donatii

Citesc de ceva timp pe Cafenea opinia tuturor despre donatii. Fratiilor, iertat sa-mi fie, dar mi se pare o tampenie sa ceri celorlalti sa doneze lucruri noi; mi se pare o tampenie sa ii critici pe cei care doneaza jucarii gen McDonald's. Acu', e drept ca nici mie nu-mi plac acele jucarii, dar copiilor se pare ca le plac, asa ca nu vad ce e rau in a dona jucarii McDonald's... Eu locuiesc in Canada si cam o data la 2 saptamani sau o luna, diferite companii suna sa intrebe daca la o anumita data (la sfarsitul lunii, in general) o sa am ceva haine vechi si jucarii sa donez pentru famillile mai sarace. Dragii mei, asta e Canada si, totusi, nimeni nu-mi cere haine noi! Nimeni nu-mi cere jucarii de la Toys 'r' us... Ei cer lucruri folosite deja, dar care inca mai pot fi purtate. Asa ca, ma intreb si va intreb: de ce familiile din Romania nu ar accepta??? Si daca sunteti asa mari filantropi si contul bancar va permite, e laudabil faptul ca donati luvruri noi, dar nu toti ne permitem asta. Dar important e faptul ca fiecare dintre noi face ce poate; dam ce putem, dar mai important decat ceea ce dam, e fapul ca dam!!!

Am facut.

Am donat niste bani cuiva care avea extraordinar de mare nevoie, un copil sarman (foarte ca lumea!) despre care am citit in "Formula As". Nu cunosc persoana personal.

Am donat doua genti mari cu haine (noi!) unei femei amarate din fostul meu cartier din Bucuresti. Are ceva probleme psihice, e foarte sarmana, lucreaza ca femeie de serviciu pe la blocuri (si cred ca e tiganca).

Mi-am donat toate hainele de iarna (si ale sotului meu) fostelor colege de serviciu din Romania, fratelui meu si cumnatei si prietenilor sau prietenelor. E vorba de haine foarte misto, meseriase dar nu-mi pare rau de nimic! Sa fie primit!

Mi-am donat mare parte din mobila din casa (cand am plecat din Germania) unui proaspat emigrant in Germania (rus). Nu l-am vazut la fata, am auzit de el prin niste prieteni nemti...ca nu are nici pat si ca doarme pe jos. Asa ca am aranjat cu prietenii in cauza (oameni de omenie) sa vina intr-o zi la noi cu un camion, sa incarce tot ce mai ramasese (paturi, dulap, masuta de tv, fotolii, lampadar) si sa le duca omului. Cica ala a plans de bucurie. Si era rus...mie mi-au decimat familia rusii pe vremea lui Stalin da' ce mai conteaza?! Ca doar omul asta nu avea nici o vina, nu?

Si mai sunt...da' nu vreau sa fac pe interesanta. Parca vad ca se gasesc unii care sa vina cu comentarii (deplasate) ...asa din adancul sufletului lor (negru).

Sa stiti ca numai chestiile astea sunt adevarate in viata, restul...sunt fara insemnatate. Si cand faci bine altora dezinteresat, primesti si tu la randul tau mai devreme sau mai tarziu acelasi lucru, candva. Eu primesc.

Cat ati donat societatilor romanesti care se ocupa de orfani sau de batrani, in ultimii 30 ani? De cate ori ati dat un covrig unui om "de pe strada"?
Prin asemenea campanii se muta atentia de la problemele unei natiuni catre unele care nu o privesc. Calamitati naturale exista de mii de ani si tot de mii de ani oamenii mor din cauza acestora. Copii romani care sunt traficati sau batuti , umiliti, etc, de ce nu li se ia apararea si sa li se ofere ajutorul? Tam tam politic, cat de generos sunt eu, care din averea mea de 1,2, sau 3 mil USD stiuti, donez 30 mil lei, pentru victimele cutremurului!! dar cand merg cu masina pe strada ii injur pe cei care spala parbrize sau vin sa cera cateva mii de lei la geamul fumuriu al limuzinei. O tara de tampiti

Am donat sânge?! Da, da’ nu eu. :))

După cum am stabilit, aseară începui pregătirile pentru Eveniment. Adică am mâncat bine, dar nu gras - că influenţează analizele, am consumat 0 alcool şi m-am băgat în pat la indecenta ora 2200. Am dormit tun pân’ la şase si un pica, când am sărit din aşternut ca un soldat (altfel n-aş mai fi sărit deloc) direct către bucătărie unde – fără niciun fel de plăcere – am mâncat două felii de pâine prăjită şi am luat câteva guri de iaurt. [Mai târziu urma să aflu că e recomandat cu bold să mănânci ceva uşor, sandwich-uri, ceai etc – să capeţi putere, că deh.]
El se-nvârtea prin casă aşa cum face în fiecare dimineaţă, cam de două ori mai morocănos şi mai tăcut decât în fiecare dimineaţă. Mănâncă şi tu ceva. Nimeni acasă. Măcar bea nişte apă, trebuie să te hidratezi bine. Glup, glup. La metrou am încercat ceva conversaţie, dară a trebuit să mă mulţumesc cu mp3ul. La Victoriei am fost acuzată de manipulare şi dacă nu l-aş fi ştiut, l-aş fi muşcat de gât. Mi-am aprins o ţigară şi mi-am zis că-i trece. Shopping Plaza, dreapta, prima la stânga, Centrul de Tranfuzii, pe lângă garaj, etajul 1, camera 54 (asta în caz că ajungeţi p-colo, traseul iniţial e acelaşi pentru toţi).
La camera 54, o tanti pufăie ca o locomotivă în spatele uşii pe care scrie uriaş: FUMATUL INTERZIS. Aveţi carnet? De donator presupun. Nu. Daţi-mi buletinul şi mergeţi la parter, vă chem eu prin staţie. Prin staţie? Zâmbeşte la începătoare, da, prin staţie. Ies. Încă te mai poţi răzgândi. El e el şi eu sunt invizibilă, intră, lasă buletinul, primeşte indicaţii şi coborâm. Mă pufneşte un râs pe care greu îl reţin. Sunt două rânduri lungi de scaune aşezate unul în spatele celuilalt în sala de aşteptare. Oamenii aşteaptă, cu ochii pe boxe. Zici că suntem aplaudaci la congres la Ceau. Nici urmă de zâmbet şi parcă devine din ce în ce mai alb şi mai departe pe vreme ce trece. Nu intri şi gata, îţi iau eu buletinul când ies. Nu poţi sa-mi iei tu buletinul. Ba pot. Cred că-s groaznic de enervantă, mai bine tac. Peste câteva minute, din boxe ies primele nume, al lui da, al meu nu. Ne facem cu mâna şi eu rămân cu cartea şi cu oamenii cuminţi. Să mai fi urcat vreo trei serii, până m-am auzit strigată. Sus e mare forfotă, asistente mişună dintr-un cabinet în altul, o tanti împinge la nişte lădiţe în care se bălăngăne pungi cu sânge, publicul scribăleşte la formulare. Primesc şi eu unul. În documentele-astea e mereu câte o întrebare care te lasă stomatologic: Ai fost de curând la pescuit? Mai lipsea: Aţi intretinut relatii intime cu captura? În fine ajung la doamna doctor, care aruncă un ochi pe hârtia blestemată şi aveţi hepatită?Am avut, B, în…1997, da’97. Scrie ceva pe fişă, uitându-se atent la ea şi rosteşte moale. Nu puteţi dona sânge dacă aţi avut hepatită. Niciodată. Eu am senzaţia că face o glumă, adică o treabă d-asta trebuie spusă cu patos, privindu-l în ochi pe trădător. Pentru mai multă emfază ar fi putut să-mi dea vreo două palme şi să apuce staţia: Avem un cod galben B, repet COD GALBEN B. Putea să vină jandarmul ala amărât şi să mă tragă afară de braţ în timp ce eu protestez: Dar au trecut zece ani de atunci! Nu mai am nicio hepatită! Lăsaţi-mă să donez! Jandarmul Doamnă, nu opuneţi rezistenţă, nu vreau să vă rănesc. În loc de asta, doamna doctor apucă un creion colorat cu mină groasă, roşie cu care desenează pe fişă un cerc în care pune un H. Mai bine îmi dădea două palme.
Aşa-i în viaţă unii vor, dar nu pot, alţii sunt pe invers.
Pe el îl găsesc la etajul doi, aşteaptă să intre la «tăiere», între timp doamna doctor a lui l-a învăţat să zâmbească; ba mă şi pupă. E atât de vorbăreţ încât reuşeşte să-mi spună o poveste naşpa despre donarea de sânge (cea care i-a răcit lui picioarele), pe care de aseară încoace eu am tot refuzat s-o ascult (ca să nu mi se răcească picioarele). Nu prea mă interesează, acum am altă problemă: Vreau şi eu să donez, să fiu hai… Vezi cum ne trimit aştia la cocaină?! Ce era dacă-mi luau şi mie un pica de sânge?! Să fiu şi io euforícă.
Cam într-un sfert de ceas ne terminăm afacerile cu Centrul de transfuzii şi plecam către servici. Baby e ca o floricică, râde necontrolat, ba de temerile lui spulberate, ba de orice altceva se iveşte. Cică îşi simte picioarele uşoare. Eu cică ţi-am zis eu!

Heiiiiiiii, ţunai…lelelele, lelelele…numai că mie nu-mi ardea de giucat mai ales că ma ardea la lingurică de la trăscăul descântat la vreme de seară pe când se scurgeau lăcrămile de pe ţevuşca căzănelului de ţuică…(da ştiu m-am lăsat la vatră cu o cacofonie dar nu am avut cum să o delimitez din calea nestăvilitelor vorbe) ba totuşi cred că puteam să mă scap de ruşine cu picurătorul de la căzănerlul de ţuică…da, şi cum steteam eu şi număram lăcrămile ce se adunau buluc la uşa picurătoriului numa ce mă trezesc dus cătră locul de întâlnire cu Pricodel numai că de data asta nu văzui decât o mare forfotitoare de sticlopei sau penei…mă rog…era pluralul de sticlopen iar eu mă răzuiam la soarele lor vişcolent prins în zale de-alabastru ca un giuvaier măiastru…Şi dacă ar fi fost numai atât hai, mai era cum mai era da îi simţeam atinşi de filoxeră cum Doamne iartă-mă s-o numi musca beţivă la ei şi era o hărmălaie bună de pus pauză muzicală la Radetzky March atât de tare se auzea liniştea (că la ei aşa am aflat şi io e pă invers)…şi care mai decare îmi găsise câte o moarte mai mult sau mai puţin violentă pentru că aflaseră ei că eu trădasem (despre trădare şi trădători o să vă povestesc haltădată) şi numai ce văz că se apropie de mine cu o iatagană d-aia luminoasă ca-n Skylander şi unde nu începe a-mi furnica toate cele la trecerea ei…că pielea se făcea ca aia de găină, firele de păr de pe chept se strângeau şi mai că voiau să intre-n piele de spaimă, muşchiuleţul tremura şi se fezanda pă dedesupturi şi câte şi mai câte…că toate cele se răzvrăteau în mine…
Şi după ce m-o jughinit aşa ca la un sfert de oră de mai-mai să-mi iasă sufletul stressat de atâta hărţuire (cum le spune la cele mai noi metode de supliciu nu mai ţin mintos) ridică mâinile (parcă vă spusei povestea cu mâinile şi picioarele sticlopenelor) cu tot magistrala albastră şi cu o voce tunătoaere: Sticlopeni şi Sticlopene dacă-l vom jertfi Marelui Penetu vom avea o mie de rotaţii bonus la ceasul cu cuc ce ne ţine lumea vie…dar dacă îi vom da drumul în lume iar o să ne aducă şi mai multă bucurie pentru că va deveni donatorul nostru universal valabil şi oficial…
Şi din vuietul mulţimii, ce mai scan-disk ce mai zarvă, că vedeam cum ca defragul toată marea prosternează…
- juri să devii donatorul nostru universal valabil şi oficial?
- Bine, bine, dar ce trebuie să donez? Organe? Cunoaştere? Conturi babane de la Mătuşi hapsâne?
- Asta nu e treaba ta. Juri au ba?
- Aş da zile de la mineeeeeeeee, numai ca să fie bineeeeeeeeeeeeeee…da io ce donez?
- Sânje mă…să ne facem şi noi Marea Roşie că noi nu avem d-asta…
- Numai atât?
- Pentru început…
- Păi io donez de când mă ştiu…
- Ce donezi mă neruşinatule, că s-o umplut lumea de cei care seamănă fir leit şi poleit cu tine
- Nuuuuu, d-aia încă nu donez…
- Ba o să donezi…da încă nu-i timpul…toate la tâmpii lor…Te giurui_
- Mă jur
…am mai apucat să susur şi m-am dat cu capul de bordură, că cazanelul de ţuică bolborosea în spatele casei acolo unde aleea se termină într-o minunată bordură de ciment gri cu opalescenţe pline de stridenţe şi nu ca în faţa căşii unde aleea se pierde în iarba deasă şi lenevoasă…

Am citit nu stiu unde de curand, ca oamenii ce-si risca sau sacrifica viata pentru altii au motive nu tocmai altruistice. Ca exemplu, cineva care-si risca viata pentru a salva pe un copil dintr-un incendiu o face pentru ca nu poate trai o viata normala stiind ca a lasat un copil sa moara in flacari. Deci motivul principal este frica de constiinta proprie si nu dorinta de a face bine. Este foarte posibil ca interpretarea asta sa fie prea cinica si departe de adevar, dar este o teorie ce nu poate fi negata usor.

Un alt unghi de a privi idea de sfintenie, este de a ne intreba pe noi insine daca nu cumva noi vedem sfinti acolo unde nu-s pentru ca vrem sa vedem, nu necesar pentru ca sunt. Un exemplu concret in aceasta privinta este Maica Teresa. Este considerata de multi o sfanta, iar Vaticanul este pe cale de a o canoniza. Datorita puterii mediei de a construi mituri si a dorintei launtrice de a vedea binele deasupra raului, aproape toti cred ca Maica Teresa este o sfanta intr-adevar. Dar nu toti accepta tot ce li se spune si unii chiar cauta nod in papura. Se pare ca i-au gasit nod si Maicii Teresa. Un eseist american oarecum cunoscut (scrie la Slate), Christopher Hitchens a fost unul dintre acesti sceptici. Iata ce are el de spus despre Maica Teresa:
http://www.swordoftruth.com/cgi-bin/forum.pl?action=display&num=1964

Eu fiind un sceptic si cinic, bineinteles ca nu cred tot ce zice tipul asta, dar unele din declaratiile lui dau de gandit. De exemplu, de ce ar fi sustinut Maica Teresa familia Duvalier din Haiti? Sau de ce nu a returnat milioanele de dolari murdari ai lui Charles Keating? Sau de ce foloseste majoritatea donatiilor pentru a-si construi un ordin personal in loc de a folosi banii pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor? Poate ca multi considera ca banii sunt mai bine folositi daca ajuta raspandirea crestinatatii, chiar mai mult decat pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor. Poate ca multi considera ca biserica catolica propaga cuvantul Domnului si nu intoleranta sau rigiditate doctrinara.

Indiferent de parerea unuia asupra fenomenului Maica Teresa, cati oare s-au intrebat vreodata daca Maica Teresa este ceea ce pare sa fie sau ce noi vrem sa fie, si mai mult decat intrebat, au cautat adevarul? Ori mai repede au preferat sa fie creduli si sa se autoamageasca de frica trezirii dintr-un vis frumos?

Alexandra ( MATERIALISTA )
DACÅ AI FUGIT DE MIZERIE DE CE NU AI CUMPÅRAT UN ASPIRATOR SI FACEAI CURAT.....( ESTI O MARE MATERIALISÅ INRÅITÅ )...CUM POTI VORBI NEGATIV DE UN POPOR IN CARE TE AFLI ADICÅ FRANTA...ASTA REZULTÅ CÅ ESTI MATERIALISÅ...DUTE IN ROMANIA CÅ ACUMA NU MAI ESTE MIZERIE SI AI BANI SA CUMPERI MAI MULTE ASPIRATOARE...NORMAL CÅ NU FACI ASTA DI PRICINA BANILOR CE TEAI FACE FARÅ EI CIND TE VEI INTOARCE IN ROMANIA....
.SE VEDE CÅ VIATA TA IN FRANTA ESTE O VIATÅ DE GUVERNANTÅ O VIATÅ CARE DOAR CEI MAI MULTI DIN ROMANIA AR VREA SO AIBÅ FÅRA DISCUTIE MAI BINE CA IN ROMANIA ...
AI FI FOST MULT MAI FERICITA DACA AI FI AVUT LINGÅ TINE PÅ CINEVA DE SUFLET ...DUPÅ CUM SE VEDE FRANCEZII NU-TI PLAC (OARE LE PLAC LOR DE TINE?? )stau si ma gindesc oare dacå francezilor lear place in ROMANIA TU CE CREZI ( DA SAU NU )EU CRED CÅ LA MINTEA TA DE GÅINÅ SPUI ( DA ).....NU M-AI DA LECTI CELOR DIN ROMANIA .....
ESTE USOR PENT-RU TINE A DA LECTI FIIND IN FRANTA SI EI CE O DUC RÅU FIIND IN ROMANIA....
DE CURIOZITATE IN CE AN VA FI CIND TE VEI INTOARCE I ROMANIA ASTEA SINT CUVINTELE TALE IN ANUNTUL #1900 ( NU O ABURI ).....SI NU MAI DA SIGNALE CELOR DIN ROMANIA CÅ AFARÅ ESTE MAI GREU DECIT IN ROMANIA ...
ASTA SE POATE INTELEGE DOAR PRIN FAPTUL CÅ TU ESTI IN FRANTA PROPUNEREA MEA ESTE DE CE NU FACI SCHIMB DE TARÅ IN MOMENTUL DE FATÅ CE TE TINE ( BANI SAU MIZERIA DIN ROMANIA ???)....
CONCLUZIA..TU AI FI LUAT 1.000.000 DE EURO % SI AI FI STAT IN ROMANIA 100% NUTI PASA DE CEL DE LINGÅ TINE DACA MOARE DE FOAME ...( ESTI MOLDOVEANCÅ MATERIALISTÅ )....TE DOARE ASA DE TARE FÅ CEVA SI AJUTÅ OAMENII DE ACOLO NU DA SUGESTI.....
O INTREBARE DACÅ AI FI CISTIGAT MILIONUL DE EURO LAI FI DONAT SÅ FIE MAI BINE IN ROMANIA ???..ASTEPT RÅSPUNS DE LA TINE SA SPUI ( DA )

Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.

Cred ca pe Dumnezeu il putem "vedea" in trei ipostaze: bun, rau si indiferent. Desigur e important si la ce ne raportam cind facem asta...
Dumnezeu rau e...non-sens, dar Dumnezeu indiferent e cea mai dureroasa ipostaza!
Caci practic, noi nu avem nevoie ca Dumnezeu "doar sa existe" ci sa se si implice! Permanent!
Daca ceva sta in puterea mea sa fac si prin asta as schimba o stare de lucruri in mai bine, si totusi nu o fac, simt ca ma fac,de fapt, partasa la raul care exista!
E ca si cum as veni seara tirziu spre casa si undeva in drum vad scena unui viol si aud victima strigind ajutor, dar trec mai departe si imi vad de drumul meu...Si nu fac nimic! Atunci, cred ca sunt la fel de vinovata ca si violatorul insusi!

Pe de alta parte, Dumnezeu, in cele mai multe situatii actioneaza prin oameni...Intrebarea e citi dintre noi sunt gata sa raspunda chemarii? Citi dintre noi s-ar duce in Burundi, de exemplu, sa participe la alfabetizarea copiilor de acolo? Citi fac donatii in scopuri caritabile, citi se implica, citi ajuta, citi se sacrifica pt. scopuri nobile, pt. altii?

Buna ziua Parinte,

Aceiasi situatie este si cu preotul de la Biserica uniata de la Boulogne-Billancour, este obligat sa lucreze

Parintele Boldeanu, pe care l-am cunoscut, nu numai ca lucra ca si muncitor, dar din salariul lui a mai si ajutat pe refugiatii romani.
Biserica Ortodoxa a ajutat pe multi romani inainte de 1989, aduna haine pe care le distribuia noilor veniti, dadea sfaturi practice, punea oamenii in relatii, incuraja si ne dadea moralul.
La fel ca si Dumneavoastra, numarul personal de telefon al parintelui Boldeanu era cunoscut si puteam sa-l contactam cand aveam o problema sa primim o indrumare..

De cand nu mai locuiesc la Paris, ci in Sudul Frantei, nu mai stiu cum este astazi, dar cred ca traditia a fost continuata

Pe vremuri, era o adevarata comunitate de români, erau si multi romani in varsta care veneau, plecati de mult din tara, iar biserica putea fi intretinuta in cea mai mare parte din donatiile lor..
poate ca asta s-a pierdut putin in ultimii ani, generatia noua este diferita, nu se mai gandeste la donatii sau ajutoare pentru altii...

Fondul problemei este real. Desi apar prea multe amintiri neprecise.
Dl.Hananel nu a fost doctor, ci fotograf. Nu a fost nici-odata presedinte al AAF. Studioul AAF era in studioul lui, donat AAF sa nu fie rechizitionat. Hananel a murit intr-un accident ciudat, lovit de un camion pe trotuar langa Cismigiu. Pe presedinte il chema Constantinescu. Nu mi-l mai amintesc. D-na Spitzer il stia sigur.

Grupul care a organizat „lovitura de palat” si a luat conducerea in anii `90 l-as caracteriza ca fiind constituit din AAF-isti mai fara scupule, mult prea dornici de afirmare, via batut caramida in piept.
Primul care a batut darabana ca vrea sa se schimbe totul a fost dl. Parvu. Noii instalati s-au complacut sa nu faca nimic.
Si dl.Simionescu, si eu, am propus cumpararea unui sediu propriu. AAF avea in cont cca 2 milioane lei la inceputul anului 1990, echivalent a cca 50 mii $. Se putea lua o casa grozava, in centru, cu o zecime din acei bani.
Hanu mi-a raspuns simplu. Nu schimb nimic. “Daca fac alte cheltuieli, astia ma schimba.” Si cred ca era intre putinii bine-intentionati din conducerea noua.
Incompetenta, frica de initiative si apetenta de alcool a unora din cei auto-propusi si alesi la conducere a avut efecte foarte rapide.
Devalorizarea accelerata a leului si interesele centrifuge au creat un cadru cu un efect devastator asupra defunctei AAF.

Este atit de usor sa apelezi la tricuri de film de lung metraj,la machiaje,la piei artificiale si la scene cu usile inchise,in care cineva este impuscat cu gloante oarbe.
Maestrul Nicolaescu este un geniu al filmului de razboi,despre terorism sau despre crime executate profesional.
Cind faci parte dintr-o clica,exista o simbioza care nu desparte decit aparent personajele.
Intrebarea era,de ce perechea Ceausescu nu a fost autopsiata si de ce nu au fost aratate buletinele.De ce?Pentru ca nu puteau sa faca autopsie pe niste personaje,care isi jucau si ele rolurile,scrise in "Scenariul revolutiei".M-a frapat si fiul ratacitor Nicu,de incercarea sa disperata de a lua totul cu el,chiar si vedetele din umbra,de patosul lui bolnav de a cauta medici renumiti prin Viena,pentru vindecarea bolilor sale inchipuite,ba de ficat,ba de satomac,ba in urma unei rani mortale de cutit,ba de cancer..Apoi aducera papusii strigoiului in tara.Aceste lucruri n-au pus pe nimeni pe ginduri.Eu ma gindesc inca la lingourile de aur semnate"Ceausescu Nicolae",la monezile de aur pe care-si grava chipul,la banii lichizi,miliardele pe care le ascundea in America ,Austria,Elvetia,pentru pregatirea unui exil probabil.Da,s-au platit birurile pentru bunurile personale si am primit in schimb un palat..ne-a donat un muzeu,asa cum un faraon egiptean construia in numele sau,o piramida.Eu sind absolut concvinsa ca Ceausestilor le merge mai bine decit oricind,ca pretul"aurului" a avut influienta,scaunul monarhului a fost pasat la un prieten drag si intim de familie.Si chiar daca nu credeti,o sa vedeti avia peste 10 ani adevarul pur.Oricum,a fost un film bine realizat,in care perechea odioasa care mergea la vinatoare de tineri prin anii 80 si transa carnea copiilor nevinovati cu sadism,pentru intinerirea celulelor batrine,vampirismul atroce,care nu se vad in filme,dar se povesteste doar despre asta,au fost realitati ale unui timp absurd.Coruptie a existat,coruptie va exista..Oare cine cumpara scaunui domnesc la urmatoarele alegeri?Ceausescu,un batrin de aproape 90 de ani sta in scaunul lui din piele,in vila sa din California si ride pe sub nas.Da,isi priveste cu mindrie semnatura care raneste aurul de pe lingou.are toate motivele sa fie multumit.Nu trebuie sa fii neaparat presedinte,poti sa te numesti si altcum si sa te bucuri de o sanatate de fier.Mai probelematic este cu fiul Nicu,cel care a anuntat deja in presa europeana"Sechs Milliarden Plastinaten,als besonders kenntlich zu machen,von lächerliches bis zu erhabenes",adica,"Sase miliarde de oemanei plastinati ca o veste deosebita,de la batjocora pina la posedare".Da,Günther von Hagen,care se mai supranumeste si"Domnmul" sau Dumnezeu,care a si trait intr-un oras domnesc citiva ani(Sibiu se traduce din geermanul"Hermannstadt","Orasul domnului".Da,vorbeste bine germana,si-a omorit cei mai temuti dusmani,pe care i-a plastinat si ii prezinta la expozitii prin Europa,Asia.Nu e rau,speram insa ca cel de sus il va lua la timp acolo sus la el,ca sa-l arunce ca pe Lucifer in iad,ca sa nu aiba timp sa mai faca cu banda lui din CCPCR fosta securitate crime prin lume.

Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne

Ia scuturati-va voi capusoarele si realizati ca aici vorbim de citeva lucruri diferite. Despre profitorii de proasta factura si despre cei care in mod normal si fara alte intentii ar beneficia de un sfat de la cineva care a trecut prin respectivele experiente.

Acum maniera nesimtita de a sari pe om - nu e tolerabila. Jimmy_Cecilia eu le-as spus sau transmis prin secretara ca nu ii pot ajuta dar ii sfatuiesc sa se duca la Biserica X - cea romaneasca de care vorbesti.

Si as fi incheiat subiectul. Daca persoanele erau intr-adevar disperate ar fi mers si sa speram ca preotul ar fi putut sa le dea o idee sau sfat. Daca erau excroci nu s-ar fi dus la biserica in cauza, asa ca nimic de pierdut....

Acum cu bisericile astea romanesti iar nu e cum trebuie sa fie. Si nu e bine din doua motive. Unul ar fi ca multe doar inchiriaza un spatiu la o anumita ora si zi intr-o biserica de alt rit (Catolica, Ucraineana etc) si in rest nu e nimeni acolo.

Plus ca ora, ziua si locatia slujbei sunt total misterioase celor care nu sunt insideri adica informati cumva, prin intamplare (au auzit cintari romanesti dintr-o biserica ei doar plimbandu-se pe strada in cauza), ziare (pe care ca nou venit nu stii de unde sa le cumperi) sau telefonul fara fir. Asa ca e ca si cum ai fi grav bolnav si ai incerca sa ai un glob de cristal si sa ghicesti cind si unde va fi doctorul !

APOI - multi preoti au reputatia de a fi colonei de securitate si drept urmare sub suspiciunea enoriasilor. Asa ca se ajunge la putini enoriasi si si aia suspiciosi.

Asta peste problema clasica peste tot in lume de certuri in cadrul bisericii si de unii preoti - persoane de proasta calitate.

Si acum o sa fiu acuzata de negative.

SINGURA MEA POZITIVA E SA VIN CU O INTREBARE SAU PROPUNERE. Exista oare (ma indoiesc) in fiecare tara vestica un numar de telefon al bisericii romane unde omul in nevoie sa sune si sa i se spuna unde sa mearga in vecinatatea locului unde e daca vrea sa mearga la o biserica romaneasca si sa primeasca un sfat sau eventual ajutor ? (sau macar sa primeasca la telefon un sfat ?)

Un fel de misiune in tara respectiva.

SINCER MA INDOIESC.

Da stiu , biserica nu are bani etc, etc.... Sigur ca nu are daca nu are enoriasi prea multi pentru ca nu face mare lucru si e mai preocupata de lupte interne. Mai multi enoriasi ar veni de la o atitudine mai constructiva. Mai multi enoriasi inseamna si mai multi bani sau donatii.

Oricum pentru probleme de genul nevoi primare tot biserica ar fi locul cel mai potrivit.

(asa ca da, eu daca si cind - ma trezesc cu cineva in telefon pentru similare ca in cazul Ceciliei - promto directia biserici. EI.)

---------------------------

SI ACUM SA VORBIM DESPRE LUCRURILE MAI ELEVATE. Nevoia de un sfat intr-o profesie, pentru alegerea unei scoli sau doar pentru ca e intotdeauna bine sa ai prieteni sau cunostiinte in meseria ta (sau potentiala viitoare meserie)

Sau un zimbet intre oameni care au trecut prin aceleasi probleme.

Si asta la romani e superba, minunata - dar LIPSESTE CU DESAVARSIRE vorba lui nenea Iancu. Si va pot spune ca alte natii o au.

Pentru un alt roman, romanul de linga el e in mod instantaneu un excroc DOAR pentru ca e roman. Si auzim tone de povesti de groaza DAR nici una pozitiva. NU VI SE PARE CIUDAT ? Statistic vorbind. CHIAR TOTUL E NEGRU ? (promit sa ofer un premiu pentru PRIMUL DE PE SITE-UL ASTA CARE SPUNE O POVESTE POZITIVA )

Acum nu vorbesc deloc din frustrare - nu am avut niciodata nici un fel de asteptari de la romani. Si slava Domnului m-au adoptat in grupurile lor diverse alte natii asa ca am compensat din plin.

Nici o problema ca toti din grupul in cauza erau Argentinieni ori Mexicani ori Bulgari, Malayezieni, Danezi sau whatever.

Dar tot trebuie sa ma intreb - ce e cu noi baieti (si fete) ?

Ca daca vad un roman si pe cineva din Pago-Pago - daca e sa aleg cred ca sunt mai multe sanse de un sfat si un zimbet de la Pago-Pago. (plus ca e si interesant cultural !!!!)

Dupa ani de auzit plingerile romanilor ca au fost DERANJATI (apropo nu am cerut niciodata ajutorul unui roman si sunt plecata de ani. Si tot apropo nu sunt mindra de asta, e doar un fapt - dar cind vad cum doua grupuri de romani intamplator intr-un magazin pe meridianele lumii fug instantaneu in colturile opuse ale magazinului cind aud romaneste - e chiar hilar ! Singura exceptie - noii veniti.). Deci cind aud de romanii care au fost deranjati si despre toti ceilalti de proasta calitate romani - cred ca mi se intareste reactia naturala sa o iau in caz de nevoie catre oricine altcineva, etnic al unui stat de pe toata lista ONU, mai putin roman. (SI E TRIST)

DA STIU. De ce nu fac ceva ??? Intai ca pentru a face ceva ai nevoie de oameni - mai multi- care vor sa faca ceva.

DAR poate o sa fac ceva ca m-am enervat numai scriind comentariul asta.

-----------

Si m-am saturat de auzit si de toate povestile cu printi si cersetori. Si apropo in poveste printul si cersetorul tot schimba locurile - asa ca nu se stie niciodata.
(si acum subliniez inca o data ca sunt FOARTE impotriva povestilor cu EXCROCI si potentiali excrocati si ca asemenea tendinte trebuie taiate dur.)

------------
Si acum puteti sa bu-hu-hu la mine !!!! :))

Corruption à la francaise


Scandalul "ELF": petrol si spionaj
Procesul de coruptie al companiei petroliere franceze "Elf" - proces al carui vedict a fost dat de Curtea Penala din Paris pe 12 noiembrie 2003, de catre judecatorul Michel Desplant, a dezvaluit dimensiunile coruptiei politice din Franta, incepand inca din anii '60. "Elf" reprezinta cea mai mare firma - controlata de statul francez -, cu un profit estimat la 232,6 miliarde de franci in 1996. Procesul a stabilit ca ea a fost devalizata de aproape 2 miliarde de franci (circa 305 milioane de euro) chiar de conducerea companiei, in timpul celui de-al doilea mandat prezidential al lui Francois Mitterrand (1988-1995). Loik le Floch-Prigent, presedintele "Elf" intre 1989 si 1993, a fost condamnat prin sentinta din 12 noiembrie 2003 la 5 ani inchisoare si o amenda penala de 375.000 euro. Alfred Sirven, fost director executiv, a primit 5 ani inchisoare si 1 milion euro amenda penala. Andre Tarallo (76 de ani), considerat nr. 2 in conducerea "Elf" - poreclit "domnul Africa" -, a primit si el 5 ani si 2 milioane de euro amenda. Alain Gillon, fost director executiv pentru rafinarii, a fost condamnat la 3 ani inchisoare si o amenda penala de 2 milioane euro. Din 37 de inculpati in procesul "Elf", 30 au fost gasiti vinovati si condamnati. Printre verdictele date s-au numarat "abuzul de proprietate sociala si de credite", "abuzul de putere", "complicitatea la abuz de proprietate sociala" si "utilizarea de documente falsificate".


Procesul "Elf": decapitari franceze si mituiri de lideri africani
Procesul a dovedit ca presedintele "Elf" - Loik le Floch-Prigent - a delapidat compania pe care o conducea cu 16,2 milioane euro, pentru "cheltuieli personale". Le Floch-Prigent si-a plasat mai intai sotia, pe Fatima Belaid, intr-o pozitie de conducere. Dupa numai 18 luni de casnicie el a inaintat actele de divort, platindu-si insa datoriile fata de fosta sotie din banii companiei, la care lucrau amandoi. Astfel, Fatima Belaid a primit, in urma matrapazlacurilor cu "divortul", 18 milioane de franci, platiti direct intr-un cont dintr-o banca elvetiana. Fatima s-a plans ca, prin divort, a fost obligata "sa isi schimbe" apartamentul de peste 300 de metri patrati cu unul de "numai" 171 metri patrati.

Alfred Sirven a "umflat" si el 6,2 milioane de euro pentru "nevoi personale", din suma totala de 168 milioane euro de care a fost acuzat ca o delapidase Sirven a fost acuzat si pentru delapidarea altor 172 milioane euro, adica echivalentul net consolidat al companiei "Elf" pe anul 1993.

Alfred Tarallo ("domnul Africa") a incercat sa justifice o delapidare de 300 milioane franci, sustinand la proces ca acesti bani, si imensa vila construita de el in Corsica, ar face parte dintr-o viitoare asa-zisa "fundatie franco-africana". Reteaua de contacte mafiote a lui Alfred Tarallo - cunoscuta de decenii, si pusa sub pavaza "Elf" - includea politicienii africani si alti potentati de culoare, care formau "varful de lance" al politicii franceze neocoloniale din Africa. In disperare de cauza, Tarallo a invocat in audierile de la proces faptul ca fusese silit sa treaca milioane de franci prin conturile sale din bancile elvetiene pentru a "plati" (mitui) diversi politicieni africani de care raspundea politic, precum presedintele Gabonului, Omar Bongo, al carui finantator "discret" fusese Tarallo. Pentru a intelege mai bine semnificatia acestor socante dezvaluiri - care combina delapidarile din lumea petrolului, cu mituirile si alte afaceri politice - trebuie sa ne referim putin la istoria companiei "Elf", strans legata de serviciile secrete si politica externa a Frantei. Compania de stat "Elf" a fost constituita de generalul De Gaulle in 1963, "pentru a asigura independenta Frantei in materie de petrol, dar compania s-a nascut, a crescut si a prosperat de fapt printr-o relatie speciala, incestuoasa, cu Africa" ("Le Monde", 12 noiembrie 2003).

Conform depozitiei lui Loik le Floch-Prigent, compania "Elf" a avut intotdeauna si alte sarcini, in afara de afacerile cu petrol: "In 1962, Pierre Guillaumat l-a convins pe De Gaulle sa creeze o structura paralela ("Total", impreuna cu "Elf"), pe care gaullistii sa o foloseasca precum o veritabila armata in Africa. Pe de o parte, Minister al Petrolului. Pe de alta, serviciu de spionaj in tarile producatoare de petrol.". Inca de la inceput, a explicat le Floch-Prigent, generalul l-a pus in fruntea "Elf" pe Pierre Guillammat, adica pe fondatorul DGSS (Direction General des Services Speciaux), fost ministru al Apararii. Astazi, "Elf" - desi in parte companiei privata - a ramas principalul serviciu de informatii secrete si instrument de actiune (mituiri de politicieni, lovituri de stat, interventii militare etc) al Frantei in spatiul Africii. Din 1963, "Elf" a acoperit actiuni secrete si a finantat operatiuni politice si militare in regiunea Africii. Avand un acces total la presedintii Pompidou (1969-1974) si Giscard D'Estaing (1974-1981), "Elf" a inceput cu timpul sa actioneze "autonom", inclusiv in ceea ce priveste finantele.

Conducerea "Elf" i-a considerat intotdeauna pe "baronii gaullisti" stapani de drept ai companiei si s-a asteptat sa fie recompensata corespunzator pentru serviciile "extrapetroliere" prestate.


"Elf" si axa Mitterrand - Kohl
Organizatia "Voltaire" - o asociatie constituita in 1994, pentru a combate reinstaurarea oricarei forme de cenzura a clientelismului si a asa-zisei "ordini morale" - sintetizeaza foarte bine relatiile presedintelui Francois Mitterrand cu "Elf". "Spre surpriza tuturor, alegerile din 1981 nu au adus revenirea la putere a gaullistilor, ci i-au impus pe socialisti. Mai abil decat predecesorii sai, Mitterrand a preluat doar partial controlul la "Elf", care avea astfel o dubla subordonare: catre presedintele socialist si catre RPR (partidul gaullist). Unii din conducatorii "Elf" au tras, cu maxima promptitudine, avantaje din aceasta dubla subordonare, castigand averi considerabile."

"Elf" impunea, pe vremea aceea, si dadea jos presedintii din Gabon, Congo, Camerun si Angola. Compania petroliera ajunsese sa controleze politic nu numai tarile francofone din Africa, ci si unele din sfera de influenta anglofona, ca Nigeria. Prin mituirea lui Omar Bongo, "Elf" a penetrat la OPEC (Organizatia Statelor Exportatoare de Petrol) si a inceput sa participe la transferurile de tehnologie nucleara. "Elf" a finantat toate partidele importante din Franta si cumparat lideri importanti din Europa. Astfel, "Elf" a fost aceea care a finantat din umbra campaniile politice ale lui Helmuth Kohl si pe cele ale lui Felipe Gonzales. Recent s-a implicat in Uzbekistan si Venezuela, state mari producatoare de petrol. Documentul organizatiei "Voltaire", citat de noi, prezinta si o copie dupa un ordin de plata, in valoare de 100 milioane de franci CFA (moneda curenta in 14 tari africane), emisa de "Sogara", companie de rafinare din Gabon, filiala lui "Elf-Gabon" din Port-Gentil, pentru presedintele Gabonului, Omar Bongo. Acesta a preluat suma, "cash", pe 21 ianuarie 1992, de la banca BIPG din Libreville (Gabon). Pentru a justifica aceste "malversatiuni financiare", Loik le Floch-Prigent a clamat in proces: "Un singur om trebuie chestionat: presedintele Francois Mitterrand". Mitterrand insa decedase intre timp. El fusese cel care l-a impus si mentinut pe le Floch-Prigent ca presedinte la "Elf", dupa cum subliniaza ironic "Le Monde" din 12 noiembrie 2003.

Le Floch-Prigent a explicat Curtii Penale din Paris cum au functionat "fondurile negre" ("caisse noire") ale lui "Elf": "Acest sistem functiona, in principal, pentru partidul gaullist, RPR. L-am informat pe presedintele Francois Mitterrand, care mi-a spus ca ar fi bine sa mai largesc putin sfera beneficiarilor, fara sa ii las pe dinafara, fireste, tocmai pe cei din RPR". Astfel ca, sub umbrela lui Mitterrand, toate partidele si liderii parlamentari, de stanga sau de dreapta, puteau beneficia de fondurile negre, cu o conditie: sa capete "binecuvantarea" acestuia. Pe plan extern, sistemul de finantare clandestina a lui "Elf" l-a sustinut pe cancelarul Helmuth Kohl si a "intarit" prietenia franco-germana. Pentru sustinerea lui Kohl, "Elf" a apelat la urmatoriul scenariu: mai intai, a cumparat refinaria est-germana "Leuna" si reteaua de distribuire a petrolului "Minol", salvandu-l astfel pe Kohl de iminentul colaps al acestei industrii in Germania reunificata. Ca sa-l citam pe judecatorul Michel Desplan: "Elf a fost pusa sa plateasca, cu ocazia achizitiilor "Leuna" si "Minol", cele mai mari comisioane, in trei etape: in prima 256 milioane franci, in a doua 13 milioane de franci si in a treia etapa alte 13 milioane franci. Aceste comisioane erau necesare pentru a obtine de la Bruxelles, de la Bonn si de la diferite landuri germane un credit de 2 miliarde de marci, fara de care investitia totala de 6 miliarde ar fi fost nerentabila".

"Le Monde" din 30 aprilie 2003 comenteaza malitios: "Iata ce se numeste "lobbying", un cuvant fara indoiala politicos, pentru ceea ce a facut Alfred Sirven".

In proces, Alfred Sirven a explicat: "In aceasta afacere cu Kohl am avut acces la persoane proeminente din tara. Imi amintesc, de exemplu, de compania franceza Sisie, condusa de doamna Edith Cresson (fost prim-ministru al Frantei in 1991-1992), care a participat la afacere cu 3 milioane franci si nu a fost citata in instanta". Tot Sirven l-a angajat in afacere si pe colonelul ® Pierre Lethier, care a primit un comision de 96 de milioane franci pentru ca a lucrat cu Dieter Holtzer, recompensat cu un comision de 160 milioane de franci, la constituirea fondului clandestin pentru Kohl, dupa manevrele de "inginerie financiara". A mai fost implicat in constituirea fondului si Holger Phahls - ulterior disparut -, fost secretar de stat la Aparare si membru CDU (Uniunea Crestin-Democrata), partidul lui Kohl.


Afacerea Mery
La 22 septembrie 2000 "Le Monde" - anticipand parca scandalul "Elf" - publica transcrierea unei videocasete in care Jean-Claude Mery, antreprenor din constructii, descria in detaliu activitatile financiare ilegale ale RPR (Rassemblement pour la Republique), partidul gaullist. Mery, decedat in 1999, fusese unul din finantatorii RPR in anii '80. Metodele descrise de Mery converg spre acelasi scenariu: companiile care castiga contracte de miliarde de franci, pentru lucrari in marile orase, trebuie sa-si exprime "gratitudinea" platind apoi comisioane de milioane de franci RPR-ului si primariilor sustinute de RPR. De regula, opozitia procedeaza identic atunci cand ajunge la putere, astfel ca atat Puterea, cat si Opozitia adopta "legea tacerii" - Omerta - in chestiunea comisioanelor. Ceea ce era nou si exploziv in depozitia de pe videocaseta lui Mery aparea in dezvaluirea unor nume de politicieni, de cifre si date. Pentru prima data seful statului era indicat drept figura-cheie a sistemului de finantare ilegala a partidului. Doua zile dupa dezvaluirea din "Le Monde", saptamanalul "L'Express" a adus noi date despre "videocaseta Mery": videocaseta originala, cu inregistrarea confesiunii lui Mery, a stat timp de doi ani in posesia socialistului Dominique Strauss-Kahn, in acel timp consilier al primului-ministru Lionel Jospin. In noiembrie 1999, Strauss-Kahn fusese obligat sa-si dea demisia, dupa ce se dovedise ca primise sume frauduloase de la organizatia studenteasca MNEF. Strauss-Kahn primise videocaseta de la avocatul Alain Belot, care il reprezinta si pe renumitul Karl Lagerfeld, si a carui datorie la fisc scazuse subit de la 200 milioane franci la doar 45 milioane, dupa ce Belot i-a inmanat videocaseta lui Strauss-Kahn.

Pe videocaseta, Mery istoriseste cum s-a dus la Jaques Chirac, pe cand acesta era primar al Parisului, cu 5 milioane de franci in servieta, pe care a depus-o in fata lui Chirac, pe birou, la Palatul Matignon. Chirac l-a felicitat pe Mery pentru "talentul" dovedit in strangerea de "donatii". In anul 2000 Chirac era insa presedinte al Frantei - si se bucura asadar de imunitate. Cand scandalul Mery a izbucnit, presedintele Chirac l-a acuzat imediat pe primul-ministru Jospin de "intrigi ilegale" si de "lovitura sub centura".


Afacerea fregatelor franceze pentru Taiwan
Procesul "Elf", din 2003, a mai scos la iveala si o alta afacere ilegala. Este vorba de sase fregate, comandate de Taiwan firmei franceze "Thompson". Sirven si "Elf" s-au implicat in afacere, mijlocind comanda, in ciuda relatiilor foarte bune ale Frantei cu China. Fregatele, livrate de "Thompson", au costat Taiwanul 16 miliarde de franci (2,5 miliade de euro). Din aceasta suma, 5 miliarde de franci au reprezentat "comisionul" incasat de Sirven si "Elf". In afacerea fregatelor a mai fost implicat si Roland Dumas, fost ministru socialist de Externe, prieten de lunga durata al presedintelui Mitterrand. Afacerea fregatelor a avut un final tragic: zece persoane, "care stiau prea multe", au decedat in preajma procesului. Dintre acestia, patru in conditii pe care si Politia franceza le considera "extrem de suspecte". Printre cei "decedati" brusc s-a numarat si Thierry Imbert, membru al serviciului secret DGSE. Tatal lui Thierry a declarat presei ca, in ajun, fiul ii marturisise in amanunt afacerea cu fregatele, dar mai ales cine se alesese cu comisioane grase din afacere. Si nu numai cu fregate: Thierry ii vorbise tatalui sau si despre comisioane primite pentru livrarea unor avioane Mirage 2000. "Le Monde" din 13 mai 2003 o intreaga lista cu cei care primisera comisioane ilegale: Roland Dumas (condamnat in alt proces de coruptie, la 30 mai 2001); Dominique Strauss-Kahn, fost trezorier al Partidului Socialist; Robert Hue, fost lider al Partidului Comunist; RPR; Consiliul Primariei Parisului etc. Dar aceste investigatii au costat: judecatoarea Eva Joly a fost numita la post in Norvegia, in 2002; asistentul Evei Joly in cazul "Elf". Laurence Vichnievsky, a fost si el indepartat; Patrik Demure, care a investigat finantarile ilegale de la RPR, indepartat la randul lui. Tatal lui Thierry Imbert a declarat presei: "Fiul meu mi-a spus ca persoane importante din Franta si Taiwan, ca si din conducerea lui "Thompson", au acumulat averi colosale de pe urma acestor contracte".


Vladimir ALEXE

ZIUA
====

ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu

Operatiunea "Peregrinii" - redutabila sursa de imbogatire pentru agentii acoperiti
=====
Emil Berdeli
Dezbaterile pe marginea cazului Pacepa aduc in discutie, din nou, faptul ca fostul Serviciu de Informatii Externe a functionat inainte de 1989 ca un veritabil "sereleu" comunist. O intreprindere care a bagat bani grei atat in vistieria statului, cat si-n buzunarele propriilor ofiteri. In episoadele noastre anterioare privind serviciile secrete romanesti, am mai abordat acest subiect. Dupa cum scriam atunci, spionajul romanesc din perioada comunista se specializase nu atat pe strangerea de informatii, cat pe procurarea de aur, valuta forte sau alte valori. Nu doar ofiterilor conspirati peste granita din Directia de Informatii Externe (DIE) li se permitea sa faca afaceri, ci si celor din tara. Operatiunea "Peregrinii" este elocventa in acest sens. Din pacate, operatiunea "Peregrinii" a adus deservicii atat de mari Romaniei, incat si-n ziua de azi tragem ponoasele, mai ales ca o buna parte din victimele acestui rusinos episod, sau rudele lor, sunt in viata.

In vara anului 1970, cu aprobarea conducerii superioare a partidului comunist, Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului, a ordonat declansarea operatiunii cu nume de cod "Peregrinii". Scopul acesteia: sa se obtina valuta forte si bunuri mobile, in primul rand de la rudele din strainatate ale romanilor care doreau sa paraseasca definitiv tara. Cu alte cuvinte, conducerea superioara de partid, in frunte cu Ceausescu, hotarase sa-si vanda pe bani grei concetatenii. Nu conta ca acestia erau romani, etnici germani sau evrei. Fiecare avea un pret. Actiunea in sine a fost coordonata de catre Directia de Informatii Externe, unitate de elita a Securitatii.

Prima etapa: depistarea potentialilor clienti
Pentru cei mai tineri dintre cititorii nostri, amintim ca pe vremea regimului comunist a dori sa pleci din Romania era practic un delict. Cei care-si manifestau aceasta intentie erau tratati ca niste tradatori. Asta pana ce comunistii au constatat ca emigrarea poate fi o afacere extrem de banoasa.

Prima faza a operatiunii "Peregrinii" a fost depistarea celor care voiau sa paraseasca Romania. Apoi, o armata de ofiteri de Securitate sub acoperire de functionari in administratia de stat sau avocati a intrat in legatura cu potentialii emigranti. Mecanismul era urmatorul: persoana care dorea sa emigreze stabilea impreuna cu agentul conspirat suma ce-ar urma sa fie donata statului de catre el sau rudele sale din strainatate, in cazul plecarii definitive din tara. Nu era vorba doar despre bani, ci si despre autoturisme sau imobile proprietate personala.

O mare enigma - sumele subtilizate
Cand treaba a fost pusa pe picioare, ofiterii din DIE au observat ca operatiunea "Peregrinii" le poate aduce si lor substantiale venituri. Asa ca s-au pus pe treaba, incepand sa doseasca in propriile buzunare o parte din sumele "donate" statului de catre emigranti.

Ancheta asupra acestei actiuni, facuta cu ocazia defectiunii generalului Ion Mihai Pacepa, in 1978, a scos la iveala faptul ca statul roman a castigat peste 6 milioane de dolari. Nu se cunosc insa, nici macar cu aproximatie, sumele deturnate de catre ofiterii de Securitate angajati in stoarcerea de fonduri de la cei care doreau sa paraseasca definitiv tara, cu toate ca se stia pana la cel mai inalt nivel al DIE faptul ca o mare parte din agenti subtilizasera sume importante de bani.

Darea in vileag s-a facut din SUA
Va dam doar un exemplu, extras din arhivele Securitatii. Numai la plecarea unui grup de patru persoane, doi medici si doi ingineri, colonelul Constantin Mazilu, acoperit cu functia de consilier la Presedintia Consiliului de Ministri (Guvernul de pe atunci), a dosit cel putin 2.000 de dolari si o considerabila suma in lei. Informatia n-a transpirat din Romania, ci tocmai din Statele Unite, unde se stabilise Gavrila Cacuci, unul dintre medici. Acesta i-a povestit unui agent acoperit al DIE - nume de cod "Sandulescu" -, ca i-a dat lui Mazilu suma de 9.000 de dolari drept "taxa de emigrare". La randul sau, "Sandulescu" a raportat informatia la Bucuresti, unde s-a constatat faptul ca ofiterul cu acoperire de consilier la Guvern nu depusese la casierie decat 7.000 din cei 9.000 de dolari primiti. Tot atunci s-a descoperit ca Mazilu isi "trasese" un mic comision de la cei doi ingineri si celalalt medic: nu mai putin de 35.000 de lei, ceea ce, la acea vreme, insemna mai mult decat jumatate din pretul unei Dacia 1300.

Cazuri precum cel de mai sus sunt nenumarate, iar coruptia se instalase la toate nivelurile ofiterilor angrenati in "Peregrinii". Acesta a fost si motivul pentru care s-au luat niste masuri drastice de urmarire a banilor si de conspirativitate, insa fara rezultate notabile, mai ales in ce priveste stoparea dosirii unor importante sume.

Conturi ratacite si musamalizari
Desi faptul era in flagranta contradictie cu legislatia de atunci, seful DIE, Nicolae Doicaru, a aprobat deschiderea, la Koln, a unui cont cu banii primiti de la cei care urmau sa plece din tara (peste10.000 de dolari). La acea vreme, generalul Pacepa a vrut sa transfere banii din acel cont in Elvetia, pentru finantarea operatiunii "Bujorul", dar n-a reusit. In prezent, nu exista date despre aceasta operatiune, dar nici nu se stie ce s-a facut cu banii din contul de la Koln. Conform documentelor Securitatii, acesta a fost gestionat "necorespunzator" de catre ofiterii DIE. Traducand din limbajul de lemn al epocii, "necorespunzator" insemna ca o buna parte din suma depusa la Koln a disparut fara urma. Intreaga afacere a fost musamalizata de catre Doicaru. Daca Ceausescu ar fi aflat ce sume vehicula DIE prin strainatate, ar fi cazut multe capete. Si asta pentru ca el dorea sa detina controlul asupra marilor afaceri, fie ele si de spionaj.

Casa conspirativa "Minerva"
Operatiunea "Peregrinii" a continuat, iar rapoartele intocmite la inceputul anului 1971 scoteau la iveala faptul ca totul mergea struna. Sute de oameni paraseau definitiv Romania, depunand in "fondul sinistratilor" sume care variau intre 5.000 si 10.000 de dolari.

In vara anului 1971, Nicolae Doicaru ii aproba generalului Eugen Luchian, unul dintre principalii responsabili ai operatiunii "Peregrinii", "infiintarea casei conspirative "Minerva"" in Soseaua Mihai Bravu nr. 53-55. De fapt, o garsoniera, unde s-au purtat discutiile intre ofiterii de Securitate sub acoperire de functionari publici si cei care doreau sa emigreze. De pe urma acestor intalniri conspirative au ramas doar niste chitante intr-un singur exemplar, pe numele a sute si sute de oameni. Si acestea dovedesc faptul ca sumele erau mai mult decat substantiale pentru acele vremuri, de obicei intre 5.000 si 10.000 de dolari.

Pana si puscariasii puteau pleca
N-a trecut mult timp si retelele infiltrate in strainatate pentru operatiunea "Peregrinii" au inceput si ele sa produca bani buni, storsi de la cei care aveau rude in Romania. Afacerea devenise deosebit de rentabila, insa mintile sprintene din Directia de Informatii Externe s-au gandit ca pot obtine si mai mult. Asa ca s-au cerut bani celor care voiau sa emigreze si pentru scolarizarea din Romania ori pentru diferite cursuri de perfectionare absolvite in tara. Coarda a fost intinsa la maximum. Au fost scoase la mezat si persoanele condamnate pentru diverse prejudicii aduse economiei nationale, ale caror zile de detentie urmau a fi achitate de catre rudele sau prietenii din strainatate. Masura nu numai ca era ilegala, chiar si pentru un regim comunist, dar intra in contradictie cu acordurile si conventiile la care Romania aderase. Setea de valuta era insa atat de mare, incat, bineinteles ca orice puscarias, nu doar cei care se faceau vinovati de infractiuni economice, ar fi fost liber, daca cineva din Occident platea pentru el.

O avere stransa in doar sase luni
La un moment dat, Ceausescu a dorit sa intre intr-o aparenta legalitate, incercand sa transforme in lege ordinele secrete si ilegale ce priveau vanzarea de oameni. A fost o miscare total gresita. Lumea civilizata, desi avea de multa vreme informatii neoficiale in privinta emigrarilor cu cantec din Romania, n-a acceptat asa ceva. Din acel motiv, in decembrie1973, Emil Bobu, pe atunci ministru de interne, a ordonat incheierea operatiunii "Peregrinii", ca urmare a unor "ecouri negative din presa internationala", dupa cum consemneaza documentele Securitatii. In realitate, era vorba despre presiunile pe care Occidentul le facea la adresa Romaniei si despre amenintarile cu sanctiuni economice drastice. Atunci, Ceausescu era inca pe val si nu-si putea permite o disputa pe aceasta tema. Oficial, operatiunea "Peregrinii" nu mai exista.

Ultimul raport al generalului Eugen Luchian, principal responsabil al operatiunii, mentiona ca doar in primele sase luni ale anului 1973 s-au strans de la cei care doreau sa emigreze, mai precis 237 de persoane, urmatoarele sume si valori: 555.499 de dolari SUA, 3.316.101 de marci vest-germane, 112.100 de franci francezi, 475 de coroane suedeze, 2.120 de lire sterline, 50.000 de silingi austrieci, 28.868 de franci elvetieni, 990.827 de lei, bijuterii din aur in greutate de 474,70 g, o garsoniera, alte bunuri in valoare de 1.740 de marci vest-germane.

O avere imensa, stransa in doar jumatate de an. Cat s-a strans in cei trei ani cat a decurs operatiunea "Peregrinii" nu se va sti niciodata cu exactitate. Cert e ca o mare parte din ofiterii care au participat la actiune au facut bani cu ghiotura. Iar buhul s-a dus asa de tare, incat si dupa ce s-a ordonat la cel mai inalt nivel suspendarea operatiunii, multe dintre cadrele DIE sau angajatii Comisiei guvernamentale de pasapoarte si vize au continuat sa perceapa in beneficiu propriu diverse taxe de la persoane care urmau sa plece definitiv din tara.

Generalul Luchian - tapul ispasitor
Spuneam la inceputul acestui material ca operatiunea "Peregrinii" a adus statului peste 6 milioane de dolari. Dar un simplu calcul ne arata ca in doar 6 luni s-au obtinut aproape trei milioane de dolari. E greu de apreciat intreaga suma si pentru faptul ca DIE a deschis o serie de conturi in strainatate cu acesti bani, care, dupa cum s-a vazut si in materialul nostru, s-au "evaporat" in diverse operatiuni.

Dupa defectarea generalului Pacepa, in vara anului 1978, ancheta Securitatii a scos la iveala faptul ca generalul Eugen Luchian detinea o avere considerabila, pe care n-o putea justifica. Din acest motiv a fost condamnat la 8 ani de inchisoare, punandu-i-se in sarcina diverse infractiuni. Banuim ca Luchian nu a avut parte de un proces corect, fiind de fapt tap ispasitor mai mult din cauza defectarii lui Pacepa decat din cauza faptului ca ar fi bagat mana in borcanul cu miere in timpul operatiunii "Peregrinii". Vinovatia lui Luchian era de fapt vinovatia unui regim politic ce initiase o mare ticalosie: vanzarea propriilor cetateni ca pe niste vite.

Si generalul Pacepa cunoaste multe despre operatiunea "Peregrinii". Avea o functie importanta in acea perioada - adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe, ca sa nu mai vorbim despre cea politica, de secretar general al Ministerului de Interne -, iar numele sau apare in documentele legate de aceasta operatiune.

Despre acest subiect ar putea discuta Pacepa, daca doreste sa-si ajute tara, dupa cum declara recent. Nu injurandu-si la nesfarsit adversarii, fara a scoate o vorba despre marile operatiuni in care a fost implicat. El este unul dintre cei care ne pot spune si unde au ajuns o parte din banii storsi din aceasta afacere.

Numai clarificand din toate punctele de vedere asemenea actiuni si asumandu-ne un trecut care uneori nu ne onoreaza, putem sa ne plivim tara de "buruienile comunismului", ca sa-l citam tot pe generalul Ion Mihai Pacepa. Mai cu seama ca operatiunea "Peregrinii" a fost una dintre cele mai rusinoase initiative ale regimului comunist din Romania.

GARDIANUL

=====

SE AFLA PE "DRUM" UN MATERIAL IDENTIC CU ACESTA,POSTAT DE UN "ANONOM".
ANONIMUL SUNT TOT EU SI ROG CA MATERIALUL SA NU FIE LUAT INCA O DATA IN CONSIDERATIE!!!

Buna
Ma simt norocosa ca am v-am gasit on-line

Eu sint in Anglia de 6 ani sint casatorita de 3 ani cu un englez

Am 27 de ani si cred ca daca as fi inca in Romania viata mea ar fi un dezastru (pentru mine si familia mea)
In 1994 am avut norocul sa merg in Franta (Schimb de experienta) pentru o luna de zile
Acesta a fost mometul cind am realizat cit de diferita e viata in Romania,
cum parinti nostri muncesc ca sclavi, cum se framinta sa puna mincare pe masa, cum e sa suferi la craciun cind ne iti permiti ,sau nu gasesti sa cumperi o jucarie.......

De cind sint in Uk am intilnit multi romani(uni chiar omenosi si cinstiti dar majoritatea ....ne fac numele de rusine);am inceput sa lucrez intr-o fabrica si am ajuns directoarea unei companii care se ocupa cu cumparari si vinzari de obiecte de art
Bani care ii cistig intr-o luna aici in romania ar trebui sa muncesc 5 ani
Donez bani regular in Romania, trimit pachete parintilor mei si intodeanua este loc pentru dulciuri,creioane ,jucarii pentu copii mai nenorocosi

Baiatul sotului meu (11 ani) stringe jucariile de la Mcdonald's pentru copii din Romania.
Romani nu fug de realitate sau din tara, nu fugim de nimic, nu alegem o cale mai usoara, citodata e mai greu sa fii aici izbindu-te de zidul neputintei de a face mai mult de a da mai mult pentru tara ta ca o iubesti prea mult....
Si de ce trebiue sa fie o lupta pentru supravietuire?
De ce sa sufferim pentru simplul motiv ca ne-am nascut in Romania?
Nu condam pe nimeni in lumea asta care incearca cinstit sa-si faca o viata mai buna, nu-i condamn pe romani din afara ca au ales sa lupte, decit sa se chiniue sa aibe o viata

Crezi ca nu imi doresc ca toti Romani de acasa sa aibe o viata mai buna sa munceasca si sa fie platiti,sa fie tratati ca fiinte umane...sa aibe concedii sa vada lumea asta mare...
Eu stiu ca deciteori am vizitat o alta tara in afaceri sau concedii, de cite ori am donat bani sau lucruri, de cite ori am avut fericiri sau nefericiri, de cite ori am fost in Romania si am pus un zimbet pe fata unor oameni pe care nici nu-i cunosc printr-un mic ajutor,de atitea ori am fost mindra de ce am realizat in viata si NICIODATA nu am uitat ca inca sint Romanca

Amoore
Multumesc pentru comentariu
Cred ca nu gresesc in a afirma ca fiecare are dreptul la o opinie...
Te inteleg perfect.
Poate ca nu intelegi (desi mi-e greu sa atmit) ca fiind in Uk nu intelegi unele lucruri
1 McDonalds
- imi vad copilul vitreg de 2 ori pe saptamina eu nu-i controlez "ce maninca" si daca esti in uk stii foarte bine ca sint obisnuiti cu "junk food" ....
si nu este gras de loc as spune ca e foarte slab pentru virsta lui

Intr-o zi cind a venit sa ne vada in weekend si a adus o punga mare cu jucari ,nimeni nu l-a rugat, nimeni nu i-a spus ....a decis singur...

Da admit ca sotul meu este instarit(web designer)la fel si eu...dar asta nu inseamna ca ne "omorim copilul" cum spui...
El are tot ce vrea;2 familii instarite, are o mama si una vitrega...un tata tata si unul vitreg.....ciudat ca prefera sa stea cu mine ca vrea sa invete roamaneste...nu pentru ca ii ofer cadouri ci pentru ca ii ofer dragoste( pe care mama lui nu o poate intelege)
Nu poti minti un copil cu cadori sau dulciuri...
Sora mea e profesoara intr-un sat in Romania
Unii copii nu au pixuri sau jucari sau dulciuri ....acolo se duc lucrurile si bani pe care le donez....
Si ai avut tu vreodata bucuria in inima ta cid auzi ce bucurosi erau cind au primit nimicurile astea...

Nu cred!
Si daca asta nu e gest de dragoste atunci nu stiu ce dragostea e....
In vara asta eu si sotul meu am decis sa aducem un copil de la aceasta scoala aici pentu o saptamana...un copil pe care nici nu-l cunosc, care nu mi-e ruda....
Cind m-am casatorit toti bani de la nunta au fost donati unei gradinite cu copii mai saraci
Au primit papuci de casa, dulciuri, baloane...Si eu am fost acolo cu lacrimi in ochi... da media a fost acolo si sint poze pe internet...
Dar asta e...
De ce "Charity" shops?
Sa donez bani pentru cei din Anglia?
Stii ceva copii saraci din Moldova nu au primit nimic de la marile organizatii...
Unde se duc banii aceasti?
Coincidenta - nestiind ca va avea o romaca in famile,Mama sotului meu,de 10 ani de zile face cadouri pentru "shoe Box" in romania, dar nu stiu unde se duc...

"sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma"

Eu nu am lasat nimic in urma, eu am ales o cale mai buna ca si tine de altfel, am venit intr-o tara unde esti acceptat co fiinta umana si esti tratat cum meriti
nu ca in Romania unde am lucrat zi de zi si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc un salariu
Unde am vrut sa merg la facultate dar a trebuit sa platesc o groaza de bani...

Da sigur ca se munceste aici ....da esti platit

Tu de ce esti aici?
Pentru o viata mai buna?
Tu ce faci sau ce ai facut pentru cei de acasa?


'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?

Viata nu incepe la o anumita virsta ...

Nestiinta e o binecuvintare...cunostinta e dureroasa
Cind iesi din tara pentru prima oara si vezi diferenta (mai ales cind esti norocos si ai experiente bune)suferii..
Pentru tine si pentru toti...cind vezi lucrurile si viata pe care cei din afara o au asa de-agata te doare.
As fi vrut sa nu realizez nimic in Franta sa ma intorc in tara si sa fiu la fel ca intotdeuna...
Dar am ales sa imi fac o viata mai buna pentru mine si celor din jurul meu


Stiu ca fiind aici am mai multe posibiltati sa aduc bucurie celor de casa...

Tu ai incercat pe bani proprii sa ai afaceri cu marile companii de aici sa le convingi sa investeasca in Romania.... sa deschida fabrici acolo?
Nu cred...
Am avut bucuria sa fac multe pentru cei din tara (persoane pe care nici nu le cunosc), care poate nu vor stii niciodata ...
Si asta ma face fericita


Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi.

Dragostea nu se ofera ... vine de la sine

Jucariile pe care le stringe baietelul tau de la McDonalds sint de o calitate inferioara ,de fapt niste porcarii facute in China ptr 1 cent si care sint incluse in pretul meniului si ptr care comsumatorul plateste mai mult ca sigur de 10 ori mai mult
Tu de fapt jignesti copiii saraci din Ro. si pe parintii lor trimitindu-le porcarii de doi bani sub falsa pretentie ca ei nu ar diferentia intre niste porcarii de plastic de calitate mizerabila si o jucarie buna.
Mai bine ai stringe jucariile pe care le doneaza lumea bogata de fapt pe gratis si care sint de o calitate foarte buna la fel ca si haine si alte obiecte ptr micuti si le-ai trimite in Ro.
Poti sa cumperi sau sa inchiriezi o dubita pe care s-o umpli cu lucruri si jucarii uzate dar de calitate si sa o conduci pina in Ro. la orice orfelinat si sa le imparti acolo in loc sa trimiti plastic ieftin gen Mc Donalds.
Si apropo magazinele in Ro. sint pline de lucruri la fel ca si in Anglia sau peste tot asa ca ,chiar si cei saraci pot sa faca o diferenta intre donatii de calitate sau gunoaie.
Alta idee ar fi sa-ti creiezi un sit unde sa ai ca tema donatii materiale si financiare ptr copii din Ro. Lumea va contribui fiecare cit poate si cu ce poate si vei avea mai mult succes decit in a trimite gunoaie in Ro.
Eu unul am facut asa ceva acum 6 ani.

P.S. Romanii din tara nu sint prosti sau ne-educati chiar daca sint saraci

Cu Stima

Andre Morariu