime, adica ma rog, cine a mai murit, cine a mai inselat pe cine..cine cu cine se mai imbirliga (sper sa stii cuvintul..eu tot din cartea de bucate l-am luat..si uite si gramatica stiu..ca vezi ca stiu sa despart cuvintele bi-ne..asa ca, de ce iti spun astea..ca ma gindesc sa ma consideri si pe mine de teapa ta (teapa inseamna ..cred, nu stiu prea sigur..dar cred ca inseamna desteapta..)..si ziceam..ca poate citesti ce ti-am scris si chiar poate imi raspunzi..

Deci, ziceam s a te ajut..azi dimineata am auzit la radiou (ca ascult si la radiou.) ca ziceau ceva de un sindron sau virus..care se manifesta asa cum te manifeste-zi tu..adica te indragostesti..si ,..ce sa mai traiesti asa o ..tragedie..ca asa se cheama ce traiesti tu acolo ..Acu’ astia nu au zis decit ca e virus..da, da..nu sindron..(le incurc eu..ca de fapt nici nu stiu ce e sindronul asta) deci cica ar fi virus si ca se mai si ia dar doar daca pui mana…Nu au zis ca trebuie sa fie neaparat oltean.ala de care te indragostesti, dar au zis ca e un vaccin..ma gindesc eu ca o fi la fel ca ala pentru “boala gainilor” ca la mine’n localitate au murit toate gainile..si a fost jale mare..da’ iti povestesc alta data..despre gaini..

Deci fa vaccinu asta si cica trece ca luat cu mana..mana altuia cred..ca daca pune mana cineva pe tine ia si el..Se pare ca sunt si niste pastile..asta in cazu’ in care nu faci vaccinu..si vrei sa pleci la oltean…iei pastila aia..si scapi de cracanism la copiii care vrei sa ii faci la olteanu..sau cum spuneau prietenii tai..scapi de cracanit..ma rog, de chestia aia cu cracaneala…Deci, copiii ies perfect necracanati….

Eu sper ca sa te ajute sfaturile mele…si ale lui latu au fost bune..dar el nu astiut ca e virus si se poate trata..ca toate se poate trata in secolul asta..Chestia cu gainile nu au reusit la timp…dar iti povestesc in alt mesaj ce am auzit..daca te intereseaza bineinteles..

Iva (eu am schimbat a cu y, ca asa am vazut pe la televizor ca e mai interesant..ca cred ca daia ai pus si tu doi de a..ca sa fie interesant)

Doamne ce fericita sint ca nu am si eu virusu asta al tau...
un foarte bun prieten de-al m - de oanalaur la: 13/11/2005 07:37:45
(la: Ce colectionati?)
un foarte bun prieten de-al meu are mania colectiilor. de fapt colectioneaza colectii, as putea spune.
intr-o vreme colectiona jucarelele din kinder surprise. la nunta mea ne-a fost cavaler de onoare si, daca va puteti inchipui, om in toata firea, a carat punga de jucarii din brasov pana la constanta. problema e ca aici s-a intalnit cu nepotelul meu care atunci avea vreo 5 ani si care, si el, colectiona tot jucarii din kinder surprise. si a fost o faza tare draguta cand s-au asezat ei doi pe jos si au inceput sa faca schimb din dublurile pe care le aveau.
mai colectiona brichete, pipe, monede vechi, pixuri cu forme ciudate si multe altele.
prietenia - de anisia la: 17/11/2005 20:14:56
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
este o relatie intre doi sau mai multi oameni cu aceleasi afinitati, interese, viziuni, idei, etc. se leaga prietenii la diferite varste. unele se pierd pe parcurs (cati dintre noi mai avem relatii cu prietenii din copilarie?). altele nu (fericiti cei ce nu si-au pierdut prietenii pe drum!).
prietenia implica si bucurii, dar si dezamagiri. perspicacitatea de a ierta este cheia intretinerii unei prietenii de lunga durata. bineinteles, exista insa limite a cat si ce poate cineva ierta. comunicarea , iarasi, este foarte importanta in consolidarea prieteniilor.
cat as fi dispusa sa fac pentru un prieten aflat la necaz? la fel de mult cat si pentru un prieten aflat in culmea bucuriei. i-as darui timpul meu, si odata cu el prezenta mea. nu sunt eu cea in masura sa hotarasc cat si in ce fel are un prieten nevoie de mine. eu doar sunt acolo, cand sunt chemata, cand e nevoie de mine.
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
cred ca dezavantajul prieteni - de maan la: 09/12/2005 21:54:35
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
cred ca dezavantajul prieteniilor cyber este ca nu iti raman amintiri din aceasta prietenie.
n-am poze, nici nu le vreau.
dar in mintea mea vor ramane aprinse orele de taifas si fraze intregi care (stiu ca suna aberant) intr-o epoca ciudata din viata mea, m-au facut sa cresc intr-un an cat altii-n sapte sau sa ma scutur intr-o zi de durerea acumulata-n trei.

dezavantajul prieteniilor legate pe net e ca-s inca privite cu suspiciune.
eu le-am intalnit.
nu-mi pasa cum arata oamenii aia, cum ii cheama si ce studii au.
daca strig acu’, chiar acum daca strig, voi primi cel putin un mail “draga mea, ce-i cu tine?”
“nimic”, voi raspunde, “vroiam sa vad daca esti aici, pentru mine!”

n-am sa strig fiindca, in prietenie, asa cum o vad eu, certitudinile astea nu-si au rostul.

Ps. dupa vreo doi ani de povestit, m-am intalnit cu ‘fata aia de pe net’… am baut prima vodka din viata mea, am ras, am vorbit in acelasi timp, asa cum faceam candva pe messenger, am curatat cartofi, am discutat despre barbati…parca ne cunosteam de-o viata!
Vorbim ore-ntregi la telefon, dar, cand ne e greu, tot mailul e mai tare!
Si, culmea vechii obisnuinte, ne-am trimite mai curand sms-uri decat sa ne telefonam.
Ne-am descoperit asa, ne-am imprietenit scriind si cuvintele ne par amandurora mai intime, daca-s …scrise.

Femeia asta nu mai e de mult, ‘careva de pe net’.
E drept ca uneori as vrea s-o strang in brate, dar heeeeei! daca n-ar fi fost netul n-as fi cunoscut-o si-atunci voi plati cu drag acest pret.
Si, de Pasti, oricum vine-acasa!!!!!!!!
Si-apoi, la vara, ma duc eu la ea.


#94200 (raspuns la: #94177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
singuratatea nu poate fi inlocuita de o prietenie virtuala - de deliut la: 19/12/2005 21:02:41
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
ai perfecta dreptate. Ai scris foarte frumos, ai descris perfect ceea ce traim multi dintre noi. Un singur lucru nu inteleg. De unde vine nevoia de comunicare virtuala daca ai alaturi oameni dragi? Pt ca nu-i tii pe cei dragi doar ca bonus suplimentar de sarbatori. Ii ai tot timpul in preajma, iar daca sunt la distanta, tot cu ei iti doresti sa comunici.
Poate ma insel, dar cred ca cei care isi cauta prieteni pe net sunt cei care nu si-au gasit perechea. Poti sa ai multi prieteni si prieteni de o foarte buna calitate, daca tu inca iti mai cauti sufletul pereche, cred ca o faci tot timpul, constient sau nu. Nu stiu daca ne asteptam sa-l gasim pe net, dar si cautarea isi are farmecul ei. Nu toti sunt singuri, unii au langa ei pe cineva, dar sigur se simt neimpliniti in acea relatie si de aceea continua sa caute. Uneori ma uit in jur si ma sperii de cate rabaturi pot face unii dintre noi doar ca sa nu fie singuri. Oare ei nu stiu ca cea mai grea singuratate e cea in doi? Si cu toate acestea spaima de singuratate pare sa fie mai mare.
Oare exista oameni atat de singuri incat sa petreaca cu cainele sarbatorile? Asta daca au un caine. Eu nu cred ca am cunoscut astfel de oameni. Exista batrani care au ramas singuri, pt ca cei dragi ai lor s-au mutat dincolo, dar nu despre asta discutam. Batranii nostri nu cred ca stau singuri pe internet, ei sunt cu sufletul alaturi de cei dragi. De noi, cei inca nelinistiti, ne ocupam.
Si poate, daca suntem sinceri, recunoastem ca toti speram ca de sarbatori sa se intample o minune. Speranta moare ultima, sau nu moare deloc? Poate ca orice iubire este efemera, dar ce frumoasa e! Virtuala sau nu
#96015 (raspuns la: #94477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie... - de Homo Stultus la: 14/03/2006 16:45:50
(la: Prietenia in zilele noastre)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

super tare subiectul... si super greu... spun asta pentru ca o astfel de discutie te obliga sa cobori adanc in fiinta si sa redescoperi tainicele resorturi prin care anumiti oameni ti-au devenit dragi. am stat si m-am gandit... pot afirma ca am avut (in sensul cel mai inalt al cuvantului) trei prieteni (acum toti sunt ingropati in culcusul duios al amintirii). Ei cei ce erau au murit in cei ce sunt si eu cel ce eram am murit in cel ce sunt... offf ... Prietenia este poate acel liant ce leaga doi oameni care "devin intru fiinta" impreuna. Atat timp cat aceasta devenire continua sa existe se dezvolta si exista si acea afinitate imponderabila numita prietenie.
"prietenii de toata ziua" afirma ca asteapta de la tine sinceritate... de multe ori nu pot suporta aceasta sinceritate. Avem de multe ori nevoie doar de aplaudaci pentru a nu ne mai simti nesiguri...
Imi amintesc despartirea de unul dintre prieteni... Eram in gara... asteptam un tren care ne despartea (ma feresc sa spun pentru totdeauna pentru ca poate poate....) . Ma uitam la el nedumerit - cum poate un singur om sa consume atat de mult din spatiul tau sufletesc. Si ...ne-am luat la bataie (asa metodic fara nici un pic de ura, dar fara menajamente-ca niste brute). Gluma se ingrosa (mai ales ca se strangeau curiosi si "organe" ); asa ca totul a sfarsit intr-o imbratisare. Am plecat pe tren plin de sange si toate alea invinetite - el la fel. Off...
Fara sa pot spune de ce asta este cel mai frumos ramas bun pe care mi l-am luat de la cineva...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...