don quijote in est

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
[Don't argue with an idiot; p - de SB_one la: 11/07/2004 20:37:38
(la: Mama prostilor)
[Don't argue with an idiot; people watching may not be able to tell the difference.]

...da, aspectul asta il uitam adesea; sau "nu-l vedem".

Belle: why "Belle" and not "Smart"( sper ca nu din cauza culorii parului...;)))

it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#17644 (raspuns la: #17560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
C'est tout? - de carrie la: 30/07/2004 15:24:36
(la: Exista pocainta in Anglia?)
C'est tout?
bine-ai revenit - de Belle la: 10/08/2004 19:15:44
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
o sa incep cu sfarsitul: eu am fost cuminte, da' altii nu prea ca nu-stiu ce tot au de impartit, vorba lui cosbuc
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

oricum... ma gandeam eu ca ceva s-a intamplat ca te vazui de vreo cateva ori online da' asa fantomatic si dispareai fara sa scrii chiar nimic, ceea ce nu prea-ti sta in caracter. si desi nu sunt un fan al scrierilor tale (nu te supara pe mine te rog, nu e vina ta ci a mea ca n-am rabdare sa citesc chestii super-detaliate) incepusem sa simt lipsa povestirilor cu "iz" mai de normalitate si cotidian decat teme mult prea filozofice si chiar extremiste in ale religiei (eu una ma feresc de subiectele prea serioase, cand dau peste cate unul la cafenea nu stiu cum sa sar mai repede peste el).

cand ai ocazia fa o poza de colibri ca n-am vazut nici unul in realitate :(

si-nca ceva ca sa nu mai lungesc vorba, muta-te pe coasta de est, nu cred c-am avut anul asta mai mult de 85 si chiar si atat doar ocazional .. ma crezi ca acum am un sweatshirt cu maneca lunga, in miezul lui august????

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#19509 (raspuns la: #19508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004), fotograf - OMAGIU - de ovidiusimina la: 11/08/2004 10:54:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
« Au fond, ce n’est pas la photo en soi qui
m’interesse. Ce qui je veux c’est de capter une
fraction de seconde du réel »

Henri Cartier-Bresson (1908 – 2004)

Kingdoms of the world in a moment

Aug 5th 2004, From The Economist print edition

Henri Cartier-Bresson, whose photographs defined the
20th century, died on August 3rd at the age of 95

ALTHOUGH his name was familiar almost everywhere, far
more so indeed than his work, Henri Cartier-Bresson
himself was not a familiar sight. With his alert blue
eyes and a coloured handkerchief knotted round his
neck, he would wander the streets near his home on
Paris's rue de Rivoli and seldom be recognised. One of
the greatest photographers of the 20th century was
himself rarely photographed.

In his lifetime, he travelled to all corners of the
earth, capturing images of some of the most
extraordinary moments of 20th-century history—the
Spanish civil war, the liberation of Paris after the
second world war and the funeral of Mahatma Gandhi. At
the same time he framed and preserved less famous
moments, elevating them with his genius so that they
somehow seemed to capture the essence of life itself.

His unequalled ability to seize a millisecond in time
was uncanny. In his book “The Decisive Moment”,
published in 1952, he wrote: “It is the simultaneous
recognition, in a fraction of a second, of the
significance of an event as well as a precise
organisation of forms, which give that event its
proper expression.” He was never very interested in
the technology of photography, in the effects that
could be obtained during developing and editing in a
dark room. It was all about the thrill of the chase,
the chance to seize a moment.

The man who first inspired Mr Cartier-Bresson was a
photographer called Martin Munkacsi, whose picture of
naked African boys running into Lake Tanganyika in
1931 persuaded him to take photography seriously. “I
couldn't believe that such a thing could be caught on
camera,” he said, “so I grabbed my Leica and went out
into the street.”

Between 1932 and 1935, he lived rough in Italy, Mexico
and Spain where he took some of his most memorable
images. Back in Paris he worked with Jean Renoir, a
film director, and ended up playing the unlikely role
of an English servant in the director's masterpiece,
“La Règle du Jeu”. He was a prisoner-of-war for three
years, and after the war was one of the founders of
the Magnum agency, a trail-blazing photographers'
co-operative. In 1948 he went on the road again,
mostly to India and China (in time for the fall of
Chiang Kai-shek), in an age when the images of
photojournalists like him filled the pages of picture
magazines that were, in the pre-television era,
hungrily viewed by millions.

Unassuming genius
For the last quarter of a century, Mr Cartier-Bresson
eschewed photography, taking only the occasional
snapshot of friends and family, and turning his
attention to drawing. (He trained originally as a
painter, his early work influenced by his friend, the
surrealist artist Max Ernst.) He maintained that he
scarcely wanted to discuss photography any more. “It's
like when you're divorced”, he said, “and people keep
asking about your former wife. There's something
indecent about it.”

He settled into a quiet life in France—in Paris and in
the small house that he owned for some 30 years in the
Lubéron, a region in the south of the country, to the
east of Avignon. And there he died on Tuesday August
3rd, just less than three weeks away from his 96th

Mr Cartier-Bresson always said that to be a great
photographer you had to be unintrusive. “For me,
photography is very much a physical pleasure—it's like
hunting, except that we don't kill.” At the height of
his career he would stalk his subjects, and his quarry
would often be unaware that it had been captured on
film. His desire to remain out of the limelight stayed
with him to the end, including his wish to hold back
the world's photographers from the funeral of one of
the greatest of them.

His funeral was a private affair attended by some 50
family and close friends. Only after it had ended did
the French Ministry of Culture make an official
announcement of his death. And the next day, August
5th, many of his most famous images were splashed
across the front pages of newspapers the world over: a
woman slapping an informer she recognises at a
deportation camp in Dessau in 1945; Muslim women in
Srinagar, Kashmir, praying to the sun as it rises over
the distant Himalayas; and a French family picnicking
by the River Marne in 1938, almost a last pre-war
moment of stillness.

Of Mr Cartier-Bresson's death, President Jacques
Chirac said: “With him, France loses a genius
photographer, a true master, and one of the most
gifted artists of his generation.” But it is not only
France's loss. Mr Cartier-Bresson's fame, which grew
despite his efforts to avoid it, reminds a much wider
world of its persistent admiration for unassuming
genius, and of the dwindling stock of targets for that


La famille d'Henri Cartier-Bresson, la Fondation Henri
Cartier-Bresson, les photographes et l'équipe de
Magnum Photos ont la tristesse de vous annoncer le
décès d'Henri Cartier-Bresson le 3 Août à 9h30 dans sa
maison du Luberon.Les obsèques ont eu lieu dans la
plus grande intimité. Un hommage sera organisé à sa
mémoire début septembre.

Mai multe informatii referitoare la persoanlitatea si opera lui Henri Cartier-Bresson puteti gasi pe site-ul MAGNUM Agency, fondata de HCB. Adresa este , asa cum s-a mai spus pe acest forum de discutii. Intr-adevar, acolo putem vedea cu totii niste fotografii. Adevarate...

din Bucuresti, un biet ucenic intr-ale fotografiei, Ovidiu SIMINA
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.

Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.

I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).

Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.

In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!

Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.

Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.

Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.

Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.

II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.

In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.

Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.

Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.

Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.

In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.

III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.

In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.

Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.

De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.

Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.

In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.

IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.

Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.

In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.

Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004

Stire preluata de pe siteul ZIUA
iete ca facu lemecica ochi - de Belle la: 25/10/2004 18:27:58
(la: Trancaneala Aristocrata)
'neata o fi la tine ca pe coasta de est lumea deja e satula de munca ;) (eu una sunt cu fata la productie de 4 ore jumate si treaza de 6 ore jumate).

uichendul a fost ok, m-am odihnit cat am putut sambata si duminica, si-am facut doar putinul de care am avut chef, printre picaturi. oricum deseara nu merg la antrenament asa ca de asta am lasat-o moale ca sa ma pot odihni si sa termin azi ce n-am apucat sa fac vineri (stii deja cat si ce am facut atunci).

in rest, cat am fost online am mai aruncat cate-un ochi si pe-aici da' n-am avut chef de vorba (nici n-am prea avut cu cine defapt) asa ca sambata m-am consumat pe messenger cu sor-mea si cu o prietena foarte buna, iar duminica am reluat-o cu sor-mea si-am jucat la canasta pana m-am plictisit (ca sa recuperez ce n-am jucat de cateva saptamani).

dupa cum vezi nimic interesant, chiar boring as putea zice (in afara de chat-ul cu cele doua gagici) dar macar m-am odihnit ca aveam mare nevoie s-o pot lua de la capat saptamana asta.

tu ce-ai facut, cum te-ai distrat, ce-ai mai facut bun de mancare? ce face finu'?

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#26175 (raspuns la: #26172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi - de Belle la: 27/10/2004 21:48:02
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
erare humanum est ... mi-am dat seama ca asta s-a intamplat si vroiam sa clarific chestiunea fiindca prea frumos scrisese ca sa-ntelegi taman pe dos, that's all :)

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#26545 (raspuns la: #26543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Don't think. Shoot. - de Eduard Popescu la: 21/12/2004 03:10:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Don't hang about. Shoot. Don't be precious. Don't pose. Shoot. Don't fuss. Do not say 'cheese'. Don't take two steps back. Shoot. Don't stop. Don't save it for weddings. Shoot every moment. Review. Share. Enjoy. Just don't think..."§ion=en_GB_Magazine_Entertainment

Parerea mea e ca individa est - de Daniel Racovitan la: 31/12/2004 12:30:09
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Parerea mea e ca individa este o iresponsabila si o egoista. Va da nastere unor orfani.

"Étoile des neiges / Pays merveilleux / où ceux qui s'aiment
Vivent à deux / Étoiles de neiges / Mon coeur amoureux
Est pris au piège / De tes grands yeux"
don't you cry now! - de Horia D la: 21/01/2005 16:44:40
(la: Trancaneala Aristocrata)
don't you cry now!
#34067 (raspuns la: #34063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Don Leon, da' de colesterol a - de mya la: 23/01/2005 07:40:52
(la: Frigarui cu gust de Rai !)
Don Leon, da' de colesterol ati auzit? Auzi...grasime de oaie. Cica "rasucesti teapa", "introduceti pe jar" (introduceti ai?!:))), dupa ce le-ai luat gatu' si la pui si la oaie)...domle' parca te vad in padure la foc mocnit cum te lingi pe degete...strigand "Mama Leoooooneeeee"!!!

Sanatate maxima si pofta buna! :)))
Acel Don Juan modern cum il n - de (anonim) la: 17/03/2005 07:58:47
(la: Legatura interzisa?!?)
Acel Don Juan modern cum il numesti...ti-a oferit un lucru minunat..un copil..dar ti-a si luat..o buna parte din suflet tu i-ai daruit pt todeauna...
Faptul ca nu vrea sa imparta viata cu tine si acel copil este un lucru trist insa nu si o tragedie!Vei gasi in tine puterea de a lupta si de areusi lucruri extraordinare...
Acuma..stai stramb si gaandeste drept..dc ai fi ramas cu el crezi ca ai fi fost fericita sa stii ca esti asa cum si spuneai...una dintr-un lung sir...iar fratele lui..un om deosebit care ti-a intins o mana de ajutor la nevoie...cred ca te apreciaza mult mai mult...
Da-ti o sansa tie!Meriti!
Don...Juan/Quijote - de anisia la: 13/04/2005 00:51:57
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
cata generozitate domnule, cata generozitate... :)
#43233 (raspuns la: #43231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de putere :)) - de Pasagerul la: 15/04/2005 10:17:06
(la: Ce ne da putere?)
Americanii inventeaza un robot superviril capabil sa satisfaca
femeie fie ea nimfomana sau frigida. Dupa o campanie publicitara
vine si momentul cel mare: testarea masculului de plastic, cauciuc si
ce o
mai fi avand... Deci, se iau prin tragere la sorti trei femei pentru
testa calitatile si, eventualele defecte:o frantuzoaica, o spanioloaica
si... evident o unguroaica :):)
Prima intra in dormitor frantuzoaica recunoscuta pentru
rafinamentul in materie de sexualitate. Dupa o ora iese din camera sfarsita si exclama:"Oui, c'est superb" .
Dupa frantuzoaica intra "focoasa" spanioloaica. Dupa doua ore de
stat in dormitor iese transpirata si cu ultimele forte striga "ole".
Ultima intra unguroaica cunoscuta pentru faptul ca este
asa...."rea de musca". Dupa sase ore de stat in dormitor, specialistii se decid sa sparga usa fiind convinsi ca robotelul o fi omorat-o.
La spargerea usii, SURPRISE!!! Unguroaica alerga dupa robot in
jurul patului strigand: " DA' SA FUGI, MAI AI BATERII, HA?!"

If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
don si zaraza ! - de samadhi la: 26/04/2005 13:51:22
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Stiam de anul 0 ca nu se ia in calcul.Nu m-am uitat pe la google sa vad ce minuni scrie, eu si cu cineva pasionat de astronomie, ne-am pus dupa planete sa cautam conjunctiile si asa am dat de conjunctia Venus-Jupiter in semnul Leului care sunt la o distanta foarte mica una de alta, imposibil de vazut cu ochiul liber, si care se petrece in vara anului 2 inaintea erei noastre.Planetele nu se schimba cum vrem noi, raman fixe si le poti calcula daca te pricepi si in urma... O astfel de conjunctie nu a mai existat pana atunci si nu cred ca in aceste calculari ne-am insela.
Numaratoarea anilor a fost gresita desigur de cei care au facut-o.Parerea mea este ca a fost anul 2. Dar cum ziceam planetele le poti calcula in viitor sau trecut si vezi ce se petrece s-au ce s-a intamplat candva e ca o calatorie in timp. Dar pentru asta trebuie sa stii ce si cum sa calculezi.
Apoi, de ce la nasterea lui Isus (17.iunie. anul 2 i.e.n.) sunt 3 planete in aceleasi semn care le avea si Buddha (Gautama Siddharta) la nastere. 4 planete (Marte, Jupiter, Saturn,Mercur) stau conjuncte si in "linie" la nasterea lui Buddha. Toate astea au importanta si nu sunt scoase de eu stiu pe unde. Este necesar sa ai habar de astrologie si astronomie astfel stii ca multe lucruri care credeai ca sunt reale au fost doar iluzii .... Si faptul de a cauta si gasi ceva in efemeride e mai fascinant decat sa dai o raita pe la google sau prin internet ca sa iti pice totul in gura ! De parerea asta sunt eu... sunt tipul cercetas...
Cat despre mormantul lui Isus exista, si acolo este si mormantul lui Moise, este mult de povestit cum ei ajuns acolo, dar e adevarat pentru ca exista oameni care au vazut aceste morminte. Daca vrea cineva sa mearga acolo poate sa o faca... se afla intr-un mic sat numit Pahalgam in Kaschmir-Himalaya.(India).
Desigur ca aceste informatii zguduie putin crestinismul, dar nu ai ce face ori accepti adevarul ori traiesti in minciuna. Religia a conditionat omenirea, si sa nu uitam pe vremea Inchizitiei cate victime au fost, chiar daca stiai sa inoti erai proclamat de a fi necurat... si bla.bla.bla. cate si mai cate...
Multe informatii au ars in Egipt in cea mai mare biblioteca din Alexandria, acolo se aflau intacte secretele trecutului.Acest incendiu a durat 6 luni de zile si provocat de un fanatic mohamedan.In aceasta bibilioteca a studiat cu siguranta Pytagora, era mereu in cautarea filosofiei de viata. Si nu degeaba a calatorit din Grecia pana in Egipt apoi in Asia, cautand Adevarul. Scoala care el a intocmit-o a avut un sens, in plus el a incercat imposibilul si a reusit sa uneasca Estul cu Vestul, Yin si Yang, ceea ce nu poate orice sa faca. In ziua in care Pytagora a murit, au fost mii de elevi (ucenici) ai lui arsi, doar unul singur a scapat, se numea Lysis. Scoala a fost arsa si multi omorati acesta insa a fugit nu doar sa-si scape viata ci sa salveze "Versurile de aur a lui Pytagora".Pentru ca tot ce Pytagora a adunat de-a lungul aniilor, toate scrierile din China,India,Tibet, Egipt, totul a fost ars.
Aceste lucruri sunt tragice si ma gandesc de multe ori cata rautate si egoism exista in oameni ca sa distruga atata stiinta si descoperiri care altii au lucrat ani de zile... De aceea, parerea mea este ca si la Vatican se ascund destule informatii care ar da crestinismul peste cap, si practic toata filosofia de viata a majoritatea oameniilor...
Stiu ca e greu sa accepti ca nu exista Rai si Iad, ca nu exista Paste si Craciun, ca nu exista Dumnezeu cum tu ti l-ai inchipuit... sau eu stiu mai ce... dar de ce sa afli aceste lucruri dupa moarte ??? De ce nu acum, cand poti constient sa vezi realitatea in fatza.
De aceea ii spuneam lui Athos, ca ne invaluim in iluzii... viata care am creat-o datorita conditionarii e foarte greu sa o stergi cu buretele...
Dar cand reusesti, devi cel mai fericit !
#45672 (raspuns la: #45613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horia si don - de Belle la: 03/05/2005 22:51:40
(la: ...)
I was merely pulling your leg ;) ti-eram datoare

nu fac nimic deosebit fata de cei care nu poarta lentile (iti spun din experienta)
#46847 (raspuns la: #46844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don, bella - de Ivy la: 12/05/2005 22:27:40
(la: Aveti fobii??)
hehe..chestia asta cu aglomeratiile..ihhh
De cite ori intru la un spectacol m uit sa vad unde e exitul, si chiar ma asez cit mai aproape de exit.

Don, la tine e explicabil, ca ai trecut prin asa ceva..dar eu? Ca nu am trecut prin asa ceva de ce naiba am frica asta in mine...

Am ramas acum ceva timp intr-un tunel..a fost un accident in tunel, si am ramas acolo pentru niste ore...ingrozitor..Stiam ca tunelul a fost sapat cumva pe sub numai cind ma gindeam simteam ca nu mai am aer...Tunelul respectiv lega orasul in care lucrez de cel in care doream sa ne cumparam casa...Dupa evenimentul respectiv am anulat toate planurile de cumparare a casei in orasul respectiv...
#48391 (raspuns la: #48388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don, jimmy si horica - de Belle la: 13/05/2005 15:18:53
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
'mneata don :)))

jimmy... am inteles ca pentru tine, eu te-ntrebam ce mi-ai luat mie ;)

horica, daca ai terminat de tuns iarba hai si la mine ca noi ba n-avem timp ba ploua :(
#48544 (raspuns la: #48539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Don si Horica, - de Jimmy_Cecilia la: 13/05/2005 15:19:43
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
buna dimineatza :))
ati deschis ochishorii?

asteapta si tu sa-ti faci gradele in vechime
si apoi o sa fie partea a doua de versuri...
cu aderentzii din al doilea val...
#48545 (raspuns la: #48541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don, e doar un sfat ptr. ca a - de Horia D la: 13/05/2005 15:26:50
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
don, e doar un sfat ptr. ca athos sa-si creasca veniturile:))

jimmy, la derdy a castigat un cal care a fost 50:1!!
#48554 (raspuns la: #48549) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate