comentarii

dorinta de realizari si impliniri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dorinte..? - de sarsilovici la: 07/10/2006 18:06:10
(la: Timpul probabil.. pentru a muri)
Mai da ce va grabiti la moarte...? Alea e calea simpla..Da ce credeti ca e misto dincolo sau ca imbla canii cu covr5igi in coada sau ploua cu craitari...?
Mai da hai za va zac de mine...
Eu cel putin la 3 zile cand ma culc imi doresc sa fiu impuscat..
E un gand tampit da asa vad eu lucrurile...Daca as fi impuscat in casa ar fi ok!
Da cine...
Mai ca Dracau in fata is bloacede 4 nivele si eu stau la 5....
Nu e aiurea...
Dorinte...? Cine a ramas fara dorinte..? Tu ? Nu nene eu vreau..Deci vrei...
Tu ...?Da eu daca s-ar putea...Deci vrei...!
Atunci care de pe lumea asta nu vrea nik...?
Ete eu vreau sa respir....E ceva de tine de instincte..
Tu ce vrei..?
Pai eu vreau....! Deci vrei....!
Da cine nu vrea pe lumea asta? Toti vrem si avem dorinte...
Nu va repeziti la moarte...Ce ea e rezolvarea...
Va intrebati de ce traiti?
Ete de aia...Ca traiti..Eu m-am intrebat si am vrut sa mor da am vazut ca moartea ori vine la tine daca esti pe lista ori o chemi tu prin diverse metode...
Dorinte..? Inventati maica..Faceti personaje, povesti, stati in viata...
De ce..?
Ete asa ca sa faceti umbra pamantului...!
Mai da astia vi conteaza ...
Esecuri..Da cine nu are..!
Sa pierzi..ete la mine eu pierd tot timpul ... Si ma omor...
Da ma da tu esti un paria esti urat...Nimeni nu te baga in seama...
Da de ce sa ma bage in seama...?
Is poate marginalizat de ei da acum ce vrei sa ii ucid?
Eu is pentru ei un nimeni...Ei pentru mine sunt oameni....Pe trotuar daca ii intalnesc ii ocolesc...Nu-i calc in picioare...Porniri...?
Da am tot timpul..Injur si ...
Mai dorinte???? Ete cuvantu asta ma obsedeaza...Dorinte...
Ma da vreau o scobitoare..E dorinta...? Da vreau sa ma duc la baie...?
E dorinta?
AAAAAA... Voi vreti de alea mari...!!!!!!
Maica eu is un neica nimeni da zic si eu asa... Daca vreti sa vina dorinta la voi si nu sa o exprimati voi e nasol...
Insasi faptu ca traiesti zi de zi ora de ora e o chestiune mare...
Vrei realizari...? Munceste si lauda-te ulterior...Ar fi lauda o multumire pt efortul depus...
Vrei sa mori? Poftim ..Esti destept si stii cum se face..Da inainte te intreb: daca viata asta e de cacat si nu ai nik, cand vei muri si ai sa dispari va fi mai bine...? Mai daca ai asigurare de viata nu te ucide asa ..Stai sa o gandim sa para accident...
continuare, ca primu fu prea lung :)) - de adina.petre la: 23/02/2011 14:56:44
(la: Este iubirea...o forma...)
Cele mai frecvente probleme apar din cauza ca, in teorie, lumea moderna asigura fiecaruia dreptul la implinirea prin iubire. Cu toate astea, oamenii intampina dificultati in realizarea acestei impliniri tocmai din cauza contextului social (norme, institutii, etica, morala) in care dragostea se manifesta azi. Astfel, inhibitiile, insatisfactia, contradictia, reprimarea, sublimarea, devin formele prin care iubirea ajunge sa se manifeste, in detrimentul maturizarii ei odata cu evolutia psihosexuala la stadiul de iubire genitala.

Iubirea genitala este considerata forma matura, adulta, a dragostei. Este faza de implinire a unei evolutii, presupune o relatie armonioasa intre parteneri care si-au dezvoltat, recunoscut si intrat in sex-rolurile carora apartin prin legile naturale, si anume barbatul este cel activ, cel care ofera cadrul sigur in care femeia, cea pasiva, isi poate indeplini rolul de hranitoare afectiv.
Iar aceasta necesita depasirea cu succes a unei etape de cucerire, apoia unei perioade de adaptare, in care cei doi parteneri se regleaza unul in functie de celalt, iau seama unul de dorintele celuilalt, si apoi traiesc si ei fericiti, unul in functie de celalalt.

Aici parerile psihanalitice sunt impartite, Freud concluzionand - cam trist, dupa parerea mea - ca exista "posibilitatea ca in insasi natura impulsiei sexuale ceva sa nu fie in favoarea realizarii satisfactiei depline". Si aduce ca exemplu insasi evolutia unui act sexual, in care la inceput atentia partenerilor este dedicata binelui si satisfactiei celuilalt (aparitia prelidiului, de exemplu), observandu-se ca pe masura ce se apropie de climax, cei doi parteneri sunt atrasi fiecare in matca propriei placeri, si scopul lor comun (de a duce un act sexual la bun final) redevine unul individual, fiecare dintre ei concentrandu-se mai degraba pe urmarirea principiului placerii, abandonandu-se 'promisiunii' juisantei proprii de la final.

#598789 (raspuns la: #598787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este de condamnat dorinta de - de Daniel Racovitan la: 27/01/2004 03:28:17
(la: Romani in strainatate)
este de condamnat dorinta de a trai mai bine prin munca cinstita?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)
#8498 (raspuns la: #8497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Din dorinta de a regasi papu - de core la: 19/02/2004 00:45:51
(la: A emigra nu e in firea lucrurilor)
"Din dorinta de a regasi papucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai "

si botinele pe care le port acum tot ale mele sunt :))

ce multe topice despre emigrare! si campania asta impotriva tradatorilor de emigranti care n-au de nici unele pe unde s-au pripasit, nici macar niste papuci amarati (dar nu vor sa recunoasca), care abia ar astepta sa revina "acasa", toate tribulatiile astea despre lipsa de firesc a emigrarii si cat suntem de ticalosi ca am lasat bunatate de popor in parasire pentru un pumn de valuta la schimb...cui foloseste?!
"Cate dintre dorintele din co - de Daniel Racovitan la: 09/04/2004 04:51:30
(la: Spuneti-va povestea!)
"Cate dintre dorintele din copilarie vi s-au indeplinit?"

Doua: pe la vreo 5 ani vroiam sa ma fac macaragiu, iar pe la vreo 6, tractorist :))

"Ce anume v-a impiedicat sa va realizati gandurile si/sau dorintele?"

Maturizarea si conjunctura istorica :)

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
Ok, am sa iti respect dorinta - de Daniel Racovitan la: 13/04/2004 06:59:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ok, am sa iti respect dorinta, numai cu conditia sa nu le dai apa la moara. :)
In orice caz, mesajele cu injuraturi nu le voi publica.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
#13764 (raspuns la: #13755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce? - de svbro la: 28/04/2004 05:58:00
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
... pentru a putea sa-i intreb pe cei care vor sa plece: pentru ce pleaca? Nu-i descurajez in nici un caz. Dimpotriva. Am spus mereu tuturor sa nu refuze oportunitatea de a pleca. Vor avea parte de experiente deosebite, atit pe plan profesional cit si personal. Este mult mai important in schimb pentru ce pleaca - o intrebare cu bataie pe termen lung.
Cert este un singur lucru: toti suntem supusi unui rationament subiectiv in a raspunde la aceasta intrebare. Nevoile sunt cele care genereaza cererea. Cu trecerea timpului pentru toti dintre noi se cristalizeaza idealuri, dorinte si instinctual vom incerca sa le atingem. Modalitatile sunt mult mai numeroase astazi decit acum 15 ani.
La final, trebuie sa recunosc ca mi-e greu sa dau un raspuns. Imi place sa cred ca ceea ce-ti propui in viata pozi realiza, virtual, oriunde. E doar o problema de ordin personal: cu cine vrei sa imparti bucuria realizarilor tale sau ale ... socialului din jurul tau.
Dorinta... - de NiceSmil3 la: 13/05/2004 06:17:09
(la: De-ar fi să-mi dau iubirea)
Mi-a placut, sincer, ce-ai scris...adica in genere admir tot ce inseamna "suflet" si ce vine din el.
Acum as vrea sa-i raspund intr-un fel sau altul lui .
Vezi tu, drumul spre iubire nu ramane in trecut. El ori face parte din prezent, ori nu mai exista. In schimb iubirea poate ramane in trecutul nostru, dorinta strangerii in brate, setea sarutului si imbatarea cu iubirea...acestea raman in urma noastra sub forma amintirilor.
Si inca ceva...la ce te-ai referit cand ai spus "moarte in viata"? as fi avut ceva de spus si despre asta, dar vreau mai intai sa stiu la ce te-ai referit, poate este ceea ce cred si eu...
astept raspuns.
P.S...scrierea este chiar dragutza...o sa incerc sa spun ceva despre fiecare in parte..:)
#15330 (raspuns la: #14392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorinta de expansiune - de Muresh la: 15/05/2004 01:09:12
(la: Crazy Horse)
Muresh
Nu dorinta de ai civiliza pe indieni au stat la baza celor ce s-au intamplat , ci dorinta de expansiune , dorinta de imbogatire pe spinarea altora . Si mai erau , cica , motive religioase dictate de Inchizitie .
Inca un exemplu care demonstreaza ca noi , oamenii in general , nu respectam sau nu intelegem Biblia .
Pentru Paianjenul, - de DESTIN la: 16/07/2004 22:46:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tu afirmi:

"...apoi, vazind si suferinta in jurul meu, am inceput sa ma intreb daca e vre-o "smecherie" in toata povestea asta cu existenta. apoi, pur si simplu am inceput sa ma "plictisesc"... si in acest moment simt ca nu ma mai intereseaza nici viata... nici existenta... nici fericirea... singura mea dorinta - autentica si fierbinte - fiind aceea de a inceta sa mai exist"

Fireste,sunt ganduri personale,insa viata implica : daruire si dragoste, impliniri si sperante...,fiecare din noi ca semeni,suntem o particica din Univers.Oare sa ne "stingem",sa ne "trecem"... atat de "goi" fara sentimente,fara spiritualitate...?Ne-ar fi de un real folos sa avem un Eminescu nemuritor...(un singur exemplu...)oare spiritualitatea sa, nu exista?Cel pamantean a parasit aceasta lume,insa gandirea,spiritul,sufletul sau ramane printre noi.
Am citit majoritatea comentariilor tale,nu gandesc a fi o persoana atat de "dezinteresata"de viata...mai lesne de inteles ar fi :pozitia ta radicala la acest subiect.Oricum apreciez participarea si gandesc a fi benefica pentru noi ca semeni.Sa fim intelepti.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#17983 (raspuns la: #17933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
criza anilor de mijloc, - de (anonim) la: 17/12/2004 03:36:36
(la: Mid-life crisis)
este ca si cum incepi sa te simti batran si teama acestui gand te impinge sa faci nebunii copilaresti :) . ca o incercare disperata de a iti demonstra contrariul...

la marea majoritate a barbatilor se manifesta prin revolta, incertitudine, dorinta de a se face remarcat, de a schimba... de a i se acorda o a doua sansa....de a putea fi din nou vanator. la femei insa se poate manifesta prin accentuarea nevoii de a se simti dorite. in ambele cazuri actiunile pornite din astfel de cauze pot duce la destramarea, negarea intr-un fel, a timpului si realizarilor anterioare in plan afectiv. la conducere ajungand sa fie nu calitatea nascuta si cultivata in relatia existenta, ci cantitatea ce se face dorita ca urmare a incertitudinii create.

e doar o parere...
Apai eu, dupa naprasnicele - de Rolfex la: 14/02/2005 23:52:11
(la: scrisoarea pt mos craciun :))
Apai eu, dupa naprasnicele mele amintiri, in ora de fizica umblam dupa covrigi calzi de la Uinerea pentru toata clasa...
Cât o fi fizica de plictisitoare, tot are de a face cu Mos Craciun: am un pritrent buncare si-a implinit vreo 75% din dorinte cu fizica... Adica dupa Magureli a fost pe la Deutsche Fizik diverse instiutute asa ca... vezi... si cu asta se poate...
Cât despre KFC etc. nu uita ca Mos Craciun are boale pe superficialitati facute din crochete de pui si din albume fals tari.
Daca vrei un "bog" alias "blog" asta se face urjent
Peugeot-ul este relativ prost in comparatie cu Volkswagen-ul...
Iar daca doresti sa ai timp fara sa ai timp îti suggerez liceul Tonitza dupa care Academia...
De fapt ai vrea sa traiesti ca un copil bogat intr-o lume libera si relativ simpatica... Fa un efort, deseneaza, gaseste o pila si vino la Beaux-Arts la Paris si aici te vom(i) plimba si cu masina si vei avea timp sa regreti din belsug orele de fizica ratate...
Ce e cert e ca Mos Craciun exista doar ca nu pentru noi. Noi suntem obligati sa ne realizam visele cu labutza noastra proprie!
Spor la realizari si nu deprima, Mosul va venii cândva!

________________________________
Tot degeaba!
dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
daca punem pret pe realizari, pe rezultate si nu pe profunzime - de Tudor-Cristian la: 05/03/2005 13:15:27
(la: Scrisoare catre un prieten 2)
Personal, cred ca ceea ce sustii tu aici e corect ; in acelasi timp, se releva faptul ca sunt si triste unele adevaruri pictate de tine.
Din pacate, nu oferi solutii... sau propuneri, macar (glumesc putin).

Adevarul ca daca un lucru merge bine, nu mai dorim sa-l intelegem m-a dus cu gandul la fotbal, unde, cand merge echipa si da goluri, antrenorul nu face nici o schimbare. Mie mi se pare firesc sa fie asa, daca punem pret pe realizari, pe rezultate si nu pe profunzime.

Legat de tendinta oamenilor de a ii judeca pe ceilalti cu uneltele cu care ne judecam pe noi... asta mi se pare una din slabiciunile omenesti... si eu fac asta uneori, dar la un moment dat realizez si imi constientizez exagerarile, subiectivismele. Asta ar fi problema : nu sa devii un tip super-echilibrat, fara greseala, ci unul care, gresind, sa poate sa vada asta, pentru a incerca sa se indrepte, ori macar sa isi ceara scuze... Ce bine face uneori lucrul asta : a-ti cere scuze.

In rest... imi cer scuze ca te-am "plictisit" atat, dar am simtit nevoia sa comentez. Te invit si prin textele mele...
Pe curand,


Tudor-Cristian
Dorinta, - de DESTIN la: 13/03/2005 01:59:21
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Daca ar fi sa ma transform in ceva,am pastrat dorinta cunoscuta tie... o lacrima din lacrimile cele din urma! din ochii tai sa ma nasc,iubirea mea eterna si sa mor pe buzele tale!
in memoria iubitei mele sotii Maria:

Simbol al dragostei eterne
Te port in inima si-n gand,
Iubirea noastra in credinta
Pastreaza sufletul tau viu.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#39279 (raspuns la: #37122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

irma:-) - de reincarnat la: 01/08/2005 10:00:09
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
Am glumit (nu stiu daca si altii... hahaha) cind am spus ca unii au crezut ca sint happy de la prozac:-)

La urma urmei viata nimanui nu este lipsita de nereusite. Dar depinde cum le consideram.
Un proverb chinezesc spune:
"daca ai un pumn de pietre, un pumn de pietricele si un pumn de nisit si vrei sa-ti incapa intru-un pahar trebuie sa pui mai intii pietrele, pe urma pietricele sa umple spatiul liber dintre pietre si la urma sa torni nisipul sa umple spatiile ramase inca libere. altfel nu-ti vor incapea toate intr-un singur pahar."
Imagineaza-ti ca acel "pahar" este viata noastra pe care incercam sa o umplem cu tot felul de rezultate, dorinte, vise. Ca sa putem sa realizam cit mai mult trebuie sa ne alegem prioritatile in mod corect.
Pentru mine "pietrele" au fost familia, "pietricelele" au fost realizarile personale/profesionale, iar "nisipul" placerile si pasiunile. In felul acesta am reusit sa le imbin pe toate si sa am din fiecare.

La liceu aveam un profesor de matematica care ne dadea sute de probleme pentru vacantza. Bineintezles ca noi vociferam si ne plingeam ca e prea mult... Abia in clasa a XII-a ne-a spus:
Daca v-as fi dat 100 de exercitii, cu toate vociferarile, cei mai multzi dintre voi ati fi rezolvat 70-80...
Daca v-as fi dat numai 50, tot ati fi vociferat... si ati fi rezolvat numai 30... Asa ca 70 este mult mai bine si mai folositor decit 30...:-)))

Deci ca sa fim fericitzi in viatza si sa ne realizam visurile trebuie sa ne organizam prioritaztile in functzie de volumul de munca si sacrificiile pe care sintem dispusi sa le facem. Numai asa asteptarile noastre vor fi realiste si vom avea mai putzine deziluzii.
#62729 (raspuns la: #61883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorintele - de k Nika la: 04/10/2005 23:52:49
(la: Timiditatea)
dorintele te misca. de exemplu, cind ti-i foame, stomacul te misca sa cauti de ale gurii. simplu este. n-ai dorinte, atunci descoperate.
Complimente pentru conferinta - de SWAMY la: 15/11/2005 21:19:49
(la: Biofictiune)
Complimente pentru conferinta si mai ales pentru capacitatea cu care ai reusit sa descrii in citeve cuvinte simple doua tipuri de vieti atit de complicate:
"calitativ",vieti pline de realizari,succese... dar care se intrerup, de obicei, pentru,o boala,un accident...., "cantitativ",vieti fara forte multe schimbari,realizari...dar care se prelungesc pentru foarte multi ani.
Eu as alege sa fac parte din prima categorie,ca sa pot vedea realizarile,succesele si indeplinirea dorintelor celor carora au ales a face parte din a doua categorie :))



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...