comentarii

dorul de parinti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dor - de (anonim) la: 05/10/2003 00:09:29
(la: Dor.)
Ce se intampla cu Romanii? Nu mai descoperim nimic interesant despre noi insine ? Ceva REAL, legat de lumea moderna in care traim si care sa ne aseza pe o alta treapta intre natiuni? Trebuie sa ne intoarcem tot timpul la clisee de genul "Numai noi avem cuvantul dor" si altele de acelasi gen? Cine altcineva decat noi este interesat de asta? Cred valorile culturale, creativitata au valoare atata timp cat sunt perpetuate in prezent , nu sunt doar amintiri menite sa ne tina amortiti , incapabili de nimic cu adevarat demn de admiratie.
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum zicea Parintele Galeriu : - de (anonim) la: 16/10/2003 09:38:43
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Cum zicea Parintele Galeriu : "Biata femeie ..."
Sanii ai arati cand nu ai ce sa arati altceva. Si de reclama au nevoie cei care nu au prea mult success. Insa pentru frumusetea spiritului e nevoie de credinta si educatie. Biata femeie trebuie ajutata sa iasa din mocirla. Castiga si ea o paine, dar risca sa isi piarda sufletul. Altceva e trist : Cine le da importanta ? Cate emisiuni se fac cu un om de stiinta? Cate inventii romanesti se prezinta la TV? De ce ne uitam in jos mereu in loc sa ne uitam in sus ? Fiindca e mai usor. Sau fiindca pricep mai multi, mai usor? Fara efort cum ne schimbam ?

Dar mai exista speranta ....

Daca nu li se mai da importanta unor astfel de personaje "picante" poate in final se plictisesc si revin la ratiune.


Sorin - Dallas
.... - de GOOVER la: 22/10/2003 17:19:07
(la: Romani in strainatate)
Ce ofera tara asta? Am terminat Automatica si trebuie sa traiesc din 3000000 lei/luna, cand chiria la o baba nebuna e 1200000 in iasi? decat sa mor de foame aici mai bine de dor afara. sunt la 170 km de parinti si nu-i pot vedea decat o data la 4-5 luni. celor care au plecat le e dor de tara. au uitat cum e sa n-ai bani de paine? si mie mi-e dor de tara asta, mi-e dor de valea oltului, de bucegi, de mare. si mi-e atat de dor de mama....
In trecut , parintii nostrii.. pt Papadie - de JCC la: 24/10/2003 03:49:26
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Papadiorule, ai uitat ca in trecut parintii nostrii mancau sanatos, cand mancau o rosie, era rosie si avea nu numai gustul de rosie, dar si elementele nutritive: vitamine, saruri minerale si toata gama, date de soare si de ingrasaminte natural, organic
nu erau tratate cu toate pesticidele, ingrasaminte chimice si hormoni de crestere sau culturi modificate genetic
legumele cresteau intr-un aer curat, nu poluat sau radioactiv.
Ce mancau, le facea un stoc de nutreimente in organism
Apoi munceau greu, se epuisau si consumau tot ce inghiteau, mergeau mult pe jos..
Nu mai era cum sa se depuna grasimea pe muschi, tot ce faceau zilnic consuma totul.
Nu erau electro-menajere de astazi, nu erau nitratii, colorantii si conservatorele de azi, nu inghiteau otrava chimica o data cu mancarea, sau iradiatii...
Azi avem progresul dar si otrava progresului
de cate ori cumparam un ambalaj cu mancare, ne cumparam in plus si doza de dioxina si alti produsi cancerigeni,
atat in mancarea propriu-zisa, cat si in gazele ce ies in aer dupa arderea ambalajelor..

Papadio, putem compara doar lucrurile care sunt comparabile..
#2040 (raspuns la: #2033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parintii nostrii - de (anonim) la: 25/10/2003 23:09:17
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Unii am avut norocul ca parintii sa ne traiasca o viata lunga .
Dar multi parinti in Romania cadeau morti pe strada pe la 60 de ani si nimeni nu avea o idee de ce....in special medicina romaneasca dinainte de 1989. Toate rosiile si castravetii lor proaspeti de gradina nu-i ajuta si nici mersul pe jos.
Majoritatea erau lihniti de foame si stresati de statul la coada la carne si la banane; faceau infarcturi rapid .
#2159 (raspuns la: #2040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa fii, in primul, rand parinte... - de mireille la: 26/10/2003 01:45:23
(la: Invatatoarea pentru mine)
Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille
ce dor de casa! - de anastasia la: 28/10/2003 08:12:47
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
ce dor de casa!
#2429 (raspuns la: #2314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
Mi-as dori si eu ca, pese ani - de grigore la: 08/11/2003 04:56:00
(la: Invatatoarea pentru mine)
Mi-as dori si eu ca, peste ani si ani de zile, elevii mei sa vorbeasca cu atata drag de mine. Atunci voi simti cu adevarat ca ceea ce am facut nu a fost in zadar.
Oricum, daca ti-a fost atat de draga si daca ii porti atat de mult respect, poate ca o scrisoare de multumire ar fi mai mult decat suficient. Sunt convinsa ca si dumneaei se intreaba pe unde sunt fostii sai elevi, ce fel de oameni au ajuns.
Ma bucur sa vad ca majoritatea oamenilor au doar cuvinte de pretuire pentru dascali.
#3684 (raspuns la: #2331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Atat de bine vorbesti despre - de grigore la: 08/11/2003 05:15:36
(la: Invatatoarea pentru mine)
Atat de bine vorbesti despre aceste lucruri, de inclin sa cred ca ai trecut prin asta. Dar spui ca nu. Atunci de buna seama cunosti pe cineva in situatia asta.
Eu am trecut prin asa ceva si stiu exact despre ce este vorba. Doar ca eu ma trezeam la 4 dimineata si mergeam 5 km pe jos printr-o pustietate de-mi ingheta sangele in vine. Mi-au dat putere ochisorii copiilor si parintii lor, care mi-au spus ca ma asteapta ca pe painea calda. Am plecat de acolo cu durere in suflet, dar mai merg din cand in cand de dorul lor.
#3697 (raspuns la: #2164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TARAIn tine nu mi-e dor de - de Ingrid la: 16/11/2003 23:11:57
(la: Cele mai frumoase poezii)
TARA
In tine nu mi-e dor de nimeni,
Pamant apus în somn
Prin verzi orbite,
Si sunt straina daca trec hotarul
Pletelor tale obosite.
Eu numai limba ta
O stiu vorbi in vis
Si spune basme numai pentru tine
Prea trecatoru-mi paradis,
Prea trecatorule stapane.
E frig afara
Si e ceata deasa,
Se face seara,
Timpu-ncet se lasa,
Dar cat de bine si de cald e-acasa,
Cand unul altuia ne suntem tara.

Ana Blandiana
Nu incercati sa il evaluati pe Dumnezeu ! - de sorin_1967 la: 17/11/2003 13:29:04
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin




#4532 (raspuns la: #4310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

De lozinci mi-e dor...Ceausescu-Pace ! - de LMMagain la: 18/11/2003 06:51:53
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Glumesc desigur...
Dar macar pentru noi acolo era pace...
Imi este dor de sarbatoarea de 23 August, defilarile, de 1 mai,dupa care lumea mergea la iarba verde si minca mici si bea bere.
De felul cum stiam sa apreciem bucuriile si cum ne faceam bucurii mari din lucruri mici.

Si de grupurile de americani numiti Ambasadorii Prieteniei care ne vizitau scolile si tara desi erau grupuri de cintareti religiosi, si le placea la noi. Macar atunci Rominia era mai interesanta pentru restul lumii, chiar si numai de curiozitate ``ce se petrece in spatele la Iron Curtain``. Parca eram mai respectati ca natiune de restul popoarelor.
Te intreb : - de LMMagain la: 18/11/2003 13:03:42
(la: Parinte pentru prima oara)
Ai numai baietelul pe care de curind l-ai avut in vizita si care a plecat iar in Rominia?
Se aude dor in cuvintele tale... Indraznesc sa ma intreb de ce nu il tii cu tine.... Este mare lucru sa IL CRESTI TU, caci cu fiecare zi ce creste linga tine creste neasamanata iubire de mama si cu nimic comparabila relatie cu copilul tau. Mai ales daca este baiat.
Cu cit este mai mult cu tine cu atit mai mult devii MAMA lui.
Vezi tu, anumite imprejurari in viata mea m-au tinut departe de fiul meu citeva luni, poate opt. Vinovatia pe care am simtit-o toate acele luni si dupa aceea pentru timpul din viata lui pe care eu l-am pierdut, nu am sa o uit niciodata. Si cind ne-am reunit si l-am avut iar cu mine,am simtit de parca era o groapa intre noi pe care trebuia sa o umplu si speram ca o voi umple...

Imi amintesc ce am simtit prima data,ca mama, un sentiment imens de usurare si mindrie, simteam ca iubesc pe toata lumea si ca m-am renascut si mai plina de viata si energie de cum fusesem...
Asta a fost prima data.
A doua oara, a fost altfel...M-am uitat curioasa si cu suspiciune sa vad la ce am dat viata...si am respirat usurata cind o asistenta a zis `` o fetita, frumoasa`´, si atunci am inceput sa o iubesc...:))
Sigur primele momente cind ne recunoastem parinti sint extrem de importante si simbolice, dar importanta noastra in viata lor creste cu fiecare moment dupa aceea...
nelamurire.. - de sorin1975 la: 18/11/2003 14:23:44
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte,
am o prietena in Paris care imi spune ca acolo este f greu sa vorbesti despre ortodoxie in adevaratul sens al cuvantului... acolo ea nu a gasit inca un preot care sa-i fie Duhovnic si la care poate merge asa cum o facea in romania oricand la spovedanie...acolo biserica este deschisa doar joia, parca, si Duminica... ea a trecut de curand printr-o situatie f grea si chiar ar fi avut nevoie de un duhovnic.... este situatia atat de grea in Paris incat preotul nu poate fi doar preot... va rog sa ma iertati daca sunt gresit informat si chiar mi-as dori o adresa ptr. a i-o inmana in cazul in care exista o biserica cu program zilnic...
Parinte, - de JCC la: 19/11/2003 05:24:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua Parinte,

Aceiasi situatie este si cu preotul de la Biserica uniata de la Boulogne-Billancour, este obligat sa lucreze

Parintele Boldeanu, pe care l-am cunoscut, nu numai ca lucra ca si muncitor, dar din salariul lui a mai si ajutat pe refugiatii romani.
Biserica Ortodoxa a ajutat pe multi romani inainte de 1989, aduna haine pe care le distribuia noilor veniti, dadea sfaturi practice, punea oamenii in relatii, incuraja si ne dadea moralul.
La fel ca si Dumneavoastra, numarul personal de telefon al parintelui Boldeanu era cunoscut si puteam sa-l contactam cand aveam o problema sa primim o indrumare..

De cand nu mai locuiesc la Paris, ci in Sudul Frantei, nu mai stiu cum este astazi, dar cred ca traditia a fost continuata

Pe vremuri, era o adevarata comunitate de români, erau si multi romani in varsta care veneau, plecati de mult din tara, iar biserica putea fi intretinuta in cea mai mare parte din donatiile lor..
poate ca asta s-a pierdut putin in ultimii ani, generatia noua este diferita, nu se mai gandeste la donatii sau ajutoare pentru altii...
#4699 (raspuns la: #4694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara parinte Iulian,i - de SB_one la: 19/11/2003 13:26:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna seara parinte Iulian,
imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza:

http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france

Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare!

Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.)

Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.
#4745 (raspuns la: #4723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parinte Iulian - de Catalina Bader la: 21/11/2003 07:41:22
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Bine va gasesc
intr-un loc in care Oamenii
cam uita ce inseamna
Dumnezeu.

Eu va doresc
sa ne ajutati pe Toti
sa gasim
DRUMUL SPRE LUMINA.

Saru-mana, Parinte.
PACEA SA FIE CU NOI!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...