comentarii

doi prieteni buni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Eu am avut doi prieteni ca fr - de mya la: 06/01/2006 00:44:06
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
Eu am avut doi prieteni ca fratii (pentru mine) insa in momentul cand s-au "dat" la mine s-a taiat tot farmecul. Din pacate e greu sa gasesti prieteni buni de sex diferit. Dar nu imposibil. Cel putin asa sper :).
Sa presupunem ca doi prieteni - de lucalin la: 07/07/2006 23:29:18
(la: Prieten sau... IUBIT?!)
Sa presupunem ca doi prieteni f buni ajung sa fie impreuna.Si dupa ceva timp relatia nu mai merge din dif motive.In acest caz intrebarea e urmatoarea:cei doi iubiti ,dupa despartire,pot fi din nou prieteni foarte buni?sau ar trebui sa se pastreze o numita distanta(ca intre doi oameni obisnuti-nici prieteni nici iubiti)?
Cica erau doi prieteni, un ro - de Horia D la: 23/05/2005 21:15:25
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Cica erau doi prieteni, un roman (adevarat, vorba lui vladutz) si un tigan, care-si cumpara terenuri ca sa-si construiasca case pe aceeasi strada.
Tiganul, care nu vroia sa fie mai prejos decat romanul, facea tot ce vedea la roman:
romanul isi facea doua etaje, tiganul - hop si el,
romanul facea garaj, tiganul - la fel.
Cand au terminat, vine tiganul la roman:
- Bai, tot eu stau mai bine pana la urma!
- Pai cum? intreaba romanul.
- Eu n-am vecini tigani!
#50784 (raspuns la: #50781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am o prietena buna careia - de Ivy la: 27/12/2005 17:34:01
(la: DESPARTITI IN CASA)
eu am o prietena buna careia mi-am permis sa-i spun ca trebuie sa faca ceva. De 2 ani traiesc in aceeasi casa dar nu-si vorbesc, nu fac nimic impreuna. Nu maninca impreuna, nu ies impreuna..Daca copiii au un spectacol sau o sedinta atunci fie se nimeresc amindoi acolo (si unul sta intr-o parte iar celalalt in alta parte) Este dureros, sa o vezi traind asa. Am incercat sa-i spun ca viata ei e importanta, ca totul se reflecta asupra copiilor. Raspunsul ei a fost: "copiii mi-au cerut sa stau asa, ei spun ca daca stam asa in felul asta suntem amindoi in aceeasi casa chiar daca nu ne vorbim"
Nu am crezut raspunsul ei, mai ales ca, copiii sunt mici (nici unul peste 12 ani)..si e atit de rau sa o vezi chinuindu-se intr-o viata fara nimic frumos.

Cum poti ajuta o astfel de persoana??? E bine sa incerci sa ajuti, sau mai bine stai la locul tau??
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
Why the beep don't u call me? - de thebrightside la: 29/06/2006 21:55:48
(la: cui mai dam bip astazi?)
Cam asta zice un beep de la o ea, dragule... Si tu stii asta. Sau nu? :p

Nici mie nu-mi plac beep-urile. Nu mi-au placut nici macar cand erau free. Imi amintesc de doi prieteni buni si nebuni care se sunau si in alea 3 secunde de dupa preluarea apelului se injurau de mama focului ... :))))

N-am raspuns niciodata la bipuri. Daca ai ceva de spus, suni, nu?!

Si un raspuns-intrebare cu subinteles: de ce privirile inutile se manifesta, de regula, intre persoane de sex diferit?

P.S. Vreau si eu numarul tau de mobil! :)))))))))

I'm a riddle. Am I?
bright - de Intruder la: 03/09/2007 13:34:04
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
am avut doi prieteni buni (ah, ce dor mi-e de voi, nebunilor!) in Brasov, cu care m-am inteles/distrat mult mai bine decat cu prietenele mele femei.

n-ai de unde sa stii daca acei prieteni nu simteau pentru tine ceva mai mult decat o prietenie platonica! mai ales ca erau doi si situatia impunea cu atat mai mult sa-si controleze pornirile!
fiind doi, poate se temea fiecare in sinea lui ca daca unul depasea bariera platonica, tu l-ai fi inlaturat fara drept de apel!
nu te gandi ca barbatii nu stiu sa joace teatru in situatii de genul asta!
...sau erau homosexuali si tu nu ti-ai dat seama.


unul dintre ei a incercat ceva intr-o seara (asta dupa vreo 5 ani de amicitie) cand eram amandoi cam veseli de la un vin, insa i-am taiat-o scurt si asta a fost tot.

voila!
in vino veritas. :))

#232190 (raspuns la: #232180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pana si prietenii? :o( - de Guinevere la: 14/06/2006 21:41:35
(la: Despre agresivitate)
De curand ne-au venit niste prieteni (buni, culmea!) in vizita. Ne-am bucurat sincer, abia asteptam. Ne-am pregatit sa-i omenim cum se cuvine si ne-a facut placere, parca vibram ca venea ziua aceea.

Asta inainte de a fi gatit si spalat la vase vreme de doua saptamani dupa ei, fiindca ei erau in vacanta... :o(
Timp in care nevasta prietenului a repetat de cateva ori (folosind exact cuvantul "chef") ca ea nu are chef sa faca macar un sandwich, ca s-a obisnuit sa manance "afara". Desi a mancat aproape tot timpul "inauntru". :o(((((((((

Vi s-a intamplat sa fiti agresati de prieteni? Ma simt cu doi ani mai batrana si mi s-a pietrificat zambetul pe fatza. Si cel mai tare nu ma deranjeaza ca nu au ajutat cu nimic, ci dispretul din toata atitudinea asta... N-as vrea sa ridic o platosa, dar daca pana si prietenii buni... parca incepe sa-mi fie greu sa nu tresar defensiv la orice apropiere. :o(

A-ti fi rusine de rusinea altora si a tacea din jena trebuie sa fie cea mai mare prostie. Si totusi nu ma pot dezbara de ea. Sau poate ca exegerez, nu stiu...
Dar stim sa fim buni prieteni? - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Inevitabil, discutiile pe tema prieteniei incep cu reprosuri sau asteptari neimplinite. Cati dintre voi s-au gandit, in momentul in care au intalnit un om care le place si cu care ar dori sa fie prieteni, ce vreti mai mult: sa va fie prieten bun el sau voi sa ii fiti prieten? Tot citind insiruirile de "cum ar trebui sa fie un bun prieten" va regasiti careva in postura prietenului denumit 100%?
Care este sa ridice mana sus1! Pentru ca sa il putem felicita si noi!
Eu stiu ca am prieteni(mai mult prietene, ca de! sunt femeie casatorita!) care imi sunt prieteni mai mult de cat le sunt eu prietena si prieteni carora le sunt prietena buna fara ca ei sa imi fie prieteni nici macar in masura asteptarilor celor mai modeste! Si stiti de ce? Pur si simplu pentru ca imi place sa primesc prietenie si sa ofer prietenie dar nu fac din asta un troc. Sunt oameni care imi plac mai mult , la fel cum sunt si oameni care imi plac mai putin, asa ca le sunt prietena mai buna celor care imi plac mai mult! Asta e! Nu ma pot abtine sa nu fiu subiectiva cand vine vorba de prieteni!
E bun subiectul. Noi, eu - de mya la: 24/08/2006 22:55:35
(la: Reusita integrarii la emigranti)
E bun subiectul.

Noi, eu si sotul meu, suntem aici de aproape doi ani (in USA) si nu am apucat sa ne facem de cand am venit prea multi prieteni, poate si fiindca ne-am mutat de vreo doua ori cu locuinta (am schimbat si orasul). In viitorul apropiat am vrea sa ne mutam din nou asa ca...o sa mai dureze un pic pana sa ne facem noi amici dintre indigeni.

Sotul meu a mai trait in State un timp mai indelungat si are cativa prieteni buni, foarte buni chiar insa din pacate sunt raspanditi prin mai multe orase din jurul nostru. Cu unul dintre ei ne vedem in mod curent, ne vizitam des si petrecem timp impreuna. E american.

Ne mai vedem cu doi fosti colegi de munca de-ai sotului meu, unul american si altul filipinez (dar sta aici de vreo 20 de ani). Ei ne-au ajutat si la ultima mutare, care a fost acum cateva zile :).

Apoi tinem legatura cu multi amici americani (cunoscuti ai sotului meu) insa prin telefon sau email-uri fiindca locuiesc in alte state. Ne vedem cam o data pe an cu ei, rar adica dar relatiile sunt destul de stranse.

In rest, avem niste amici romani foarte in varsta, emigrati aici din anii '70, care se considera americani, nu-i mai intereseaza nimic despre Romania. Ne vedem cu ei cam de doua ori pe an. Si in final mai avem un amic roman, emigrat de vreo 10 ani, cu care ne vedem insa tot cam de doua ori pe an desi stam relativ aproape.

Ce sa zic...noi suntem putin mai retrasi din fire, in timpul liber ne place sa iesim in doi si sa ne plimbam, sa ne ducem la munte, in desert, la ocean etc. Toate sunt aproape ca distanta (mers cu masina). Sigur, ne place si compania amicilor insa nu suntem genul care sa frecventeze discotecile, petrecerile, barurile sau care sa agreeze mesele prea incarcate. Nu bem, suntem vegetarieni, nu fumam, suntem mai linistiti etc. Ne ocupam in timpul liber de hobby-urile noastre.

Depinde de firea omului, unora le place compania amicilor, se plictisesc singuri, altii prefera sa stea in doi mai linistiti, depinde de fire si de gusturi. E loc pentru toti pe lume :).

Dar tu Pasagerule, cum te-ai integrat in Israel? Stiu ca ai emigrat de mult timp insa am senzatia ca ai plecat din Romania dupa terminarea facultatii, nu? Ai plecat insurat fiind sau te-ai casatorit in noua tara adoptiva?


buna dimineata - de anitzasmile la: 01/05/2008 08:39:38
(la: Curajul fricii)
multumesc pt atentie, motanel.se pare ca trebuie sa fac si matanii celor ce-mi dau un dram de atentie.

si din punctul meu de vedere, oricine are locul lui aici. trebuie sa fie doar el insusi si nu sa vrea sa fie altcineva. - sunt eu insumi.insa aveti pe aici un personaj doua care tot vor sa ma metamorfozeze(ca e la moda expresia!).nu au ceva mai bun de facut, telul lor in cafenea este sa creeze animozitati.li se pare ca astfel se insufleteste atmosfera.

in fine, sunt la cafea si, asa cum m-am obisnuit, arunc o privire pe aici.

nu vreau sa ma enervez asa dimineata.hai sa-ti povestesc actul meu de curaj/inconstienta, despre care am spus mai sus.

la revolutie eram majora de ceva vreme.s-au cerut voluntari si eu, impreuna cu alti doi prieteni(fata si baiat), am spus prezent.mai tarziu am realizat ce nebuni am fost.de la consiliu ne-au repartizat pe zone, doi voluntari la doi soldati si un ofiter.inarmati!!!am pazit toata noaptea viaductul de la gara.(unii useri stiu despre care vorbesc, suntem din acelasi oras).contrar opiniilor multora, atunci chiar au fost zone in care s-a tras.de ce, nu stiu.a fost un raid aviatic, m-am speriat grozav.am crezut ca nu mai ajungem sub viaduct.toata noaptea s-au pandit civilii care circulau, pe jos sau in masini.care nu avea un act era batut crunt.nu exagerez.a patit-o unul.locuia bietul la blocurile de langa viaduct.tanar.era trecut de miezul noptii.nu avea acte, dar eram aproape de casa lui.cand l-au lovit prima data a strigat la nevasta-sa sa-i aduca actele ca-l omoara astia.a fost momentul in care m-am intrebat ce facem noi acolo.ce revolutie e asta!in linistea noptii se auzeau doar vocile celor doi, nevasta-sa disperata, el disperat.si eu uimita.au continuat sa-l loveasca pana a cazut.si strigau la nevasta-sa sa ramana in casa daca vrea sa ramana intreaga.

la lumina lunii am vazut cum ii siroia sangele pe frunte.nu suportam sangele, ma scotea din minti, asa ca am reactionat.am sarit la ofiter, am pus mana pe arma si am spus sa inceteze daca nu vrea sa-l reclam.ce inconstienta eram!!!a dat sa ma loveasca...nu stiu ce sa zic, intotdeauna privirea m-a salvat de unele lucruri.nu m-a lovit, i-a dat drumul spunandu-i ca daca sufla o vorba stie unde sta.eu am stat toata noaptea sub viaduct, impreuna cu celalalt voluntar, care facuse pe el :).nu exagerez.

pt mine revolutia asta inseamna, abuz si nebunie.iar urmarea revolutiei nu dezice asta.

mai, asta sunt eu.nu m-am plictisit in viata asta.
#307159 (raspuns la: #307156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am avut si eu doi colegi buni - de Bucu la: 22/02/2009 20:39:51
(la: cioclu cu jumătate de normă )
si prieteni. cu el mergeam la o bere dupa vreun meci de fotbal amator, ea era vecina de bloc cu mine. amândoi erau în clasa paralela, colegi de banca si împreuna de vreo doi ani. au reusit amândoi la politehnica si urmau sa se casatoreasca, in vara. cu masina veneau spre casa într-o zi de vineri si mai aveau vreo zece km pâna-n oras. acolo, într-o curba prost semnalizata si cu drum in lucru, s-au oprit într-un camion ce venea din sens opus. de fapt, drumul fiind in lucru si îngustat, semnul de semnalizare fusese pus chiar imediat dupa curba, asa încât era imposibil sa-l observi înainte. viteza nu era chiar asa mare, dar nu prea aveai cum sa eviti un impact ...

el a murit pe loc, ea in drum spre spital. doua cruci vad si azi pe marginea drumului, când ma-ndrept si eu spre "casa" . in ghilimele spus, pentru ca nu mai e acolo casa mea, dar mai merg din când în când ....

si de fiecare data, la curba ceea, ma gândesc ca idiotul de la "drumuri si poduri" care a pus semnul aiurea n-a fost niciodata tras la raspundere pentru neglijenta asta...
Prietenia - de (anonim) la: 03/12/2003 01:59:53
(la: Prietenia in zilele noastre)
presupune cel putin doua suflete.
o prietenie adevarata
trece de interesul material.
prietenul este acela care gandeste pentru tine
ca pentru el insusi
si care este capabil sa te ajute
sa intelegi
ca uneori gresesti
pentru ca prietenul care esti tu
sa se schimbe.
o prietenie adevarata
este un cerc.
in care cei doi prieteni
se ajuta in viata
sa se rostogoleasca...
cand esti singur
fara prieteni
nu poti decat sa mergi...
ca barca pe uscat.
Cata
zilele trecute, urmarind doi - de SB_one la: 20/03/2004 06:17:40
(la: Interviu cu Gorbaciov)
zilele trecute, urmarind doi prieteni jucind sah, am observat ca -la greselile mai grave- reluau jocul cu citeva mutari in urma. deci, am refacut joculsi...reluam.

cu prietenie ptr. totzi

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#12452 (raspuns la: #12442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
moderna sau...normala? - de sanjuro la: 14/07/2004 15:32:55
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Eu am mai fost casatorit, si am doi copii mari, (baiatul student, fata 18 ani). Sotia, (suntem casatoriti de doi ani, si suntem impreuna de trei), nu a mai fost casatorita, si nu are copii.
Copiii mei o plac, si ea pe ei, si se simt bine impreuna cand ne intalnim, pentru ca in familia mea din Ploiesti este un fel de Sicilie, si la evenimente ne strangem cu totii si petrecem cu bucurie.
Avem job-uri complet diferite. Si hobby-uri la fel, dar si destule lucruri in comun.
O data la 2 -3 saptamani plec la pescuit, iar ea isi petrece acest timp cu prietenele, sau se duce la o matusa varstnica, care este singura, si mai are nevoie de ajuitor. Asta cand nu invatata tot felul de tratate de penalogie, drept constitutional si alte chestii de care eu nu m-as apuca in veci, (face a doua facultate, si este un fel de hobby pentru ea).
In restul weekendurilor iesim la iarba verde, mergem la film sau la spectacole, in functie de vreme. Seara ne intalnim acasa cam la aceeasi ora, si dupa cina mergem de regula la plimbare in Herastrau, (la 15min. de mers pe jos). Uneori ne oprim la o terasa si bem o bere, stand pana mai tarziu...
Eu gatesc si fac o buna parte din piatza, mesteresc lucrurile necesare prin casa, iar ea face...restul. Facem insa in asa fel incat sa avem cat mai mult timp liber impreuna.
Am trei prieteni buni cu care ma intalnesc "oficial" de 4 ori pe an, fiecare fiind responsabil in a organiza cate o petrecere intr-un anotimp. Mie mi-a revenit iarna, si este placut cand ne intalnim cele 4 perechi, si dansam, bem, mancam si cantam pana la ziua...Ea are prietenele ei cu care se viziteaza cand vrea, si cu care iesim si impreuna uneori. In concediu mergem doar noi doi, pentru ca ne place sa fim mai intimi atunci...De regula la munte. De Pasti mergem la parintii ei, in nordul Bucovinei, unde sunt obiceiuri mai frumoase decat in Muntenia, si stam cateva zile.
Cheltuielile comune sunt suportate de fiecare in mod egal, dar in afara de aceste cheltuieli, fiecare face ce vrea cu banii lui. In caz de forta majora, (boala, sau alt necaz), fireste, nu se mai tine cont, iar celalalt il ajuta pe cel aflat in necaz cu absolut tot ce-i sta in putinta, (moral si material). Este armonie, si petrecem mult timp impreuna, fiind totodata si destul de independenti. Ne simtim liberi si ocrotiti de celalalt in acelasi timp.
Este aceasta o casatorie normala sau una moderna? Eu cred ca si una si alta...
#17860 (raspuns la: #17843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.
"Eu ma refeream NUMAI la Isaia"pentru Muresh, - de DESTIN la: 20/08/2004 22:37:57
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Am inteles si in comentariul meu gasesti raspunsul la intrebarea ta.

Desigur "Fara suparare",comunicarea cu tine o apreciez,pot sa afirm fara pretentia de compliment, ca am un deosebit respect pentru poporul evreu,pentru evrei in general...dealtfel am prieteni buni din randul lor.

Am sa copiez un pasaj din care reiese clar raspunsul meu:

Cu privire la provenienţa lui Cristos:

Isaia a afirmat, că nu era legată de om:
"Cine poate spune care este provenienţa Lui?
Căci viaţa Lui a fost luată de pe pământul celor vii:pentru păcatele poporului Meu a fost dat la moarte."

Duhul profeţiei a afirmat astfel că originea Celui care avea să moară, pentru ca noi, oamenii păcătoşi, să putem fi vindecaţi prin rănile Lui, era de o asemenea natură încât nu putea fi identificată.

Mai mult, Duhul Profeţiei a prezis prin Isaia că cei ce cred în El vor cunoaşte felul în care El a venit în lume:

"Şi Domnul i-a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis:

"Cere pentru tine un semn din partea Domnului, Dumnezeului tău, fie în locurile de jos, fie în cele de sus."

"Şi Ahaz a zis: ‚

voi cere, ca să nu-L ispitesc pe Domnul."

Isaia a spus atunci :

"Ascultaţi totuşi, casa lui David!
Este puţin lucru pentru voi să luptaţi cu oamenii?
Atunci de ce luptaţi cu Domnul?
De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn.
Iată că fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi Îi va pune numele Emanuel.
El va mânca smântână şi miere înainte să cunoască sau să prefere răul sau să aleagă binele, căci înainte de a cunoaşte răul şi binele, pruncul va lepăda răul şi va alege binele.
Şi înainte ca pruncul să ştie să-şi strige părinţii, va primi puterea Damascului şi prada Sameriei, în prezenţa împăratului Asiriei.
Şi ţara va fi părăsită, căci veţi îndura cu greu prezenţa celor doi împăraţi ai ei.
Dar Dumnezeu va aduce asupra ta, a poporului tău şi asupra casei tatălui tău zile cum nu au mai fost peste tine de când s-a despărţit Efraim de Iuda, adică pe împăratul Asiriei."

Se poate intelege atat de limpede:

în neamul lui Avraam, nimeni nu s-a născut trupeşte din fecioară şi nu s-a spus despre nimeni să se fi născut (din fecioară), în afară de Cristos.

Afirmaţi că în profeţia lui Isaia nu se spune:

"Iată că fecioara va rămâne însărcinată...", ci:
"Iată că tânăra va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu’;(din moment ce)tu (si cunosc nu esti singurul...)explici/ explicaţi această profeţie ca şi cum (se referă) la Ezechia, care a fost împăratul...,ma simt obligat sa mai aduc argumente tot din BIBLIE.

Dumnezeu arată că astfel stau lucrurile, în Ezechiel, (când) a spus următoarele:

"Dacă Noe, Iacov şi Daniel Mi-ar cere să le scap fiii sau fiicele, nu le-aş împlini cererea."

Iar în Isaia, cu privire la aceeaşi problemă, El a spus astfel:

"Şi Domnul Dumnezeu a spus":

"Ei vor ieşi şi se vor uita la mădularele (trupurilor) oamenilor care au păcătuit, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge şi vor fi o miasmă pentru orice făptură"

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20038 (raspuns la: #20002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citii si eu mesajul tau si crede-ma ca ma ingrozii de reactia ta. Ai cunoscut un caz si gata ti-ai si format o parere? Daca ai fi fost om de stiinta si ar fi trebuit sa cercetezi pentru a invata, te-ai fi oprit la o singura incercare, la un singur exemplu? Noi romanii avem o vorba:"orice padure are uscaturile ei". Nu am sa ti-o explic, pentru ca oricum nu ai s-o intelegi.
Mesajul tau imi spune cat esti de pornit impotriva romanilor. De ce mai stai printre ei? De ce nu te duci la tine acasa sa studiezi? Oh, poate ca nivelul facultatilor nu e la fel de bun? Pai de ce?
Si tot citind inca odata , ma intreb daca nu cumva ai inventat povestea cu romanul plecat in Danemarca, doar asa din inversunare...
Eu zic sa privesti cu ochii deschisi ca sa poti vedea! Cunoaste romanul la el acasa: primitor, saritor si bun. Caci romanul e un prieten bun daca il respecti. Ceea ce tu nu prea ai inteles!
Intrebi daca romanii sunt fatarnici? Hai sa iti raspund altfel: in tara unde locuiesc acum, polonezii au drept de munca. Bineinteles cu conditia de a avea toate hartiile in regula. Stii insa cati polonezi lucreaza la negru, se "indragostesc" de femeile de aici, pentru ca nu se mai dau plecati, si se folosesc de mijloace demne de "preacurvie mentala"(ca sa folosesc cuvinte ce iti sunt cunoscute) pentru a le ameti pe femeile de aici si a se castori? Nu mai departe de o prietena a mea a fost victima unui astfel de polonez, care intr-un final s-a demonstrat ca el defapt era casatorit si avea si doi copii in Polonia.
Sa mai discutam de fatarnicie? Eu zic sa stai in banca ta si sa nu te mai iei de romani, ca poate nu ai invatat la lectia de istori, dar romanul e unit. Si sare pentru semenul sau!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Ceva interesant ( zic eu ) - de Axel la: 01/10/2004 12:56:09
(la: Cine conduce lumea?)
Mai jos se afla transcrierea unei convorbiri intre membrii unui grup de piloti civili si militari, ofiteri de aviatie, toti avind o experienta de ani de zile in pilotaj.

Traducerea imi apartine; copyright-ul apartine lui Donn de Grand, colonel (ret) al US Army.

Inca o nota inainte de textul propriu-zis: detin brevet de zbor acrobatic cu motor ( avioane clasa C ); nu am decit 828 de ore de zbor, efectuate pe ZLIN-726 si CESSNA 150 insa, cum teorie stim toti destula, sint oarecum in cunostinta de cauza vis-a-vis de textul de mai jos.
Si e pe bune.
Si acum, textul:


"Mai jos se afla sumarul convorbirii intre un grup de piloti militari si civili vis-a-vis de unele probleme ridicate de ceea ce s-a intimplat la WTC pe 11 septembrie:

S-au ridicat intrebari fara raspuns in legatura cu teroristii ce au deturnat cele 4 avioane, teroristi care se presupune ca si-ar fi facut antrenamentul pe avioane Cessna, anul trecut ( 2000 - nota mea ) pe aerodromuri din Florida si Oklahoma. Un General de aviatie a remarcat: 'Ma intreb in ce masura acesti incepatori au fost capabili sa localizeze niste tinte aflate la 200 de mile de punctul de decolare, sa controleze avioanele interpretind corect IFR ( Instrument Flight Rules - nota mea ), totul in doar 45 de minute.'

Manevrele efectuate cu cele 3 avioane ce zburau aproape cu viteza Mach, fiecare lovindu-si cu precizie tinta, au fost extraordinare. Asa cum a explicat un veteran al USAF - veteran cu peste 100 de iesiri deasupra Vietnamului de Nord -: 'Avioanele alea fie aveau la mansa niste piloti de elita, fie erau controlate de la distanta prin radio.'


Cel care scrie aceste rinduri ( Col. (Ret.) Donn de Grand )detine brevet de zbor general din anul 1946. A pilotat o larga gama de avioane cu elice si un singur motor, avind instalata si o pista aprobata de FAA la ferma sa, din 1980. Zbura impreuna cu doi prieteni, fiecare cu avionul lui: un avocat, absolvent al Air Force Academy, fost pilot in USAF inainte de a practica avocatura si Kent Hill, care locuia impreuna cu sotia sa, Carol, la o ferma din apropiere. Kent Hill era prieten de o viata cu "Chic" Burlingame; amindoi absolventi ai Naval Academy, au zburat cu F-4 Phantom in Vietnam. Amindoi au parasit Marina acum 28 de ani si s-au angajat la American Airlines, planuind sa se retraga in 2002. "Chic" Burlingame a fost comandantul zborului 77, Boeing-ul 757 ce a parasit aeroportul Dulles la 8.10 AM pe 11 septembrie cu 58 de pasageri si 6 membri ai echipajului, prabusindu-se pe Pentagon la ora 9.41 AM.


'Am fost special antrenati pentru situatii de deturnare', a spus Capitanul Kent Hill. 'Trebuie sa-l tratezi politicos pe atentator, sa introduci un cod de 4 cifre in transponder pentru a alerta turnul asupra faptului ca esti deturnat apoi sa-l duci pe atentator acolo unde vrea sa ajunga, sa aterizezi avionul in siguranta si sa-i lasi pe altii sa rezolve situatia la sol.
In cazul asta insa,' spune Hill, 'a fost o chestie total neobisnuita...nici unul dintre avioane nu a avertizat controlul de sol ca e deturnat.'

Cum asa?

'Ideea e ca toate transponderele au fost oprite la bordul celor 4 avioane practic in acelasi timp. Uitati-va la timpii de plecare: doua avioane de pe Logan ( Boston ), unul de pe Newark si unul de pe Dulles ( Washington DC ), toate intre 8 si 8.15 AM. La scurt timp dupa atingerea altitudinii de croaziera, transponderele au fost oprite, deci nu au mai fost vizibile pe radarele de la sol. Asta e o chestie care merita privita mai indeaproape. Singurul motiv pentru care oprim transponderele,' a continuat Hill, 'este pentru a nu interfera cu sistemele de la sol atunci cind aterizam'.

(Nota autorului: Transponderele identifica avionul in zbor pe ecranele radar ale controlorilor de zbor de la sol. Pe radar apare codul avionului; se pot introduce mai multe coduri, unul din acestea insemnind 'Sint deturnat'.)


Kent Hill este de parere ca nici unul din avioanele deturnate nu avea la mansa pilotii lor. Intrebarea care urmeaza este 'Cine era de fapt la mansa?'

Din nou Capitanul Kent Hill:

'Chiar cu un pistol indreptat spre cap, nu as duce avionul intr-o cladire. As incerca sa-l asez in alta parte - un cimp sau un riu - si l-as speria de moarte pe atentator, intorcind avionul in zbor cu burta in sus. De fapt, pilotul are la dispozitie cea mai buna arma atunci cind este amanintat cu moartea de un atentator, si aceasta arma este chiar avionul.'


Un alt pilot a intervenit:

'Avind o asemenea situatie in cabina, pilotul ar fi putut sa intoarca avionul si atentatorul ar fi sfirsit cu gitul rupt.'

Faptul ca nici unul din ei nu a efectuat o manevra de genul asta ne evidentiaza faptul ca nu se aflau la mansa. Daca luam in considerare toate variantele - inclusiv faptul ca teroristii nici macar nu reusisera sa obtina licenta de zbor pe avioane usoare -, putem afirma ca exista posibilitatea ca cele 4 avioane sa fi fost controlate prin radio. Daca e asa, inseamna ca avem de-a face cu un inalta tradare."

==========================================



Aici se incheie textul. Nu trag concluzii - nici nu as putea - dar las la aprecierea voastra cele de mai sus.
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...