comentarii

dorinţa de a împărtăşii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cămaşa unui om fericit - de Tot Areal la: 12/05/2009 09:09:06
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Se spune că, odată, un împărat s-a îmbolnăvit grav. A fost consultat de o mulţime de medici, dar nici unul nu a reuşit să-i dea vreo şansă de vindecare. Văzând că medicii nu-i găsesc leacul, în cele din urmă a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus că, dacă va reuşi să îmbrace cămaşa unui om cu adevărat fericit, se va face sănătos. Şi cum oamenii în asemenea situaţii uită de Dumnezeu, uită că e păcat să apelăm la vraci, la bioenergie sau alte mijloace oculte şi fac orice, numai să-şi rezolve necazul, n-a mai stat pe gânduri şi a început să pună în practică sfatul vraciului.
Imediat câţiva slujitori au fost trimişi în toată lumea să caute un om fericit, să-i ceară cămaşa şi să i-o aducă împăratului. Aceşti slujitori au bătut la poarta unui alt împărat şi i-au spus:
- Măria ta, nu eşti tu cel mai fericit om? Eşti doar un împărat puternic. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem împăratului nostru.
- Eu fericit? Nu am fost niciodată. Mereu sunt îngrijorat că voi fi atacat, că voi avea războaie. Sunt neliniştit şi nu am niciodată somnul tihnit. Să ştiţi că nu sunt deloc mulţumit şi fericit.
Auzind aşa, slujitorii au plecat trişti mai departe şi au bătut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, şi i-au zis:
- Domnule, noi credem că având de toate şi fiind foarte bogat, dumneata eşti tare fericit. Nu-i aşa? Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- Vă înşelaţi amarnic dacă voi credeţi că eu sunt fericit. Cum aş putea fi fericit de vreme ce mereu mă tem că voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu mă neliniştesc gândindu-mă cum să-i investesc cât mai bine, cum să-i fac să sporească mai repede. Mă gândesc apoi cui să-i las ca moştenire pentru a nu se risipi.... Şi mai am multe alte temeri. Vă spun că nu sunt şi nu am fost niciodată fericit.
Slujitorii merg mai departe şi bat la poarta unui om învăţat.
- Domnule, dumneata, care ai o faimă de om învăţat, cu siguranţă, trebuie să fii şi tare fericit. Cunoşti atâtea lucruri, ai dezlegat atâtea mistere! Nu se poate să nu fii fericit. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- N-am găsit încă fericirea. Aşa credeţi voi că eu sunt fericit? Vă înşelaţi. Cum descopăr un adevăr, o noutate, mintea mea devine iar neliniştită. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodată fericit. Credeţi-mă!
Acei slujitori începeau să fie descurajaţi. Nu mai ştiau la ce poartă să bată. Dar le era ruşine să se întoarcă acasă fără această cămaşă, fără să împlinească această misiune. De aceea, abătuţi şi obosiţi s-au retras într-o pădure. S-au aciuat lângă o colibă, la rădăcina unui copac bătrân. Cum stăteau ei lângă copac, gata să adoarmă de obosiţi ce erau, aud din colibă, pe cineva rostind următoarele cuvinte: "Doamne, ce fericit sunt că şi azi am avut cele de trebuinţă vieţii mele! Doamne, ce fericit sunt că şi azi am întâlnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....." Când au auzit, acei slujitori au năvălit în colibă să vadă cine rostise aşa cuvinte. Intră înăuntru şi găsesc un om în genunchi, cu mâinile ridicate către cer, care se ruga. Îl întreabă imediat:
- Omule, e adevărat că eşti fericit, aşa cum spui?
- Da, sunt foarte fericit fiindcă azi Dumnezeu m-a ajutat şi l-am simţit alături. Iar acum mă culc liniştit. Sunt foarte fericit că a venit primăvara, că au înflorit pomii, a răsărit iarba, au început găinuşele să se ouă. Ce vreţi mai multă bucurie ca asta?!
- Am vrea să te rugăm ceva: noi îţi plătim cât vrei dumneata, dar dă-ne cămaşa dumitale. Dacă împăratul nostru o va îmbrăca, se va face sănătos. La care omul din colibă le răspunde:
- Dar eu sunt aşa de sărac încât nici nu am cămaşă...
___________________________________________________________________________
Fericirea cea adevărată este cea sufletească, lăuntrică. Oamenii caută o fericire pământească, ce pleacă din afară. Se trudesc oamenii să facă mai întâi bogăţii, să se umple de bani, de plăceri şi de mărire lumească. Fericirea după care umblă cei mai mulţi constă în dorinţa de a avea spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti.
Lumea doreşte o fericire pământească, care n-are nimic cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă.
Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci în picioare şi trăiau în modestie şi sărăcie, mergeau la biserică şi se rugau; erau blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii, dar de îndată ce au dat de bani s-au pus pe chefuri şi petreceri, împodobindu-şi casele cu fel de fel de lucruri şi mobile costisitoare. Toate acestea i-au făcut să uite pe Bunul Dumnezeu şi s-au îndepărtat astfel de Biserică uitând că mai sunt creştini.
#436850 (raspuns la: #435921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 19/08/2009 09:32:57
(la: semne. cămaşa de drum)
...între rost şi dorinţă
un câmp treierat
de lăcuste.


acum stiu pe cine incearca sa imite bubu...si n-o condamn decat pentru gramatica.
frumos scris!
"ia-ti cenusa femeie si umbla"! ...sub cenusa, sigur e si jar aprins.
Povestiri Zen - 1 - de Tot Areal la: 16/11/2009 09:38:27
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Nan-in, un maestru din epoca Meji, a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen. Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne. Profesorul îl privi mirat şi-i spuse: “Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic!” Maestrul spuse: “Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre? Goleşte-ţi mai întâi ceaşca…”

Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieţii sale. Alături locuia o fată frumoasă, fiica unor negustori de alimente. Într-o zi, ca un trăsnet picat din senin, părinţii descoperiră că fiica lor era însărcinată. Deşi fata nu voia să spună cine-i tatăl, până la urmă mărturisi că era Hakuin. Atunci, părinţii furioşi, se duseră la maestru. „Aaa, da?” a fost singurul lui răspuns. Când s-a născut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fără să-i pese că-şi pierduse reputaţia. După un an, tânăra mamă nu mai rezistă şi spuse adevărul. Tatăl copilului era un tânăr care lucra în târgul de peşte… După ce părinţii se împăcaseră cu ginerele, tinerii părinţi se duseră la Hakuin să-şi ceară iertare şi să-şi ia copilul înapoi. Hakuin nu le reproşă nimic, ci spuse doar atât: „Aaa, da?”

Un student îl întrebă pe Gasan: „Ai citit Biblia creştinilor?” „Nu. Citeşte-mi tu din ea”. Studentul deschise Biblia şi citi din Evanghelia lui Matei: „De ce te îngrijeşti de haine? Priveşte crinii câmpului: nu lucrează, nu ţes, dar nici Solomon nu a fost îmbrăcat atât de frumos…” „Cel ce a spus asemenea lucruri, preciză Gasan, pare un om ce a atins iluminarea!” Studentul citi în continuare: „Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide…” Gasan comentă: „Foarte frumos! Cel care a spus asta, e un Buddha!”

Juin, un maestru din Shingon, era un savant renumit în cunoaşterea limbii sanscrite. În tinereţe ţinuse conferinţe asupra unui subiect. Mama sa află şi-i scrise. „Nu cred, fiule, că ai devenit călugăr din dorinţa de a te transforma într-o enciclopedie ambulantă. Informaţiile, comentariile, gloria şi onorurile nu au sfârşit. Aş vrea să renunţi la conferinţe şi să te retragi într-un templu mic, izolat. Dedică-te meditaţiei şi aşa te vei realiza cu adevărat”.

Maestrul Shaku părăsi această lume când avea şaizeci şi unu de ani. După munca de-o viaţă, lăsă multe învăţăminte, mai bogate decât ale majorităţii maeştrilor Zen. În timpul vieţii, discipolii săi puteau să doarmă ziua. El însă, deşi tolera acest lucru, nu irosea nici o clipă. Pe când avusese doisprezece ani, studia filosofia Tendai. Într-o zi de vară, în timp ce maestrul plecase undeva, micul Soyen se simţise atât de toropit, încât se întinsese pe pământ şi adormise. După trei ore, s-a trezit brusc, simţind că a intrat maestrul. Era prea târziu, maestrul era lângă el. „Scuză-mă”, şopti maestrul, învelindu-l cu grijă, ca pe un oaspete de seamă. De atunci, Soyen nu a mai dormit niciodată după-amiaza.
#500235 (raspuns la: #500061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reamintesc. votati pe mp - de Bucu la: 24/11/2009 09:15:13
(la: Miss Cafeneaua 2009 - Votul )
primele voastre 5 favorite.

mp lui alex boldea,
proletarului
sau direct mie.

mai aveti 4 zile la dispozitie.
om dear - de adina.petre la: 07/01/2010 15:32:15 Modificat la: 07/01/2010 15:32:49
(la: nostalgia sau un fel de fiecare cioara zice ca puiul ei este cel mai frumos)
Hai sa te ajut:

NOSTALGÍE, nostalgii, s.f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. – Din fr. nostalgie.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 4 Jun 2004 | Greșeală de tipar

NOSTALGÍE s. v. dor.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

nostalgíe s. f., art. nostalgía, g.-d. art. nostalgíei; pl. nostalgíi, art. nostalgíile
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

NOSTALGÍ//E ~i f. 1) Sentiment de melancolie, produs de dorința de a revedea pe cineva sau ceva drag; dor; alean. 2) Dor de depărtări, de necunoscut. /Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

NOSTALGÍE s.f. Tristețe, deprimare cauzată de dorința de a regăsi, de a revedea ceva iubit, trecut etc. [Gen. -iei. / < fr. nostalgie, cf. gr. nostos – întoarcere, algos – tristețe].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 27 Nov 2006 | Greșeală de tipar

NOSTALGÍE s. f. sentiment de tristețe provocat de dorința de a regăsi ceva trecut, de a revedea ceva iubit; dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. (< fr. nostalgie, gr. nostalgia)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar


Ia zi dragule, care iti convine mai bine? :)))
#513191 (raspuns la: #513182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptiu, si dex-ul ii ambiguu :)) - de om la: 07/01/2010 15:40:15
(la: nostalgia sau un fel de fiecare cioara zice ca puiul ei este cel mai frumos)
NOSTALGÍ//E ~i f. 1) Sentiment de melancolie, produs de dorința de a revedea pe cineva sau ceva drag; dor; alean. 2) Dor de depărtări, de necunoscut. /

#513200 (raspuns la: #513191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 5/6 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 08:51:23
(la: Pensia de moarte ( 5 ))
- Te rog scuză-mă, noi am venit pe bani, n-aş vrea să fiu văzută cu tine...O să am necazuri...
Întâlni un alt coleg cu care se cunoştea de mult.
- Alexandru e nume de dac?
Îi întâmpină întrebarea cu un zâmbet, fără cuvinte. A înţeles că nu e cazul să mai discute cu alţi ziarişti.
În sala Casei de Cultură se organiza un concurs despre istoria dacilor. Erau de faţă şefii mari ai manifestării. Preşedintele juriului era ungur cu funcţie imprtanta în istoria daco-romană. Mona nu scăpă prilejul să-i ceară părerea despre rostul manifestării şi se edifică asupra dorinţelor de schimbare în materie de istorie. Se aşeză în primul rând şi nimeri lângă domnul Alex, un actor de revistă cu priză la public.
- Mă bucur că am ocazia să vă întâlnesc, zise jovial Mona cu intenţia să culeagă o replică de duh din partea domnului actor. Suntem conjudeţeni...
- Doamnă, eu cu dumneavoastră, nu am ce discuta! Spuse tăios actorul.
Rămase puţin surprinsă, dar cu ceva vechime în meserie nu se lăsa.
- Ce părere aveţi de numele dumneavoastră? E dac sau roman? continuă ea.
- Doamnă sunteţi obraznică! zise el furios cu faţa roşie.
Alt domn, ce împăreţea peste organizatori precum tizul al cărui nume purta, pe meleaguri franceze în gloria unor veacuri trecute, interveni ferm:
- Doamnă, vă rog să plecaţi de aici! Sunt locuri rezervate ( lucru nemarcat în vreun fel) şi noi suntem bărbaţi însuraţi! Vom fi filmaţi şi nu vrem să apărem în compania doamnelor!
Nu se mai putu abţine şi pufni în râs. Sponsorul nu se lăsă mai prejos!
- Aa, şi dumnevoastră aveţi tot nume de dac! Zise ironic către cel al cărui nume evoca poetul de la Pontul Euxin şi era se pare şeful unei reţele de restaurante din Braşov..
- Doamnă, şi eu sunt însurat şi nu vreau să fiu filmat în compania dumitale! Hai, ia-o din loc! Dacă voiai să scrii, trebuia să mă cauţi să stăm de vorbă!
Asta chiar o revolta. Cum îşi permitea asemenea mojicie?... Nu el era de vină. Ci, colegii! Breasla din care făcea parte şi ea...
- Cum adică, să scriu ce vor muşchii dumitale?
- Hai, spală putina că te iau de o aripă şi te dau afară!
Nu-i era frică, mai trecuse prin asemenea momente dar plecă să nu provoace un scandal. Avea ce să scrie, mai mult decât ar fi dorit! Oricum ea nu stătea într-un singur loc. Căuta mereu să obesrve ce se întâmplă.
Descoperi că era o logistică uriaşă antrenată în eveniment. Coliva se afla într-un cort al armatei. Dădu o raită pe-acolo şi încercă să stea de vorbă cu bucătăresele care o păzeau, dar şi acelea refuzau să vorbească cu ea şi sesiză uitătura lor piezişă, plină de ură. Doamnele pe care le văzuse la început erau se pare scriitoare. Una din ele avea să o audă vorbind la radio după mai mult timp, debitând nişte prostii monumentale şi i-ar fi zis: „Dacă tăceai, scriitor rămâneai!”.
Lângă catedrală se amenajase scena. Era ziua de pomenire a lui Ştefan cel Mare şi sfânt şi aici se sărbătorea Decebal, nu în spiritul lui Zalmoxe, ci o amestecătură de satanism şi creştinism cu care nu avea nimic în comun. Cântece de toate felurile, în toate stilurile, sonorul la nivel ridicat, să fie auzit şi în împrejurimile oraşului. Folclorul era la mare preţ în ultimii ani.
#530525 (raspuns la: #530524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Latu, - de Bucu la: 16/10/2010 18:34:02
(la: Animalul Inimii de Herta Muller)
Mai ales ca eu m-am "retras incolo" fara sa ma gandesc la buna cuviinta, ci concentrandu-ma asupra banuielii, ca oricum n-o sa-mi raspunzi inca aseara :))

si bine ai banuit, ca ma apucase un cascaaaat...:)))



Din punctul meu de vedere, dialogurile cu tine sunt intotdeauna demne de tinut minte (Acu' te-am dat gata, asa-i? Aproape c-ai si uitat ca am plecat pe shustache...) :)...

hai ca dace ne mai periem mult devenim suspecti (aici urmeaza un rânjet din ala tâmp si verde care se foloseste pe forumuri phpBB..:))...)



uite pasajul promis, de fapt doua, cred ca-i relevant i discutia asta, cu atât mai mult cu cât sustine întrucâtva si discursul Hertei Müller.



despre întâlnirea cu Noica din 1972,
‘La apa Vavilonului’, pag. 626

"A urmat o argumentare pe care am auzit-o apoi la fiecare venire a lui sip e care, rezumând-o într-o fraza-doua, o voi schematize inevitabil. Nu credea în alta rezistenta decât prin cultura. De fapt, dainuire si nu rezistenta. Dainuire prin cultura. Nu trebuia- insista el- sa repetam greseala intelectualilor munteni si moldoveni sub fanarioti, care au refuzat sa colaboreze cu voievozii din Fanar când asta ar fi fost singura cale de a face cultura.
…………..
Îmi amintesc doar ca Virgil sau eu, sau amândoi, am replicat fireste ca nu suntem de accord, ca unicul drum nu trece decât prin rezistenta, dar pe tonul aproape dezinvolt al unei convorbiri mondene.
La alte calatorii ale lui Noica în Occident, argumentele s-au agravat, dar si reactiile noastre si-au schimbat tonalitatea; la tipetele lui am ajuns si eu sa tip mai tare. M-a si insultat cu suprema lui lui injurie, tratându-ma drept ‘anglo-saxona’."






mai departe, la pag. 731 ....



"Fie ca faceam sau nu parte din Liga, ne întâlneam pe culoare, în Sali, dar si prin casele noastre, la radio, la demonstratii. Mai protestam, mai petitionam, mai admiram. De pilda, frumoasa încapatânare a unui Dorin Tudoran care declina ‘solitar-solidar’, cultivând prima parte a dilemei camusciene si neavând parte de a doua.
Mereu singuratic, niciodata înconjurat în protestul sau de colegi. Continua totusi: dârz, responsabil, patetic de lucid. Tine de bluestem: un scriitor în România, daca se opune pe fata, nu va vedea alaturându-i-se pe nimeni din breasla. Semnele pe care încercam sa i le facem de departe aveau si misiunea de a acoperi o tacere atât de zgomotoasa. Orice dissident îsi purta singuratatea cu el si pâna la sfârsit si-o exporta silnic în Occident. De abia la sfârsitul lui 1989, nu mult înainte de caderea lui Ceusescu, sapte scriitori vor îndrazni sa ia apararea unui coleg al lor, Mircea Dinescu. Dar cu un text care se mentinea în limitele profesiei si era adresat presedintelui Uniunii Scriitorilor.
Spre Doina Cornea nu se întindea nicio mâna, desi ea ar fi fost gata sa le strânga pe toate. Destul de multi scriitori ne cereau sa le trimitem gazetari occidental, dar numai un dissident îi si primea: Mihai Botez."




concluzia mea, daca e sa trag o concluzie aici, e ca Herta Müller, oricât de antipatica si aroganta a parut unora, a avut un sâmbure de adevar amar în gura.

ramâne clarificarea gestului, între 'asa ceva nu se face' si 'ba, dimpotriva'.
cred ca optez pentru a doua varianta pentru ca n-am gasit pâna acum vreun raspuns valabil la întrebarea 'de ce nu, la urma urmei?'


#575082 (raspuns la: #574949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a-IV-a - de sami_paris74 la: 06/12/2011 18:26:33
(la: Visul lui Popeda)
- Este pentru a doua oară că mă scapi de la moarte, spune tu, spune ! Cu ce-aş putea să-ţi recunosc vreodată ?
- Păi, singurul lucru cu care ai putea să mă răsplăteşti bai Frişcă ! Vreau să-mi dai, să-mi dai... « păsărica aia a ta, corbul ăla de care nu desparţi nici atunci când dormi cu Marilyn a ta în pat.
Frişcă începu să plângă, să plângă poate pentru prima oară în viaţa lui.
- Ţi-l dau mă Pardaileane, sigur că ţi-l dau... să mor eu.
Pardailean îl luă pe după umeri şi îl calmă. - Hai Frişcă nu mai plânge, am glumit... apoi tu nu ştii ce e aia gluma ?
Bulibaşa zise : - hai băieţii mei ? lăsaţi glumA , hai să încărcăm aurul în saci şi să punem sacii pe cai.
Contele de Futilac o sărută pe Popeda pe gură.
- Vezi scumpul meu conte , ca visele mele sunt adevărate ?
- Sunt fericită. Acum sunt fericită. Doar o singură dorinţă foarte – foarte mărunta mai am, dacă mi-ai satisface-o şi pe asta ?
Nu-i aşa că ai să mi-o împlineşti ?
Nu-i aşa că n-ai să mă părăseşti niciodată ?
Şi îl mângâie pe obraji, îl sărută pe ochi şi pe gura, fără să-i fie ruşine de ţigani şi de bulibaşa.
Oare crezi că aş putea trăii o singură secundă fără tine ?
Să mă laşi să ascund eu comoara noastră, am s-o ascund acolo unde , este locul acestei comori, acolo vom construi o casă şi acolo am să-ţi cresc copiii, şi-am să te iubesc toată viaţa mea. Vreau să ne stabilim undeva lângă Marea Mediterană, acolo unde am locuit anul trecut.
Sunt gravidă contele meu scump, aştept să vină un băiat, un băiat aşa şucar (frumos) ca tine!
O ajută pe Popeda să urce pe cal şi aşeză lângă ea partea lor de aur, un sac de monezi din aur care cântărea vreo 30 de kg. Tot aurul fost împărţit egal intre ţigani, cu excepţia bulibaşei care primise 60 de kg de aur.

Cind ajunsera la caravane,Contele de Futilac pleca grabit si se intoarse cu un trandafir rosu.
-Fa Popedo,fii si tu asemenea cu trandafirul asta lolo (rosu),orice ti-ai dori tu,eu am sa ma desfac in fata ta ca petalele acestui trandafir,am sa te iubesc toata viata mea.Mi-ai zdrobit inima cind mi-ai zis ca astepti un copil,ca o sa avem un baiat !
-Si atunci ce-o sa-mi mai dai contele meu scump si bun ?
Ce-mi mai ramine din ea.
Popeda ai stia obiceiul si puse pe masa , citeva sticle de vin alb de Alsacia, chama toti fratii de cruce ,pe Trandafir,Frisca si Pardailean,mai puse pe masa farfurii pline cu cirnati de tara, din carne de porc tocata cu satirul,slanina afumata unsa cu ardei rosu si usturoi si o paine alba .
Ii servi pe toti cu bucurie si placere,o mica petrecere data pentru nunta celor patru frati de cruce,care se vor cununa peste o sapatamina.
Frisca tinea pe umar corbul ,scoase de la cisma un cutit care avea incrustat pe minerul de lemn o stea de argint,taie cu grija din painea uriasa si din slanina si nu minca,pina cind nu-i baga in cioc corbului o bucatica de slanina.
La masa se strecura un ciine ciobanesc german,un caine urias cu blana lunga si latoasa ,scuturindusi coada lunga se aseza la picioarele lui Popeda ,o privi in ochi apoi isi freca capul de genunchii ei, se aseza acolo ,linga ea miriind prietenos.
Ai vezi ? Toti care vin aici la mine,au voie sa intre oricind doresc ei ,cine maninca cu noi la masa n-ai voie sa-i musti niciodata.
-Nu-i asa Ursule ?
Cainele latra de trei ori,apoi infuleca portia lui de slanina si cirnati.
-Ursu asta al meu este credincios,mai credincios decit omul,intr-o zi Ursu, o sa ma scape de cineva pe care il urasc din toata inima…. !



#625793 (raspuns la: #625792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ginduri si vise 4 - de sami_paris74 la: 23/12/2011 17:00:38 Modificat la: 23/12/2011 17:24:51
(la: Ginduri si vise)
- Nu ştiu Sami ! Am să mă mai gândesc ; la reclama mea.
- Ce mai ştii de Dorin de la Constanta ?
- A murit ! .
Dorin ?
- Păi, ce s-a întâmplat cu el ?
- S-a sinucis .
Istoria lui Dorin din Constantă zis (Degetul de Aur) am cunoscut-o personal şi-am să vi-o povestea în întregime.
A plecat din România în anul 1991 , ne-am întâlnit în Germania de West într-un lagăr de emigranţi.
La început a câştigat ceva bani la cărţi, era trişor, ştia să măsluiască cărţile şi să joace uneori cu o carte în plus, dar nu era un jucător deosebit de bun. Nu avea dexteritatea perfectă şi nici rapiditatea necesară la împărţirea cărţilor.
A început să joace pentru prima oară în puşcărie, pentru că în puşcăriile din România există cele mai înalte şcoli de şah, barbut şi pocher.Detinutii condamnati cu pedepse lungi,nu aveau alta ocupatie atit ziua cit si noaptea,decit sa joace aceste jocuri destul de apreciate . Fusese condamnat pentru o perioadă de trei ani şi şase luni de tribunalul din Constanta pentru furt şi înşelăciune. Prima pedeapsă a executat-o în penitenciarul de la Aiud şi după doi ani, a reuşit să evadeze,isi facuse « felul »cum se spune in termeni intre detinuti,(adica ,ca sa ajunga la infirmeria spitalului a inghitit o furculita de aluminiu.Dupa operatie ,a sarit de la etajul trei direct pe capota unei masini Dacia 1310 .

A trecut ilegal, Ungaria, Austria, Germania în care a stat aproximativ opt luni , acolo a reuşit să spargă un birou social al lagărului de emigranţi unde era cazat, din care a reusit să fure suma de 65 000 D . M .
Evadat din România, reuşi să-şi facă acte false cu cetăţenia de portughez, adică certificat de naştere, permis de conduce şi paşaport la preţul de 5000 de mărci. Ce să facă cu banii în România ?
În România îl aşteaptă din nou poliţia, tribunalele, avocaţii şi puşcăria.
Actele au fost făcute de un falsificator de origine zaireză.Cu aceste acte a reuşit să circule în toată Europa. A circulat aşa plimbându-se prin ţări străine, la un moment dat şi-a dat seama că de fapt nu are casă, familie, prieteni.
Dintr-un compartiment a unui T .G.V care mergea spre Paris fură o valiză în timp ce proprietarul plecase spre vagonul restaurant. În vagonul de dormit îşi alese o cravată de culoare verde cu dungi albastre, folosi chiar şi unghiera proprietarului şi-şi taie unghiile de la mâini şi de la picioare, apoi desfăcu geamul compartimentului şi aruncă valiza afară. A doua zi se duse dimineaţă spre o mânăstire care se află undeva prin regiunea 78, cu gândul să se călugărească unde fu refuzat, privi dispreţuitor gradina mânăstirii şi cele câteva rândunici care zburau aproape de pământ, apoi se avântau în aer, ca şi cum ar fi vrut să se piardă privirilor între nori. Stradă care duce aspre gara era aproape pustie, pluteau doar valuri de tăcere.

Apoi intră în « legiunea străină », pentru că auzise el că acolo primesc refugiaţi din toate ţările, chiar şi puşcăriaşi evadaţi, criminali, oameni fără identitate.
Se tatua chiar şi pe cap, făcu antrenamente istovitoare şi la un moment dat se simţi puternic şi invincibil.
După un an, fu dat afară pentru neexecutarea unui ordin, de-acolo de la Marsilia pleca cu un autostop şi ajunse la Paris. Timp de un an de zile caută ţiganii trăgători de alba – neagra, pe care ai găsi prin cartierul Saint Denis. Fu angajat de ţigani să lucreze ca tiră, martor şi gorila în situaţia că existau reclamaţii.De fapt se angajase împreună cu ţiganii nu pentru bani, ci ca să înveţe meseria lor,rapiditatea si dexteritatea cu care manevrau pulurile de cauciuc, pentru că se instalase ceva în mintea lui, un gând, un gând frumos, cu meseria asta de alba – neagra el o să lucreze prin cazinourile din Franţa, de fapt nu numai în Franţa, ci în toate cazinourile mari din Europa Occidentală.
Cu statura impozantă, blond cu ochii albaştri care păreau în permanenţă puţin înlăcrimaţi, gene lungi, rafinat şi în permanenţă parfumat si pantofrii bine lustruiti, intra pentru prima oara într-un cazinou din Monaco.

#626397 (raspuns la: #626396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ginduri si vise 5 - de sami_paris74 la: 24/12/2011 12:30:20
(la: Ginduri si vise)
Primul lucru pe care îl făcu când intră în cazinou, se duse la cafe bar îşi comandă o cafea tare, un pahar de whisky şi mânca cu îmbucături mici un croasant umplut cu ciocolată, la wc se aşeză în faţa oglinzii, îşi netezi părul cu palmele umede şi făcu o rugăciune.

- Doamne Dumnezeule, ajută-mă şi pe mine, să câştig bani mulţi, să câştig un munte de bani, că asta e visul meu Doamne, să fiu bogat Doamne şi să mă iubească toate femeile Doamne.
Strânse mai bine nodul la cravata , apoi mulţumit de imaginea lui, îşi zise :
- Te iubesc Dorine, ai grijă de tine.
Se întoarse cu spatele la oglindă, parcă puţin cu regret pentru că nu-şi mai vedea imaginea, aerul din jurul lui vibra insesizabil şi îşi lipi în podul palmei o bucăţică de scoci transparent şi lipicios.
Masa verde la care se aşeză era ocupată de câteva persoane , se aşeză pe un scaun liber şi pentru câteva minute privii masa de joc, ruleta, valoarea jetoanelor şi feţele clienţilor care în acel moment erau concentrate asupra jocului.

Ruleta este unul dintre cele mai uşoare jocuri de cazinou de învăţat şi jucat. Ca de obicei însă, cu cât este mai uşor de jucat şi atractiv, cu atât mai mare este limita casei. Pentru cei care prefera ceva uşor de înţeles şi captivant, ruleta este o soluţie care te poate duce spre îmbogăţire, dar şi la ruină.
Una dintre principalele diferenţe dintre ruleta şi celelalte jocuri oferite de cazinouri este că jetoanele utilizate în cazul jocului de faţă, nu au inscripţionate valori. Astfel, masa de ruletă oferă o serie de 6 până la 8 seturi de jetoane colorate, iar fiecare set conţinând aproximativ 300 de jetoane. Fiecare jucător îşi alege o culoare a jetoanelor, iar valoare unuia se poate cu uşurinţă calcula împărţind suma plătită la numărul de jetoane primite. Datorită diferenţierii culorii jetoanelor, crupierul reuşeşte să distingă jucătorii şi pariurile lor, afară de faptul că există camere de luat vederi din trei unghiuri şi mai există şi un psiholog care analizează feţele clienţilor şi mai ales gesturile mainilor.
Dorin îşi alesese o culoare mai puţin bătătoare la ochi, cu o rapiditate de nedescris îşi aşeză jetoanele în apropierea celorlalţi jucători , la întâmplare, pe culori diferite şi reuşi să facă să dispară în zece minute de joc 16 jetoane.
. Cum funcţionează? Modul de desfăşurare a jocului la ruletă este unul cât se poate de simplu: pariezi pe o cifră şi dacă bila cade pe ea, eşti câştigător! Tot ce trebuie să ştiţi sunt câteva pariuri standard, iar prin vizionarea câtorva jocuri veţi înţelege rapid jocul. De asemenea, devine mai interesant şi complicat jocul când te hotărăşti să pariezi pe diferite combinaţii de cifre cu un singur jeton. Astfel şansele de câştig cresc considerabil .Srategia lui Dorin era simpla,isi alegea psihologic un jucator care era neglijent cu jetoanele si care isi plasa jetoanele la gramada,uneori puse putin dezordonat,iar el amabil si zimbitor,ajuta la aranjamentul jetoanelor ,iar in podul palmei se lipea de fiecare data cite unul mai valoros.Apoi il prelua cu mina stinga si il baga in buzunar,unde avea toate jetonanele cistigate prin aceiasi metoda.
#626429 (raspuns la: #626424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Freamatul banilor 3 - de sami_paris74 la: 31/12/2011 16:55:38
(la: Ginduri si vise)
Jocul ăsta de alba neagra nu era meseria lui Dorin, chiar specifica uneori că nu o să-l practice niciodată, poate doar dacă se va afla în situaţii disparate, făcea doar demonstraţii ţiganilor prin satele de vacanţa de pe Coasta de Azur. Lumea se aduna în jurul lui, Zahra aduna banii şi ai împărţiră cu ţiganii din Saint Denis, aceiaşi ţigani care-l învăţaseră tehnica de alba neagra. Cu partea lui de bani, invita toţi ţiganii la o terasă şi făcu cinste.
Îşi cumpărara o casă enormă lângă o plajă foarte aproape de Nice într-un orăşel care se numeşte Juan les Pince. Plătiră în dolari, pentru că proprietarul care vindea casa era american şi dorea să se reîntoarcă în ţara lui.
Plătiră un milion şi şase sute cincizeci de mii de dolari, iar actul de proprietate îl trecu la notar pe numele lui Zahra.
Casa era la 100 de metrii de mare, le făcea plăcere să se trezească dimineaţa, să prindă răsăritul soarelui şi să se roage la Dumnezeu. El se aşeza în genunchi cu mâinile împreunate, închidea ochii se ruga la Dumnezeu ca să-i ajute să devină multimilionar, ea făcea rugăciunea cu mâinile separate , cu palmele îndreptate către cer şi de fiecare dată când termina cu gindurile si rugăciunea spunea : Mohamadun rasun Alah, en cha helbi Mohamad, Mohamadum rashun Alah, apoi îşi trecea mâinile peste faţă şi peste piept ca şi cum s-ar fi spălat de toate păcatele pe care viaţa ni le aduce din abisul suferinţei.Pentru ca toate suferintele omului care nu sunt cunoscute sunt cu adevarat fara importanta….iubirea care aduce alta iubire insemna bucurie.



#626579 (raspuns la: #626577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai acasa. - de sami_paris74 la: 03/01/2012 14:11:47
(la: Ginduri si vise)
Dorin se trezi de dimineaţă cu plăcuta senzaţie că începând cu această zi, Dumnezeu a mutat raiul pe pământ în casă şi în grădina lui. Începuse râdă şi să plângă de bucurie.
Fredona un cântec mai vechi, pe care uneori îl auzise când era copil, fredonat mereu de tatăl lui care murise : şi când la înmormântat, a pus lăutarii să-l ducă la groapă cu acelaşi cântec pe care tatălui ai plăcuse atât de mult să-l fredoneze atunci când era în viaţă.


« Hai acasă, hai cu mine
Hai cu mine să pornim la drum
Te aşteaptă casa noastră dragă
Iarba verde şi poteci de drum


Munţi şi vai, mori de vânt
Râuri repezi, trecători
Te aşteaptă, mama, tata
Prieteni vechi, fraţi şi surori...
(Gil Dobrica)


Zahra ai pregăti cafeaua şi câteva prăjiturele pe o farfurioară de porţelan de Limonge.
Îl sărută şi îl îmbrăţişă cu afecţiune şi chiar ai şterse lacrimile de pe obraz.
Acum când se consideră că este un om realizat, ar fi dorit să-şi vadă părinţii, să simtă bucuria unei familii, să deschidă uşa larg şi să se aşeze cu toţii la masă, să ciocnească un pahar de vin, să râdă şi să se bucure împreună cu familia lui.
Părinţii lui erau înmormântaţi într-un cimitir din Bucureşti, ar fi dorit să se reîntoarcă să cureţe el cu mâna lui mormântul lor şi să pună flori, să stea şi să vorbească cu ei.
Banii aproape că se terminaseră, actele lui de identitate nu mai erau valabile, aşa că îşi făcu alte acte româneşti direct în România.
Telefona unui prieten foarte bun, fost prieten cu tatăl lui, ai trimise banii prin Atlassib şi în două săptămâni primi :, buletin, certificat de naştere şi paşaport la preţul de 4000 de dolari. Făcură bagajele şi se urcară în maşină, până la vama româneasca conduse el, apoi o lăsă pe Zahra la volan.
Află că în Bucureşti se deschisese un mare cazinou, cazinoul Hilton, care era dotat cu zeci şi zeci de camere de luat vederi, adevăraţi ochi plantaţi pe tavan, si experţi şi psihologi care privesc ecranele şi analizează fiecare gest.La mese erau instalate microfoane , orice discuţie putea fi ascultată şi analizată.
În afară cazinoului Hilton se mai deschiseseră altele.
Dorin devenise un împătimit al jocurilor de noroc, metoda lui era unică, foarte diferită de toţi trişorii şi escrocii cunoscuţi în toate cazinourile din Europa. Ştia că numai în România sunt peste 30 000 de hoţi şi excroci care au interdicţie să intre în sălile de jocuri.
Nici cei mai mari specialişti pregătiţi la Las Vegas, n-ar fi reuşit să depisteze metoda lui. Învăţase să piardă de foarte multe ori sume mici, apoi îşi luă revanşa cu câteva zeci de mii, aşteptând cu răbdare momentul jackpotului. Ştia să piardă elegant, uneori o punea pe Zahra să leşine şi abia atunci începeau să dispară jetoanele cu valuare maximă.
Între timp începuse să fie cunoscut de marii trişori, foarte periculoşi care lucrau în paralel în cazinouri, unii dintre ei aveau o memorie fantastică la numărarea cărţilor de joc şi care puteau oricând să falimenteze un cazinou. Într-o bună zi unul dintre numărători a făcut o pagubă de 300 000 de euro , exact când Dorin făcuse altă pagubă mai mică în alt cazinou.
nimeni nu avea curajul sa-l ameninte ,să se ia de el, ori să-l şantajeze .
Un singur gest de ameninţare şi persoana dispărea a doua zi.
Avea el o vorbă : zicea că « şapte sate n-au ce-ţi face, dacă taci şi le da-i pace » ori « e baltă mare moşule , e plină de peste ! »
Foarte puţine persoane ştiau că locuieşte în Franţa.
Am incheiat citatul.


Sa va traiasca familia.
#626635 (raspuns la: #626587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 13:59:11
(la: DEPOZITUL)
Jandarmul Tudor (radicand calm din umeri)
Nu văd de ce aș fi mai îngrijorat ? Un depozit este un depozit, iar unul ca ăsta, mai ales că va fi ascuns în pădure, nu ne va aduce prea mari schimbări în viața de zi cu zi. Poate că s-or îmbăta, din când în când câțiva soldați, dar în rest, va fi chiar benefic pentru așezarea noastră.

Mihnea(dând din cap)
Ai o atitudine foarte relaxată, dom` Tudor. Dar mai vorbim noi după ce încep bombardamentele aliaților.

Jandarmul Tudor
Prea le iei în serios, dom` primar. Eu am mai facut războiul, ăla, primul, și știu că-I grozav de rău, dar aici, am așa, inima împăcată că va fi bine.

Ana Aneghin
Ești cel mai liniștit om din sat, dom`Tudor. Lumea șoptește, bârfește și se teme, doar dumneata ești liniștit. M-aș bucura să ai deptate.

Jandarmul Tudor( așezându-se leneș la o masă de lângă geam)
Aurele, tu o să ai cel mai mult de câștigat. O să faci vânzare, nu glumă cu soldații ăștia.

Aurel
Să de-a Dumnezeu. Niciodată nu mi-a mers așa bine ca acum, de când au venit. Dar mi-e frică că deh…e război, iar războiul…n-aduce fericire

Jandarmul Tudor
N-aduce, n-aduce, pentru unii, dar aduce pentru alții…

Mihnea(ridicându-se de la masă cu un aer războinic)
Eu zic să lăsăm discuțiile astea care oricum nu spun nimic. Situația e grea și periculoasă pentru noi. Depozitul ăsta nu ne poate aduce decât nenorocire. Voi lupta în continuare pentru a-l muta de aici. Cred că e și dorința voastră, a locuitorilor acestui sat.

Jandarmul Tudor(privindu-l chiorâș)
Dom` primar. Ce ai băut ?!

Mihnea( confuz)
Ce zici ?!

Jandarmul Tudor
Ce ai băut ? O tot dai cu situația periculoasă, cu mutarea depozitului… Sperii oamenii ăștia degeaba. Cât rău îți poate face un depozit al intendenței. Nu cred că aliații vor fi chiar așa de porniți contra unui deposit plin de conserve, pături și ismene.



Mihnea( agitat)
Ceee… ?! Cum vorbești așa ?! Păi ști dumneata mai bine decât mine ce depozit va fi ?! Nu uita că eu tocmai ce am vorbit cu colonelul ăsta ce se ocupă… cu colonelul !

Jandarmul Tudor(încet și calm)
Ai vorbit cu colonelul ? Și ce ți-a spus ?

Mihnea(surâzând siret și bănuitor)
Dar de ce vrei să știi ? Parcă m-ai trage de limbă. Uite că nu-ți spun.

Jandarmul Tudor
Te întreb pentru că și eu am vorbit cu el. Și mi-a spus și mie despre ce fel de depozit e vorba.

Ana Aneghin( băgându-se în vorbă)
Avem deci un depozit de muniție și armament și unul de conserve și lenjerie. Care e adevărul acum ?!

Mihnea(întorcându-se spre Ana)
Te îndoiești de cele spuse de mine ?!

Ana Aneghin
Am spus eu așa ceva ?

Mihnea
Voi discuta cu colonelul și îi voi spune să nu mai vorbească cu nimeni din sat, că, uite așa (bate el din palme) se nasc zvonurile și bârfele fără rost !

popa Ghiță(făcând semnul crucii în aer)
Copii. Copii. Lăsați cearta. Gândiți-vă că toate cele sunt în mâna Domnului. Domnul le știe și le aranjează pe toate.

Aurel(venind lângă părinte)
Auzi, părinte. La câtă încredere are Domnul în dumneata… Hai mai bine să-ți mai torn o cană.

popa Ghiță
Și cine-o plătește, fiule, că eu…

Aurel(bătându-l peste umăr cu palma)
Asta e din partea casei, părinte.

Ana Aneghin(zâmbind galeș lui Aurel și apropiindu-se ușor de el)
Și eu nu primesc una din partea casei ?

Aurel
Cum să nu. Primești și tu, nu una, ci două, dar nu bauturi, și nu aici…

#640112 (raspuns la: #640111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a-II-a - de sami_paris74 la: 27/09/2016 14:33:58
(la: Te voi iubi pina cind moartea ne va desparti!)
- Am înţeles stăpâne, aterizăm lângă lac, are un peisaj mirific! ţipă ea.
Pe o pajişte imensă văzură o cabană mică, pesemne căsuţa unde se adunau lebedele noaptea ca să doarmă. Toată pajiştea era împrejmuită cu un gard de sârmă vopsit cu verde. Vederea lebedelor îi linişti.
În mijlocul lor era o lebădă, una singură, cu penele de culoare neagră.
- Daptubule, benga (futu-te, drace), zise Nicu la vederea lebedei negre. Asta-i cioară, fă!
- Ba nu-i, mă, cioară, ce-ai, ai înnebunit? E un pui, încă nu şi-a schimbat culoarea penelor.
În pădure începu să se lase noaptea întunecată şi înfricoşătoare.
- Hai, să intrăm în căsuţa aia, găsim noi, acolo, un loc şi poate avem norocul să dormim împreună cu ele.
- Da, Nicule, bine-ar fi, şopti ea înfrigurată, gândindu-se din nou la ultima noapte de dragoste din Ungaria.
Angelica se dezbrăcă de cămaşă. Nicu o răsturnă pe spate şi-i muşcă sfârcurile. Ea se muie ca o cârpă, încercând în întuneric să-i găsească privirea.
- Doamne-Dumnezeule, ce-mi place, ţipă ea din ce în ce mai excitată. Muşcă-mă, Nicule!
Făcură dragoste până se lumină de ziuă.
- Îţi plăcu, Angelico?
- Îmi plăcu, Nicule! Lângă tine mi-ar place să trăiesc până când moartea ne va despărţi. Dar, ce-i cu tine, că niciodată nu ai fost aşa de aprins de când cu întâmplarea cu gogoşile… când ţi-ai ars degetele!
- Păi, cred că toate vin de la cap, Angelico; de când m-a lovit ăla cu greutatea de la cântar în cap, cred că ceva s-a întâmplat în creierul meu. De atunci se ridică nivelul la carul meu, de parcă-i aracul pe care se sprijină fasolea.
- Da, mă, da! Să ştii că mă uimeşti, niciodată n-a fost aşa de ţeapănă ca acuma.
Spre ziuă, o lăsă dezvelită, se apropie de urechea ei şi o sărută pe buze, unde-i cea mai dulce sărutare din timpul iubirii. Ea deschise ochii şi-i spuse plină de dorinţă:
- Hai, Nicule, ia-mă în braţele tale, te vreau încă o dată!
- Nu, fă! Nu! Tu nu vezi lebedele? Ce norocoşi suntem că dormim împreună cu ele! Afară plouă şi mi-e teamă să nu vină proprietarul.
Ea se apucă să strângă lucrurile, cămăşile, câteva rufe, încă umede şi le aşeză într-un rucsac jerpelit. Cămaşa lui o împături cu delicateţe, o apropie de buze, o sărută de câteva ori.
- Uite, Nicule, cu cămaşa asta vreau să te îmbraci, e lolo (roşie) şi mă atrage, mă excită la nebunie.
Nicu începu să cânte:
„De când te-am cunoscut pe tine
Sunt cel mai fericit bărbat.
În tot ce fac şi, chiar când zbor,
Un singur lucru vreau,
Să-ţi fiu mereu pe plac.”
daca te intereseaza.. - de JCC la: 08/09/2003 05:59:46
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Salut Daniel,
La Carnon nu chiar asa de hyper-aglomerat, apoi daca o iei spre lacul Salagou e splendid. Merita sa te intorci, dar de mùers unde merg localnicii, nu turistii, unde natura n-a fost atinsa.
daca te intereseaza, am o adresa pe plaja la Grand-Motte, la Couchant, saptamana 300 euros, bucatarie mare super-echipata, coridor, baie, wc, camera cu 2 paturi suprapuse de 90 cm, salon mare, un clic-clac -pat 1m40, terasa mare echipata, al doilea etaj si ultimul. refacut nou, tot confort, dar nu inchiriaza decat prin cunostiintze.
daca vrei nr. telefon pot sa ti le dau in mp
#191 (raspuns la: #185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca este vorba de 5CH... atunci esti in borcanul bun :-)) - de JCC la: 13/10/2003 01:58:57
(la: Homeopatia)
daca este vorba de 5CH este intr-adevar de Homeopatie, dar daca este vorba de tisana de Camomie culeasa in câmp de tine insuti sau cumparata in farmacie, herboristerie, din care-ti faci singur infuzia atunci este de Naturoterapie, sau PHYTOTHERAPIE, cum se spune pe aici...

uite a naibii fabricantul de 5CH, a facut economie, poate de aceia medicamentul homeopatic n-a fost prea activ.. :-))
in principiu, Camomia germana (matricaria sau recutita) este mult mai activa, dar si mult mai scumpa...

#1105 (raspuns la: #1074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana - de Ingrid la: 14/10/2003 14:46:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

Draga Alice, nu-i bai... - de Coralie la: 15/10/2003 03:51:43
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Alice, te-am citit pe aici, fara sa te pot identifica sub pseudo, trimite-mi un mp, te rog, sa ne regasim
citesc tot unde vad numele tau, ca-mi place cum scrii..
dar din pacate in ultimul timp nu prea am avut timp si nu am pentru internet
cât despre Daniel, el e formidabil iar efortul pe care-l face pentru noi este de nepretuit..
#1362 (raspuns la: #1356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
No, ca glumeam cu majusculele! - de Alice la: 17/10/2003 05:45:30
(la: Nu ma urati ca nu pricep!)
Hm!
Si-aici tot masti purtam.De altfel si dincolo, in lume,-i tot asa!
M-apuca rasul, sa ma crezi, cand vad ca unii nici in spatele mastii nu pot fi ei.
Ilar si tragic. In acelasi timp! Dar "tragic". Mai ales!
Am primit deunazi un mp in care cineva ma felicita pentru ce-am scris, cu mentiunea "daca intr-adevar crezi in tot ce spui!"...Pai de ce n-as crede? Ce-as castiga?
Era un film despre o legenda cum ca Louis IV ar fi fost fratele geaman al regelui, pe care acesta din urma l-a incarcerat obligandu-l sa poarte o masca de fier, nu care-cumva sa revendice tronul. Ulterior, cand Louis a scapat de masca, a reusit cu greu sa traiasca fara ea si i s-a substituit regelui devenind astfel "adevaratul" Roi Soleil.
De data asta masca e reala, dar cand te gandesti ca ea e doar val, peste val pe suflet, ma tem ca la un moment dat nu mai stii nici tu cine esti! Cam riscant!Asa ca-n loc de masca, ma jos cu sensurile, ca-i mai "safe".

Vreau sa citesc nuvela. Cine-a scris-o? Aduce-a Poe(probabil doar "aduce"):):)
#1530 (raspuns la: #1528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...