comentarii

dorinte copilaresti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
honey - de om la: 15/12/2008 18:26:46
(la: Sex in grup)
si care-i diferenta?
-si unuii si altii au ritualuri ascunse
-si unii si altii au unelte
-si unii si altii nu tin discursuri catre marea masa
-etc ;)

inseamna ca daca stii ce-i legenda, stii si ce-i realitate :) = ohooo, fata mosului, de ce vrei tu sa ucizi dorinte copilaresti bruniene? Sau poate ca stie GB-ul, deja a facut statistici:
"Versiunea in care unu o face cu doua nu ma intereseaza... pt ca este rara." = oare cat de rara in comparatie cu una cu doi? ;)
Uite honey, asta numesc eu o alta legenda urbana :)))):)))))))))))

#373132 (raspuns la: #373130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este de condamnat dorinta de - de Daniel Racovitan la: 27/01/2004 03:28:17
(la: Romani in strainatate)
este de condamnat dorinta de a trai mai bine prin munca cinstita?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)
#8498 (raspuns la: #8497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Din dorinta de a regasi papu - de core la: 19/02/2004 00:45:51
(la: A emigra nu e in firea lucrurilor)
"Din dorinta de a regasi papucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai "

si botinele pe care le port acum tot ale mele sunt :))

ce multe topice despre emigrare! si campania asta impotriva tradatorilor de emigranti care n-au de nici unele pe unde s-au pripasit, nici macar niste papuci amarati (dar nu vor sa recunoasca), care abia ar astepta sa revina "acasa", toate tribulatiile astea despre lipsa de firesc a emigrarii si cat suntem de ticalosi ca am lasat bunatate de popor in parasire pentru un pumn de valuta la schimb...cui foloseste?!
"Cate dintre dorintele din co - de Daniel Racovitan la: 09/04/2004 04:51:30
(la: Spuneti-va povestea!)
"Cate dintre dorintele din copilarie vi s-au indeplinit?"

Doua: pe la vreo 5 ani vroiam sa ma fac macaragiu, iar pe la vreo 6, tractorist :))

"Ce anume v-a impiedicat sa va realizati gandurile si/sau dorintele?"

Maturizarea si conjunctura istorica :)

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
Ok, am sa iti respect dorinta - de Daniel Racovitan la: 13/04/2004 06:59:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ok, am sa iti respect dorinta, numai cu conditia sa nu le dai apa la moara. :)
In orice caz, mesajele cu injuraturi nu le voi publica.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
#13764 (raspuns la: #13755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorinta... - de NiceSmil3 la: 13/05/2004 06:17:09
(la: De-ar fi să-mi dau iubirea)
Mi-a placut, sincer, ce-ai scris...adica in genere admir tot ce inseamna "suflet" si ce vine din el.
Acum as vrea sa-i raspund intr-un fel sau altul lui .
Vezi tu, drumul spre iubire nu ramane in trecut. El ori face parte din prezent, ori nu mai exista. In schimb iubirea poate ramane in trecutul nostru, dorinta strangerii in brate, setea sarutului si imbatarea cu iubirea...acestea raman in urma noastra sub forma amintirilor.
Si inca ceva...la ce te-ai referit cand ai spus "moarte in viata"? as fi avut ceva de spus si despre asta, dar vreau mai intai sa stiu la ce te-ai referit, poate este ceea ce cred si eu...
astept raspuns.
P.S...scrierea este chiar dragutza...o sa incerc sa spun ceva despre fiecare in parte..:)
#15330 (raspuns la: #14392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorinta de expansiune - de Muresh la: 15/05/2004 01:09:12
(la: Crazy Horse)
Muresh
Nu dorinta de ai civiliza pe indieni au stat la baza celor ce s-au intamplat , ci dorinta de expansiune , dorinta de imbogatire pe spinarea altora . Si mai erau , cica , motive religioase dictate de Inchizitie .
Inca un exemplu care demonstreaza ca noi , oamenii in general , nu respectam sau nu intelegem Biblia .
Mesia exista din vesnicie fiind de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. El este fara de inceput si fara de sfarsit, altfel spus El este "inceputul si sfarsitul, alfa si omega". Prin urmare toate proorociile VT vorbesc despre El si misiunea Lui. Gasim in VT mai multe referiri la Sfanta Treime, din care face parte si Hristos, Cel ce avea sa vina pe pamant pt. a sterge pacatul stramosesc. Facerea 1, 26 si Isaia 6, 3 sunt doar doua exemple. Cel mai concludent este episodul in care Sfanta Treime se coboara in chip firesc, omenesc (sub chipul a trei tineri) la stejarul Mamvri, unde sunt intampinati cu cuvintele: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta"...(adica desi erau trei persoane distincte, Aaron li se adreseaza ca uneia singure).

Ce am vrut sa zic prin toate acestea? Ca Hristos a existat din vesnicie, ca si Fiu al lui Dumnezeu, si ca la vremea hotarata EL A VOIT sa coboare pe pamant, n-a fost obligat. Dar vremea hotarata nu trebuie inteleasa ca fiind hotarata din afara, cum se pare ca intelegi tu, ci hotarata de STAREA SPIRITUALA A LUMII- deci nu e vorba de nici un destin prescris aici fiindca Dumnezeu a stiut dinainte ce va face omenirea, dar n-a voit sa-i incalce libertatea si ca atare n-a intervenit printr-un act dur ca s-o oblige la a respecta Legea caci n-ar mai fi fost atotdrept atunci.

Pui intrebarea "cine e Isus atunci ca el nu este amintit nicaieri inainte de a lua forma umana?" Insa inainte de asta faci o remarca: "Isus a existat inainte de Isus deoarece el a coborat si a luat o forma umana." Tocmai in aceasta consta dualitatea Lui (Dumnezeu si om in acelasi timp), ca a existat dinainte ca Dumnezeu si Si-a insusit trupul omenesc in spatiu si timp. Dealtfel ar fi fost ilogic sa vina ca Dumnezeu in afara trupului omenesc fiindca faptura umana n-ar putea percepe formele spirituale si natura divina in maretia ei, ci ea poate sa o perceapa doar daca persoana divina se supune legilor firii/materiei/fizice. Cine este Iisus? Sper ca ti-am raspuns. Daca ai fi vrut sa se vorbeasca inca din VT despre Fiul ca venind si luand numele Iisus, atunci te inseli. Asta ar fi dus inevitabil la nasterea unei multimi nemasurate de Mesia contrafacuti fiindca si-ar fi luat de buna seama acest nume si s-ar fi folosit de el in scopuri personale (mai ales ca acest nume era intre cele mai uzuale la evrei).

Spui apoi ca "a murit forma umana pe care a luat-o, deci nu forma divina, ca atare deicid= nimic". Paianjenul a incercat sa spuna ceva referitor la aspectele legate de crucificare si ce insemnau ele pt. condamnati- si pt. ceilalti. Tin sa punctez un aspect extrem de important la acest capitol: crucea era nu numai un instrument de tortura extrema, dar si un mijloc de lapidare a moralitatii persoanei respective. Si chiar daca acesta era un mijloc de ucidere legala la romani, evreii au adoptat destul de usor acest mijloc in practicile lor fiind mai feroce si mai drastic decat uciderea cu pietre in mijlocul pietei. De remarcat ca nici macar ei insisi nu doreau sa fie partasi la asa o executie fiindca mortul "spanzurat pe lemn" era considerat profanator pt. cei ce s-ar fi atins de dansul. Asta nu-i impiedica totusi pe curiosi sa se stranga ca la balci in jurul crucii. Prin urmare invinovatirea de deicid vine pe fondul interpretarii urmatoare: Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca lumea. Insa evreii, fiind sub jugul ocupatiei romane si dorindu-si un eliberator nu din chingile pacatelor ci din cele ale tiraniei straine, asteptau un reformator social, un fel de haiduc care sa-i dezrobeasca si sa intemeieze statul Israel in "pamantul fagaduintei". Prin urmare venirea lui Mesia s-a facut imediat subiect de dispute in chiar sanul Sanhedrinului, cei mai multi punand sub semnul indoielii persoana lui Hristos care, pe deasupra, se aratase in dese randuri impotriva practicilor lor invechite in faradelegi. Asta insemna subminarea puterii israelite, in opinia lor, si o incercare de substituire in persoana lui Mesia- ceea ce, sa fim obiectivi, era inacceptabil. Numai ca ei nu intelesesera ce fel de imparat venise sa fie acest Mantuitor, n-au inteles ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta (cum El Insusi marturiseste in fata lui Pontiu Pilat). El le vorbea pe fata de o imparatie a sufletului iar lor li se parea ca vorbeste asa doar ca sa-i faca pe ei de rusine. De aici si invidia si rautatea lor (precizam ca nu e vorba de toti evreii, ci de mai marii fariseilor si carturarilor). Razbunarea pt. cuvintele Lui rostite cu indrazneala a fost posibila tinand sfat "ca sa-L omoare". Deci nu ca sa-L chestioneze, ci ca sa-L omoare! Inca inainte de a ajunge la judecata, soarta Sa era pecetluita.

De ce au fost invinovatiti totusi de deicid? Sa citim la parabola lucratorilor viei: "33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis." (Matei cap. 21). Ce ne spune aceasta pilda rostita de Mantuitorul in chiar ziua intrarii in Ierusalim, cand se pregatea de patima Sa? Spune f. multe! Pur si simplu nici nu trebuie sa mai completez nimic. Dar ca sa revin la intrebarea de la care am pornit am sa mai dau un citat: "Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac." (Hristos pe cruce). Aparent evreii nu stiau ce fac. Oricum, nu toti stiau, asta e clar. Daca n-a fost evident ca instigatorii au dorit moartea Lui din dorinta de razbunare, atunci cum se interpreteaza acest text: "10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie." (Marcu 15)? Sigur ca ei n-ar fi putut sa ucida pe Dumnezeu, departe de noi gandul acesta, insa faptul ca si-au invartosat inimile si s-au impotrivit lui Dumnezeu Insusi cerandu-I moartea, desi faceau varsare de sange nevinovat si puteau (daca ar fi fost sinceri cu ei insisi) sa renunte la simulacrul de proces fie numai si pt. ca ar fi putut fi intr-adevar Dumnezeu, acest fapt zice multe despre moralitatea acelora si despre scopurile lor ascunse. Insasi ideea de ucidere a Celui Care le dovedise in atatea randuri ca este Fiul Omului, ucidere menita sa distruga trup si suflet deopotriva, este o idee indreptata impotriva Duhului Sfant si a voii divine.

Scenariul tau e ca un film pt. copii, menit copiilor si conceput copilareste, nu te supara. In primul rand e doar un scenariu. In al doilea rand este gresit fiindca, daca prin absurd am accepta acestea, atunci nu se mai pune problema neimplinirii Scripturilor, ci aceea a nemantuirii omenirii! Pt. ca Hristos n-a venit (numai) ca sa implineasca Scriptura, ci ca sa desavarseasca omenirea. Proorociile despre El n-au fost date pt. ca mai tarziu in timp El sa le adevereasca, nu acesta a fost scopul lor, ci acela de a face cunoscute SEMNELE venirii/persoanei Lui, la fel ca si in cazul apocalipsei. Asadar nu proorociile sunt conditia venirii Sale, ci venirea Sa este conditia pt. care au avut loc proorociile.

Afirmi ca: "intr-o discutie teologica trebuiesc lasate crezul religios personal si credinta in sine la o parte. Daca nu o facem, atunci discutia o sa aibe o natura "credincioasa" dar nu teologica ( teos= zeu, logos= a vorbi ) si atunci nu mai e necesar sa ne pierdem timpul despicand firul in 4." Teologie (din greaca) nu are intocmai sensul dat de tine. Theos inseamna Dumnezeu (zeu daca vrei tu neaparat) iar logos inseamna cuvant. Prin urmare teologie se traduce prin "Cuvantul lui Dumnezeu", adica Fiul lui Dumnezeu. Vorbirea "teologica" (vorbirea despre Dumnezeu) in afara crezului religios personal ("credintei in sine") este vorbire in afara lui Dumnezeu si nu mai este teologica, daca-mi permiti sa-ti atrag atentia. Poate fi cel mult "logica", va fi cu siguranta profana si, repet, in nici un caz despre Theos. Cum ai putea patrunde spiritual asa niste lucruri sau vorbi despre ceva ce nu cunosti si nu poti patrunde cu sufletul? Ca unde e loc numai de logica, nu prea mai ramane pt. simtirea interioara. Eu incerc pe cat posibil sa nu despic firul in 4, cum zici tu. Iti fac cunoscute unele chestiuni, daca vrei, dar sa stii ca n-am sa arunc margaritarele credintei in gura porcilor fiindca, asa cum zice Hristos, daca fac aceasta porcii se pot intoarce spre mine sa ma rupa. Eu iti spun o data, de doua ori, poate si de noua ori, dar dupa aia nu mai avem ce "teologhisi" impreuna, daca vad ca doar te prefaci a asculta ceea ce zic.

Toti invatam cate ceva in viata asta, mai mult sau mai putin. Eu nu dau sfaturi nimanui, atrag atentia asupra unor lucruri si atat. Ca o fac cu ceva ravna, nu mi-e rusine si nu ma tem de reactiile nimanui. Fiecare va da socoteala si pt. tot cuvantul rostit, la vremea cuvenita. Ceea ce stiu spun cu tarie fiindca nu stiu de la mine insumi, ci de la cei care au experimentat timp de 2000 de ani si-au pus in valoare aceasta stiinta despre Dumnezeu. Eu doar vorbesc despre ele. Daca nici macar vorbele nu sunt suferite, atunci cum ar mai putea sa fie suferita viata dupa preceptele Scripturii?!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21351 (raspuns la: #21153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
criza anilor de mijloc, - de (anonim) la: 17/12/2004 03:36:36
(la: Mid-life crisis)
este ca si cum incepi sa te simti batran si teama acestui gand te impinge sa faci nebunii copilaresti :) . ca o incercare disperata de a iti demonstra contrariul...

la marea majoritate a barbatilor se manifesta prin revolta, incertitudine, dorinta de a se face remarcat, de a schimba... de a i se acorda o a doua sansa....de a putea fi din nou vanator. la femei insa se poate manifesta prin accentuarea nevoii de a se simti dorite. in ambele cazuri actiunile pornite din astfel de cauze pot duce la destramarea, negarea intr-un fel, a timpului si realizarilor anterioare in plan afectiv. la conducere ajungand sa fie nu calitatea nascuta si cultivata in relatia existenta, ci cantitatea ce se face dorita ca urmare a incertitudinii create.

e doar o parere...
dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
Dorinta, - de DESTIN la: 13/03/2005 01:59:21
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Daca ar fi sa ma transform in ceva,am pastrat dorinta cunoscuta tie... o lacrima din lacrimile cele din urma! din ochii tai sa ma nasc,iubirea mea eterna si sa mor pe buzele tale!
in memoria iubitei mele sotii Maria:

Simbol al dragostei eterne
Te port in inima si-n gand,
Iubirea noastra in credinta
Pastreaza sufletul tau viu.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#39279 (raspuns la: #37122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorintele - de k Nika la: 04/10/2005 23:52:49
(la: Timiditatea)
dorintele te misca. de exemplu, cind ti-i foame, stomacul te misca sa cauti de ale gurii. simplu este. n-ai dorinte, atunci descoperate.
Paradoxul este dorinta de a - de Viorel 1963 la: 11/12/2005 14:38:09
(la: joc)
Paradoxul este dorinta de a fi liber in afara lui Dumnezeu.

Ce este batranetea?
#94354 (raspuns la: #94332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce e dorinta? raspuns: dor d - de Intruder la: 22/12/2005 21:27:39
(la: joc)
ce e dorinta?
raspuns: dor de duca,/ sau naluca,/ sau ranjet de Cupidon...

intrebare: ce este o sanie?
___________________________________
semper idem...
#96638 (raspuns la: #96626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dora c - de zaraza la: 08/01/2006 13:53:06
(la: Femeile si barbatii gândesc diferit ?)
Cred insa ca in ce priveste frumusetea fizica moda nu s-a prea schimbat. Cred ca a fost intotdeauna la moda tinerete si tot ce sugera tineretea : la femei trasaturi copilaresti, talie fina, ochi mari un nasuc mic si sâni fermi .. la barbati, corp atletic.


nicidecum, si frumusetea fizica are sezoanele ei. ca sa dau numai niste exemple extreme, pe la 1300-1400 se considerau frumoase femeile cu fruntea exgerat de inalta (ptr asta isi epilau jumate de cap deasupra fruntii) si complet fara gene si sprancene. de asemenea o burta proeminenta, ca de gravida (simbolul maternitatii) era considerata extra feminina. femeile care nu aveau burta in mod natural isi injghebau una din perne.

mai inainte, pe la 1200 era considerat frumos sa ai extremitatile cat mai lungi. de aici au aparut pantofii fff alungiti in fata, cu nasurile intoarse in sus, manecile de printesa si coifurile (ca cele considerate azi de vrajitoare).

nu mai departe de 1900 era frumos ca o femeie sa aibe un bust platuros si un sezut asemenea. care nu avea, completa cu ce putea. pozitia (obtinuta cu ajutorul corsetului) era nenaturala, cu trunchiul inclinat in fata.

pe la 1920, a devenit la moda femeia garcon, inalta, slaba, fara forme, tunsa scurt. inchipuie-ti cat de mult s-au stresat femeile in vremea aia, ca sa treaca brusc de la opulenta modei lui 1910 la sportivitatea celei din 1920. e greu sa-ti adaptezi corpul in doar cativa ani.

si pot s-o tin asa pe epoci, pana in zilele noastre. numai ca in ultima vreme schimbarile poate ca nu sunt asa dramatice.

iar barbatii la fel. pe la 1850 era o frumusete barbatul delicat, romantic, cu trasaturi fine, maini si picioare mici.
stii cine a revolutionat aspectul masculin si l-a adus aproape de imaginea de azi? marlon brando in "un tramvai numit dorinta". dupa filmul ala, nimeni n-a mai vrut barbati delicati :).

zaraza
#99067 (raspuns la: #98821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinte - de scorpy_blue la: 24/01/2006 14:37:33
(la: Despre dorinte, cu pestisorul fermecat...)
Regele Solomon a cerut de la Dumnezeu doar intelepciune si cu ea a reusit sa aiba toate celelalte lucruri pe care si le-ar fi dorit. oare oamenii din zilele noastre ar putea avea "intelepciunea" sa ceara Intelepciunea?
Problema cu dorintele e ca ai putea sa ceri orice ti-ai dori si ar fi de ajuns trei dorinte, chiar doua as zice:
1. Bani cu care poti avea absolut orice ti-ai dori si
2. Iubirea (pe care n-o poti cumpara cu bani), dar vom fi in stare sa le pastram pentru toata viata? si banii si iubirea se pot pierde intr-o clipa si pe urma? cautam pestisorul ... ca ne-a mai ramas o dorinta...poate trebuia sa fie pusa odata cu celelalte? oare trebuia sa sune cam asa: " fa-ma sa fiu in stare sa pastrez si sa inmultesc ceea ce mi-ai dat la primele doua"? dar de ce sa irosim dorinta cand avem propria noastra vointa, am putea s-o folosim, nu? greu, dar....poate ca e un sentiment de siguranta sa stii ca mai ai o dorinta de care poti beneficia oricand, ca o ultima sansa....
#101958 (raspuns la: #101927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cele 2 dorinte - de Grettel la: 25/01/2006 19:45:59
(la: Despre dorinte, cu pestisorul fermecat...)
pai, pe scurt, as alege: omnipotenta si omniscienta... hahaha..

cand eram mica si citeam astfel de povesti, incercam sa gasesc cel mai sincer si intelept raspuns... si ziceam asa: dorinta 1 sa nu ma certe mama... dorinta 2 sa primesc o ciocolata cu alune mari, iar dorinta 3: ESTE SA MAI AM 3 DORINTE... si continuam asa pana mi se facea rusine ca sunt asa de lacoma...

acum mi-ar fi mult mai simplu sa aleg, si i-as zice asa:
mai pestisorule amarat, cine te crezi tu sa imi numeri dorintele si sa imi dai termen limita?! ia-ti-le si spala-te pe cap cu ele, n-am eu nevoie de dorintele tale! daca vreau ceva, imi iau si singura... si in fond, daca am sau nu ce-mi dai tu nu pierd nimic, raman cu ceea ce deja am si voi mai avea in viata... du-te si inoata sanatos, ca daca as mai crede la varsta asta in pestisorul de aur, ar trebui sa incep sa cred si in Mos Craciun...(stiti bancul?). Si stii ce? nu-ti zic eu tie cele mai mari 2 dorinte din viata mea, ca esti rau, iar porpunerea ta "generoasa" e o cursa, o ispita ca sa vezi cat de egoista sau nechibzuita pot fii.. si stii ce?! nu ma prind eu in ramasagul tau!
eu cred ca tu cand erai mic mama ta nu te-a alaptat la san si de acolo ti se trage tendita de a-i face pe cei din jur sa se simta frustrati...
sa stii ca nimeni n-o sa te iubeasca pana n-ai sa te iubesti tu... la tine e cheia! indeplineste-ti singur 3 dorinte daca esti asa deshtept si elibereaza-te si fa ce crezi... ca nu tine cu mine, da?!
si gata, am scapat de dilema!
...eram mai inteleapta cand eram mica?!
Poate ca dorinta de cunoaster - de aiyana la: 31/01/2006 19:55:15
(la: Despre dorinte, cu pestisorul fermecat...)
Poate ca dorinta de cunoastere aduce si fericirea in aceleasi proportii cu nefericirea si poate ca o a doua dorinta ar fi de a uita adevarul...La urma urmei, dorinta de cunoastere tine sufletul viu nu actul cunoasterii in sine.Dupa ce cunosti totul, nu mai ai pt ce sa lupti, ramai doar cu siguranta de a fi mai presus decat cei ce lupta inca.

''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''
#103153 (raspuns la: #102747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de carapiscum la: 30/04/2006 15:34:05
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
am citit toate comentariile scrise pana aici- din dorinta de a mai descoperi noutati in modalitatile de percepere a spatiului religios romanesc (si nu numai). ca sa fiu sincer nimic nu m-a surprins, toate "motivele" invocate imi sunt deja arhicunoscute si-as putea sa la combat pe fiecare in parte "la sange", insa n-am s-o fac. m-am gandit sa scriu la acest subiect fiindca am vazut ca cei mai multi dintre cei ce au postat si-au varsat nervii si supararea pentru faptul ca ori crestinii ori preotii bisericilor sunt intr-un anume fel inadecvati misiunii lor.

astazi e Duminica numita "a Tomei", adica a apostolului care, nefiind de fata la venirea lui Hristos prin usile incuiate la cei 11 ucenici, a spus ca nu va crede in Invierea Lui decat daca-i va pipai mainile si coasta strapunse. exact la opt zile dupa Inviere Hristos revine in acelasi mod la ucenicii Sai, de data aceasta Toma fiind si el de fata. dupa scurta convorbire dintre Iisus si ucenicul numit mai apoi "necredinciosul", Toma raspunde: "Domnul meu si Dumnezeul meu"! si i se raspunde: "pentru ca M-ai vazut, Toma, ai crezut. fericiti cei ce n-au vazut si au crezut"!

el a intrat in memoria colectiva ca ucenicul care s-a indoit de Inviere. realitatea este insa cu totul alta. oricine altcineva ar fi fost in locul lui, si de fapt chiar toti apostolii s-au indoit la inceput de adevarul Invierii din morti. minunea aceasta nemaiauzita si neintalnita pana atunci pur si simplu le-a demolat orice logica si idee preexistenta in mintile lor. ridicarea din morti a dat nastere dealtfel la asa numita "teologie a mormantului gol". cu alte cuvinte (si ca sa facem si o distinctie clara intre ortodocsi si celelalte confesiuni religioase, inclusiv catolica) ortodoxia a pus intotdeauna accentul pe invierea lui Hristos din morti si mai putin pe patimile Lui. dealtfel centrul vietii crestine ortodoxe nu este Vinerea Mare (sau a Patimilor) ci Duminica Invierii, de aceea si comemoram aceasta minune in fiecare duminica, adica o reamintim. revenind la apostolul Toma, trebuie spus aici ca oricare dintre cei ce v-ati dat cu opinia in scris, de v-ati fi aflat in locul lui ati fi procedat la fel. indraznesc sa spun ca unii dintre voi chiar au facut-o in mesajele lor. acest apostol L-a iubit foarte mult pe Invatatorul sau, pana acolo incat a fost martirizat mai tarziu. dar asemeni lui Petru care s-a lepadat de trei ori in momentele acelea critice si confuze, caci se temea pentru propria lui viata, si Toma a avut un moment de slabiciune. interesant e ca gestul lui nu a fost unul personal, propriu, un gest efectiv razlet. gestul lui se regaseste in fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin. asta nu pentru ca asa trebuie sa fie. e in natura umana sa ne indoim, de cand sarpele cel viclean a aruncat samanta indoielii in chiar raiul din eden. dar gestul lui are un talc si mai profund, anume ca ne descopera realitatea Invierii, ne reveleaza posibilitatea de a pipai ceea ce nici macar o minte omeneasca nu-si poate inchipui: ranile lui Hristos dupa Inviere. trupul Sau nu mai avea proprietatile naturale ale unui trup, nu mai era mortificat si desigur nu mai putea fi tinut sub legile firii caci devenise spiritualizat- de aceea a trecut prin usile incuiate (si cu toate acestea, ca sa le demonstreze ca nu e vreo naluca, a mancat in fata apostolilor). in acest fel a facut cunoscut Dumnezeu "framantaturii omenesti" in ce chip vor invia insesi trupurile noastre.

trecand acum la un alt plan, un comentariu anterior pe care as vrea sa-l evidentiez apartine "mya"-ei (cred), printre putinele persoane de aici care a scos in evidenta un aspect important: anume ca "nu trebuie sa privim la oameni". in chiar slujba Liturghiei, atat de detestata de unii, pe la inceputul ei se canta cu glas rar si dulce o cantare care incepe exact asa: "toata grija cea lumeasca sa o lepadam"... asta ni se cere sa facem, sa uitam de griji si de cei din jur si sa ne indreptam atentia la cele sfinte. nu la preot (in sensul ca sa ne uitam la el ca la un teatru), nu la babe si mosnegi (care, pentru reamintirea unora, la randul lor au fost ca noi toti), nu la ce zice sau ce face vecinul/vecina. e usor sa ne debarasam de biserica si de cele sfinte pe motive din astea copilaresti, ca si cum cineva ne-ar lua mintile cu forta si ne-ar indrepta atentia in alte parti- de fapt cineva totusi face aceasta, acelasi sarpe. apoi cand ajungi sa "corespondezi" direct cu Dumnezeu prin rugaciune asidua si continua, toate celelalte din jurul tau dispar automat. cine zice ca nu e asa mincinos este sau nestiutor fiindca n-a practicat niciodata.

asadar problema consta in felul cum interactionam noi. si apoi cine ne opreste pe noi sa le atragem atentia celor ce tulbura slujba? rusinea? lor sa le fie rusine, nu noua! teama? pai Dumnezeu ne-a facut indrazneti, cutezatori, chiar prin faptul ca a permis lui Toma sa-L pipaie. si daca greseste chiar si preotul, cine te opreste sa mergi sa-l chestionezi ca sa afli de ce face sau de ce nu face bine un anumit lucru? ce, pentru el nu exista acelasi Dumnezeu? si nu stim noi ca din mana lui se vor cere sufletele noastre la Invierea de obste? da, e adevarat, mai mare osanda isi va lua el daca isi va pierde pastoritii. nu constientizeaza, nu-i pasa?... la unii ca acestia care n-au evlavie si si-au deschis biserica privata sa nu mergi si nici sa nu-i ajuti in vreun fel fiindca sangele pe care-l sug este tocmai cei treizeci de arginti prin care a fost vandut Hristos. biserica se descotoroseste in timp de lichele dar pentru aceasta are nevoie de voi, de noi toti. daca noi vom fi crestini cuminti si adevarati, atunci leprele ori isi vor veni in fire ori se vor lasa de meserie.

un alt aspect pe care as vrea sa-l aduc in discutie este lupa fatisa impotriva crestinismului manifestata acum pe toate canalele media (si nu numai). au aparut concepte noi despre lume si viata in general, despre devenirea noastra ca oameni si despre inceputurile omenirii. unii zic ca venim din maimute... cei ce cred asta sa fie sanatosi, sa se duca sa le cante osanale urangutanilor si cimpanzeilor care sunt mai capabili decat ei fiindca le-au dat nastere. noi cantam osanale unui Creator a toate, inclusiv a maimutelor. altii zic ca ne tragem din extraterestri si ca prin bunavointa lor vom regasi mai devreme sau mai tarziu calea vietii vesnice. acestora noi le zicem sa astepte mult si bine, n-au decat sa se lase luati de navete spatiale multi-luminoase si rotunde care merg in zig-zag. poate in felul acesta vor descoperi in "lumea de dincolo" (adica "paralela") ca omuletii stravezii au fost la randul lor creati de cineva- ar fi prea mult ca si in lumea lor sa se fi intamplat sa ia nastere din vestita "supa organica". dar de ce am amintit de acestea? fiindca eu constat cu surprindere (si cu oarece indignare, marturisesc) ca aceste "teoreme" puse la rezolvarea misterului vietii pe pamant nu sunt altceva decat parvenirea ideii Adamice: de-a fi una cu Insusi Dumnezeu. si la fel a facut, inaintea lui, Lucifer, cel ce s-a razvratit pentru ca voia sa fie egalul Treimii. aceste schite puse la dispozitie de "oameni de stiinta" nu sunt altceva decat niste foiletoane sau, daca vreti, niste episoade in gen "desperate housewives"/"tanar si nelinistit". se vrea din ce in ce mai mult a fi inlocuita religia (de fapt credinta intr-un Dumnezeu unic si personal) cu noua religie care a pus stapanire pe mintile unora, bolnavi saracii. aceasta religie se numeste "religia stiintei" si n-are nici o legatura cu "stiinta religiei". de aceea si multi din cei ce au scris aici s-au gandit ca e bine sa ingroase randurile celor care pun mana pe sabie.

vreau sa inchei aici ca deja, sunt convins de asta, i-am ingretosat pe unii. in orice caz ideea e ca bisericile nu sunt si n-au fost niciodata goale, chiar daca asta inseamna ca se umplu doar la sarbatori. si apropo, noi nu frecventam "institutiile bisericesti", noi frecventam biserica- institutiile bisericesti sunt de mai multe feluri. asta inseamna ca facem parte din trupul lui Hristos si ne recunoastem pe noi insine ca si crestini. apoi biserica nu a fost niciodata intocmita pentru sfinti, sau numai pentru ei, ci mai ales pentru cei cu probleme spirituale care cu inima curata cauta si gasesc raspunsuri. si tot in aceeasi ordine de idei, chiar folosirea celor doi termeni "frecventare" si "sporadic" in titlul temei ("Frecventarea institutiilor bisericesti este sporadica") mi se pare inadecvata deoarece nu poti merge frecvent undeva si in acelasi timp sa insemne ca mergi sporadic.

cam atat deocamdata. nice to read you again guys.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Eu cred ca daca nu ai dorinta - de mya la: 08/06/2006 20:45:59
(la: Frica de necunoscut..)
Eu cred ca daca nu ai dorinta sa explorezi orizonturi total noi si sa te schimbi mereu (in bine) nu faci decat sa stationezi, sa bati pasul pe loc. Se poate ca stationarea sa-ti dea mai multa liniste si pace dar pe termen lung te plafoneaza. Acuma depinde de la om la om, sigur.

Mai bine sa mergi increzator inainte cu incredere in tine si in Dumnezeu (mai ales in Dumnezeu!). De ce sa-ti fie frica in fond? Ce poate sa se intample rau, ca doar nu mori. Poti sa te faci de ras, sa pierzi timp si bani, sa nu reusesti in ce-ti propui etc. Si ce daca? Dar incercand in continuare cu ardoare e mai bine decat sa stai pe loc. Unul care incearca mereu si cade si iar incearca si tot cade si se tot chinuie e mai de admirat decat altul care vegeteaza.

Problema e ca inertia e mare si pana te urnesti...e foarte greu. Chiar si in schimbarea personala e foarte greu sa treci de faza inertiei. Asta e problema cea mare!

#126926 (raspuns la: #126898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...