dolhesti judetul iasi

este firesc sa nu placa tuturor. Nu ma mir ca nu-ti place.
Eu nu am asteptari chiar asa de mari precum ai tu... se pare ca nici cei ce au organizat si jurizat concursul. Nu mai retin cine au fost organizatorii acestui concurs, in e-mailul primit cred ca se specifica, l-am sters asa ca nu-ti pot spune decat ca, parca, nu imi amintesc bine, nu-s foarte sigura de asta... initiator a fost inspectoratul scolar al unui judet din moldova. Iasi ori Botosani si au fost 52 de participanti.

Pentru cei 17 ani ai fetei, eu spun ca este bine, chiar foarte bine. Nu-i foarte usor sa scrii pe o tema data. Iar fata asta a surprins foarte bine "confuzia in gandire", lipsa reperelor, a societatii romanesti in care traim azi.
Da, l-a prima citire, si mie mi s-a parut ca este scris in stilul acelor emailuri... apoi, am reluat lectura, gandindu-ma la varsta fetei. M-am intors in timp gandindu-ma la mine daca as avea 17 ani si nivelul cunostintelor de la acea varsta... :) Ei bine, am vazut cu alti ochi scrierea. Cu mai multa intelegere, indulgenta, daca vrei.
De fapt, si cu asta inchei, eu nu sunt pornita a critica tot ceea ce nu este conform standardelor mele si a nu acorda o sansa celor ce au alte standarde. Stiu foarte bine ca gandim si percepem diferit inca din primii ani de viata cand inca nu-si pune amprenta asupra noastra educatia si mediul in care ne ducem existenta.:)

Huh, scuza-mi logoreea in buna dimineata. ;))

Ii voi transmite dorinta ta! "Degeaba" l-am luat la Brasov, unde s-a intalnit cu cafegii (in 2008 a fost?), ca nu l-am putut aduce aici. Nici macar nu a intrat de curiozitate. In general considera discutiile pe net un lucru superficial.
Multumesc pentru aprecieri! :)

Ovidiu Nimigean ii cunostea talentul din liceu. Dar cu ocazia admiterii la facultate, drumurile lor s-au despartit. Ovidiu a plecat la Iasi si a terminat literele, sotul meu a terminat la Cluj facultatea de drumuri si poduri. Apoi prin 2000 s-au reintalnit printr-o fericita intamplare, caci nu mai stiau unul de altul. Venisem in Iasi, judetul unde m-am nascut eu, iar in oras s-a intalnit cu Ovidiu in... tramvai! :D

am vizitat in urma cu cativa ani o manastire din judetul Mures,undeva in apropiere de Sighisoara,am intrat in biserica unde erau doua maici ce stateau imobile intr-o matanie prelungita,a intrat stareta o baba si nu am nici o retinre sa o numesc astfel ulterior am aflat ca avea 84 de ani si s-a rastit la ele numindu-le closte,tot ulterior mi s-a spus ca erau inaintea confirmarii ca si calugarite si erau obligate sa stea in pozitia aceea 24 de ore putand sa iasa din biserica doar pt necesitati fara apa sau mancare.amschimbat cateva vorbe cu stareta ,mi-aspus cae nepoata parintelui Cleopa si ca sora ei de sange alta baba era in manastire,vorbindu-mi de parintele staret s-a exprimat in felul urmator...citez,gunoiul ala de popa mancalar viermii sa-l manance...in fata mea o necunoscuta,in timp ce scriu vad la stiri ca si-a botezat in spital fetitele cu nume de sfinti si spun din tot sufletul,sarumana femeie,sarumana mama de ingerasi

Oricum se remarca tocmai de aceea Iasi-ul si Dolj-ul. Cred ca toti stim ca exista prejudecata ca Transilvania este sau a fost mai dezvoltata decat restul tarii. Se observa si aici. Parca zici ca dezvoltarea din nord-vest a "curs" prin judetul Prahova pana la Bucuresti. Iar Constanta a beneficiat de dezvoltarea venita pe mare - port important al Marii Negre.
Salajul parca e triunghiul Bermudelor: o zona "turbionara", ocolita de valul dezvoltarii, al tehnologizarii.
Hmm, Mures, Harghita, Covasna - bleu. Nu ma asteptam. Macar unul sa fi ajuns mov!!

Si mie mi-a fost destul de bine in comunism. Ce a scartait: familia dezmembrata de catre comunisti a bunicii dinspre tata, tata si fratii lui din care patru au facut facultate in conditii mai mult decat vitrege si unul care nu a facut facultate. Capul familiei, bunicul meu, murise cu ani inainte sa vina comunistii. Ei fusesera un fel de boierasi de la tara, avusesera in proprietate imprejurimile unui sat.

Familia mamei mele, numita familie de chiabur si ca urmare unii sateni se uitau chiorâş la noi. Asta nu a fost mare paguba, desigur. Mai rau le-a facut comunistii acelora, ca le-au pus in cap aseemenea ganduri. Bunicul meu o fi avut ceva de suferit ca a simpatizat cu legionarii, nu stiu exact, nu e asa important.

Destinul frant al tatalui meu. A vrut sa urmeze facultatea de italiana, dar asta i-a fost interzis dupa un an de cursuri. A se vedea rigiditatea de care pomeneam la conferinta despre stres. :D

Destinul frant al atator oameni cu studii, capabili, inteligenti, oameni adevarati, bagati in inchisori si multi dintre ei morti sau pusi pe linie moarta. Practic disparitia acelei paturi de oameni cu coloana vertebrala care fie au fost inchisi, fie au plecat peste granita. In locul ei a fost impusa cu forta o patura de activisti, oameni scoliti peste noapte, arivisti si oportunisti.

Orele de ideologie politica, monstruozitati ale somnului ratiunii. Disparitia psihologiei din scoli.

Erau locuri de munca, fireste. Erai liber sa invarti hartii, sa te faci ca lucrezi fara tragere de inima. Ce conta, cata vreme partidul te tinea in viata cu aparatele puterii? Erau locuri de munca unde romanii au invatat sa se descurce cum pot, caci utilajele vechi trebuiau sa mearga cu piese de schimb improvizate.

Am invatat sa aplaudam ca sa ne fie bine, sa tacem cu incapatanare peste tot ca sa nu facem rau familiei.

Se dadea mita ca si acum, dar mai discret si mai putina, cred. Pe vremea aia circulau cartusele de Kent, sapunurile Fa, Amo etc.

Medicii nu erau mai de incredere ca si acum. Dar nu se facea atata valva cand se mai gresea. Oameni suntem!... Diplomele sunt insa mai multe si ca urmare... si mai multi oameni nepotriviti in anumite posturi, meserii.

Crezi ca acum dau mita oriunde ma duc? :)) Am dat un pachet de cafea la o doctorita din scoala fetei ca sa aiba scutire la sport, prin 2004. In rest mai functioneaza relatiile, ca si in occident, de altfel. Nu agreez nici mita, nici relatiile. Daca pot ajut pe oricine imi cere si imi sta in putere. Numai ca inafara de sfaturi... :D nu prea pot altceva.

Mai scartaia agricultura. Tarani saraciti, munciti, care traiau la limita saraciei.

Si peste toate astea zburau revistele straine, ideile noi, cibernetica, simteam mirosul de "friptura", dar nu puteam manca. Magazinele de orice fel erau tot mai decolorate si marfurile repetitive pana la exasperare, magazinele de legume-fructe aveau sali lungi pline de conserve. In Iasi disparusera in ultimii ani ciocolatele aproape cu totul. Am prins sfarsitul comunismului in judetul Bistrita-Nasaud, unde fusese un prefect mai cald cu oamenii si si zona Nasaudului reusise sa nu fie cooperativizata. Gaseam in Bistrita, rareori, ciocolata la pachet cu biscuiti ordinari sau ceva asemanator. Se mai gasea unt la tarani in piata, caci la magazin era pe ratie. Ah, apropo de unt/margarina. Prefer totusi untul natural, cu vitamine si saruri minerale furnizate de natura, decat margarina in care baga vitamine izolate (prin ce metode?) de alti componenti vitali.

Daca mai era aici comunism, eram ca in Coreea de Nord. Nu aveam grija zilei de maine? Nu aveam nicio grija, nu mai aveam suflet, viitor, speranta, nimic.

Dan,
interesanta ideea ta!din alt punct de vedere ne putem gandi la un scriitor de fictiune ca la un individ cu o imaginatie iesita din comun.pentru ca mitomanul, dupa parerea mea , este cel ce isi foloseste imaginatia pentru a crea minciuni ce il ajuta sa iasa basma curata in diferite situatii. pe cand scriitorul de fictiune este cel ce isi foloseste imaginatia pentru a crea o viziune a timpului ce va veni.opera lui este o imagine a cum isi doreste el ca viitorul sa devina.
ce parere ai?
Gabita

Eu ma gandesc, sincer sa fiu ca tare prost este baiatul ,in loc sa iasa si el cu o fata in oras sau cine stie unde, face pe hackerul ..... e da stai ca acum are vreo 15 ani sa se gandeasca la viermi si fete...(de viermi nu o sa duca lipsa) Ce vrei hackareala...

Dogmatic,adevarat ai grait.
De obicei cei care sint asa de "aprinsi" impotriva homosexsualitatii ca papadie67 al nostru, s-a constatat in majoritatea cazurilor chiar ca ei ar avea tendinte homosexuale pe care le ascund prin lozinci infierbintate anti-homo,de fapt un paravan ...le este frica sa iasa din confuzie. Multi ca ei sint bi-sexuali dar nu vor s-o recunoasca inca,toti de fapt cazuri genetice naturale pe care nimeni nu le poate controla.

Aluat de ecler sau Pâte à choux

120 ml lapte
120 ml apa
5 gr sare fina
( gr zahar cristalizat
110 gr unt inmoiat la temperatura camerei
140 gr faina
5 oua
zahar pudra fina

intr-o oala cu fund gros se pun laptele, apa, zaharul cristal, sarea si untul; se aduce la fierbere

se ia de pe foc si se varsa in ploie faina, amestecand cu o lingura de lemn;
se re-pune pe foc, amestecand cca 1 minut

se muta aluatul fierbinte intr-un saladier si se adauga oule unul câte unul, in timp ce se amesteca energic cu un batator, pana ce aluatul devine lis si omogen

se pune aluatul destul de moale intr-o punga cornet si se fac gramadutze rotunde sau lungi (ecler) pe o tava de cuptor acoperita de hârtie sulfurizata (da rezultate mai bune decat tava unsa cu ulei)
se presara cu zahar pudra si se coc in cuptorul deja incalzit prealabil (220°C-termostat 8), cca 15 minute, apoi se reduce incalzirea cuptorului la thermostat 6 (190-200°C) si se mai coc alte 15 minute

IMPORTANT : in tot timpul coacerii la cuptor, usa cuptorului se mentine deschisa putin (exemplu : cu coada unei furculitze), pentru a lasa sa iasa excesul de vapori de apa

cand s-au racit, se taie in doua si se umple cu crema de vanilie, frisca, etc

Ce nu inteleg? Pai, pasiunea ta pentru "retete".Doamne!Atatia de "se ia", "se pune", "se adauga"...Am incercat candva, dupa o reteta: mai trebuie un licar de geniu si-un dram de rabdare pe care eu, invidioasa, nu le am. Cred ca iti trebuie din amandoua, ca sa-ti iasa bine "sosul".
Si nu-s gurmanda, cum ziceam, mai curand "gurmeta" (n-am decat 65 de kile la 1.84)
Mai bine fac 20 de ture de stadion decat un sos, fie el cu busuioc (dupa care ma-nnebunesc!)
Ei, ce zici, te-nduri sa faci cinste c-un "sualacrem"? Spal eu vasele!Poate se mai inscrie careva si...impartim treaba frateste!

Da, din pacate, a existat in Romania holocaust, iar cei care l-au facut au fost romanii. Bunicul si fratele mamei sunt inmormantati la Podul Iloaiei, in groapa comuna a celor ucisi in "vagoanele" din holocaustul din Iasi. Un alt frate al mamei, care a fost aruncat ca "mort" din vagoane, si-a revenit in urma unei lovituri de cizma in cap si a participat la saparea gropilor comune. Cele povestite de el la intoarcerea acasa sunt lucruri cutremuratoare, facute de romani unor oameni vinovati de-a fii evrei. Am o fotocopie a documentului prin care reies cele descrise mai sus, document care a stat la baza pensiei de urmas a bunicii, pana in anul 1969 cand a trecut in lumea dreptilor, pensie de 113 lei.
Pacat ca lucrurile au decurs asa ...

Articolul este remarcabil dar ... de prisos !
Un popor care vede succesul doar ca rezultal al furtului, mitei, smecheriilor de tot felul, nu cred ca are nici o sansa sa iasa prea curand din nemernicia in care se lafaie de cateva decade! Si daca ar fi vorba doar de cei in varsta s-ar mai gasi explicatii, insa generatiile tinere sunt crescute fara respect pentru cultura sau onoare si asta este inexplicabil.
Personal am parasit Romania pentru a putea sa-mi cresc copii intr-un alt climat social. La cativa ani dupa Marea Ratare din decemrie 1989 am inteles ca nu va mai exista prea curand o sansa de a vedea in Romania o societate bazata pe morala. Asta si pentru ca aproape toti cei care ar putea shimba ceva tac sau pleaca ? Nu stiu.
Ceva trebuie sa zguduie societatea (din nou!) ca sa se iveasca o noua sansa pentru shimbare.

Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.

Sunt puse intrebari simtite, uneori!
Si cat este de rau c-au fost ucisi oameni si distruse vieti de supravietuitori ai unei incredibil de cretine actiuni, aceea de-a extermina o rasa! O, cat e de gresit! Ba chiar cu popi ce asvarleau cu-aghiasma-n timpu' ala!

Cu ce-am gresit noi, ca romani, c-am fost nici calzi nici reci in felu-n care ne-am creat Istoria. Cu Nimic, pare evident, nu?
Si totusi, deasemenea, cu Totul, deoarece-am pierdut, cam tot mereu, razboaie.
Sa le fi castigat, n-am fi avut nici noi de dat tot felul de explicatii, asa cum cei care le-au castigat au scris, mereu, Istoria, omitand ce nu le-a convenit.

Cand pierzi, inghiti, asa c-ar fi momentul sa ne desteptam si in viitor, sa nu mai pierdem!

Sa recunoastem ca au fost ucisi in Romania anilor '30 si '40 oameni ce n-au fost vinovati decat ca au apartinut comunitatii evreiesti, sau tiganesti!
Au fost pogromuri si de asta, noi ca popor, n-avem cum sa ne mandrim (Iasi, Bucuresti). DEsi au fost cam peste tot in Europa, la vremea aia. Cinste Angliei, in aceasta privinta, desi nu si-n privinta abandonului Cehoslovaciei. Lord Chamberlain...whaz' up, man!?
Insa de-aici pana la Genocid organizat, in masa-n Romania, e-o cale lunga...si care nu se poate, corect vorbind, aplica Romaniei, care in mod oficial a ajutat evreii sa fuga din Polonia catre Palestina.
DE ce suntem azi niste paria, desi n-am fost horthisti si n-am trimis evrei la Auschwitz? Pentru ca, presupun, evreii ce-au supravietuit deportarilor maghiare pastreaza o amintire mai buna despre Ungaria decat evreii ce-au supravietuit ne-deportarilor romane, despre Romania.
DE ce acest paradox? Ori sunt ei cretini (desi nu par sa fie!), ori suntem noi, romanii, un pic cam lenti, un pic cam Mioritici, un pic cam "dobitoci", intr-o lume de dobitoci "isteti" cu sange rece.

Ce-i de facut? Vorba lui Muresan: desteapta-te Romane, de-ti poti permite sa iti pierzi "autenticitatea" de looser cu ochi blanzi si in denial, ori stai cum esti si cum ai fost si pregateste curu' la bataie.
IAR.
Iar daca sunt cinic in ce-am spus si recunosc ca sunt, ce naiba vreti sa fac in fata acuzatiilor de tot felul, atata timp cat nu-s nici cald nici rece, fiind inca Roman?

NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU

Escaladarea autonomiei pe criterii etnice se face pas cu pas.
In judetele Mures, Harghita si Covasna au avut loc adunari secuiesti care sa duca in anul 2004 la autonomia acelor tinuturi.
UDMR, care joaca un joc extrem de perfid, in loc sa ia atitudine, isi ameninta cu degetelul ridicat membrii ca vor fi sanctionati...
Dar UDMR nu spune ca este contra. Nu dezavueaza. Ei mustra. Si constiinta care mustra nu latra!

Ordinaria este simpla: daca guvernul le mai cedeaza inca ceva, atunci ei UDMR isi vor potololi pe moment membrii. Daca nu, UE, NATO, ciu ciu pentru Romania!

Pentru toate acestea si inca multe altele trebuie votat

NU!

Legile internationale garanteaza proprietatea chair daca constitutia actula doar o "ocroteste".
Dar nici o lege internationala nu da asemenea drepturi minoritatilor.

NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU NU