comentarii

doi prieteni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
prietenii si asa si asa - de Gaza la: 08/06/2006 19:39:12
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Gaza
Eu cred ca oamenii se pot imprieteni si in felul asta. Probabil ca multi dintre noi simt nevoia de a avea prieteni dar nu au timp sau au reactii de respingere la abordarile mai directe. De ex eu intru pe forumul asta si ma uit, citesc, comentez daca simt nevoia... dar daca auzind doi oameni pe strada sau la o cafenea discutand mi-as spune parerea, sau as rade de poantele lor ar spune ca-s nebuna. Cred ca in viata de zi cu zi suntem mai conventionali decat pe net.
Daca esti deschis si sincer si nu vrei sa pari ceea ce nu esti eu cred ca iti poti gasi prietenii chiar mai solide astfel. Ai confortul de a fi tu insuti si chiar cred ca poti gasi oameni pe gustul tau.
O cunostiinta din America spunea chiar ca locul babelor l-a luat internetul. Daca inainte cand cineva era singur, existau babele care faceau selectii si mai potriveau cupluri... acuma locul lor a fost luat de internet.
pana si prietenii? :o( - de Guinevere la: 14/06/2006 21:41:35
(la: Despre agresivitate)
De curand ne-au venit niste prieteni (buni, culmea!) in vizita. Ne-am bucurat sincer, abia asteptam. Ne-am pregatit sa-i omenim cum se cuvine si ne-a facut placere, parca vibram ca venea ziua aceea.

Asta inainte de a fi gatit si spalat la vase vreme de doua saptamani dupa ei, fiindca ei erau in vacanta... :o(
Timp in care nevasta prietenului a repetat de cateva ori (folosind exact cuvantul "chef") ca ea nu are chef sa faca macar un sandwich, ca s-a obisnuit sa manance "afara". Desi a mancat aproape tot timpul "inauntru". :o(((((((((

Vi s-a intamplat sa fiti agresati de prieteni? Ma simt cu doi ani mai batrana si mi s-a pietrificat zambetul pe fatza. Si cel mai tare nu ma deranjeaza ca nu au ajutat cu nimic, ci dispretul din toata atitudinea asta... N-as vrea sa ridic o platosa, dar daca pana si prietenii buni... parca incepe sa-mi fie greu sa nu tresar defensiv la orice apropiere. :o(

A-ti fi rusine de rusinea altora si a tacea din jena trebuie sa fie cea mai mare prostie. Si totusi nu ma pot dezbara de ea. Sau poate ca exegerez, nu stiu...
Prieten sau...IUBIT? - de doctors la: 04/07/2006 19:13:19
(la: Prieten sau... IUBIT?!)
Cred in prietenia sincera dintre doi oameni,daca sunt indeplnite anumite conditii:
-in primul rand,relatia ar trebui sa se bazeze pe sinceritate;o relatie bazata pe minciuna nu are cum sa reziste prea mult,adevarul oricum iese la iveala mai devreme sau mai tarziu;
-o alta conditie absolut necesara este aceea ca trebuie sa existe prietenie si respect reciproc;
-mai mult decat atat,ar trebui ca cei doi sa se potriveasca la caractere,temperamente,preocupari.
Discutie intre mine si Homo Stultus, doi oameni oarecare:D - de zaraza sc la: 22/08/2006 00:34:26
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Recunosc ca am exagerat un pic:D in comentariul meu, din doua motive. Subiectul ma doare, apoi, doi, am observat ca daca scriu comentariile exact pe mijloc, avind mare grija sa respect adevarul, nu fac decit sa inchei discutiile. Uneori conferintele se opreau muuult timp la un comentariu al meu si nu era prea placut.

Bun!
Care e adevarul? In clasele de gimnaziu a trebuit sa ma duc la scoala sa vorbesc cu profesorul de religie. Ei! surpriza! nu cel al fetei mele, ci cel la care ea trebuia sa stea la ora. Trebuia...pentru ca nu era sa se duca in drum. Ca daca e minoritara, nu pleca de la ora majoritarilor:D Nu mai stiu in ce a constat discutia...Dar stiu ca am eforturi sa nu-l jignesc pe domn profesor si si fata mea sa cada in picioare. Nu, nu era ea de vina cu ceva, e prea cuminte...Cred ca imi aduc aminte...Profesorul a aflat ca ea a comentat atitudinea lui de la ore...sau cam asa ceva...pai el statea cu miinile in buzunar, pozitie foooaaarte lejera in timp ce spunea rugaciuni, ma rog...in general atitudine nepotrivita unui profesor de religie.

Acum, intr-a noua, a fost jignita indirect de un profesor de la alta materie, care si-a permis sa caracterizeze religia ei. Nu stiu daca stia ca ea e la acea religie, dar unde e permis in scoala asa ceva? Elevii pot avea prieteni, cunoscuti de acea religie! Cu asta n-am ce face! E singurul profesor pe care l-as schimba din colectivul ei de profesori. Si n-am cu cine sa ma inteleg...Trebuie sa il las in apele lui, altfel ii face rau fetei...deja pasise cu stingul la inceputul clasei a noua. A venit intr-o zi indispus la ora, era ora intii, si ea prima la catalog. A incasat un patru, iar pe parcursul orei, notele au crescut constant. Bine ca nu a luat-o in vizor, ca am vazut pe la noi multe cazuri.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#140727 (raspuns la: #140277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cind doi decid sa fie impreun - de jeniffer la: 05/10/2006 21:29:49
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
Cind doi decid sa fie impreuna, trebuie sa se simta prieteni, este ca le place sa petreaca timpul impreuna. Cind au copii, cred ca trebuie sa se ocupe de ei in egala masura, sa fie acord. Feministe erau doar femeile din timpurile unde si-au afirmat drepturile egale cu barbatii, acum se poate vorbi de cei care nu accepta inca.
Prietenii - nevoia de a simti ca traiesti - de clod la: 09/10/2006 19:51:31
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii (ca si darurile) trebuie meritati. Prietenia e o forma speciala de dragoste neconditionata, tu daruiesti, nu faci sacrificii, nu ceri servicii la schimb. Daca spunem: m-a tradat, am facut atatea sacrificii si uite cum mi-a multumit,... inseamna ca e o simpla relatie de intrajutorare, e un contract de servicii intre doi oameni, dar prietenie nu e! Eu am prieteni si prietene, nu prea multi, dar exceptionali. Le daruiesc totul, dar nu am considerat ca totdeauna sunt datori sa ma ajute, nu judec asa o relatie de prietenie. Nici nu cer permanent ajutorul lor (e o forma de respect!), iar daca ma ajuta, este alegerea lor. Un prieten nu e dator sa ne care sacul nostru cu greutati, nu trebuie sa ia hotararile dificile in locul nostru, si nu e obligatoriu sa fie totdeauna de acord cu noi. Prefer sa aiba o alta parere, dar pornind de la aceleasi principii de viata si aceleasi valori. Prietenii mei sunt bucuria mea de fiecare zi, placerea de a vorbi despre multe, da a face lucruri deosebite impreuna, de a plange impreuna cand sufera unul, si de a te bucura. Nu a trait nimeni senzatia ciudata ca nu poti sa te bucuri de ceva daca esti singur? Avem nevoie de martori ca sa simtim ca traim.
dragul meu prieten... - de Lady Allia la: 06/10/2007 23:12:52
(la: Povestea unei Mame...)
Iti multumesc!
Iti multumesc inainte de toate pentru ca existi si pentru ca am avut fericirea "sa-mi ating" sufletul de sufletul tau in drumul meu prin viata.
Categoric aceasta intamplare sau nu, a schimbat multe in sufletul si viziunea mea despre oameni, viata si prieteni, iar asta nu poate decat sa ma bucure.

"Esti frumoasa, Lady."
Depinde de sufletul si ochii celui care ma vede.
Se spune ca vedem oamenii dupa cum suntem noi.
Si tu esti frumos draga prietene!

"Ramai asa, pentru cei doi ai tai. Ei sa-ti fie singurii si tu lor singura."

Asa am sa raman pentru ca nu ma vreau si nu stiu sa fiu altfel. Ii iubesc din suflet si tot ce este mai curat, mai frumos, mai bun din mine...pentru ei este, iar ei ... stiu!

"Poate bate-vor si la usa voastra umbrele, dar atata timp cat voi nu va veti deveni umbre, nu aveti a va teme, caci ele vor fi cele invinse dintru inceput."

Locul umbrei este mereu in spate, in urma, iar intr-un final aceasta dispare.
Umbre vor fi mereu si au fost, dar intotdeauna am stiut sa nu ma tem de ele si sa le infrunt. Umbrele nu fac altceva decat sa ne arate ca exista soare!
Fara soare sau lumina ele nu ar putea exista!
Fac parte din viata si important este sa stim ca viata ne apartine si doar noi insine putem cu adevarat sa tinem directia dorita.

Am primit cu drag gandurile si grija ta prieteneasca si sincera.
Primeste-le si tu pe ale mele. Sunt din suflet!
#240830 (raspuns la: #240766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenia in ziua noastra - de copilashul mami la: 16/11/2007 18:37:33
(la: Prietenia in zilele noastre)
Eu zic k exista prietenie adevarata...eu sunt baiat shi am o fata kre imi este cea mai buna prietena shi ce este mai frumos in relatia asta e ca noi suntem din orase diferite,ne vedem cel putin o data pe luna knd are ea timp...mia dovedit pana acum kt de mult ma iubeste shi k face orice pentru mine..ne stim de aproape 2 ani...sunt sigur k face orice pentru mine...ea are 21 de ani shi este maritata shi vorbeste cu mine in fiecare zi la telefon,ne intalnim pe ascuns knd vin la ea...fara sa stie sotul ei...va dati seama k isi risk casnicia pentru noi doi???...asta nu e o prietenie adevarata???...sunt mult mai multe dovezi k ma iubeste shi k face orice pentru mine dar cred k asta e una din cele mai importante pentru k isi risk casnicia shi viata ei pentru mine,pentru noi doi...intre noi e ceva special shi sunt sigur k sunt multi kre ne invidiaza...
#256625 (raspuns la: #192743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...in doi ani - de Intruder la: 14/08/2008 09:54:39 Modificat la: 14/08/2008 09:55:48
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
Pamantul s-a rotit de sute de ori si cateva solstitii au lasat semn pe filele de calendar.
in doi ani n-am gasit oaze dar nici desert n-am strabatut.
drumul mi-a fost strapuns de radacini, iesite din tarana si calcate-n picioare.
cerul e la fel de sus, doar ploile au devenit mai curgatoare.
...curgatoare, spre curgerea veacului purtat in aval de mileniu.
ce sunt doi ani? in doi ani, un om abia invata sa mearga si sa articuleze cuvinte invatate din strepezirea dintilor.
in doi ani poti sa termini de construit o casa dar iti mai trebuiesc o suta, s-o tragi cu fatza la soare.
in doi ani, o iubire se poate statornici in hotarul inimii dar sunt suficiente doua secunde pentru ca bataile ei sa taca...si doua minute pentru ca iubirea sa devina trecut nisipos.
in doi ani mi-am devenit prieten si dusman dar si propria-mi cumpana la fantana de piatra.
in doi ani mi s-au limpezit apele si port camasi albe ca velele argonautilor.
in doi ani stiu mai mult despre nestiinta nestiuta si-ngropata sub plopi.
in doi ani, teatrul lumii si-a jucat cateva acte si la rampa infloresc ciulini.
in doi ani au incetat razboaie pentru a face loc altora.
in doi ani mi-am sapat maluri de lut, sa ma odihnesc in umbra ulciorului nedus la izvor...

PS: io nu pun niciun punct...va anunt de pe-acum! :D:D:D
#334007 (raspuns la: #334003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenia-comoara cea mai de pret - de Areal la: 24/10/2008 09:34:30
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.
Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.
Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”
“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.
“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!
Morala
Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.
Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.
#355005 (raspuns la: #354363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuarea II - Prietenii - de cosmacpan la: 20/11/2008 06:20:23
(la: M-am hotarit sa devin prost )

Prietenii

“Prietenii lui — Ganja, Charlotte, Aslee şi Rodolphe — au venit să-l viziteze. Ganja, un fost codiscipol de la facultatea de biologie, omul cel mai destins din lume, bunătatea întruchipată, avea obiceiul să-l îmbărbăteze pe Antoine pregătindu-i ceaiuri din plante medicinale extraordinare care le înveseleau serile. Jucau şah de mai multe ori pe săptămînă, sus pe observatorul de la Sorbona, si hoinăreau pe străzi sporovăind. Antoine n-avea idee ce meserie are Ganja, iar acesta era foarte misterios în privinţa asta, dar avea destul de mulţi bani si prin urmare de multe ori el lua nota de plată. Traducătoare la o editură, Charlotte era o fostă vecină a lui Antoine. Marele ei vis era să aibă un copil, dar fiind lesbiană nu dorea cîtuşi de puţin să reuşească pe căi naturale. De aceea, cu regularitate, datorită complicităţii prietenei ei care era medic, se ducea la inseminare. Pentru a-şi spori şansele, după fiecare inseminare, Antoine o însoţea la tîrgul de la Trone sau la orice serbare cîmpenească şi, după-amieze întregi, se dădeau în roata mare. Nu era o tehnică foarte ştiinţifică, dar Charlotte credea că forţa centrifugă a acestor maşinării putea să propulseze acolo unde trebuie spermatozoizii recalcitranţi. Rodolphe, un coleg de facultate, era indispensabilul opozant. Era cu doi ani mai mare ca Antoine, şi ţinea un curs de filozofie intitulat „Kant sau domnia absolutei gîndiri". Pur produs al sistemului de învăţămînt, Rodolphe putea spera să obţină un post de conferenţiar peste doi ani, să ajungă profesor universitar peste şapte ani şi să moară complet uitat peste şaizeci de ani, lăsînd o operă care va influenţa generaţii de termite. Punctul lor comun, ceea ce îi apropia pe Antoine şi pe Rodolphe, era că nu cădeau niciodată de acord în nici o privinţă. Ultima lor dispută fusese pe tema gîndirii, Rodolphe afirmînd, ca un bun filozof, că produce acte de gîndire pură prin simpla funcţionare a voinţei lui atotputernice şi a perfectului său liber arbitru. Antoine îl luase peste picior, amintindu-i de contingenţe şi de multiplele determinisme care apasă asupra fiinţelor umane. Dar Rodolphe nu părea a crede că un profesor de filozofie este atins de aceeaşi ploaie ca un muritor de rînd. Pe scurt, Antoine era dilema, Rodolphe certitudinea, şi putem spune că fiecare îşi exagera înclinaţia în felul lui. în fine, Aslee era cel mai bun prieten al lui Antoine, dar vom vorbi despre el mai fîrziu.”

„Te-nşeli: nimic nu e mai greu decît să te autosuprimi. E mai uşor să iei bacul, concursul de inspector de poliţie sau diploma în litere, decît să te sinucizi. Rata de reuşită e sub opt la sută.”

„Atunci femeia îi povesti lui Antoine că descoperise pe panoul de afişaj al asociaţiilor din primăria arondismentului al XVIII-lea, printre cursurile de yoga şi de olărit, un curs de sinucidere. Antoine, care n-avea pic de experienţă în acest domeniu şi nu voia să piardă ani preţioşi de moarte încercînd fără succes să se omoare, o ascultă cu atenţie pe vecina lui de cameră. Aceasta îi expuse planul ei: de-ndată ce se va reface, se va prezenta la acest curs şi, cu asiduitate, va învăţa să se sinucidă corect. Îi dictă lui Antoine numărul de telefon pentru curs.“

“De fapt, sînt atît de puţin dotat pentru a trăi, încît poate că mă voi realiza prin moarte. Am fără îndoială mai multe aptitudini să fiu mort decît viu.”

„Societatea hotărăşte astfel data morţii noastre prin calitatea alimentaţiei, periculozitatea ambientului cotidian, a condiţiilor noastre de muncă şi de viaţă.”

“Dacă vă aflaţi aici este pentru că, şi voi, aveţi fără îndoială cancere organice sau cancere la suflet, tumori sentimentale, leucemii amoroase si metastaze sociale care vă rod. Şi ele sînt cele care ne dictează opţiunea, cu mult înainte de orice idee măreaţă despre libertatea noastră. Să fim sinceri: dacă am fi sănătoşi, dacă am fi iubiţi aşa cum merităm, luaţi în seamă, cu un loc bun la soare, în societate, sînt sigură că această sală ar fi goală.”
am avut si eu doi colegi buni - de Bucu la: 22/02/2009 20:39:51
(la: cioclu cu jumătate de normă )
si prieteni. cu el mergeam la o bere dupa vreun meci de fotbal amator, ea era vecina de bloc cu mine. amândoi erau în clasa paralela, colegi de banca si împreuna de vreo doi ani. au reusit amândoi la politehnica si urmau sa se casatoreasca, in vara. cu masina veneau spre casa într-o zi de vineri si mai aveau vreo zece km pâna-n oras. acolo, într-o curba prost semnalizata si cu drum in lucru, s-au oprit într-un camion ce venea din sens opus. de fapt, drumul fiind in lucru si îngustat, semnul de semnalizare fusese pus chiar imediat dupa curba, asa încât era imposibil sa-l observi înainte. viteza nu era chiar asa mare, dar nu prea aveai cum sa eviti un impact ...

el a murit pe loc, ea in drum spre spital. doua cruci vad si azi pe marginea drumului, când ma-ndrept si eu spre "casa" . in ghilimele spus, pentru ca nu mai e acolo casa mea, dar mai merg din când în când ....

si de fiecare data, la curba ceea, ma gândesc ca idiotul de la "drumuri si poduri" care a pus semnul aiurea n-a fost niciodata tras la raspundere pentru neglijenta asta...
Cunosc doi - de Apoll la: 01/02/2010 20:38:07
(la: Animale cuvântătoare)
caieri.Unul bate la cai ca-n fasole si drept recompensa caii lui musca mai ceva ca crocodilii.O data la doi ani iar il vezi bandajat umbland prin spitale ca l-a muscat calul.Ii vinde altuia.Pe asta nu l-am vazut niciodata lovindu-i.Nu-sh ce le face ca dupa un an devin prietenosi.Nu spune secretul ,castiga bani frumosi.Cumpara ieftin toate belele primului si in al doilea an le vinde dublu,si ciclul continua.Asa-i trebuie!
Un caras, doi carasi, trei carasi - de beatlemaniacul la: 04/12/2012 01:06:09 Modificat la: 04/12/2012 01:06:41
(la: Primele impresii ale cititorilor despre romanul Ani cu alcool si sex)
O cortina cortinita acopera partial un caras dezgolit pana la brau. Carasul gras, dolofan as putea spune, tine intre solzi o carte. Cu capul aplecat pe-o parte (caci din pacate nu poate citi cu amandoi ochii), asadar citind ne-tridimensional, carasul se inspaimanta vizibil la trecerea minutelor. “Ha! Am citit trei sferturi din Ani cu alcool si sex; acum tin cartea intre solzi si ma uit la ea ca prostit: cum naiba sa se termine?!! Ce dracului fac eu cand se termina?!"

Din stanga intra in scena un trepadus melancolic cu un fluier infipt in fund. "Prietene, doua zile am fost ca in transa, n-am putut sa fac nimic altceva, mi-am inchis si mobilul, am renuntat la iesit in oras. Fugeam la baie si ma intorceam cat puteam de repede, ca sa reiau Anii cu alcool si sex… Pana si fluierul l-am pus undeva si nu-l mai gasesc!" Carasul ofteaza: "Si acum, sa se termine! Nu pot sa accept asta. Cred ca ma duc sa caut un capat de undita!"

La nici doua minute, doi carasi vaslind trec maiestuos pe fundal. Pe ritm de canto, acestia, pe numele lor Coco-starc si Coco-smarc insaileaza o melodie amara: "Cristina Nemerovschi face multe lucruri bestiale, tra-la-la-la-la! ... dar face si ceva gresit: dupa ce-i citesti cartile, o-la-la-la-la, parca nu mai poti citi nici un alt fel de carte, tra-la-la-la-la"

Peste inca cateva secunde, trei carasi coboara inghesuiti intr-o plasa de un leu. "Cu totii aveti dreptate! Nici o carte nu e la fel de antrenanta, de haioasa si de puternica cum sunt ale ei. Iti vine sa te bagi inapoi sub mal si sa astepti sa scoata Cristina urmatoarea carte"

... si desigur ca ar urma patru carasi insa am ramas in pana de secunde. Asadar ma intorc ciufulit, negandit, nefardat, la tigarea mea jumatate arzand intre degetele mirosind a foliculina cu gandul la vodka la kil cu care m-as putea iubi mai spre seara.

Precizari: "Petiu George Cio - de winniepooh la: 19/09/2003 14:49:12
(la: Fapta de curaj extraordinara a unui roman din Canada)
Precizari:
"Petiu George Ciorau" - Petru...
"muncitor necalificat la o firma din Toronto" - shop assistant la un mare magazin alimentar din lantul "Loblaws"...
"a alunecat si a cazut de pe peron intre sine, chiar in momentul in care o garnitura intra in statie" - de fapt, trenul, aflat inca in tunel, a oprit la citiva metri de cei doi...

Comentarii:

Toata admiratia pentru d-l Ciorau ! Gestul dinsului m-a facut sa ma simt mindru ca roman. Si mi-a umplut sufletul de bucurie pentru ca am simtit, in spatele acestui gest, acea educatie pe care am primit-o cu totii, de a ne intrajutora, de a ne ajuta semenii aflati la nevoie, din tot sufletul, cu tot ce putem...

Presa torontoniana a dat, din pacate, o tenta psihanalitica acestui act de mare noblete, incercind nu a atit sa explice indiferenta sutelor de "spectatori" (lucru de care fusese, pe buna dreptate, profund contrariat salvatorul), cit sa explice prin varii tertipuri gazetaresti "motivatia" gestului romanului - un gest, pe cit de uman, pe atit de simplu d explicat prin acea "cultura a comunitatii", care reglementeaza, oarecum, prin niste reguli nescrise, raporturile sociale ce se stabilesc intre membrii comunitatii: tineri si batrini, parinti si copii, vecini sau prieteni...

E dificil de inteles, pentru cineva crescut si educat intr-o societate bazata pe concurenta, acerba, extrema si eliminatorie, intre indivizi, care se lupta intre ei, cu totii, pentru a reusi in viata, ca mai pot exista si alte tipuri de culturi, care pun pret pe relatiile de colaborare interumane... Colaborarea si concurenta sint disjuncte, oricit ar incerca unii teoreticieni sa le impace. Iar cultura comunitara se bazeaza pe colaborare.

Intr-un final cu iz de mare senzatie, presa torontoniana "pune punctul pe i", afirmind ca romanul, de fapt, isi doreste mult sa devina pompier (pentru a salva vieti) si ca va primi nustiuce diploma de onoare... In acest fel, valoarea educativa a gestului romanului a fost anulata si totul a revenit "la normal"...

Toata admiratia mea - inca o data ! - pentru un om adevarat, care a stiut sa-si arate omenia si sa afirme in public ca gestul sau nu are nimic extraordinar, si ca acei multi altii (care s-au rezumat la calitatea de "privitori"...) ar fi trebuit sa-i fi dat macar o mina de ajutor...

Tot respectul meu si intreaga mea admiratie, d-le Ciorau !
Singuratatea in doi - de Alexia la: 06/10/2003 08:36:17
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
E doar o intrebare.Se poate instala singuratatea in doi?? De ce??
despre singuratate ... mai ales cea in doi - de ferdinand89 la: 06/10/2003 13:37:23
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Se spune deobicei ca unde sunt doi puterea creste. Aceasta "lema" este cu atat mai dura cu cat ea are valabilitate in toate aspectele. Unde sunt doi intr-o singuratate este cu atat mai apasator cu cat aceasta singuratate deriva dintr-o relatie pe termen lung, care l-a inceput nu avea deloc simptomele unei boli incurabile cu final tragic.
Exista o singuratate in doi, este greu de acceptat, dar mai greu este sa vezi cauzele pentru care s-a ajuns acolo. cel mai dragic insa este complacerea in acesta situatie pana simti ca nu mai ai aer, te sufoci si nu stii de unde sa respiri putin oxigen pentru a trai propria ta dezamagire
#796 (raspuns la: #770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Singuratatea in doi...te maci - de sanjuro la: 07/10/2003 08:11:24
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Singuratatea in doi...te macina, te distruge, te ingroapa incetul cu incetul...Se instaleaza in momentul cand cei doi isi cauta fiecare un refugiu permanent in singuratate, alturi fizic fiind. Incearca fiecare scaparea fatza de angoasele unei convietuiri in compromis, (copii, casa, masina, afaceri, toate... "bunuri" comune).
Tristetea, intimitatea ranita, zambetul fortat, de fatada...
Ce a fost candva frumos, (daca a fost vorba de asa ceva) e ingropat.
#857 (raspuns la: #770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu necesar... - de (anonim) la: 07/10/2003 20:05:29
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Cea ce descrii tu Sanjuro poate fi tratata printre citeva vizite la un doctor specializat in probleme maritale si daca nici asta nu va ajuta, un divort amical va fi bun venit , sotii raminind prieteni cel putin de dragul copiilor .Bunurile materiale vor fi impartite egal intre cei doi soti. Ca la o adica ce conteaza chestiile materiale intre soti daca nu exista fericire.?:)
Dupa care fiecare o va lua de la capat; un nou partener,o noua casa, copii intre ei,alte masini...
P.S. Cei care sufera cel mai mult nu sint sotii despartiti ci copiii lor. Aicea-i buba si in multe cazuri sotii stau impreuna numai de
dragul copiilor.Atit.
#878 (raspuns la: #857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anghila nu-i tipar, prieteni - de sanjuro la: 24/10/2003 07:53:47
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Anghila se inmulteste in marea Sargaselor, iar puietul eclozat porneste la drum, raspandindu-se prin estuare, si urca in sus, pe fluvii. Se prinde rar la undita. Eu n-am prins, dar am un prieten care a prins una de 2 kg anul trecut, la Dunare.
Aal in lb. olandeza, constituie o delicatesa cand e afumata. Am mancat la Yerseke, un sat de pescari. Cam scumpa ce-i drept, si nu era mai groasa ca un carnat. Pentru cunoscatori, am asezonat-o cu o halba de bere "Dobel Palm", (belgiana) care a facut toti banii.

sanjuro
#2076 (raspuns la: #2060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...