dolhesti judetul iasi

Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi!
Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!!
Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural:
==============
**************
A fost holocaust in Romania?


Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.

=============================
P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza!
anita47

-Ar trebui scoase ghilimelele,informatiile sunt pe forum in dreapta ecranului (http://www.geocities.com/radu-herjeu/pag0explorer.htm)
Vad ca te-ai iritat tare,de ce nu ai scris "mine" si cu "M" ca sa intelegem ca nu-i chiar vorba de oricine.De ce nu poti Tu manipulat?De ce nu tine la Tine?

-"Cel mai iubit dintre pamanteni -altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti."

Probabil era vorba de dizidenta si chiar nu am inteles.

-"Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti."

Da ce iti place din ce creem noi romanii?

-""prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita."

La cum reactionezi la o polemica probabil sunt momente deosebite de
monolog.

-"(cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania."

Dar baronii astia sunt creatie comunitatii locale?Sa inteleg ca nu reprezinta Romania(chiar daca pe buletin scrie cetatea roman),nu au legatura cu guvernul?Dar cu cine au legatura cu americanii?Oricum in fiecare judet sunt cite doi ,in Bucuresti sunt ceva mai multi si mai greu de retinut

-"Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane"

Sunt curios chiar fi daca afirmatia asta ar fi promovata de diplomatia romaneasca,oare ce ar spune poporul american,asa la nivelul nivel anonim hirtia suporta multe.Spre deosebire de tine eu nu pot trage concluzii despre un popor pe baza unei experiente de citeva luni,cred ca daca as schimba adresa in Romania mi-ar lua mai mult de sase luni sa cunosc bine noi vecini.

-"Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana."

Ei sunt definiti ca popor de emigranti ca pe bastinasi tocmai i-au curatat europenii nu americanii.
-
"Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme."

Bun si noi la nivel de mase cum stam?
Promovam manele si trebuie luata atitudine aproape oficiala sa fie interzise.Nu mai zic de mari consumuri de telenovele,vezi sondajele care reprezinta masele.
Consumatori de stiri macabre,nu cred ca un post TV sau un ziar ar prezenta asa ceva daca nu fi cerere pe piata.
Consumatori peste medie de bauturi spirtoase,concuram cu popoare cu traditie
Am tranformat religia,singura institutie respectata in perioada comunismului, intr-o afacere, cu colectari de bani cu tablita in git, cu constructii monumentale-vezi Catedrala Neamului,cu un afux de biserici fara parohii,cu oferte de facut biserici daca Steaua da gol sau cistig la Loto etc,numai nu s-au batut in Buc.pentru apa sfintita,parca era un cistig nu un lucru spriritual,nu mai continui ca asta chiar e un lucru dureros, ne batem joc de orice.

-"o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star"

Manelele,formatiile cu patru cuvinte intr-un cintec,literatura proasta ce este la noi ,arta?Doar asta consumam cel mai mult.Uite o vedeta deosebita tranformata de noi, Adrian Minune,ne da si interviuri si poate o sa fie si senator,doar avem citiva deja.
Apropo poate ai vazut pe B1 TV pe AMinune,unul Guta si dl.Pruteanu,si ai fi vazut cum reactioneaza masele,poporul sau o parte din ceea ce este Tara la oligofreni (ma refer la manelisti)

-despre influenta Americii e o poveste prea lunga,ramine asa.

-"Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism."

Se vede vine de aici,in schimb se vede prost tare la Bucuresti.Chiar si raspunsul in sine reprezinta o atitudine de acolo care creaza in general mari tensiuni in tara,acusi va imprastiati iar pe listele electorale in provincie si pentru ca reusiti este tot in cauza masei.
Si apropo de extraordinarul Bucuresti.De unde vin OG-urile cu facilitati la importuri (de ex.) si dupa citeva zile se abroga,verifica un program de legislatie daca ai dubii.Asta daca nu stiai cum se creeaza baronii locali si cei nationali

-"N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie"

Nici nu a fost vorba

-"Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate"
"N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente). "

Vad ca stii ar trebui cred sa stiu si eu.Adica sa inteleg ca tu crezi ca esti o persoana importanta pe care eu o lezez cumva stropind-o.Ar fi probabil magulitor pentru tine,dar din punctul meu de vedere ar fi o mare pierdere de timp.

-"Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut."

Ba nu-i curios de loc, este un forum unde fiecare isi impartaseste parerile,impresiile,trairile petru ca in acelasi timp fiecare sa ne lamurim de ce am facut sau un anumit pas.Sau crezi ca a fost o decizie in urma unei introspectii.
Probabil nu ti-am explicat, am putut,pot inca sa plec dar nu am curaj.Si nu as merge la ghici,ci la sigur la rude asezate care profeseaza conform meseriei din Romania dupa o indelungata munca de echivalare a diplomelor, sau la cei 80% din colegii mei de facultate care stau in Canada si nu vor nici macar sa vina in vizita si probabil posteaza pe forum.
De lauda sunt cei care au plecat ca intr-o aventura si au reusit.

-"Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi."

Vad ca marjezi tare pe ideea asta.Scrie o definitie despre tara sa intelegem si noi ce inseamna exact ca asa abstract vorbim inutil.Si chiar nu evita cumva problema.

In final ideea mesajului era ca noi romanii nu suntem mai speciali decit altii si nici procentul de masa nu este mai mic decit altundeva.

Oricum ai dreptate ca au plecat cei mai buni,asa ca am ramas numai noi doi.

Un articol din presa romana,care aminteste de unele personaje si publicatii,aparute la acest subiect!
============================
Un numar din Romania Mare
*
(ANDREI CORNEA)
*

S-a tot discutat in ultimul timp despre asa-zisa "schimbare la fata" a lui Corneliu Vadim Tudor care dintr-un uliu extremist ar fi devenit subit un fel de porumbel democratic. Nu avem dubii asupra felului cum stau lucrurile in realitate. Totusi, am decis sa platim suma de 10.000 lei pentru a cumpara gazeta Romania Mare pe care n-o mai vizitasem de cativa ani. Am citit-o cu atentie (nr.704 / 9.01.2004) si iata ce am vazut, in mare. Credem ca informatiile vor fi utile nu doar celor care, eventual, si-au facut cea mai mica iluzie in legatura cu "ameliorarea" lui CVT, dar si celor care refuza cu dispret sau cu scarba sa citeasca, fie si din cand in cand, publicatia, desi uneori, macar prin profesia lor - de analisti politici sau jurnalisti -, s-ar cuveni s-o faca.

1. Pe pagina intai, headline: "Conform unui sondaj realizat de expertii ONU de la Geneva: 1) CVT: 41%. 2) A. Nastase: 32%. 3) T. Basescu: 13%. 4) Th. Stolojan: 9%". Iar mai jos, cu litere de o schioapa, concluzia inevitabila: "Vadim - primul presedinte crestin al Romaniei!". Nu aflam de nicaieri nici cine sunt "expertii ONU de la Geneva", nici care a fost data sondajului, nici care au fost conditiile sociologice in care el a fost efectuat. Detalii insignifiante - s-ar zice -, dar lipsa lor arata despre ce este vorba: un fals propagandistic patent.

Dedesubt, o gafa: rubrica Actualitatea clasicilor s-a dorit spirituala chiar din primul numar al anului de gratie 2004, cand "primul presedinte crestin" trebuie sa suie la Cotroceni, si a inserat mai multe "blesteme argheziene", probabil, pentru a-i deschide larg tribunului justitiar portile destinului glorios. Il reproduc pe ultimul: "Sa vrei sa-ti mangai cainele si sa te maraie; pisica, si sa se zborseasca; copiii, si sa fuga; nevasta, si sa se indeparteze, pentru ca a citit intr-un ziar politic ca esti un satyr". Rezon satyr! - cum ar fi zis un cunoscut personaj.

2. Logica si etica

Coboram spre josul paginii: mesajul de Anul Nou al lui CVT, plasat chiar sub blestemele argheziene, cuprinde urmatoarea fraza absolut memorabila, al carei adevar vom incerca sa-l testam: "Asa-zisul secret al succesului meu in asta consta - eu imi inving zi de zi adversarii la doua discipline: logica si etica".

Numai ca, pe pag. 12-13, in interviul acordat de CVT lui Paul Grigoriu pe Romania Actualitati pe 26 noiembrie 2003 si reprodus integral, intalnim urmatoarea afirmatie care incalca la repezeala atat logica, cat si etica: "Pe cuvant de onoare - declara marele om - eu nu am fost, nu sunt si nu pot fi niciodata antisemit, pentru ca am crescut cu Biblia in casa". Non sequitur: din pacate si Martin Luther a crescut cu Biblia in casa si chiar a folosit-o intens si dupa ce s-a facut mare-mare, ceea ce nu l-a impiedicat sa scrie teribile pamflete antisemite, precum Sem Hameforas. Dar pana si Eichmann a crescut cu Biblia in casa, dar nu stim sa fi folosit argumentul vadimic inaintea tribunalului israelian pentru rolul de primadona in Holocaust.

Odata lamuriti la capitolul logica, sa cercetam partea de etica. Abtinandu-ne pe moment sa ne pronuntam pentru prezent si viitor, ne ramane trecutul evocat cu formula "pe cuvant de onoare, eu nu am fost niciodata antisemit…" Dar oare ce sunt urmatoarele rasfaturi in proza, semnate de C.V. Tudor sau de pseudonimul sau "Alcibiade"? "Il iubesc prea mult pe Iisus Christos ca sa nu ma gandesc in fiecare zi cine L-a batjocorit, cine L-a scuipat, cine L-a lovit cu pietre, cine L-a ridicat pe cruce si L-a batut in cuie. Evreii au facut asta. Evreii de acum 2000 de ani si evreii dintotdeauna." (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997) Sau: "popoarele nu mai suporta ca, la adapostul cacealmalelor cu democratia si izolarea si embargoul o mana de evrei sa controleze finantele, industria, presa si Politica Planetei. Tot ce pot sa-i asigur pe evreii cu pofte dominatoare este ca pe mine nu m-au speriat si, probabil, bunul Dumnezeu are un plan cu mine si anume sa le aduc aminte ca nu-l pot rastigni la infinit pe Isus Christos." (Romania Mare, 19.04.1996). Sau: "Doar n-o fi blestemata Planeta asta: cateva milioane de evrei sa terorizeze si sa jefuiasca 6 miliarde de oameni! Si macar de-ar fi adevaratii evrei, cei biblici, dar tare ne e teama ca au dreptate aceia care zic ca avem de-a face cu populatia nomada a khazarilor, de origine asiatica, trecuta la religia mozaica." (nr. 443, 8.01.1999):

Iar cel care azi se lauda ca a trait dintotdeauna cu Biblia inaintea ochilor si despre care stie ca "a fost scrisa in totalitate de autori evrei", declara totusi cu cativa ani in urma: "Eu unul imi pot imagina civilizatia lumii si fara evrei" (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997). Imaginatie bogata, intr-adevar! A fost asadar CVT antisemit? Bineinteles, dupa cum se vede din texte. Mai este el astazi? Atata vreme cat nu numai ca nu isi va recunoaste si explica atitudinea din trecut, dar chiar o va nega senin prin sperjur, subitele sale declaratii de iubire fata de evrei sunt un moft.

3. Abjectia pura

Cazut cu brio la logica si la etica, ii mai ramane lui CVT abjectia pura, la care trece examenul cu mare succes, chiar in numarul pe care il analizam. In rubrica Saptamana pe scurt, care nu mai este semnata "Alcibiade", ci "Petrache Lupu" (probabil fiindca gigolo-ul atenian e mai putin politically correct decat vindecatorul de la Maglavit), dam peste urmatoarele ziceri: "Inchipuiti-va ca Cornel Nistorescu i-a acordat lui Michael Guest titlul de Omul anului 2003. Poate Omul anusului…". Dar aici e mai mult decat abjectie; e iresponsabilitate politica in raport cu reprezentantul singurei supraputeri, care se intampla sa fie si aliata Romaniei. De altminteri, la aceeasi rubrica, CVT sustine la un moment dat ca "sarbii ne mai dau o lectie de demnitate", referindu-se la recentele succese electorale ale ultranationalistului partid radical sarb al lui Voislav Seseli. Simpatiile politice antiamericane ale "democratului" Vadim se exprima in continuare fara ocolisuri! Ce s-ar intampla, asadar, daca acest politician ar ajunge presedintele Romaniei? Am avea soarta Serbiei? Sau a Irakului?

4. Biblia si Constitutia

In rest, numarul in discutie al Romaniei Mari e doldora de toate celelalte trasaturi antidemocratice cunoscute. In treacat, remarcam semnatura unui pretios colaborator, notoriu negator al Holocaustului si al crimelor legionare impotriva evreilor: Ion Coja. De asemenea:

Se reia un articol difamant al lui CVT din 1990, indreptat impotriva pastorului Tökés. Textul contine un preambul violent antimaghiar in care se deplange faptul ca ungurii nu au plecat direct in Alaska din "Asia natala" fara a mai trece in Europa. Astfel ei s-ar fi putut razboi in voie cu pieile-rosii si cu eschimosii. Intrebare: cand va deveni Vadim, laolalta cu Funar, filomaghiar? Doar "filosemit" nu-i de ajuns!

Deputatul Ilie Merce ne lamureste ce inseamna siguranta nationala, desfasurand bine cunoscuta teza ca securistii au fost mari patrioti, ca si prietenii lor informatorii. Iar ca sa iasa demonstratia, invoca precedentul Bibliei, Legilor lui Manu, al dacilor, al lui Basarab descalecatorul, al lui Mihai Viteazul etc. si plange de mila lui Mircea Ionescu-Quintus si Raoul Sorban, informatori dovediti de CNSAS. Citeaza desigur pe seful sau ierarhic care a cerut desfiintarea odioasei institutii antiromanesti.

Alt deputat PRM, Corneliu Ciontu, reia una dintre marile minciuni propagandistice ale PRM: el sugereaza ca acest partid nu a luat parte la guvernare, ca, prin urmare, este un "partid politic nou", neintinat de coruptie. De parca "patrulaterul rosu" din timpul guvernarii Vacaroiu (PDSR, PUNR, PRM, PSM) ar fi reprezentat o simpla reverie! Cultul personalitatii marelui om e, mai mult sau mai putin, axa de referinta a publicatiei si a colaboratorilor ei. Un articol, intitulat Biblia si Constitutia, e absolut delirant. CVT e comparat cu Fat-Frumos calarind pe un cal alb, "rotind cu dreapta pe deasupra capului buzduganul dreptatii, iar cu mana stanga tine strans la piept cartile sale de capatai: Biblia si Constitutia." (Care Constitutie - ne intrebam -, cumva cea actuala pe care Fat-Frumos a cerut-o sa nu fie votata, deoarece acorda minoritatilor dreptul de a se sluji de limba materna in Justitie?) Dar iata un exemplu si mai si: in interviul acordat la Romania Actualitati la care m-am referit mai sus, CVT sustine ca in 2003 ar fi primit "scrisori deosebit de amabile si mesaje de salut" de la personaje precum Kofi Annan, Romano Prodi, Silvio Berlusconi, Günter Verheugen, dar si de la Papa Ioan-Paul al II-lea. Cadem pe ganduri: oare asa sa fie? Rasfoim revista si intalnim o pagina plina cu mesaje de salut de Anul Nou. Si cautam infrigurati pe mai sus-amintitii. Nu vor fi ratat ei ocazia de a-l felicita pe marele om de Anul Nou! Stupoare: pagina contine numai mesaje de la persoane private, cu exceptia a doua felicitari oficiale sosite de la reprezentantii unor state bine cunoscute pentru larga lor democratie: Coreea de Nord si Cuba. Iata marii prieteni internationali ai "primului presedinte crestin"!

Sa mai notam in fine delirul conspirationist si obsesia mesianica: CVT "stie" ca impotriva sa guvernantii au urzit un plan in mai multe puncte, ultimul presupunand eliminarea sa fizica. Planul ar fi fost dezbatut la o celebra vanatoare a demnitarilor. Nu deznadajduiti, caci a intervenit - ni se comunica - "Ingerul Domnului" pentru a-l salva pe noul Mesia. Minunea dumnezeiasca a avut loc: autoimpuscarea ministrului Agriculturii in testicole!

5. Succesul prostiei fara fisuri

Ceea ce a caracterizat si caracterizeaza in continuare discursul lui CVT este nu logica si etica, ci minciuna; e o minciuna atat de tenace, de totala si de manipulativa, exprimata cu atata siguranta, incat are capacitatea de a pacali pe foarte multi. El nu-si propune sa aiba discursuri inteligente sau macar pragmatice, ci dimpotriva, complet stupide, asa cum cele cateva esantioane de mai sus au demonstrat-o. Numai ca, din pacate, cu cat prostia e mai impenetrabila, mai fara fisuri, cu atat autorul ei devine mai convingator si mai harismatic, cel putin inaintea adeptilor sai, si mai ales atunci cand e invitat la un post TV si cand moderatorul e surprins complet nepregatit, asa cum s-a intalmplat nu demult cu Stelian Tanase. Faptul ca logica e complet absenta din discursul vadimic devine astfel un mare avantaj al sau, iar lipsa moralei (reflectata minimal fie si in consecventa cu propriile afirmatii), departe de a-i cauza vreo paguba, e asimilabila presupusului "spirit justitiar" al "tribunului". Ascensiunea lui Hitler sau a lui Milosevici s-a bazat si ea pe aceste parghii. Sincer sa spun, nu prea inteleg de ce mai are nevoie Vadim de un Eyal Arad ca sa-i construiasca o campanie electorala care, sub raport mediatic, a debutat rezonabil de bine. Dar probabil ca insasi tentativa de a inhama la campania "primului presedinte crestin" un evreu israelian constituie, ca si finantarea monumentului lui Rabin de la Brasov, o parte a campaniei. Avantajele sunt destule si evidente. Pe deasupra, daca tentativa va reusi, ma tem ca unii vor spune la un moment dat ca "evreii il aduc pe Vadim", tot asa cum tot ei "au adus" comunismul, capitalismul si alte belele. Iar daca nu va reusi - tot evreii vor fi de vina, vezi bine - conspira in continuare si refuza mana intinsa!
==========================================

> Salut si bine te-am gasit
> #8792, de Dinu Lazar la Tue, 03/02/2004 - 11:48
> In Iasi este unul dintre cei mai buni fotografi romani ai
> tuturor timpurilor, Dan Mititelu;

Eugen Iarovici spunea cam la fel. ("Fotografia", nr. 201,
2/1992, pag. 11)

> poti sa-l cauti si sa ii
> arati imaginile tale si sa il intrebi ce si cum.

Numele "din buletin" al domnului Dan Mititelu este Petru Aron.
Evident, "Dan Mititelu" este pseudonimul artistic.

Conform revistei "Fotografia", nr. 201, 2/1992 adresa
domnului Petru Aron este:

Bd. Copou, nr. 44, bl. B-1, parter, ap. 5

Succes!
Dragos Bora

"Am citit azi noapte despre holocaustul armean din Turcia. A fost intr-adevar, ingrozitor. N-am gasit nicaieri vreun text oficial prin care armenii sa ceara scuze turcilor si nici scuze oferite de turci armenilor."
Deoarece pretinzi ca genocidul armean nu starneste atitea dezbateri o sa-ti dau adresa sitului Institutului National Armean de Studii ale Holocaustului pe care vei gasi acest mesaj de protest a mai multor intelectuali armeni si ne-armeni, inclusiv israelieni si evrei care protesteaza impotriva incercarilor guvernului turc de a nega Holocaustul Armean.
http://www.armenian-genocide.org/Affirmation.22/current_category.3/affirmation_detail.html

In alt document pe aceiast tema si din acelasi sit semnat de 126 de oameni de stiinta (scholars) ai sa gasesti si semnatura lui Elie Wiesel. Deci si in acest caz exista incercari de nega genocidul pe de o parte si pe de alta efortul de a face cunoscut generatiilor viitoare adevarul tocmai pentru a nu se repeta aceste tragedii.
======================================================
"Cred ca nu exprim suficient de clar ceea ce vreau sa spun: n-am nimic cu comisia in sine. Eu cred ca e formata numai din evrei, indiferent cum s-ar numi ei. Persoanele in cauza sunt chemate sa faca o treaba, si si-o vor face cum stiu ei mai bine, caci interesele lor sunt aceleasi cu cele ale comunitatii internationale din care provin. E simplu. Insasi constituirea comisiei si toata conjunctura e dictata din afara."
Din cate stiu eu propunerea a venit de la presedintele Iliescu, iar din comisie fac parte si istorici romani, dupa cum se poate vedea din componenta ei pe care o dau in continuare:
Prof. Elie WIESEL, Presedinte
- Radu IOANID, Vicepresedinte
- Tuvia FRILING, Vicepresedinte
- Mihai IONESCU, Vicepresedinte
- Ioan SCURTU, Institutul N. Iorga, Consilier de Stat, Administratia Prezidentiala, Coordonator Secretariat
- Victor OPASCHI, Consilier de Stat, reprezentant al Presedintelui Romaniei in Comisie
- Viorel ACHIM, Institutul "N. Iorga"
- Lia BENJAMIN, Centrul pentru Istoria Evreilor din Romania
- Liviu BERIS, Reprezentant al Asociatiei Evreilor din Romania, Victime ale Holocaustului
- Irina CAJAL MARIN, Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania
- Adrian CIOFLANCA, Institutul "A.D. Xenopol", Iasi
- Ioan CIUPERCA, Universitatea "Al.I. Cuza", Iasi
- Alexandru ELIAS, Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania
- Alexandru FLORIAN, Institutul pentru Studii Social-Democrate
- Vasile IONESCU, Organizatia Rromilor
- Corneliu Mihai LUNGU, Arhivele Nationale
- Andrei PIPPIDI, Universitatea Bucuresti
- George VOICU, Universitatea Bucuresti
- Jean ANCEL, Israel, Institutul "Yad Vashem"
- Colette AVITAL, deputat (Knesset)
- Andy BAKER, American Jewish Committee
- Randolph BRAHAM, CUNY, US
- Mihai Dinu GHEORGHIU, Universitatea Paris II, Franta
- Hildrun GLASS, Germania
- Dan MARIASCHIN, Vicepresedinte B'Nai B'Rith
- Paul SHAPIRO, US, USHMM
- Michael SHAFIR, RFE/RL, Israel
- William TOTOK, Germania
- Leon VOLOVICI, Israel
- Raphael VAGO, Israel
Te las sa decizi tu cine e evreu si cine nu.
Si daca vrei, poate o sa ne dai si noua o definitie a antisemitismului, in viziunea ta.

Draga JCC,
Cind am venit in USA Reagan era presedinte de 2 ani si deja incepuse politica lui economica ce peste alti 6 ani a finalizat-o aducind tara in stare jalnica.
A introdus ceea ce a numit"trickle down economics"si la fel si o multime de someri si homeless people ce au umplut strazile tarii.
La acest fapt ce a ..creat,a gasit scuza prin a repeta mereu"exista someri si saraci in USA pt. ca acesti oameni sint lenesi si nu vor sa munceasca"!
Pe plan extern era mare aliat cu Saddam pe care l-a sprijinit cu armament,daca-ti aduci aminte faimosul proces al lui Oliver North.
In cele din urma acest actor de duzina care mereu a spus ca ..niciodata in viata lui si-a vopsit parul a fost urmat de V.P lui, Bush Sr.care printre vomari pe la japonezi a continuat sa distruga ce-a mai ramas drept mostenire de la Reagan.
Un foarte indragostit dupa petrol imediat a intors spatele lui Saddam pt. a veni in ajutor Kuweitul asaltat de Irak,o crima impotriva umanitatii,petrolul din Kuweit trebuia salvat,nu?
La un moment dat chiar a atras de partea lui o mare popularitate de salvator al lumii si generalul Schwartzkoff,un f. mare strateg militar la fel a devenit un supererou depasind chiar si faima idolului sau Fieldmarshal Erwin Rommel a carui carte a stat mereu la loc de cinste pe masuta lui oriunde a fost alaturi de biblie desigur.
Cu toate ca razboiul a reusit sa sustraga de la atentia americanilor problemele economice,dupa o vreme ele au revenit si americanii s-au trezit din betia patriotica si imediat au dat de pamint cu Bush Sr. si cu mic cu mare au votat un nou presedinte mai aratos si cu un sarm ce doar JFKennedy l-a avut.Era interesant sa vezi in dezbateri si pe parcursul anilor cum Tinarul Clinton devenea tot mai alb la par in contrast cu Nea Regan,dar important e ca a reusit sa puna tara pe picioare si luptat destul sa repare stricaciunile celor 2 prune uscate de dinaintea lui!Nici tuica n-ai fi putut face din ele.
Economia a inflorit lumea o ducea bine si era multumita de rezultate,Hillary era o First Lady cum n-a avut America niciodata de la betivanca de Lady Bird Johnson,umbla peste tot cind Georgica era pe la vreun MacDonalds si alerga pe strazi sa fie in forma.
Dar tot lipsind de acasa cu treburile ei politice,l-a scapat din vedere pe Georgica care nici el nu era mai prejos decit idolul sau,JFKennedy.Si uite asa
l-a prins ca-si pierduse ..creionul sub biroul din Oval Office si o fetiscana brunetica Monica Lewinsky il cauta de zor folosind nu doar miinile in explorarile ei.
Mare scandal mare si o gramada de minciunele scoase la minut de Georgica.
Astea i-au scazut popularitatea de salvator al tarii si al Bosniei.
Oricum apucase al doilea termen...acum tine conferinte pe sute de mii de dolarasi si Hillary s-a facut ca auitat incidentul rusinos de la birou,concntrindu-se in cariera ei de senator de NY.

Acum insa sa discutam freely despre marele cow boy care conduce tara ca-n vestul salbatic incercind sa mentina vacile ce sintem mereu in tarc,iar daca una o ia razna o si prinde repede cu lasoul.
Baietasul asta este fiul nebunatic al lui tata Bush.Multe ispravi a facut el in tineretea lui,un Ivy League studinte la Yale pe care l-a trecut ca rata prin apa printre grame de cocaina inspirate pe nasuc si clondire de whisky pe gurita,mai tirziu chiar a devenit dezertor din armata un anisor de zile stind acasa la ranch cu taticu si petrolul.
Cu timpul a luat-o chiar bine razna si chiar devenit brain damaged,insa l-a salvat bunul Dumnezeu care i-a artat calea spre lumina si adevar facindu-l BORN AGAIN CHRISTIAN.Hehe he alta viata acum!
Intra puternic pe politica si dupa ce este guvernator al statului sau in care nu s-a nascut,si dupa ce trimite la gazare o gramada de detinuti fie real vinovati fie pedepsiti aiurea si murind de pomana,i se scoal ca trebuie sa fie presidinte
acum.
Si fostul drogat si betiv si dezertor candideaza impotriva moliului de Gore si cu putin ajutor fratesc de la Jeb in Florida si mismasuri pe la masini de vot fixate
reuseste o dublare de voturi miraculoasa de care si Dumnezeu s-a mirat.
Se face deci singur presedinte si incepe sa -si aleaga acolitii lui pe sprinceana,ca intr-un film western gen clasicul My Darling Clementine,doar ca nu exista un Whyatt Earp sa-l sperie la OK Corall si nici Henry Fonda care-i mort demult.
Primul lucru ce-l face e sa distruga TOT ce a facut Georgica,poate din vanitate sau invidie,cine stie cert e ca reuseste din plin si azi are renumele de primul presedinte din istoria tarii care in doar 3 anisori de putere deplina sa faca cele mai mari ravagii in economie si datorii interne cit n-au facut ultimii 11 presedinti la un loc!Apoi asta e real o enorma realizare si tatuca Reagan in semn de mare respect pt. el,are de gind sa-l puna pe moneda de 10 centi si sa-l stearga pe Roosevelt din istorie,sa speram ca NU apuca!!!Altfel cine stie ce nazbitii mai face acest strengar?
Este insa f. ambitios a rezolva anumite probleme pe care Papa Sr.le-a lasat balta,si anume o vendeta e la orizont si folosind cu larghete termeni tipici de cow boy il face pe Nenica Saddam "WANTED,DEAD OR ALIVE"
Ca prin farmec intimplarea nefasta de la TWIN TOWERS,un fel de Pearl Harbour modern,se iveste si uneste tot poporul in jurul lui,acuma toti sintem patrioti mari si fiecare casa,masina ,cladire arboreaza steagul,cu timpul chiar se dovedeste a deveni un simbol nationalst ce parca aduce aminte de neica Hitler si zvastica peste tot chiar si pe cacastor.
Si adunind vacile la un loc noul Georgicaw boy le indeamna spre noi meleaguri alte tarimuri,adica o invazie asupra Irak ului ce trebuie pedepsit exeplar si tiranul Saddam prins cu lasoul,pe Bin laden il pierde din vedere.
Da sfoara in tara cum ca ar avea ceva armament de distrugere in masa,nuclear si plenipotentiar nuclear,si in plus un alt justitiar din Anglia insa se raliaza acestei cauze drepte odata numita de Georgica"cruciada".
Arapul ulterior e prins intr-o gaura de sobolan.Dar unde-i armamentul?Se pare ca CIA e de vina ca a dat informatii false lui Harap Alb!Vorba aia,anul asta sint noi alegeri si Georgicaw boy trebuie sa fac niste scheme noi sa iasa basma curata,altfel Kerry il ingroapa in pamint pina la umeri si ii ia capul!
Deci si-a implinit misiunea de distrugere a Irakului si a Americii si a alocat reconstructia Irakului unor firme de-ale curtii lui regale,deh o mina spala pe alta nu?
Vacile ce sintem am inceput sa ne cam agitam in tarc si sa facem git,sa mugim tare,doar marii baroni si baronasi sint de partea lui John Wayne.
Noi vacile democrate dam ocol lui Kerry si Edwards,dar Kerry e mai experimentat si decorat si real a zburat cu avionul NU IN avion precum Georgicaw boy.
Si uite asa speram sa-i stea in git lui Bush Jr.bine infipt un covrig mai mare sa lesine,ala de acum 2 ani era prea mic,dar tot a lesinat.
In numele petrolului si al Americii va candida din nou,multe giumbuslucuri are el in minte sa faca dar speram sa-l oprim din elanul lui creator,caci daca mai apucam 4 ani cu el...ne luam bocceluta si ne ducem pe alte tarimuri de poveste.
Nu vom mai avea natura si nici economie nici de munca nici pensii nici ajutor medical nici haine de primeneala si bani de cheltuiala,nici punguta cu 2 bani,
deja sint vreo 34 milioane de vaci in tarc ce n-au asigurare medicala de nici o culoare si mai multi someri ca niciodata.
Dinastia din Texas trebuie oprita cit mai e timp asta e parerea mea si a sotiei mele,dar a multor altora.Vom merge la OK Corall si ii vom alunga pe toti si pe acolitii lor.Pe Jeb il dam la aligatori de nici Steve Erwin n-o sa-l poata salva!
Un senator democrat ce a pierdut insa si a iesit din cursa,Dick Gephard a spus un lucru interesant:" Sa fii un adevarat republican e sa devii democrat"
Si cu astea,incalecai pe-o sa si va spusei povestea mea.

LOVE&PEACE,
Ozzy Osbourne

Filip> Dacă vei citi cu exactitate ai să vezi că ceea ce am scris este că statele care l-au ales pe Bush în 2000 au acum 278 de electori faţă de 271, iar cele care l-au ales pe Gore au 260 în loc de 267.

Ai dreptate. Mea culpa. Am crezut ca vrei sa insinuezi ca Bush ar trebui sa fie mai tare acum, ca vezi tu demografia este de partea lui. Se pare ca m-am inselat.

Filip> New Hampshire (unde Bush a avuns un avans de peste 7000 de voturi)

Si unde Nader a avut 22000 de voturi, iar restul cam 6000 de voturi.

Filip> Oregon - 7 voturi (câştigat de Gore cu 6,460 de voturi),

Nader: 77000 voturi, restul: 10000 voturi

Filip> Iowa - 7 voturi (avans Gore 4,130 de voturi),

Nader: 29000 voturi, restul: 10000 voturi

Filip> New Mexico - 5 voturi (câştigat de Gore cu 366 de voturi)

Nader: 21000 voturi, restul: 4000 voturi

Filip> Wisconsin - 11 voturi (5,396 de voturi avans Gore)

Nader: 93000 voturi, restul: 20000 voturi

Sper ca ai inteles partea cu Nader si voturile lui mergand la democrati in 2004, nu? Ori vrei sa spui ca texanii sau alti Bushisti or sa se mute cu zecile de mii in statele de mai sus pt a inclina balanta de partea lui Bush? Explica-mi.

Filip> Dar standardele duble sunt specialitatea liberalilor.

Esti sigur ca-i vorba de standarde duble din partea mea sau mai degraba miopie de partea ta?

Filip> Şi mai e ceva: Texasul şi Florida au acum 34 şi respectiv 27 de voturi, fiecare cu 2 voturi in plus

Pai nu le-ai socotit deja? Dar caca vrei tu, adauga-le de doua ori ca tot nu-l scoate pe Bush la liman, ca sa nu zic ca la toamna s-ar putea ca Florida sa iasa "albastra" pe harta electorala :-P

http://www.racovitan.com/luneta/comment/reply/311/6657

In legatura ca polemica legata de Codexul Rohonczi

„Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990."

"Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. "


Aceste citate provin dintr-un text belicos de Dan Ungureanu. Nu le-as fi reprodus daca aceste rinduri compuse de o persoana despre care, recunosc, nu stiu nimic in afara de faptul ca publica in „Observatorul cultural” (20.10.2003), nu ar fi dovada unei atitudini care mi-au provocat deopotriva indignarea, tristetea si mila nekatartica.

Textul prezinta, intr-un stil jignitor prin agresivitatea sa de vodevil, mizind pe gustul pentru gluma rabelaisiana al unui anumit public, traseul si continutul unui volum publicat de dr. in istorie Viorica Enachiuc Mihai.

Nu stiu care sint meritele stiintifice ale lui D.Ungureanu si nu ma grabesc sa le cercetez; daca acestea ar exista, m-as feri de clasificari, notatii plus neologisme idiosincratice si bulevardisme precum cele de mai sus.

Probabil autorul acestui text care se doreste igienic (prin risul sanatos obtinut cu orice chip), din nefericire descoperit intr-o publicatie onorabila, este un om foarte tinar; poate chiar este cineva care ar fi mers sa lapideze dupa avertismentul lui Iisus.

O parte din observatiile, de bun simt, notate de D.Ungureanu pierd prin tonul neadecvat.

Tineretea numai ar putea explica insailarea sprintara, intr-un tot mai pretios (pentru autorul sau) decit aprecierea corecta a anumitor elemente constitutive. E drept, jurnalistul e mereu in cautare de subiecte. Iar subiectele, spun unii, ispitesc. Indiferent de virsta. Tineretea numai ar putea explica recursul la sablon, stereotipii si identificari penibile intre regim si omul de stiinta; contextul temporal amintit nu reprezinta (trebuia sa o amintesc ?) o garantie a imposturii (aceasta implica D.U.) celor care s-a intimplat sa fie nevoiti sa-l suporte o buna parte din viata lor.

Am retineri in privinta atitudini daco/traco/etno-centrice manifestata de anumite persoane (publice), iar megalomania patriotarda imi repugna, ca oricarui om de bun simt.

Textul propus de dr.Viorica Enachiuc-Mihai reprezinta un efort de o viata; polemica pe care a stirnit-o in rindul (ne)specialistilor este o dovada a interesului (sic!) pe care il provoaca parerile sale. Istoria stiintei a mai cunoscut asemenea cazuri. Daca, printre altele, prin sofisticarea sa, traducerea propusa contravine legii economiei mijloacelor lingvistice – e o alta problema. Iar daca argumentul istoric ale supozitiilor doamnei V.Enachiuc-Mihai nu convinge, sa vorbeasca specialistii.

Vad, pe linga curajul si graba uluitoare a lui D.U. in a aborda o chestiune pe care nu pare sa o fi cercetat altfel decit ca jurnalist, si o atitudine pe cit de incorecta pe atit de periculoasa: prezumtia de necunoastere (de catre slavistii citati – sa nu ascunda aceasta specialitate un pericol potential pentru autorul textului?) a latinei. Or, educatia in liceele din provincie si din Bucuresti era inca, chiar si dupa 1945, o educatie clasica.

Periculoasa este, in acest text, denigrarea unor titluri academice acordate, chiar si in perioada comunista, lucru inacceptabil, din partea oricui ar veni. Are D.Ungureanu stiinta care sint meritele lingvistilor mentionati, aportul lor la dezvoltarea invatamintului filologic din Romania (chiar si Republica Populara, apoi Socialista !), la prestigiul stiintei romanesti in strainatate? Ce il indreptateste ca sa implice lipsa rectitudinii in fata adevarului, care se cere cautat uneori si o viata intreaga? Are D.Ungureanu stiinta cita munca si ce fel de sacrificii, niciodata afisate, a implicat, in speta, activitatea profesorului A.Vraciu? Bagatelizarea numelui unor oameni de stiinta este inadmisibila. Cautati, Dan Ungureanu, Dictionarul de ligvisti si filologi romani, aparut si el, e drept, in deceniul sapte din secolul trecut. Treceti pe la Biblioteca Academiei. Intr-un alt secol ati fi fost provocat la duel. Incorecta si inadmisibila este, de altfel, calificarea parerilor profesorului Vraciu prin cuvinte precum „florilegiu” (v. articolul lui Ovidiu Pecican in aceeasi revista, „Observatorul cultural”, nr. 5 din iulie 2003.)

Iar daca un autor de articol nu-si poate stapini fervoarea in apararea unui adevar stiintific sau in incercarea de rasturnare prin ridiculizare a unei munci de o viata, oricare vor fi fost premisele pe care a fost cladita aceasta munca, nimic nu ar trebui sa-l opreasca sa-si caute mijloacecele in zona urbana. Apelul la bunul simt este una dintre misiunile jurnalistului, nu-i asa, D.Ungureanu?


Marina Vraciu
cadru didactic la
Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi,
fiica profesorului universitar doctor Ariton Vraciu
(1927-1987)

vmarina@uaic.ro

P.S. Din nefericire, nimic nu poate opri citarea (si citirea) nepotrivita. Regret ca aflu atit de tirziu despre implicarea numelui tatalui meu in diverse polemici. Numai faptul ca nu mai este in viata ma face sa vorbesc.

Este incredibil pentru mine, cind vad comentariile la "patriotism" in contextul "plecatului" din Romania. Ce faceau inainte de '89 aceii ce pun la indoiala "patriotismul" celeor plecatzi? Au batut din palme si au inghitzit tot ce li se ordona de Ceasescu si clica lui, sub motive ca nu au de ales, ca isi pierd postul, etc.. Au refuzat stimatzii critici ai celor plecatzi sa devina UTCsti cind au avut 14 ani? S-au can niste lasi, au batut si ei din palme si s-au grabit sa urmeze directiile politice, ca sa ia un post bun, hirtie higenica si pasta de dintzi? O demagogie bombastica si nerusinata! Imi amintesc comentariile partidelor "de singa" la venirea lui Ratiu in '90. "Nu il vream pe Ratiu, ca nu a stat cu noi la piinea neagra", "ce bani ne da Ratiu din Anglia", "ce a venit sa ne ia banii din Romania". Incredibil, dupa ce Ratiu is pareseste tara, Anglia, unde o ducea bine-merci, pentru ca sa vina intr-o tara asha de corupta si precara ca Romania,, romanii mai vor ca Ratiu sa le dea si banii?! Este Romania o tara, in general de milogi si lasi? Well, poate ca este ... cel putzin dupa istoria din ultimii 60 de ani. Romaina, trebuia sa stea in genuchi in fatza lui Ratiu, si sa-l platesca milioane de dolari, daca dorea el, ca sa o invetze cum sa iasa din mocirla. De ce nu? De ce tot timpul vor Romanii lucruri pe gratis? Tot timpul dam vina, pe Turci ca le-am platit tribut, pe cei din West ca ne-au golit tzara. In ce fel de tzara "de doi lei" am avut onoarea sa ne nashtem noi, cind sintem asha de lasi sa nu aparam ce avem? A cui e vina? Si Germania, Olanda, US nu au fost ocupate sau atacate niciodata?
Critici ai celor plecatzi, uitatzi ca multzi plecatzi inainte de '89 nu au plecat "just like that". Multzi au demonstrat in Romania, pe strazi, in fatza Ambasadelor, cu scrisori la Eurapa Libera, la Ceausescu, etc.., au refuzat sa faca serviciul militar pentru a nu face parte din sistemul cel apara pe Ceausescu, si asta atunci cind voi "patriotzii", bateatzi din palme, va uitatzi la video, si stateatzi ca niste sclavi la cozi interminabile fara sa scoatezi un shopot de protest. Rushine ...
Multizi, care au pleacat au fost datzi afara de aparatul lui Ceausescu, pentru ca erau cunoscutzi de Amnesty International si deci nu puteau intodeauna fii pushi in inchisoarii sau omaritzi. Altzi, si-au riscat viatza pe frontiera. Avetzi cumva vreun comentariu, pentru cei plecatzi pentru ca au refuzat sa faca parte din gloata de lasi? Si cei care au plecat dupa '89. Ce avetzi cu ei? Vretzi sa stea in Romania, condusi de comunistul nerusinos de Iliescu? Nu la-ti vrut pe Ratiu. L-ati luat in bratze pe iubitul urzupator Iliescu, care impreuna cu ceata lui de securisti si comunisti a pus totul in pantofii lui Ceausescu si s-au declarat salvatorii Romaniei! Si acum va miratzi ca o ducetzi rau, ba culmea, mai si asteptzi, conform milogiei intrisece ce va caracterizeaza, sa va dea Westul bani! I N C R E D I B I L! Si ce aveti cu cei care pleaca pentru munca in alta tzara? Inca nu atzi invatzat ce este libertatea si economia de piatza, inca nu, dupa 14 ani de "libertate". Plecatul, nu are nimic de aface cu "patriotismul". Este cerere si oferta si libertatea fiecaruia sa asigure lui si familiei lui cel mai bun nivel de viatza posibila. Romanii, trezitiva la realitate, nu mai cersitzi, nu mai votatzi pe securisti si comunisti, nu mai cereti bani de la cei din West, pune-ti-va la invatzat, reciclat , si la facut bani indiferent in ce tara. Incredibil, ce bine imi pare ca sint diferit ca voi majoritatea. Totushi, imi dau seama ca imi pierd timpul explicindu-va asta. Imi aduc aminte, dupa ce m-am intors inapoi din West (venisem in Dec '89 sa "lupt" crezind ca era o revolutie adevarata, dar mi-am dat seama in Bucuresti pe 25 Dec '89 ca defapt era o lovitura de stat, securistii si comunisti fiind la putere in frunte cu maioneta de Iliescu) prin '90 sa vorbesc cu minierii sa-i scot din Bucuresti (ce naiv eram!); pe linga Oradea, oprindu-ma la o fintina sa beau apa, o femeie de la tzara, vazundu-ma ca "sint strain" mi-a oferit o cana ca iau apa din caldare. Am intrebat-o cu cine o sa voteze. Ea mi-a reaspus: "cu Iliescu" ca el ne da pamint". Am intrebat "ce pamint va de Iliescu - el nu are pamint; el nu-are nimic de dat". "Nu votez cu altizi ca ei vin din alte tari sa ne ia banii!" -a raspus femeia. Inainte de a pleca, am raspus ca desigur "Romania" trebuie sa plateasca pentru un presedinte bun, este normal. Atunci, mi-am data seama ca imi pierdem timpul din nou. Daca eu nu puteam sa convig un tzaran care are trebuia sa fie particula capitalismului, cum o sa-i conving eu me minerii! Asha, ca m-am lasta pagubash, vizitat familia si plecat cit mai repede din acesta multime de lasi si cershetori.
Romanilor ce va considerati patriotzi pentru ca sintezi inca in Romania trezitzi-va, puneti-va pe invatzat si munca si nu mai fitzi frunstratzi (mai mult ca sigur ca multzi dintre voi atzi fost respinsi de companii straine sau Ambasade)!
Sind sigur ca o sa gasiti o tona de gresheli de ortografie in acest fragment. Este OK cu mine. Nu le-am avut nici-o-data pastea cu limba Romana, asha cum nu am avut-o cu socialismul stiintzific sau economia politica. La mine a fost matematica si fizica, si de fapt cu astea imi cishtig existentza in West, care m-a primit inca din '79 cu bratzele deschise cu toate ca nu-mi datora nimic, in time ce mult iubita mea tzara natala Romania, ma dedea afara din scoli si examene, punea in spitale psihiatrice, tribunale militare, asta in timp ce voi patriotzii, bateatzi din palme in ritmurile lui Paunescu...

Success,

Mircea-Camil

Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416

Peste tot! In faptul ca nu mai poti compara o pensie de azi cu una de acum trei ani, desi cei doi sunt pensionari de la aceeasi firma, de pe acelasi post, cu vechimi asemanatoare. In faptul ca un profesor universitar are un salariu de 30 si ceva de milioane, la care se adauga sporuri de vechime, de doctorat, de fidelitate, salariu de merit, ajungand in final la peste 1000 de euro (fara a conta aici si alte venituri din consilii de administratie etc.) pentru maxim trei zile de stat in universitate, de la 8 pana la 15, fata de un preparator-asistent-sef de lucrari, care ajunge la 3 milioane jumate, la care se poate eventual adauga un 15% salariu de merit (daca nu cumva s-au consumat toate intre cei mari), in conditiile in care vine 5 zile pe saptamana la scoala, uneori chiar si sambata si duminica, si sta de dimineata pana seara!
In faptul ca nu exista bani pentru compensarea medicamentelor, dar exista bani pentru prime pentru parlamentari, pentru inlocuirea masinilor mai vechi de 3 ale parlamentarilor.
In asigurarea de locuinte de serviciu pentru cei aflati la putere, in conditiile in care tinerii casatoriti stau cu parinti sau isi dau mai bine de jumate din venitul comun pe o locuinta cat de cat decenta, in chirie, daca nu au niste parinti "bine infipti".
Cu toata deschiderea, cu toate firmele straine intrate pe piata si care acorda salarii "mari" - e inadmisibil sa te simti usurat pentru ca ai un salariul de 400 de euro! - sunt putini cei care isi pot permite o viata lejera. Si cand spun o viata lejera nu ma refer la a nu avea grija mancarii, sa ai din ce sa iti platesti darile: intretinere, curent, telefon fix, ci ma refer la cei care isi permit sa iasa seara la o cafea fara sa isi faca socoteala ca nu o sa cumpere nu stiu ce la cursele de saptamana asta, la cei care isi permit iesiri in week end, dar nu la bunica sau la prieteni, cu mancarea in desaga, la cei care isi permit concedii si asa mai departe.

SB, si eu la fel ca si tine si marea majoritate a romanilor, facem politica mai mult d-amorul barfei cand stai pe terasa cu-n amic la o bere si ceva frigarui. Stiu ca poate normal ar fi sa ne implicam ceva mai activ, macar sa ma duc sa votez la consulat. Poate m-as duce daca nu mi-ar fi expirat pasaportul acum vreo 5 ani. (La inoire, pt o singura stampila in pasaport mi-au cerut $210 excrocii de la consulat, asa ca am renuntat... pasaportul canadian nou a costat numai $60).

Ca sa nu deviez de la subiect, ar putea fi facute atatea lucruri in Ro in domeniul politic, dar parerea mea e ca oamenii politici nu sunt motivati cum trebuie. Metoda Vlad Tepes as fi cea mai potrivita pentru a motiva un om politic: prin frica. Apoi urmatorul lucru pe care l-as face ar fi instaurarea unui regim de austeritate pt buget. Nici o cheltuiala in plus. Fara bani azvarliti pe fereastra (care de obicei aterizeaza in buzunarele acelorasi politicieni corupti). Fara prime grase pt politicieni, petreceri costisitoare, masini noi, excursii in strainatate pt toata sleahta de politicieni, fara motive intemeiate, etc. Toti banii stransi in felul acesta sa fie redirectionati spre problemele cheie ale tarii, cum ar fi: spitalele, pensiile pt batrani, ajutoare sociale.

Ca un exemplu: citeam de Sarbatori cum in Buc primarul sectorului 5 a organizat un revelion unde a cheltuit 5 miliarde din bugetul primariei (bani care au fost aprobati de consiliu dupa ce au fost cheltuiti deja!!!). Nu ar fi fost oare mult mai bine daca ar fi impartit banii aia la batranii cu pensii mici din sector ca sa aiba si aia saracii cu ce plati caldura sau sa-si umple frigiderul de Sarbatori? Mie o chestie ca asta imi pute mai mult a propaganda politica inainte de alegeri, decat un bine facut oamenilor. Iar exemplele de genul asta ar putea conta la nesfarsit: masini de lux pt guvern schimbate o data la 3 ani, amicii cand merg in delegatie intr-o tara straina umplu un avion, dar cand sa trimita un om bolnav in occident pt o consultatie (vezi Lucica Bunghez) nu au bani nici sa-i cumpere bilet de avion. Mai mare jalea...

Iar desfasurarile de forta si securitate cand Nea Nicu, pardon dl Iliescu, face cat-o vizita undeva in tara, sunt chiar ridicole. Asa securitate cred ca numai la Bush mai vezi. Dar ala macar are motive, se teme de teroristi, dar Illici? Parerea mea e ca "hotului de hot ii e frica". Nu cumva sa-i faca si lui altii ce i-a facut el lui predecesorul sau. Mare paguba ar fi... Oricum, nici nu vreau sa ma gandesc cat costa o asemenea risipa de forte platita din banii poporului.

Concluzia ar fi ca daca guvernul, indiferent din ce partid ar fi format, ar economisi banii publici as cum se cuvine si ar conduce intr-un mod cinstit (impus prin frica sau oricare alte metode coercitive) ar mai fi o sansa pt Ro sa iasa din groapa. Dar daca o vor mai duce asa inca cateva mandate, tare-mi e frica ca se va ajunge la probleme mult mai grave, mai greu de rezolvat.

OK, ajunge cu barfa politica pe ziua de azi, mai sunt si alte zile.

Salutare,

Dan

Ai dreptate Daniel, nu se pupa deloc! Chestia cu 150 de dolari e o valoare medie, dar ridicata mult de salariile foarte mari ale unei minoritati. Cei mai multi nu ating suta de dolari. E drept ca daca vorbesti de o familie de medici stomatologi, sau de un medic ginecolog, sau de proprietarul unei firme, nu foarte mari, dar nici chiar mica, atunci acestia depasesc mult sumele pe care le-ai dat tu. Dar cati din romani au profesiile astea, cati au firme proprii care sa mearga bine cu adevarat, nu sa se tarasca de la o luna la alta? Stiu cazuri de medici primari chirurgi, foarte buni profesional, dar care, neacceptand plicul, traiesc dupa multi ani de profesat, intr-un apartament cu trei camere, cu doi copii, fara masina, cu concedii scurte la cort sau "la gazda".
Iar salariul decent e in functie de pretentiile fiecaruia; care... cresc mereu. Stii cum se spune: ai mult, atunci vrei si mai mult!
La ce ne raportam? Cred ca fiecare isi doreste sa nu mai suspine cand se uita pe tabelul de intretinere, pe factura de curent electric sau de telefon; sa isi poate permite cursele fara sa faca socoteli in minte sa vada daca ii ajung banii din buzunar sau de pe card pentru ceea ce a pus in cos; sa nu ofteze cand vede o carte nou aparuta; sa nu ia doar jumate din medicamentele prescrise de medic, doar ca sa faca economii; sa isi permita sa iasa cu familia la sfarsit de saptamana intr-o excursie sau macar la un restaurant, un concediu fara teama ca se termina banii... Si probabil ca mai sunt multe.
Ori ca sa ai toate astea, fie ai o stea cu adevarat norocoasa, care te aduce pe lume intr-o familie instarita sau te inspira in alegerea profesiei, fie .........

Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN

Polemicile in jurul filmului lui Mel Gibson s-au intetit
Inaintea premierei mondiale,
Polemicile in jurul filmului lui Mel Gibson s-au intetit

Desi in ianuarie mesajul purtatorului de cuvant al Vaticanului parea sa
linisteasca putin spiritele, apropierea premierei mondiale (25 februarie) a
filmului lui Mel Gibson "Patimile lui Christos" (cu Maia Morgenstern in rolul
Mariei) tulbura din nou apele. La sfarsitul primei luni a anului, Joaquin
Navarro-Valls declarase, pe un ton neutru: "este vorba despre o transpunere
cinematografica a unui fapt istoric, potrivit povestirii evanghelice". Zilele
trecute insa, parintele John Powlikowski, presedintele Consiliului International
al Crestinilor si Evreilor, aflat la Paris, a tinut sa precizeze, intr-o
conferinta: "Patimile lui Christos" este cel mai rau exemplu de antisemitism
religios din ultimii douazeci si cinci de ani". Profesor universitar,
Pawlikowski este unul dintre specialistii solicitati sa vada filmul lui Mel
Gibson, inainte ca acesta sa iasa in lume. Observatiile lui critice nu au fost
putine, iar unele tin de insusi principiul structurant al peliculei, ca atare
este greu de presupus ca o eventuala luare in consideratie a avertismentelor
expertului ar putea schimba tonalitatea si mesajul filmului. Daca cineastul,
cunoscutul actor, regizor si producator nu a tinut seama, de la inceput, de
sfaturile celor care i-au atras atentia asupra fragilitatii sursei sale de
inspiratie, textele unei mistice germane, Anne Catherine Emmerich, traitoare la
raspantia secolelor XVIII si XIX, "o literatura plina de contradictii, naivitati
si erori", lumea se intreaba ce s-ar mai putea indrepta acum; imaginea
fundamentala a "Patimilor..." ar fi cea a vinei colective a poporului evreu
pentru moartea lui Christos. Pana si crucea este confectionata, in film, de
preoti evrei, or, dupa cum se stie, rastignirea apartinea metodelor tortionare
ale romanilor. Unii comentatori nu se arata surprinsi de "insolenta" lui Mel
Gibson. Ei nu au ezitat sa aminteasca educatia sa de catolic ultraconservator,
transmisa de tatal sau, Hutton Gibson, seful californian al unei secte ce s-a
pronuntat, intotdeauna, impotriva concilierii si impotriva initiativelor
intreprinse in ultimele decenii de papalitate. In aceasta atmosfera tensionata,
distribuitorul francez al filmului, nu mai putin celebrul Luc Besson, se afla
intre ciocan si nicovala. A apucat sa declanseze tratativele pentru premiera
europeana dar, prudent, s-a adresat presedintelui Consiliului reprezentativ al
institutiilor evreiesti din Franta, altor foruri, cu rugamintea de a vedea
"Patimile lui Christos" inainte. Din nu se stie ce motive, vizionarea la nivel inalt a fost insa amanata.

Magda MIHAILESCU


http://www.adevarulonline.ro/

Stii ce? daca tot ii dau unii cu Dumnezeu, la toate subiectele, eu am sa incep cu Allah si tu cu Moise....
Om vedea ce o sa iasa...

Sb_one si eu pastrez legatura, nu cu colegii din fac, de la Iasi, ca le era frica saracilor pe vremuri sa raspunda la scrisori sau chiar sa se imprieteneasca cu mine prea tare, eram insemnata cu rosu, in timpul facultatii (dar nu rosul carnetului!), riscau sa fie interogati de securitate..
Curios insa, cu gasca din liceu (Deva), am tinut legatura tot timpul, ii vizitam la Cluj unde ei erau studenti, vacantele in loc sa merg la Timisoara, mergeam la Deva-Simeria, la matuse, unchi, bunici, ca sa fim impreuna in "gasca", am tinut tot timpul legatura, intrerupta din 1972 pana in 1989, apoi reluata.
La fel cu prietenii din elementara la Simeria.
Poate ca si faptul ca-s orase mai mici si am familie pe acolo, m-a ajutat sa le dau repede de urma in 1989.
Corespondenta, ajutoare, medicamente, schimb de poze, am cele de la intalniri, chiar si din 2003, e-mail, fax si telefonez 2 ori pe an:
la intalnirea anuala din iulie si ii am la rand pe toti (se intalnesc la proprietatea unuia) si de Anul Nou, cand telefonez la fiecare...

Ziceam sa organizam o intalnire cu totii cateva zile in Ungaria, dar sunt greu sa se organizeze, sa se hotarasca...am putea sa vizitam Balatonul, as participa la cheltuieli, ca nu toti si-ar putea permite, dar le lipseste cineva care sa ia lucrurile pe loc in mâna.. pacat, mare pacat...
unii sunt intalnire ultima sambata din luna iulie, altii prima sambata din luna august.. poate ca pana la urma vom reusi sa ne intalnim..

Dar sa-ti spun drept, mi-e frica, frica de dezamagirea de a-i gasi schimbati, marcati de viata pe care au trait-o, frica de a nu mai gasi multe lucruri in comun...

este acelasi: cind sunt pusi fata in fata cu crimele lor toti securistii, kgbistii, gestapovistii etc. se ascund dupa frazele: "noi ne-am facut numai datoria...", "am actionat din patriotism...", " nu am facut politie politica, ne ocupam numai de dusmanii externi ai tarii.." etc. Si atunci cine a facut represiunea politica, arestarile, teroarea ? Sau toate astea n-au existat ? Vina nu poate fi exclusiv a conducerii politice (CPEx al PCR) ci este si a bratului executant al acestei politici-Securitate, militie, propaganda si desinformarea raspandite de mijloacele de "informare" care lucrau mama in mana cu securistii (unii aveau si functii si grade militare in aceasta institutie). Daca s-ar face o ancheta serioasa, nu una care sa se multumeasca cu raspunsuri evazive: "eu nu ma ocupam cu asa ceva..." ci una la care sa se continue intrebarile:"dar cu ce anume te ocupai, cand si unde ?" altfel ar sta lucrurile. Sunt cred destui care cunosc adevarul dar se tem sa iasa in fata si sa-i demaste pe acesti "patrioti". Dar nimeni nu o face, de frica sau pentru ca se simt si ei vinovati.

Ce pot sa zic este ca nu sunt de condamnat cei care pleaca, si eu sunt de parere ca la putere sunt niste pseudo-comunisti dar sunt 80% sigura ca acesta va fi ultimul lor an, daca ati fi la curent cu presa zilnica din Romania poate ati sesiza cum le scapa de sub picioare puterea.

Am lucrat ca studenta pentru IMAS si Mercury care sunt Institutii de cercetare a pietii foarte cunoscute si folosite aici, stiu foarte bine cum se fac sondajele, mergeam la toti prietenii, cunoscutii, rudele etc. ii rugam sa-mi completeze acolo ce le spuneam eu, tin minte la unul din sondaje 8 colegi din grupa mea am decis ca PDSR-ul (atunci el era :)) ar fi plauzibil sa iasa in sondaje asa ca sute de hartii au iesit cu PDSR. Bineinteles ca puneam in tema personajele despre o posibila convorbire telefonica dintre firma si ei. Asa ca nu mai cred demult minciunile lor din sondaje.

Ce vroiam eu sa spun aici este ca fiecare om are destinul lui, eu am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati, si exista oamani (sute chiar am aflat la o conferinta recent) care si refuza acest salariu pe motiv ca-i prea mic pentru responsabilitatile postului. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)).

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Nu spun ca n-o fi greu pentru clasa cu studii medii sau care a facut o facultate doar pentru diploma, dar chiar si-asa cred ca batalia nu-i pierduta, n-am fost in situatia asta deci nu stiu ce-as fi facut daca n-as fi invatat, probabil ca as fi incercat sa ma descurc intr-un fel, nu stiu exact cum acum.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)

Va trebui sa nu fiu de acord cu Universitatile Particulare (nu-mi sariti in cap.....aici ma refer strict la cele care nu au obtinut acreditarea).
Dupa un sondaj (acum 2 ani) s-a ajuns la concluzia ca aproape 75% din ele nu indeplinesc conditiile de acreditare (iar aici se refereau la material didactic, biblioteci, laboratoare...acolo unde este cazul).
Buuun....si cu toate astea se fac inscrieri, studentii platesc taxe, unii chiar vor sa invetze, dar.......intotdeauna exista un dar.
O sa ma refer aici la o universitate anume din Iasi (nu o sa-i dau numele deoarece nu prea vreau sa fiu trasa de urechi).
Ceea ce va povestesc se intampla acum 10 ani.
Inscriere: dosar care continea diploma de Bac, certificat de nastere si copie dupa buletin si binenteles taxa de inscriere.
La "examenul" de admitere stupoare: subiecte de genul" nu-i asa ca e asa?", erau rezolvate pe tabla.
Printe cei care asteptau rezultatele "cu sufletul la gura" erau unii care nu aveau diploma de bac si asta nu pt ca o uitasera acasa, ci pt ca nu luasera Bac-ul.
Rezultate: secretara anunta simplu "toti candidatii sunt studenti. Felicitari!". Nu prea am inteles cum si ce, dar am zis ca o sa ma lamuresc eu.
Prima zi de scoala: deschidere, coronitze, premii pentru cei care obtinusera rezultate f bune cu un an in urma, felicitari pt boboci.
A doua zi: trbuia sa fie afisat orarul la sediu..............nimic.
a treia zi: nici urma de orar.
Eu catre secretara: "Doamna va rog sa ma ajutati, stiti eu nu gasesc orarul pt anul I"
Ea: "ha ha ha....scoala incepe peste 2 saptamani
...............
Dupa 2 saptamani: Luni, marti, miercuri: nici urma de orar.
Joi apare orarul si anuntzul ca s-a marit taxa de scolarizare.
..........
........
Nu se face scoala la acea Universitate(sau nu se facea atunci, desi nu prea cred ca s-au schimbat lucrurile).
Iar la final te alegi doar cu nervi ca trebuie sa platesti masa profesorilor care te "examineaza" (asta e din categoria taxelor fara chitantza), taxa de examinare, taxa de imprimare a diplomelor, taxa pentru depunerea unei cereri..........o groaza de taxe inventate.

Dupa acea experientza neplacuta am avut parte, la o universitate de Stat, de niste profesori EXTRAORDINARI..........fara ghilimele.
Dupa ce am terminat facultatea si masterul am devenit colega lor(doar pentru 2 ani).
Nu sunt acum alaturi de ei, dar de cate ori o sa am ocazia o sa-i vizitez.

Ganduri bune!