comentarii

doreen virtue


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daniel Racovitan - de amoore la: 17/03/2004 10:06:22
(la: Romani in strainatate)
Aseara 16 martie pe un canal al televiziuni englezesti milioane au vizionat un program numit DAILY MIRROR PRIDE OF BRITAIN AWARDS 2004

M-a uimit Cornel (adoptat in 1994 de o familie engleza)
in virsta de 12 ani nascut in romania;fara miini si fara un picior cu gestul pe care l-a facut pentru un alt copil in acest caz pentu Ali Abbas - copilul din Iraq

Cornel a inotat 1,000 de metrii si strins 4,050 de lire pt Limbless Association's Ali Fund.

Nu are legatura cu topica de aici, stiu....dar am vrut sa-l impartasesc cu voi...

Vazindu-l pe Cornel si aflind ca e roman....mi-au dat lacrimile..si primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost:
Daca el vrea sa faca ceva pentru o persona care e mai "neajutorata "decit el, atunci ce facem noi pentru ai nostrii?

Nu stiu poate acesta poate fi o nou forum...daca tot sugerzi sa-l inchidem pe acesta.....

Eu inca nu pot lansa unul...


Adelina

PS Poza si textul original se pot gasi la
http://www.mirror.co.uk/news/allnews/content_objectid=14054058_method=full_siteid=50143_headline=-DAILY-MIRROR-PRIDE-OF-BRITAIN-AWARDS-2004-name_page.html
o copie este atasata

**************************************************

CHILD OF COURAGE

Cornel Hrisca-Munn swam for Ali Abbas

GOAL! Cornel raised thousands

THE plight of Iraqi youngster Ali Abbas touched all our hearts - but 12-year-old Cornel felt he was better placed than most to do something to help.

Despite having no arms and just one leg, Romanian-born Cornel swam 1,000 metres in 45 minutes, raising £4,050 for the Limbless Association's Ali Fund.

"Because I have no arms I had a feeling of what he was going through," says Cornel. "So I decided to do a sponsored swim."

Aid workers Doreen and Ken Munn - who brought Cornel to Worcestershire as a baby and adopted him in 1994, with the permission of his Romanian parents - are thrilled their son's achievement has earned him a Pride Of Britain award.




But Cornel says, modestly, "It was totally unexpected."
**************************************************




#12266 (raspuns la: #12247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Desdemona - de Florin si atat la: 16/04/2004 13:44:36
(la: Automobile si soferi)
"...destul de comuna ca sa fie inteleasa in sensul ce i l-am atribuit aici." Se pare ca am fost plecat de cam mult din tara si am uitat 'expresia'.

Mi-ai facut mare bucurie sa-mi aduci aminte de poezia lui Rudyard Kipling. Imi place sa o savurez in engleza pentru ca are un inteles mai profund...pentru mine:

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream--and not make dreams your master,
If you can think--and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings--nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And--which is more--you'll be a Man, my son!

Nu are rost sa mai comentez la ce ai scris. Inteleg acum ce vrei sa spui...:)

Numai bine
Florin si atat
#13949 (raspuns la: #13927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'Acasa' - de Monica Onciu la: 24/07/2004 16:43:22
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cred ca intelesul acestui termen este perceput in mod diferit,din pacate. Un singur lucru trebuie sa intelegeti.Daca ati uitat de unde ati plecat de acolo, din casa noastra trista si saracaciosa , n'o sa realizati niciodata unde ati ajuns. Pentru ca asta inseamna dezradacinare si dezradacinare inseamna lipsa de verticalitate, de adevarate valori. Cum poti fi om intreg fara radacini puternice si fara sa ai niste adevarate valori care sa te ghideze? Credeti ca veti fi vreodata adevarati americani fara sa fi fost mai intai adevarati romani? No way, va imbatati cu apa rece!
Fara radacini puternice prima rafala de vant o sa va doboare.Fara adevarate valori veti fi calcati mai apoi in picioare,ca un mimic.
Poate si asta este un motiv pentru care suntem atat de dispretuiti noi, romanii ( pe langa lipsa de respect fata de munca si fata de cei ce muncesc, abilitatea de a ne fura caciula unul altuia, de a nu ne ajuta intre noi, de a minti si de a face din necinste o virtue,de a nu sti sa intoarcem celalalt obraz, atunci cand suntem palmuiti!), acela ca uitam de unde am plecat!
Ar fi cazul sa aratam occidentului ce se inseala in privinta noastra si sa ne schimbam fiecare in parte, ca sa putem, in final, schimba situatia dezastruoasa de la noi, din tara.

tinerii de astazi - de valnord la: 12/08/2004 22:48:03
(la: Tinerii de azi)
valo
mbe! concord in mare masura cu ce spui tu.vezi tu irina, sunt multe de luat in consideratie dar in primul rand trebuie sa te gandesti la toleranta, apoi la conflictul dintre generatii si implicit la ceea ce reprezentam noi la randul nostru pt cei mai varstnici. in ceea ce priveste educatia putem spune ca, in confrunt cu cei de varsta noastra care au trait in capitalism, care au avut tot ce le-a trebuit sau si-au dorit, ba chiar mai mult atat din partea parintilor cat si a statului (si nu e nimic gresit in chestia asta sa fie clar), noi stim sa spunem multumesc din adancul inimii adevarat si puternic sau chiar daca nu o spunem, suntem multumiti si ne iese prin priviri sau gesturi- asa cum se intampla cand dadea curentul pe vremea lu' Impuscatu' si puteam urmari putin televizorul - o mare pacoste a societatii de astazi, si ca acest fel de multumesc nu-l vor cunoaste niciodata tinerii de astazi sub 30 de ani (an mai sus sau mai jos).
despre cei sau cele care stau pe banii parintilor,gadeste-te ca cei ce s-au nascut bogati nu au decat de pierdut si problema mare este ca pierd din ce-i al lor, vor vedea mai tarziu, trebiue doar sa ai rabdare ("la pazienza e una virtu"-Renato Zero. nu stiu cati ani ai dar banuiesc ca suntem apropiati de varsta, stii ce-ti spun, cred ca suntem cea mai norocoasa generatie pt ca am primit o educatie riguroasa, pt ca am crescut intr-un ambient cu multe tabuuri dar care in acelasi timp ne-a protejat de o sumedenie de nenorociri (abuzuri sexuale importiva minorilor si enumeratia e lunga), pt ca am crescut departe de viciile alimentare si televiziune -alte subrezenii ale capitalismului, pt ca in concluzie cu aceste rechizite de care dispunem, intr-o societate frenetica si plina de oportunitati ca cea de astazi nu ne ramane decat se ne bucuram de sanatate si sa creem ceva (asa cum spui tu-familia)indreptandu-ne catre o varsta mai inaintata care va fi cu siguranta traita mult mai bine decat o traiesc sau au trait-o parintii nostri.
gandindu-ma la acele persoane despre cere vorbeai tu si la celelalte milioane ca ele din pacate, nu pot decat sa-mi exprim parerea de rau pt ca nu sunt la inaltime pt a putea afrunta problemele ce vor veni si le vor bate la usa.
Completarea discutiilor virtu - de Daniel Racovitan la: 15/09/2004 01:25:11
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Completarea discutiilor virtuale cu o intalnire in persoana nu poate decat sa foloseasca. Multumesc pentru invitatie. Daca am sa o pot onora sau nu, asta ramane de va zut, in functie de mai multi factori.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
nemurire cu religia sau stiinta - de (anonim) la: 06/11/2004 12:19:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Souris.
“de ce crezi ca acea profesoara are o pozitie duplicitara? asa cum bine ai spus ea a informat copiii SI despre teoria creationista.nu crezi ca este un DREPT al lor sa fie informati si sa ALEAGA?? personal iti iei responsabilitatea de a lipsi propriul copil de posibilitatea de a ALEGE? consideri ca e bine sa ia profesorul ori parintele o decizie IN LOCUL acelui om aflat la inceput de drum?”
Te inţeleg, ca nu eşti de acord cu mine, fiind educată, cred eu, de mică în spiritul creştinismului. Spune-mi sincer, cand parintii iti povesteau despre Dumnezeu si iti expuneau miturile crestine, ei ti-au spus ca exista si teorii care neaga aceste mituri ? Nu prea cred, ca ti-au spus, oferindu-ti “sansa” de a alege, cand inca nici nu erai in stare sa alegi. Cu alte cuvinte, te-au indoctrinat, fără să-ţi ofere alte şanse. La fel, cred eu, procedează şi părinţii creştini de astăzi, încălcând grosolan drepturile copilului la informare, pentru care tu pledezi cu ardoare. Cât despre învăţătoare, ea le predă copiilor biologia, nu religia, de aceea trebuie să le expună punctul de vedere ŞTIINŢIFIC
şi nu povestea despre facerea lui Adam din lut. Dacă ar exista o “teorie” creaţionistă ştiinşifică, ea ar trebui expusă ştiinţific, nu sub chip de poveste, dar o asemenea teorie NU EXISTĂ. Acest lucru l-a afirmat aici pe site şi domnul care semnează Ueit, care i-a rugat pe adepţii acestei “teorii” să indice măcar o revistă serioasă de specialitate, care ar fi publicat vre-un articol despre această “teorie”, bazat pe această “teorie”. Nimeni nu a răspuns la aceasta, pentru că nu au ce să răspundă. Cât despre predarea religiei în şcoală, cred că aceasta este o încălcare a drepturilor copilului – copilul are dreptul la informare, dar nu la dezinformare. La vârsta, când el nu poate nici alege, nici, cu atat mai mult, a lua decizii.
“ASTAZI sa invoci faptul ca religia obstaculeaza progresul stiintific e ceva depasit. “
Oare? Am auzit cu urechile mele un popă, care spunea la modul serios, că “televizorul este ochiul dracului”. Mai mult decât serios – era aproape înfuriat. Crezi că e unicul? La fel se vorbea şi despre radiou, despre cinematograf şi alte invenţii ale spiritului uman, la fel era blestemat si afurisit teatrul, în timpuri ceva mai vechi. La fel, preoţii afurisesc pe furiş calculatoarele şi Internetul. De ce oare biserica ocupă mereu o poziţie critică faţă de tot ce este nou, faţă de tot ce îi poate aduce omului un plus de informaţie, de comfort, de distracţie, de bucurie? Pentru că lumea “este o vale a plângerii” şi trebuie să rămână astfel în continuare? Sau pentru că e cointeresată să ţină omenirea în patul lui Procrust al superstiţiilor creştine?
“admitand,asa cum am facut-o,faptul ca biserica a gresit in urma cu cateva veacuri eu ma intreb cu cate zeci sau sute de ani am fi fost acum mai avansati daca ea ar fi fost mai maleabila?si unde ne-am situa acum? “
Nu ştiu, ce ar fi fost, dacă biserica ar fi fost mai maleabilă. Nimeni nu poate şti, căci este o experienţă care nu a fost realizată. Dar ar fi continuat să trăiască şi ar fi murit de moarte bună savanţi, filosofi, artişti cu gândire lucidă, cu talente şi aptitudini extraordinare, care ar fi continuat să cugete şi să creeze până la adânci bătrâneţe. Am fi avut, poate, acces la comorile bibliotecii din Alexandria şi la monumente istorice nepreţuite, care au fost distruse cu barbarie.
“personal nu am renuntat nici la frigider, si nici nu am de gand ,ba chiar mi-am luat si calculator :) dar nu cred ca de cand am frigider sau calculator am mai adaugat o centima in plus la rabdarea fata de oameni,toleranta si (nu vreau sa sune a "fudulie" ,cum spuneai) putina dragoste ce o am fata de semeni”
Te felicit pentru calculator, este o fereastră către omenire. Într-adevăr, menirea calculatorului este alta, dar având posibilitatea să discuţi cu mai multă lume, să asimilezi mai multă informaţie, s-ar putea întâmpla să mai înveţi câte ceva, chiar în materie de comunicare, de toleranţă şi – de ce nu – ţi-ar adăoga şi ceva dragoste de oameni, cunoscându-i mai bine. Ar fi minunat! :) Nu ştiu ce meserie ai, că te face să te îndoieşti de neamul omenesc, eu una sunt optimistă, chiar dacă mă amărăsc uneori, contemplându-i. Principalul e să nu generalizezi. Viciile urlă, iar virtuţile vorbesc în şoaptă. De aceea observăm în primul rând viciile, şi abia pe urmă virtuţile.
Ai mai vorbit şi depre paradisul pe Pământ, unde toţi sunt tineri, fără riduri, fără boli, voioşi şi fericiţi, care ar fi un ideal pentru noi, indiferent dacă ni-l oferă religia sau ştiinţa. Uite că acesta poate fi un ideal doar pentru naivi, căci este imposibil, este o utopie. Omul este muritor, deoarece organismul uman se uzează, inclusiv creierul – “locaşul sufletului”. Probabil, ştiinţa va reuşi să “împingă” bariera morţii cu 100, poate chiar cu 200 de ani, dar nu o va putea nimici. Bine, şi dacă este imposibil, să ne mulţumim cu ce avem şi să ne străduim să facem din viaţa noastră o capodoperă, fiecare pe măsura talentelor şi aptitudinilor sale.
Cele bune, şoricelule!

Adela


#27929 (raspuns la: #27701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viciu = narav, neajuns, pasiu - de Intruder la: 16/04/2005 18:32:47
(la: Sa vorbim despre vicii.)
Viciu = narav, neajuns, pasiune, boala, cusur...Dupa mine, viciile sunt cele legate de alcool in exces si droguri...nu stiu altii cum sunt, dar eu nu sunt inger...hm...nici n-as vrea, ar fi plictisitor..

"virtue is its own reward"...
daca! - de gigi2005 la: 03/11/2005 21:46:49
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
[IF]

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream--and not make dreams your master,
If you can think--and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings--nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And--which is more--you'll be a Man, my son!


--Rudyard Kipling

Omul nu poate trai nici o clipa inchis in prezent! - de Roxanna la: 20/01/2006 12:50:58
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
Assume a virtue, if you have it not.
Nu ajunge sa regretam trecutul fara a face din acest regret o forta pentru fapte de reparatie in viitor si pentru viitor, sau macar fara a trezi in noi, prin pomenirea celor carora le-am gresit si prin fapte in numele lor, sensibilitatea noastra reparatoare fata de ei.Trecutul primeste in noi o prezenta presanta in clipele de fata, numai daca asteptam de la repararea lui un viitor etern.Altfel, nu mai traim cu interes vibrant in clipa prezenta nici trecutul, nici viitorul. Gindirea la trecut si la viitor ramine mereu o teorie, care nu schimba timpul si fiinta noastra.
Totusi am si eu o intrebare :

Daca ti-a fost prietena atat de buna ,cum de numai dupa 2 ani ii simti lipsa?
Ai scris ca motivul ptr care te ai certat cu prietena ta cea mai buna (your best friend),este un motiv "neinteresant"ptr noi.Eu cred ca este un motiv bine zugravit in amintirea prieteniei voastre ,daca ea nu a putut sa te ierte nici dupa 2 ani.Nu critic si nu cred ca o sa para deplasata intrebarea mea ,dar oare tu ti ai cerut iertare ?Ai facut ceva sau mai hine spus ati facut ceva ca sa reparati greselile trecutului? Ptr ca tu din cate ne ai spus ati fost chiar foarte bune prietene (best friends). O prietenie adevarata nu se uita in 2 ani.Spuneai ca erati pe aceeasi lungime de unda.E imposibil ca ea ,prietena ta sa nu ti fi spus ca fiecare avem dreptul la o a doua sau chiar la o a treia sansa!:)
INTERNETUL, O ARTĂ A DEFULĂRILOR - de yonten la: 07/05/2006 16:28:09
(la: Internetul, o gaura neagra?)
INTERNETUL, O ARTĂ A DEFULĂRILOR

Spaţiul forumist, sub protecţia anonimatului, procură multora dintre noi o satisfacţie emoţională vecină cu perversitatea, unde nici o deontologie nu-şi poate găsii locul. Spectrul intervenţiilor este larg, foarte larg. Pornind de la ştartul primului clik, unde patru cuvinte anodine sunt de ajuns pentru a-şi afirma prezenţa, trecând prin farse umoristice demne de antologie, prin explozii isterice, cu torente de invective, înjurături şi ure de mare diversitate, până la susţinerea unor veritabile teze, de un serios incontestabil. Temele tabu precum homoxesualitatea, ura anti-etnică, anti-rasială sau anti-semită sunt abordate fără prejudecăţi, de cele mai multe ori în forme abrupte, rudimentare, provocatoare. Când nu te aştepţi „avioanele furtive” îţi aruncă o bombă puturoasă în creştet, după care dispar pentru a reveni altfel nikaţi, dar cu aceleaşi intenţii parşive şi rău intenţionate, ca în cele din urmă să apară după incendiu cu ochii olbaţi de nedumerire, întrebându-se ipocrit, „cine-ar fi făcut una ca asta?”. Această manevră infantilă este pe undeva înduioşătoare, dacă n-ar fi luată de bună şi dacă n-ar produce pagube sufleteşti celor identificaţi cu inexistenta lor personalitate fictivă. Realitatea este că teatrul forumistic nu este cu totul inofensif. Persoanele insuficient structurate sufleteşte devin cu uşurinţă victimele rapacelor fără scrulule care se desfată în a le jumuli ultimii fulgi. Perverşii, sadicii, frustraţii şi alte specimene de acest gen, găsesc pe forum un spaţiu de predilecţie, ocrotiţi de „imunitatea” intrinsecă regulilor jocului. Exigenţele ortografice şi gramaticale sunt aproape inexistente. Din timp în timp apare câte un cerber corector dezabuzat dîndu-ţi de înţeles că nu se face să te prezinţi într-o astfel de stare mizerabilă de ignoranţă şi c-ai face mai bine, sau să încetezi, sau să pui mâna pe carte. E drept că fără regulele, măcar cele ale punctuaţiei, tribuna îţi devine compromiţătoare, dacă nu inaccesibilă, căt de virtual te-ai crede. În faţa propriei conştiinţe, nici un scut nu te poate apăra. Pretinzând cu emfază că nu eşti atins în virtualitatea ta, nu faci decât să-ţi dai un curaj artificial, care-ţi va cădea de îndată greu pe suflet.
Există vicioşi care, pentru a-şi pierde urmele, se dedau intenţionat greşelilor, continuând să-şi practice forumomania pestilenţială, fără speranţe de vindecare, utilizând nikuri dintre cele mai insolite. Exemplele sunt numeroase, precizarea lor ar putea fi luată ca pătimaşe, deci inutil să mai arunc ulei pe foc.
Dar pentru a nu dezespera, trebuie amintite şi virtuţiile terapeutice ale acestei găsenniţe tehnice numite forum. Exaltanta fericire de a te simţi „publicat” este imensă pentru cei care au tânjit o viaţă întreagă la literele tipărite şi reproduse în public. Ciornelor lor, care terminau adesea la coşul de gunoi, li se dau şansa astăzi de a fi împărtăşite şi altora chiar dacă sunt luate în râs şi traduse după bunul plac al lectorului sau, mult prea des, neînţelese.
Legitima apărare, când insolenţa şi măgăria replicilor îţi invadează ecranul, poate fi luat ca o non-asistanţă a omului în pericol de pierdere a raţiunii. Soluţia cea mai onestă ar fi ignorarea sensului pejorativ al interlocutorului şi admiterea lui ca o persoană umană în „comedia informatică” a zilelor noastre.
opt pasi pt Jeny - de M a o la: 06/10/2006 19:15:54
(la: Timpul probabil.. pentru a muri)
1 cunoaşterea justă (a fi conştient de Cele Patru Adevăruri Nobile);
2 aspiraţia justă (intenţia fermă de a transcede toate limitele);
3 exprimarea justă (a spune adevărul, a vorbi cu sens şi fără a răni);
4 comportamentul just (să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi etc.);
5 modul de viaţă just (a trăi conform cu natura; Viaţa este un mijloc pentru a putea lucra; pentru a te dezvolta, acţionează în consecinţă);
6 efortul just (strădania de a supune patimile, de a depăşi răul prin voinţă, de a dezvolta virtuţile);
7 gîndirea justă (străduinţa de a învăţa cît mai multe în viaţă. Vigilenţă şi examinarea Sinelui);
8 absorbţie justă (Contemplare; găsirea armoniei dintre corp, minte, spirit, prin atingerea ei conştientă).

Despre "judecata", intreaba-l pe Jianu. O sa te trimita prin toata Biblia, asa ca vezi sa ai una la indemana.

======================================================
Damned! If a man has no right to kill another, what kind of world is this!?


#149874 (raspuns la: #149828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
- Rudyard Kipling (1865-1936) - de dandi la: 02/02/2007 07:32:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
IF

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master,
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!
Wislawa Szymborska - Nevasta lui Lot - de Intruder la: 05/02/2007 00:24:05
(la: Cele mai frumoase poezii)

Probabil am privit în urmă din curiozitate.
Dar e posibil să fi avut şi alte motive.
Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint.
Din neatenţie, în timp ce-mi încheiam sandala.
Să nu mai văd ceafa plină de virtuţi
a soţului meu, Lot.
Ştiam că nici de-aş cădea moartă
nu s-ar opri din drum.
Din nesupunerea unui om înjosit.
Cercetînd dacă pe urme îmi călca cineva.
Lovită de tăcere, sperînd că Dumnezeu se răzgîndise.
Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vîrf de deal.
Simţeam cum îmbătrînesc. Distanţă.
Rătăceam fără sens. Toropeală.
Am privit în urmă aşezîndu-mi desaga pe pămînt.
Am privit în urmă cu teamă, neştiind încotro să păşesc.
În cale mi-au apărut şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, şi pui de vulturi.
Nici buni, nici răi. Pur şi simplu orice vietate
se chinuia să răzbată prin panica iscată.
Am privit în urmă devastată.
Ruşinată pentru că mă furişam.
Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc.
Sau doar pentru rafala de vînt ce mi-a despletit părul
şi mi-a-ndepărtat pentru o clipă veşmîntul ce m-acoperea.
I-am simţit privindu-mă de pe zidurile Sodomei,
i-am simţit izbucnind în rîs, o dată şi încă o dată.
Am privit în urmă cu mînie.
Savurîndu-le soarta cumplită.
Am privit în urmă pentru toate cele menţionate mai sus.
Am privit în urmă fără vreo intenţie.
O piatră mi s-a rotit sub talpă, mîrîind la mine.
Brusc, pămîntul s-a despicat şi mi-a tăiat drumul.
Pe-o margine de crăpătură un hîrciog păşea mărunt,
şi-n acel moment amîndoi am privit în urmă.
Nu, nu. Am continuat să alerg,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăvălit din ceruri
şi odată cu el ţărînă şi păsări moarte.
N-am putut să respir şi m-am rotit fără sens.
De cineva m-ar fi văzut şi-ar fi închipuit că dansam.
Probabil am avut ochii deschişi.
Probabil am căzut cu faţa spre oraş.

(Traducere de Doru Cosmin Radu)

______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



Comentariu(7) - de Sicofantul la: 04/04/2007 14:26:28
(la: Filmul documentar "The Secret")
Cine nu crede în cuvântul ce-l spune este deja cu un pas in groapa acelui cuvânt. Este o regulă de bun simţ ce ne îndeamnă să plusăm cuvintele cu credinţa noastră în ele, oferind pe altarul lor o parte din ce ne susţine sa trăim. De aici rezultă următorul lucru, neputând sa fim neutri faţă de cuvintele noastre, nu putem sa fim neutri nici faţă de noi înşine, altfel psihopatologia ar avea mai multe de spus în această prinvinţă. Este uimitoare această fraternitate a cuvântului cu natura umană şi te trimite cu gândul la valenţele religioase ale cuvântului. În mentalitatea arhaică, cuvântul nu era neutru nici omului si nici cosmosului, un singur cuvânt ce era rostit într-un ritual prin puterile sale magico-religioase contribuia la regenerarea concretă a lumii. Acum acest aspect s-a pierdut şi, la fel cum, iniţial, şamanii urcau in corpore la cer, iar apoi doar in spiritu, ca urmare a greşelii omului, tot după acelaşi tipar, nu mai putem spera de la cuvânt decât la o regenerare simbolică a lumii. Se pare că s-a ajuns la capătul unui resort de devalorizare a forţei cuvântului ce are drept consecinţă pierderea caracterului său informal, adică mitologic. Această situaţie ar reflecta, dacă ne putem permite o anume psihanaliză, vulnerabilitatea structurală a ‘omului modern’ (ghilimelele îşi au rostul doar în cazul in care modernitatea a convertit mentalul uman în totalitatea sa). Această slăbiciune, această ‘debolizare’ dovedeşte un lucru esenţial: nu putem refuza armele, şansele pe care ni le oferă această lume. Această joacă cu cuvântul înseamnă de asemenea că ceva s-a stricat in mecanismul nostru interpretativ, căci refuzăndu-ne o forţă ne refuzăm un sens, iar prin aceasta ne refuzăm o parte din noi înşine.
Într-o scenă din romanul lui Jose Saramago, “Evanghelia după Isus Cristos”, tânărul Isus îşi duce mielul la Templu pentru sacrificare, iar acesta se zbătea în braţele sale privind “cu ochi înduioşători în jurul său o lume făcută din cuvinte”. Prevestirea morţii se face simţită prin această candoare de a privi fenomenul (lumea) cu un instrument interpretativ inadecvat. Unul din mesajele acestei situaţii este evident si se referă la situaţia omului modern şi raportarea sa faţă de un univers (spiritual): este un păcat să extragi prea puţin sens de unde se cere (pentru a salva demnitatea umană) şi, bineînteles, se poate extrage mai mult. O altă cale de interpretare ar viza direct lejeritatea modernă cu care trecem prin lucruri fără sa trecem prin lumea sensului lor, căci o experienţă nu devine propedeutică decât în urma unei hermeneutici, iar aceasta ar putea deveni un argument împotriva utopiei absurdului ce ar traduce o nostalgie pentru paradisul unde cuvintele nu erau apropiate prin interpretare, căci eram deja în ele şi nu aveam nevoie de sensul lor. Desigur, hermeneutică există ineluctabil, însă cea care o practicăm acum ne situează la periferia sensurilor.
În final, lucrurile sunt deschise, căci avem toată legitimitatea de a spera că această candoare modernă are profunde virtuţi soteriologice.
cica yo la el - de Belle la: 08/09/2007 11:19:05
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
patience is a virtue... ce viteza crezi ca am la ora asta cu nessul doar pe jumate baut, aye?
#233336 (raspuns la: #233333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
biiine - de Intruder la: 25/06/2008 09:19:31
(la: pe asta o stiti?)
peace and virtue. :)
#320134 (raspuns la: #320128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anda calugareanu-N-AM TIMP SA DAU TUTUROR O DOVADA - de just.a.touch la: 11/06/2009 00:53:30
(la: Muzica)
http://www.trilulilu.ro/voievodul/15b8ae5e723ec2
http://www.trilulilu.ro/bogdanpavel/1a0cdecadc061c
Orgoliu (Nina Cassian)

N-am timp să dau tuturor o dovadăOrgoliu
a marilor, uimitoarelor mele virtuţi.
Cine are ochi de văzut, să vadă!
Altminteri, ochii mei rămân necunoscuţi.


Sunt unii care întâlnindu-mă au spus
“Bine-ai venit în viaţa mea, minune!”
Sunt alţii care n-au avut ce spune
Şi-am plecat de la ei, mai departe, în sus.


Timpul e iute, mai am câte un dar de preţ
Şi caut destinatari sub stele.
S-ar putea să-i caut în zadar
Şi-am să mă-ngrop cu bogăţiile mele.
despre valori...(II) - de cosmacpan la: 29/08/2009 20:27:33
(la: Valorile morale azi)
Remanenţa dimensiunii spirituale în percepţia realităţii la români, fie ea de sorginte mitologică sau religioasă, rămîne o dimensiune uimitoare, ca şi gustul absurdului instilat în real ca o deschidere fertilă spre altceva, altcumva, altundeva. Pe de altă parte, creativitatea românească actuală este într-o ebuliţie extraordinară. Cred că trebuie ţinută o balanţă fină între conceptul axiologic de „valori“ şi cel pragmatic de „produse culturale“, între conţinutul şi forma a ceea ce vrei să promovezi. Valorile pot fi promovate şi ca produse, dacă nu uiţi că ele sînt nişte produse speciale, o „hrană“ mai fină, care implică sufletul, spiritul unei culturi, în ce are aceasta mai specific şi deci mai volatil, mai inefabil. Cred că propunerile spectaculare recente pot fi foarte bine echilibrate cu opere ale căror carate de autenticitate au fost verificate de trecerea timpului, opere care pot fi de altfel prezentate după cel mai modern marketing. Totul e o chestiune de dozaj în conceperea unui meniu cultural convingător, în care deschiderea către cosmopolit şi estetica mondială să fie completată cu specificitatea autohtonă în ce are ea mai profund, mai ireductibil uman. Apoi, efectele spectaculoase pe termen scurt trebuie completate cu ofertele care au în vedere timpul mediu şi lung de absorbţie culturală. Persistenţa pe anumite linii deja victorioase trebuie de asemenea avută în vedere: în mediul francez, filonul avangardist şi excelenţa poetică sînt cele care primează în memoria culturală locală, alături de marile nume interbelice, la care se adaugă mai nou cinematografia „noului val“. Dar, dincolo de reţete şi de propagandă culturală, faptele artistice curajoase şi autentice emană oricum acest „gust românesc“, într-un mod subtil şi irepresibil, pe care de altfel francezii îl simt foarte bine.

Proiectul „Café poèmes de Paris“ a avut un real succes. S-au strîns aproape 200 de poeme, iar ICR şi-a creat o vizibilitate deloc de neglijat între atîtea alte oferte culturale. Cum vă explicaţi succesul acestui proiect? Mai este încă poezia o valoare latentă a spiritului uman şi e suficient să o stîrneşti cu graţie şi inteligenţă pentru ca ea să răsară, în ciuda sufocantelor preocupări de natură pragmatică şi pozitivistă?

Aş zice că poezia nu e o valoare latentă, ci o nevoie perenă a spiritului uman care, graţie ei, poate avea un acces firesc şi la îndemînă la stări mai fine şi mai înalte. Poezia hrăneşte în noi mecanisme psihice şi spirituale încă puţin cunoscute, dar vitale, de care atîrnă poate evoluţia speciei noastre. Dacă nu te laşi copleşit de pragmatismul şi de pozitivismul din jur, ci inviţi oamenii să aibă curaj şi încredere în virtuţile poeziei şi să le manifeste spontan, aşa cum am făcut noi cu concursul „Café Poème de Paris“ desfăşurat în 26 de cafenele pariziene, realizezi ce aşteptare există şi ce resurse nebănuite se manifestă în mulţi oameni. Concursul se va termina cu o expoziţie, o broşură cu poemele cele mai bune, traduse din toate limbile în franceză, şi cu transformarea ICR Paris într-o cafenea cosmopolită în seara lansării lui.

Ce valori europene aţi reuşit să impuneţi pe scena Parisului şi care poartă marca „made in Romania“?

Din toate evenimentele organizate în ultimii ani la ICR Paris, aş menţiona ca mai apropiate gustului şi sufletului meu următoarele: crearea premiului internaţional de literatură francofonă „Benjamin Fondane“, expoziţia „Isidore Isou şi letrismul“, lecturi şi înscenări teatrale în jurul lui Gherasim Luca, Ilarie Voronca şi a avangardei româneşti în general; crearea Asociaţiei Traducătorilor de Literatură Română (ATLR) şi promovarea unor scriitori ca Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Dumitru Ţepeneag, Bujor Nedelcovici, Dan Lungu, Marius Daniel Popescu, dar şi poeţii generaţiei ’80 şi ai generaţiei 2000; promovarea constantă a muzicii lui Enescu şi a şcolii muzicale româneşti de compoziţie din anii ’70-’80 (de la Anatol Vieru la Doina Rotaru, Iancu Dumitrescu şi muzica spectrală), a jazzului românesc contemporan (prin Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Liviu Butoi, Nicolas Simion, Maria Răducanu, Jancsy Korossy, Ramona Horvath, grupul Trigon, grupul Ion Baciu Jr., Vlaicu Golcea), dar şi a etno-jazzului sau jazzului-manouche prin crearea festivalului „Tzig’n’Jazz“; expoziţiile de artă vizuală semnate de Dan Perjovschi, Mircea Cantor, Irina Botea, sau grupul de tineri pictori de la Cluj, dar şi evenimente în jurul lui Brâncuşi, Ion Grigorescu, Cristian Paraschiv, sau grupul Etno-art; spectacolele de teatru semnate de Matei Vişniec, Gianina Cărbunariu, Peca Ştefan, Vlad Zografi, Radu Afrim, Andrei Şerban; ca să nu mai vorbesc despre şcoala românească de cinematografie, de la Liviu Ciulei, Mircea Veroiu, Dan Piţa sau Mircea Daneliuc şi pînă la Cristi Puiu, Nae Caranfil, Cristian Mungiu şi tot „noul val“. Iar faptul că ICR Paris este considerat un „loc al poeziei“ în Paris este bucuria mea cea mare, legitimată personal.

a consemnat Cristina HERMEZIU
picky, nimic nu este în exces - de Bott la: 15/05/2010 12:58:57
(la: Penumbra pumnului binevoitor(II))
în acest text. dacă eşti de altă părere, vino cu exemple concrete. Pe de altă parte, şi excesul îşi are virtuţile sale.
Cineva a zis foarte bine că "Drumul exceselor duce spre palatul cunoştineţei".
#541870 (raspuns la: #541801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am primit de la Constantin. - de sami_paris74 la: 12/04/2013 19:17:57
(la: Caravanele de la Bezons)
Am primit cu bucurie cel de-al III-lea volum din ”Țiganii, aurul și diamantele”, avându-l ca autor pe Samson Iancu, editat de Ștefan Doru Dăncuș, cel care a făcut să vadă lumina tiparului și cel dintâi volum. Bucuria pe care o încercasem la primele volume nu m-a dezamăgit, pentru că Samson Iancu se șlefuiește din punct de vedere literar asemenea unui diamant. Meseria d-sale fiind de bijutier, este un bun prilej de întâlnire cu materii fine și rare, așa cum pot fi poate doar oamenii. Cei pe care scriitorul ni-i aduce înainte în filele romanului său (cu rădăcini în viața obișnuită prin toată Europa) sunt personaje vii, spontane, colorate și pitorești ca și costumele etniei rrome. Stilul folosit este îndeosebi cel oral, cu pagini de povestire bine închegată, unele pline de farmec și emoție. Pasaje de dragoste și durere, de lovituri de maeștri ai înșelăciunilor, de bogăție și moarte, de visare, sunt cele care alcătuiesc miezul plin de savoare al acestui nou volum. Cu mult haz sau dimpotrivă, cu dramatism, pe întreg parcursul călătoriei numită viață, țiganul pare să poarte în sângele său un germen de fatalism, astfel încât, însoțindu-se cu trei prieteni de nedespărțit – cântecul, versul și dansul – poate învinge cu un zâmbet toate încercările, uneori dure, ale vieții. Cântecul, cu virtuți de însoțitor armonic și de călăuză a sentimentelor către exprimare, de vindecător și vrăjitor, este la fel de viu, cu versuri candide, direct și cald.

Șlefuirea de stil din al III-lea volum din ”Țiganii, aurul și diamantele” este evidentă. Evidente sunt și observațiile din ce în ce mai aprofundate asupra istoriei, nu numai a etniei rrome ci și a omului în general. Cu finețea unui bijutier, Samson Iancu este cel care transformă oamenii în eroi, făpturi călăuzite de pasărea din ce în ce mai rară a libertății. Trecuți prin retorta alchimică a scrisului d-sale, cei întâlniți sunt radiografiați cu un atent simț de observație, Samson Iancu părând a fi în posesia unei magii deosebite care poate duce gândul la puteri paranormale. Din lectura cărții se desprinde o întreagă filosofie a vieții, nu fără o minimă morală care are legătură cu divinul din om. Într-o lume din ce în ce mai absurdă și haotică, țiganul este cel ce posedă experiețele sale de veșnic rătăcitor, memorie ancestrală care își face simțită eficiența în situații limită. De cele mai multe ori simpatic pe cât este de inteligent, pare să nu-i pese de legile uneori absurde alcătuite de oameni, păstrându-le în inimă doar pe cele moștenite de la strămoși ori primite de-a dreptul de la natură. Pare ocrotit de ceva superior, de îngerii pe care a știut să și-i apropie în sute de ani de prigoană și înrobire, dar el este de fapt omul liber în sinele său, în locul unde își păstrează cheile destinului ce îl poartă prin lume.

Volumul e presărat cu imginile autorului în micul său magazin de bijuterii din Paris, locul transformării lui Samson Iancu în scriitor. Un vis care s-a realizat prin forța magică a gândului, a dragostei față de copii, asemenea acestui nou episod din ”Țiganii, aurul și diamantele”. Demn de apreciere este cuvântul maestrului Cristian Țopescu de pe coperta IV. În recenzia celui de-al doilea volum, intitulasem demersul lui Samson Iancu al doilea pas, dar bucuria mea e la fel de vie după ce citesc, în finalul celui de-al III-lea volum / pas, cuvintele va urma.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...