comentarii

doi prieteni dialog


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cica erau doi prieteni, un ro - de Horia D la: 23/05/2005 21:15:25
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Cica erau doi prieteni, un roman (adevarat, vorba lui vladutz) si un tigan, care-si cumpara terenuri ca sa-si construiasca case pe aceeasi strada.
Tiganul, care nu vroia sa fie mai prejos decat romanul, facea tot ce vedea la roman:
romanul isi facea doua etaje, tiganul - hop si el,
romanul facea garaj, tiganul - la fel.
Cand au terminat, vine tiganul la roman:
- Bai, tot eu stau mai bine pana la urma!
- Pai cum? intreaba romanul.
- Eu n-am vecini tigani!
#50784 (raspuns la: #50781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am avut doi prieteni ca fr - de mya la: 06/01/2006 00:44:06
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
Eu am avut doi prieteni ca fratii (pentru mine) insa in momentul cand s-au "dat" la mine s-a taiat tot farmecul. Din pacate e greu sa gasesti prieteni buni de sex diferit. Dar nu imposibil. Cel putin asa sper :).
Sa presupunem ca doi prieteni - de lucalin la: 07/07/2006 23:29:18
(la: Prieten sau... IUBIT?!)
Sa presupunem ca doi prieteni f buni ajung sa fie impreuna.Si dupa ceva timp relatia nu mai merge din dif motive.In acest caz intrebarea e urmatoarea:cei doi iubiti ,dupa despartire,pot fi din nou prieteni foarte buni?sau ar trebui sa se pastreze o numita distanta(ca intre doi oameni obisnuti-nici prieteni nici iubiti)?
Prietenia - de (anonim) la: 03/12/2003 01:59:53
(la: Prietenia in zilele noastre)
presupune cel putin doua suflete.
o prietenie adevarata
trece de interesul material.
prietenul este acela care gandeste pentru tine
ca pentru el insusi
si care este capabil sa te ajute
sa intelegi
ca uneori gresesti
pentru ca prietenul care esti tu
sa se schimbe.
o prietenie adevarata
este un cerc.
in care cei doi prieteni
se ajuta in viata
sa se rostogoleasca...
cand esti singur
fara prieteni
nu poti decat sa mergi...
ca barca pe uscat.
Cata
zilele trecute, urmarind doi - de SB_one la: 20/03/2004 06:17:40
(la: Interviu cu Gorbaciov)
zilele trecute, urmarind doi prieteni jucind sah, am observat ca -la greselile mai grave- reluau jocul cu citeva mutari in urma. deci, am refacut joculsi...reluam.

cu prietenie ptr. totzi

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#12452 (raspuns la: #12442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prieten - definitia - de Muresh la: 13/01/2005 12:34:27
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Intamplare adevarata la care am fost martor :
Doi prieteni traiau departe de patria muma si invatau in aceeasi clasa . Cat timp viata nu i-a supus la un examen greu , cei doi erau nedespartiti . Unul din ei s-a imbolnavit si UN VECIN , nu celalat tip ,
m-a instiintat de cele petrecute . Nu am avut incotro , am lasat toate balta si am venit . 15 ore de zbor , dar prezenta mea a fost necesara .
L-am intalnit intamplator pe celalalt . La intrebarea mea mi-a raspuns :
Nu l-am putut ajuta . N-am fost in stare . Sunt prea slab .

Vorba aia : de unde nu e , nici Dumnezeu nu cere . Si totusi . Poate respectivul nu e de blamat , dar cine ar vrea asa un prieten .

Si la intrebarea lui daciana :
Prietenul la nevoie se cunoasta .
Decat asa un "prieten" , mai bine nimic . Nimicul mai poate fi umplut cu putin noroc si cautare cu ceva mai de valoare . Asta ocupa locul degeaba .
prietenii - de Emyly la: 06/08/2006 16:32:06
(la: Prietenia in zilele noastre)
Sunt de acord cu ceea ce spui despre prieteni. Esti un om fericit daca ai doi prieteni adevarati. Eu am 31 de ani si nu am un prieten adevarat. Pastreaza-i bine daca e asa.
#137621 (raspuns la: #124765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) - de impreuna2006 la: 14/04/2009 07:20:26
(la: banc!)
El şi ea în pat. Sună telefonul. Ea răspunde. După ce ea se întoarce, el întreabă:
- Cine a fost?
- Soţul.
- Atunci plec.
- Stai liniştit. A zis că mai stă încă o oră, fiindcă a ieşit la o bere cu tine!

Soţia: E bună ciorba?
Soţul: Ai chef de ceartă?

O blondă ia cina împreună cu soţul ei: "Auzi iubitule, mi-a spus azi un coleg de serviciu un banc cu blonde. am râs de era să cad jos din pat!"

Doi prieteni se întâlnesc dimineaţa, la cafea. Unul din ei are un ochi vânăt.
- Ce-ai păţit la ochi?
- M-a lovit nevasta.
- De ce?
- I-am vorbit cu "TU".
- Doamne, iartă-mă, dar ce fel de relaţie aveţi voi în familie de te-a lovit pentru atâta lucru?
- Păi aseară, pe când mâncam, mi-a zis: "Ştii, dragă, noi n-am mai făcut dragoste de trei luni". Şi eu i-am răspuns: "Poate TU...."


Criza financiară este atât de gravă în acest moment, încât femeile sunt nevoite să se căsătorească din dragoste.


Într-o noapte, un beţiv se sprijinea de un pod, când peste el a dat un prieten. Cei doi au început să sporovăiască.
- Ce se vede acolo jos? a întrebat beţivul.
- Luna, i-a răspuns amicul.
Beţivul a privit din nou, a scuturat din cap cu neîncredere, după care a spus:
- Hmmm, bine, te cred, dar cum am ajuns eu deasupra ei?!


- Nu ştiu ce să fac cu soţul meu, doctore.. Vorbeşte în somn.
- Da, este un lucru neplăcut.
- Neplăcut? Puţin spus! Alaltăieri râdea de el tot Senatul.


Un înţelept a fost întrebat ce crede în legatură cu realizările tehnologiei moderne. El a răspuns prin următoarea poveste: "Un profesor distrat a întârziat la seminarul pe care trebuia să-l ţină. Dându-şi seama de întârziere, el a sărit într-un taxi şi i-a strigat şoferului: În timp ce taxiul rula cu o viteză nebună pe şosea, el şi-a dat seama că nu i-a spus şoferului în ce direcţie să o ia. De aceea, i-a strigat acestuia: < -Ştii în ce direcţie te îndrepţi?> < -Nu domnule, dar merg cu viteză maximă!....>"


O discuţie între doi copii în camera lor. Băieţelul către fetiţă:
- Ce-i vei cere lui Moş Crăciun anul acesta?
- O păpuşica Barbie. Dar tu ?
- Eu îi voi cere un Tampax.
- Tampax ? Ce e asta ?
- ...habar n-am , dar zic ăştia la televizor că dacă-l foloseşti poţi merge la plajă sau la piscina în fiecare zi, să mergi cu bicicletă, să dansezi, să alergi, să faci o mulţime de lucruri... fără ca nimeni să-şi dea seama!


Badea Ion ajunge în ultimul moment la gară, numai atât cât să vadă cum îi pleacă trenul de sub nas.
Necăjit, zvârle căciula pe peron şi exclamă cu năduf:
- No, vezi ce-nsamnă să n-ai lucru tău?!


Dialog la Oficiul pentru Plasarea Forţei de muncă.
- Bună ziua, vreau şi eu un loc de muncă..
- Avem ceva foarte bine plătit, dar e mult de lucru.
- Nu, mulţumesc. Dacă am bani, îi dau pe băutură.
- Atunci, avem un loc în care nu prea aveţi de muncă, dar e prost plătit.
- Nu, pentru că dacă am timp, fac rost de bani şi îi dau pe băutură. Nu
aveţi ceva unde să muncesc toata ziua şi să fiu prost plătit ?
- Îmi pare rău, dar nu aveţi studii superioare...


La tribunal.
Soţul: "Intru în casă şi-mi văd femeia în pielea goală pe pat, geamul deschis, mă uit pe geam şi văd pe unul în chiloţi, alergând. Iau noptiera şi arunc după el"..
Soţia: "Era cald. M-am dezbrăcat, am deschis geamul. Văd cum intră soţul meu furios şi fără să zică ceva aruncă cu noptiera prin geam".
Victima: "Eu sunt sportiv. Alerg în fiecare zi pe acel traseu. Întorc capul şi vad cum zboară o noptieră spre mine...".
Martorul: "Eu nici nu ştiu ce caut aici!!! Stăteam liniştit în noptieră...."


Un bărbat supărat sună la pompieri ca să raporteze un incendiu în cartier.
Operatorul îl întreabă:
- Cum ajungem acolo?
Bărbatul răspunde:
- Pai nu mai aveţi maşinile alea mari şi roşii?


La grădiniţă :
- Închipuie-ţi.... am găsit acasă sub sofa un prezervativ!
- Nu mai spune! Dar ce este aceea o "sofa"?


Angajaţii unei companii multinaţionale sunt întrebaţi ce vor face cu banii
din prima de Crăciun.
Elveţianul: Din banii de primă îmi cumpăr o barcă.
Reporterul: Şi cu restul?
Elveţianul: şi cu restul îmi renovez faţada casei.
Englezul: Din banii de primă îmi cumpăr o maşină sport.
Reporterul: Şi cu restul?
Englezul: şi cu restul mă duc într-o excursie în Africa .
Românul: Din banii de primă îmi cumpăr un pulover.
Reporterul: Şi cu restul?
Românul: Restul mi-l dă mama.
adina.petre - de amari la: 15/11/2009 08:19:06
(la: PMD)
Am citit,mi-a placut dar am sentimentul unui rezumat sau unei "colectii"de citate.De ce?Pentru ca e tonul prea band,pentru ca despre un astfel de personaj barbatii au mult mai multe de spus in fata sau de aruncat in ochi.
Poate un sinucigas nu mai pierde vremea ca sa lamureasca femeia care l-a determinat sa "dispara" tocmai pentru a o face sa sufere in plus,si mai mult.Intre doi prieteni la catarama si suparati pe femei dialogul este "delicios".
Sper ca vei continua,astept cu nerabdare.
Doamna Cancicov ne-a salvat! - de anita47 la: 14/02/2004 14:49:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Doamna Cancicov ne-a salvat!“



Nu era un fapt neobisnuit pentru acei ani. Numerosi alti români au procedat la fel. Oamnei simpli, intelectuali, politicieni, si erarhi ai bisericilor crestine au actionat, individual sau în grup, pentru salvarea semenilor lor supusi persecutiilor rasiale. Sunt fapte de omenie care merita sa fie scoase la lumina, mai ales în momente în care adevarul este înca stânjenit de patimi si resentimente.

In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).

Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau. Documentul este de fapt un apel al comunitatii evreiesti bacaoane catre prefect, implorându-l sa repare nedreptatea pe care comandamentul sovietic local o facuse rechizitionând casa familiei Cancicov din Bacau. Dar sa facem loc documentului, care nu mai necesita nici un fel de comentarii.

Teodor Wexler

Bacau, 9 septembrie 1945.

Domnule Prefect,

Subsemnatul D. Ionas, avocat din Bacau, ca presedinte al Comunitatii evreilor din Bacau, respectuos supun domniei voastre urmatoarele:

O datorie de onoare si de constiinta ma determina sa va adresez prezenta.

Faptele ce relatez sunt cunoscute exact doar de câteva persoane, folosul lor l-a avut întreaga evreime din Moldova. Aceste fapte au constituit salvarea vietii unui mare numar de evrei moldoveni. Pot afirma si veti judeca si dumneavoastra ca fara ele ar fi fost zeci de mii de alte jertfe.

In aprilie 1944, odata cu participarea armatelor aliate [sovietice] de linia Iasilor, comandantul armatei întrunite cu dl. generel Racovita a venit la Bacau. Din conducerea obstei evreiesti au plecat aproape toti, ramânând diar dl. Schiller Manascu si înca doi, trei. In luna mai încep ordonantele cu restrictii evreiesti, restrictii ce trebuie sa mearga progresiv. Oarecum dezorientat si în orice caz împovarat, dl. Schiller ma cheama, împreuna cu doi prieteni (L. Schullersohn si B. Garniceanu,), ca sa formam un sfat politic si sa conducem opera de salvare a evreilor din Bacau. S-a dovedit apoi ca opera noastra s-a referit la evreii din întreaga Moldova.

Evident ca toate acestea erau lucruri ce nu trebuia sa intre în public si au ramas necunoscute maselor evreiesti. Prima mare chestiune a fost ordinul d-lui Pichi Vasiliu [subsecretar de stat la Ministerul de Interne] de a se face ghetouri în Moldova. Am hotarât ca prin dl. Schiller, ce avea rol oficial, sa intervenim la d-na Cancicov. Am gasit la ea deplina întelegere, mai mult decât ne asteptam. Primele ei cuvinte au fost: „Nu se vor face ghetouri, iar daca se vor face merg si eu cu voi în ghetou“.

Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.

Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.

S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.

Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.

Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.

Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.

La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasamen de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.

Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat.
(itcnet.ro)





Gabi ,man.. - de Jay la: 12/08/2004 20:36:58
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)

Asta e foarte frumos:

"Ma, placerea mea nu e nula, ba dimpotriva, insa uneori imi place sa iubesc asa, de departe, sau pur si simplu sa stau cu femeia in brate."

Fara suparare,imi aduci aminte de liceu.Erau unele fete care aveau doi prieteni: unul care o iubea de departe si o plimba prin parcuri,saruturi romantice, mozoleli turbate si altul care termina treaba in pat ,seara.

Esti un revoltat,man,Dumnezeu a "programat" oamenii sa vrea tot timpul
sa se inmulteasca.Pentru asta traiesc barbatii, sa se gandeasca numai la ce mai pompeaza , cum,cat si cand. Toata viatza se invarte in jurul sexului,si tu zici ca nu vezi nici o finalitate ? :-)

Tao, citeste o carte de Tao. Sau viagra. A propos, a iesit si viagra pentru femei,ceva din plante dar cu batzaiala.Si mai sunt multe proiecte
pentru a repara marea nedreptate sa se fi inventat stimulentul divin numai pentru barbati.

A propos,acum cateva zile la MSN,scria ca un baiat din Romania
isi ofera penisul la vanzare ( pentru transplant) zicea ca tine, ca nu vede nici o finalitate in el si ca e foarte sarac si are nevoie de bani.
Aproape imi dau lacrimile cand ma gandesc la asta.

Ce se intampla in Romania? De ce?

Numai Bine




Ceva interesant ( zic eu ) - de Axel la: 01/10/2004 12:56:09
(la: Cine conduce lumea?)
Mai jos se afla transcrierea unei convorbiri intre membrii unui grup de piloti civili si militari, ofiteri de aviatie, toti avind o experienta de ani de zile in pilotaj.

Traducerea imi apartine; copyright-ul apartine lui Donn de Grand, colonel (ret) al US Army.

Inca o nota inainte de textul propriu-zis: detin brevet de zbor acrobatic cu motor ( avioane clasa C ); nu am decit 828 de ore de zbor, efectuate pe ZLIN-726 si CESSNA 150 insa, cum teorie stim toti destula, sint oarecum in cunostinta de cauza vis-a-vis de textul de mai jos.
Si e pe bune.
Si acum, textul:


"Mai jos se afla sumarul convorbirii intre un grup de piloti militari si civili vis-a-vis de unele probleme ridicate de ceea ce s-a intimplat la WTC pe 11 septembrie:

S-au ridicat intrebari fara raspuns in legatura cu teroristii ce au deturnat cele 4 avioane, teroristi care se presupune ca si-ar fi facut antrenamentul pe avioane Cessna, anul trecut ( 2000 - nota mea ) pe aerodromuri din Florida si Oklahoma. Un General de aviatie a remarcat: 'Ma intreb in ce masura acesti incepatori au fost capabili sa localizeze niste tinte aflate la 200 de mile de punctul de decolare, sa controleze avioanele interpretind corect IFR ( Instrument Flight Rules - nota mea ), totul in doar 45 de minute.'

Manevrele efectuate cu cele 3 avioane ce zburau aproape cu viteza Mach, fiecare lovindu-si cu precizie tinta, au fost extraordinare. Asa cum a explicat un veteran al USAF - veteran cu peste 100 de iesiri deasupra Vietnamului de Nord -: 'Avioanele alea fie aveau la mansa niste piloti de elita, fie erau controlate de la distanta prin radio.'


Cel care scrie aceste rinduri ( Col. (Ret.) Donn de Grand )detine brevet de zbor general din anul 1946. A pilotat o larga gama de avioane cu elice si un singur motor, avind instalata si o pista aprobata de FAA la ferma sa, din 1980. Zbura impreuna cu doi prieteni, fiecare cu avionul lui: un avocat, absolvent al Air Force Academy, fost pilot in USAF inainte de a practica avocatura si Kent Hill, care locuia impreuna cu sotia sa, Carol, la o ferma din apropiere. Kent Hill era prieten de o viata cu "Chic" Burlingame; amindoi absolventi ai Naval Academy, au zburat cu F-4 Phantom in Vietnam. Amindoi au parasit Marina acum 28 de ani si s-au angajat la American Airlines, planuind sa se retraga in 2002. "Chic" Burlingame a fost comandantul zborului 77, Boeing-ul 757 ce a parasit aeroportul Dulles la 8.10 AM pe 11 septembrie cu 58 de pasageri si 6 membri ai echipajului, prabusindu-se pe Pentagon la ora 9.41 AM.


'Am fost special antrenati pentru situatii de deturnare', a spus Capitanul Kent Hill. 'Trebuie sa-l tratezi politicos pe atentator, sa introduci un cod de 4 cifre in transponder pentru a alerta turnul asupra faptului ca esti deturnat apoi sa-l duci pe atentator acolo unde vrea sa ajunga, sa aterizezi avionul in siguranta si sa-i lasi pe altii sa rezolve situatia la sol.
In cazul asta insa,' spune Hill, 'a fost o chestie total neobisnuita...nici unul dintre avioane nu a avertizat controlul de sol ca e deturnat.'

Cum asa?

'Ideea e ca toate transponderele au fost oprite la bordul celor 4 avioane practic in acelasi timp. Uitati-va la timpii de plecare: doua avioane de pe Logan ( Boston ), unul de pe Newark si unul de pe Dulles ( Washington DC ), toate intre 8 si 8.15 AM. La scurt timp dupa atingerea altitudinii de croaziera, transponderele au fost oprite, deci nu au mai fost vizibile pe radarele de la sol. Asta e o chestie care merita privita mai indeaproape. Singurul motiv pentru care oprim transponderele,' a continuat Hill, 'este pentru a nu interfera cu sistemele de la sol atunci cind aterizam'.

(Nota autorului: Transponderele identifica avionul in zbor pe ecranele radar ale controlorilor de zbor de la sol. Pe radar apare codul avionului; se pot introduce mai multe coduri, unul din acestea insemnind 'Sint deturnat'.)


Kent Hill este de parere ca nici unul din avioanele deturnate nu avea la mansa pilotii lor. Intrebarea care urmeaza este 'Cine era de fapt la mansa?'

Din nou Capitanul Kent Hill:

'Chiar cu un pistol indreptat spre cap, nu as duce avionul intr-o cladire. As incerca sa-l asez in alta parte - un cimp sau un riu - si l-as speria de moarte pe atentator, intorcind avionul in zbor cu burta in sus. De fapt, pilotul are la dispozitie cea mai buna arma atunci cind este amanintat cu moartea de un atentator, si aceasta arma este chiar avionul.'


Un alt pilot a intervenit:

'Avind o asemenea situatie in cabina, pilotul ar fi putut sa intoarca avionul si atentatorul ar fi sfirsit cu gitul rupt.'

Faptul ca nici unul din ei nu a efectuat o manevra de genul asta ne evidentiaza faptul ca nu se aflau la mansa. Daca luam in considerare toate variantele - inclusiv faptul ca teroristii nici macar nu reusisera sa obtina licenta de zbor pe avioane usoare -, putem afirma ca exista posibilitatea ca cele 4 avioane sa fi fost controlate prin radio. Daca e asa, inseamna ca avem de-a face cu un inalta tradare."

==========================================



Aici se incheie textul. Nu trag concluzii - nici nu as putea - dar las la aprecierea voastra cele de mai sus.
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimic... - de SB_one la: 04/11/2004 19:57:15
(la: Femeia)

Doi prieteni care nu s-au vazut de multa vreme se intalnesc intr-un bar.
Unul dintre ei este tare suparat, si incearca sa isi ascunda lacrimile ce i se scurg pe obraz.
- Ce ti s-a intamplat? il intreaba amicul sau.
- Nimic, nu pot sa-ti povestesc!
- Te feresti tocmai de mine, cel mai bun prieten al tau? Poate te pot ajuta...
- Nu, acum nimeni nu ma mai poate ajuta!
- Dar ce s-a intamplat?
- Tocmai m-am intors de la o vanatoare in Africa.
- Si?
- Am fost violat de o gorila, masculul cel mai puternic din grup...
- Si?
- Cinci zile am facut sex fara pauza, stii cum... pur si simplu fara sa se opreasca!
Si incepe sa planga in hohote.
- Hai incearca sa te linistesti, il consoleaza prietenul, bine c-ai scapat cu viata. Esti intreg, asta conteaza. Eu n-o sa spun nimic nimanui, iar gorila aia nu vorbeste!
- Pai tocmai asta este, ca nu vorbeste, nu scrie, nu telefoneaza, nu mail, nu SMS, nu nimic ...

#27655 (raspuns la: #10229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru mariana ignatov si altor "cartaresti"... - de sanjuro la: 18/11/2004 14:04:43
(la: Cele mai frumoase poezii)
Tu, Nichita...
personale [ Jurnal ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mircea Cartarescu


"Cînd am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu, (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire), eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atît de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încît vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.

"Bătrîne, gata!" mi-a spus pînă la urmă. "Ai dreptate, sînt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni." "Dar dimpotrivă", i-am răspuns, "am tăcut fiindcă vă respect prea mult..." "Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrîne!" "Iertaţi-mă, dar nu pot..." Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. "Ascultă, tu eşti credincios?" "Da, bineînţeles." "Şi te rogi cîteodată lui Dumnezeu?" "Da, uneori." "Şi cum îi spui lui Dumnezeu cînd te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?" "Tu", i-am răspuns zîmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. "Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrîne, zi-mi Nichita, şi să fim sănătoşi..."

De-atunci, în puţinele momente în care ne-am mai văzut, m-am străduit să-i spun pe nume: tu, Nichita. "
#29136 (raspuns la: #29037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu fac parte dintr-o comunitate ..... - de (anonim) la: 09/02/2005 03:41:54
(la: Comunitate Romaneasca din Occident)
***eu fac parte dintr-o comunita
#35695, de Horia D la Tue, 08/02/2005 - 21:16


eu fac parte dintr-o comunitate romaneasca din KY... e alcatuita din me, myself, and I.***

Salut Horia_D,

Uite ca aven si puncte unde agreement si nu numai de disagreement... hahahaha...
Intotdeauna am zis ca: "rudele ni le da Dumnezeu, si nu prea potem face nimic in privinta asta... dar cel putin ne putem alege prietenii".

Apartenenta la comunitatea romana nu ne garanteaza si privilegiul sau obligatia de a fi prieteni. Prietenia este ceva mai mult decit aceeasi origine.

Eu particip la activitatile comunitare mai importante dar numarul de romani, in cercul meu de prieteni, este foarte redus. Practic am numai doi prieteni (cu familiile lor) care sint din Romania. Toti ceilalti sint de cu totul alte nationalitati.

PRIBEAGUL
#35730 (raspuns la: #35695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare sint nebuna? - de (anonim) la: 16/03/2005 10:47:08
(la: suflet ratacit)
Am fost casatorita atitia ani, nici nu mai vreau sa numar. Apropos de ani. De cind ne-am despartit parca sta timpul in loc si evit sa costientizez anul in care sintem sau citi ani am implinit. Si credeam ca il iubesc atit de mult incit nimic nu ne poate atinge. Trecusera atitia ani si intr-o zi mi-am pus intrebarea cine este acest om de linga mine? Oare ma iubeste cum as vrea sa fiu iubita? Oare este asa cum credeam eu ca este cind m-am indragostit? Ce se intimpla cu mine de incep sa pretend ceva de la el cind pentru mine era de ajuns numai sa daruiesc iubirea mea.. El a inceput sa simta indoielile mele si i s-a facut teama, teama sa nu suffere.. Probabil ca instinctual de conservare l-a indemnat sa faca primul pas spre ruptura ce avea sa se intimple. Si in ziua in care l-am gasit diferit de el, de cel ce eu il stiam am plecat, sperind ca va veni dupa mine, sperind ca ceva care sa ma contrazica se va intimpla. Sperind ca ma iubeste atit de mult incit nu va putea trai fara mine. Si s-a terminat…
Acum doua zile am fost ceruta in casatorie. De altcineva..Am realizat ca e mult mai usor (si las) sa fii iubit decit sa iubesti.
L-am sunat sa-i spun… si am vorbit si am glumit si am ris, ca doi prieteni vechi si mi-am adus aminte si mi s-a parut explicabil de ce m-am indragostit de el cui ani in urma. Nu mi-a zis sa stau, eu nu am incercat sa ma opresc. Si am sperat inca undeva in coltul sufletului meu ca inca..ar incerca sa ma opreasca
Si atit.. doar ca doare foarte tare…
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
fluture - de zaraza la: 22/05/2005 23:07:15
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
de cele mai multe ori nu-i bine sa te bagi intre doi oameni, sau sa provoci actiuni ireversibile, care nu te privesc. nici eu nu ti-as fi zis, si din principiu. sunt prietena ta, dar nu e problema mea. cu ce drept provoc eu prabusiri in viata ta? in locul tau i-as aprecia pe cei doi prieteni care ti-au fost alaturi zi de zi, si au facut marele efort sa faca abstractie de ceea ce stiu, si sa-si inhibe hormonul barfei. le-ar fi fost nespus de usor sa-ti zica adevarul, si sa pozeze in vajnici demascatori. oare de ce n-au facut-o?

zaraza
#50577 (raspuns la: #50411) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de cico la: 13/06/2005 21:34:31
(la: de ce respecta baietii o fata si de ce nu o respecta)
Glumesti? :))) Vrei sa ma linsheze barbatii? :)))

Te-amuz mai bine cu alta, personala : In adolescenta aveam doi prieteni, ce-au facut frecvent misto de mine ca nu-mi pierdusem inca ...fecioria (ca ei, care aveau cica nshpe la socoteala, in toate pozitiile). Ca si acum insa, mi se parea stupid sa bravezi cu cit de repede te-ai lepadat de virginitate si cite "victime" ai la activ. Dupa multi ani aflu intimplator (de la o prietena) ca de fapt unul din amici a avut prima experienta sexuala la multa vreme dupa mine. Respectiva il parasise tocmai satula de bravadele lui, ca-i povestea prea des cu cite se culcase el. Iar dupa ce l-a parasit, i-a marturisit indurerat adevarul...

Chiar asa, fetele. Pe voi va impresioneaza barbatul ce se lauda exagerat cu experientele lui de dinainte? Ca eu unul gasesc ca-i mai degraba cu ce NU trebuie sa te lauzi la prietena.
#54673 (raspuns la: #54663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...