comentarii

dorul de parinti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
A iubi - de Chriss la: 01/02/2005 20:40:35
(la: Parinte pentru prima oara)
Draga ofemeie,

In ziua cind am devenit mama am invatat ca dragostea se imparte in doua. Dragostea pentru un barbat si dragostea pentru un copil. Eu am o fetita care acum are peste opt ani. Nu am zi de la Dumnezeu cind nu ma gindesc la ea, cind nu o maninc din ochi, cind nu-i duc dorul cind sint la servici. O iubesc cu tot sufletul meu si desi uneori face nazbitii ca ori ce copil, totusi nu asi schimba nici o secunda din viata pe care am avut-o cu ea.
Cred ca in momentul in care devenim parinti, incepem sa ne transformam. Devenim cu totul o diferita persoana de cit am fost inainte. Viata de parinte nu este usoara. Este plina de peripetii, de risete si lacrimi, de fericire si tristete, de bucurie fara limita si de durere adinca, insa oare toate aceste diferente, face ca viata noastra de parinti sa fie extraordinara.
Cred ca in momentul in care devenim parinti invatam ce inseamna dragoste neconditionata, dragoste pina la sfirsitul viate si nu numai.

Cu respect,
Criss.
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ei ... si cum traiesti tu acolo unde esti?
O duci bine?

Mai ai parinti sau prieteni in tara?
De ei nu ti-e dor?
Ei nu-ti lipsesc...

Hai mai oameni buni... Nu pot sa cred ca dintr-o data Romania este o punga de puroi... si ca sunteti toti fericiti ca locuiti in tari asa zis civilizate...


#36548 (raspuns la: #35814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumesc Dragos! - de rxnotta la: 21/02/2005 08:28:37
(la: suflet ratacit)
Multumesc Dragos!
Incerc sa mentin pe linia de plutire relatia cu actualul meu prieten.Il las sa faca ceea ce isi doreste,oricum nu am cum sa-l opresc.
E un tip ciudat oricum si incerc sa-l inteleg,asta pt. ca il iubesc.Sincera sa fiu nu prea imi ofera atentia pe care mi-as dori-o si totusi e dependent cumva de mine.Sunt seri in care aproape ca nu vorbim nimic, nu ne atingem,nu comunicam in nici un fel si, totusi ma vrea acolo.Stii care-i problema mea?Nu pot sa-l refuz niciodata!!!!!!!
Ma urasc pt.asta,crede-ma!
Parintii mei nici nu vor sa auda de el.Si aici se produce o ruptura destul de mare avand in vedere ca suntem impreuna de 8 luni.Si el simte si evita acest lucru.
Ce sa iti mai spun...Il iubesc dar nu sunt fericita decat atunci cand sunt cu el.In rest tot timpul imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri.
#37026 (raspuns la: #34480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Dan, - de wild wind la: 22/02/2005 19:58:41
(la: Romanii vazuti de romani)
Cum ar putea sa sune "Buna ziua" ca nuca in perete?
Atunci ar trebui sa sune ca nuca in perete si "Te iubesc".
Nu cred ca este obisnuinta...
Daca .... tu spui in avion, cursa Tarom Paris - Bucuresti, "as dori o cafea va rog" si ti se raspunde "Here it is"... te simti bine ca ai fost inteles? Si atat?
Cu copiii nu-ti dau dreptate... si eu vreau ca copiii mei sa vorbeasca 2 limbi... si romana si engleza... dar prima pe care o vor invata este limba romana... as muri sa mi se spuna "Ma... I'm so tired sa-mi fac patul..."
Am prieteni... cu copii veniti aici la 3-4 ani... si crede-ma vorbesc romaneste foarte bine.. iar engleza... mult mai bine decat multi dintre noi...
Dar ... daca copiii sunt lasati de capul lor... si nu-i corecteaza nimeni cand fac dezacorduri.. sau nu stiu sa formeze pluralul dupa 4 ani de strainatate... Cred sincer ca e vina parintilor.

Referitor la steag... as putea sa intreb... pe toti cei care trec pe aici...cati dintre voi aveti in casa steagul romanesc... ? Eu am unul acasa... iar la birou am 2 unul romanesc si unul canadian...
Da, sunt de acord cu tine... cand spui solidaritate cu poporul care te-a acceptat... dar nu iti negi originea... pentru a fi solidar ... Nu crezi?

Ultima ta intrebare: Am ales wild wind ca nick pentru ca aceasta este porecla data de colegii mei de servici (canadieni)... pe care am acceptat-o din solidaritate. :) in plus este si interesanta... nu crezi?

Multumesc pentru interventie Dan.

W. W. :))



#37215 (raspuns la: #37195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dor de Bucuresti - de in_luv_with_the_sun la: 28/02/2005 21:16:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Am fost plecata 6 luni din tara. Sincer,nu mi-a fost dor de famile (poate doar de cele doua pisici si de catelusha mea) insa mi-au lipsit ingrozitor copacii din Bucuresti,strazile (fie ele si nesfaltate),mi-a lipsit Herastraul,Cismigiul,centrul orasului,mi-a lipsit Bucurestiul in sine. Nu pot fi ipocrita si sa nu recunosc faptul k,dupa aproximativ 1 luna as fi vrut sa fiu din nou afara si sa-mi fie dor de un Bucuresti poate idealizat,dar...
Ce frumos - de fefe la: 28/02/2005 23:32:36
(la: :) Panselute :))
Cristall, mi-ai adus aminte ca si eu, precum si celelalte fefeline care au postat aici pina acum, sint coplesita usor si intru-totul de clipe frumoase care poate la prima vedere apar chiar banale.

La parinti acasa aveam si eu o cana preferata din care beam cafeua. Era o cana care o foloseam de ani de zile. Data trecuta cind am fost in vizita la parinti mi-am cautat cana sa-mi pun cafeaua aromata despre care ne povesteai cu atita sublimitate. Dupa multa cautare mi-am dat seama ca nu e de gasit si-atunci am intrebat-o pe mamica unde imi este cana. Cu parere de rau mi-a spus ca s-a spart din greseala. Nu stiu de ce, dar asa m-am intristat. Nu era o cana scumpa, nici nu stiu cit de frumoasa, dar era a mea. Mamica imi spunea ca de cite ori o vedea in dulap isi aducea aminte de mine, si in dorul meu isi punea cafea in ea sa bea. Ma gindeam sa ma duc sa-mi gasesc o alta cana, dar nici una nu v-a fi ca cea veche. Nici una nu-mi va aduce aminte de momentele pretioase care le petreceam alaturi de cineva la o cana de cafea, sau de momentele de liniste care le petreceam singura doar eu cu gindurile mele si fidela cana de cafea. Oricit de frumoasa, oricit de pretioasa ar fi cana cea noua, nu-mi va da niciodata placerea aceea de a-mi rascolii inima si gindurile. Ar fi la fel ca oricare alta cana, nicidecum nu va fi cana tineretii mele.
Primul pas:stabilirea obiectivelor - de DOGARU DANIELA-FELICIA la: 01/03/2005 12:55:43
(la: Sunt români în YEMEN ???)
Scuzati-ma, abea acum am certificatul in mainile mele si il voi trimite imediat ce termin de scris.
In primul rand, nu-i asa, un aspect important este ca nu mai poate avea o alta sotie.
In al doilea rand, Catrinel, fetita mea, a fost nascuta in Romania, cu un an si jumatate inainte de casatoria cu el, care nici nu este considerata legala in Ro. Asta inseamna ca copilul asta nu va fi in pericol, sau...
Va referiti la ceilalti copii care vor veni?
Care sunt urmatoarele mele obiective?
Sa-l aduc in Romania sa traim aici definitiv.
Deja lucrez la asta. Cum?
I-am spus ca m-am indragostit de Yemen.
Fara presiuni, fara nimic. Si am pregatit bani pentru avion.
Am vandut un teren si acum caut sa cumpar in Constanta o locuinta. Nu va mai trebui sa mai stam cu chirie undeva unde ne dispretuiesc parintii lui.
Si parintii mei vor sa ne ajute si, cel mai important, ii voi trezi interesul pentru copilul lasat aici.O sa plang de dorul lui.
Chiar nu merita de trait acolo? Ma atrage faptul ca am auzit ca totul este foarte ieftin.
La multi ani de 1 Martie!
M-am obisnuit sa fiu tratata foarte prost de familia mea din cauza copilului venit fara casatorie, pentru asta sunt foarte impresionata ca mi-ati acordat atentie.
Multumesc inca o data. Daca pot sa ajut si eu cu ceva, cu mare placere.
#37762 (raspuns la: #37629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e dor de Bucurestiul stude - de (anonim) la: 09/03/2005 16:54:13
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Mi-e dor de Bucurestiul studentiei, de scarile din fata cladirii Comertului (ASE), de Piata Romana, de Piata Universitatii, de Hanul lui Manuc si de mustariile toamnei, de Teatrul Bulandra si Teatrul National, de Cismigiu, de ClubA,de Motoare. Mi-e dor de colegii din facultate care m-au facut sa iubesc Bucurestiul si mi-e groaza ca ma voi deziluziona cumplit peste doua saptamani cand, dupa 4 ani, voi putea ptrece cateva zile in Bucuresti. Mi-e groaza ca va fi gol, fiindca nu mai este nimeni in Bucuresti. Tori suntem impartiti prin continentele lumii.....
Ma deranjeaza mult cei care afirma ca este un oras urat si murdar. In general sunt oameni care nu au avut decat un contact vag cu orasul si nu au stiut sau nu au vrut sa ii caute frumusetile si farmecul. Poate nu este un oras care impacteaza la prima vedere, trebuie sa intri intr-o aventura a cautarii si sa gusti satisfactia fiecarei descoperiri. Asa, putin cate putin, iti intra in sange si te indragosteste....



dor de tine...de noi - de dragon de mai la: 10/03/2005 03:03:02
(la: DOR DE TINE)
imi este dor...de noi...de tot...si nu am uitat nimic...
! - de maan la: 13/03/2005 23:42:40
(la: adolescenta....)
Abia azi am gasit textul asta si-am sa-ncerc sa-ti raspund, cu rugamintea te-a intelege ca tot ce urmeaza de-aci inainte sunt doar pareri proprii, care, in general, nu-s impartasite de majoritatea.

“Ce aţi avut aşa de bun în adolescenţă??“
dreptul de-a fi nebuna si singura intr-o lume care nu ma-ntelegea, dreptul de-a experimenta formule de comportament, curajul de-a fi cinstit, de-a scrie asa cum ai facut-o!!!

“Deci fă ceea ce trebuie ...”. Ce dracu trebuie??”
sa ai destula rabdare si curaj sa te cunosti pe tine insuti, sa nu te lasi pana nu afli ce-ti doresti sa fii, CINE doresti sa fii!
Un drum batatorit e mult mai periculos decat unul pe care-l croiesti singur!

“de ce aţi vrea să retrăiţi cei mai tâmpiţi ani??”
NU VREAU, nu cred ca vrea nimeni sa RETRAIASCA anii aia.
Ce ne lipseste e candoarea de-atunci, pe care am pierdut-o: dupa ea tanjim cu totii, admitem sau nu!
Sau poate n-am pierdut-o, ci-am uitat-o-n noi, pentru vecie!
Vrem sa fim liberi sa ne purtam copilareste si sa fim doar pusi la colt de gresim, sa fim doar umiliti cu adjective, nu sa fim dati afara de la slujba, nu sa ramanem fara un acoperis deasupra capului, nu sa ne ramana copiii fara unul din parinti …
Nu vreau decat sa-mi fac un zmeu de hartie si sa trag de ata lui intr-o zi cu vant si sa RAD!
De-ai face-o tu, adultii ar zambi sau ti-ar spune “maturizeaza-te, Ioane!”!
Pe mine m-ar califica nebuna ori naiva, ciudata, tampita sau mai stiu io ce naiba, desi toti si-ar dori un zmeu de hartie numai al lor, fara s-aiba dramul de curaj sa recunoasca.

“Cum de aţi uitat zilele în care ai fi vrut să nu te mai trezeşti dimineaţa după ce te-ai culcat noaptea târziu gândindu-te ce fain e să-ţi pierzi timpul degeaba Cum de aţi uitat orele pierdute uitându-te în gol la pereţi/covor/geam (etc), neştiind ce şi cum să gândeşti?? Cum de aţi uitat săptămânile în şir de ură ţinută în suflet, ce fierbea până la punctul maxim iar apoi un „boom” mare, inhibat de familie şi de cei dragi, iar apoi „uitat şi iertat” după 2 zile, că de, săracul copilaş e adolescent, are şi el problemele lui ...”
NU LE-AM UITAT!
Vezi matale, mandru copilas, singur raspunzi, dar esti atat de pornit impotriva-ti incat nu-ti dai nici un pic de credit.
Adultii (maturitatea n-ar trebui sa-ti fie o garantie a intelepciunii!) trec si ei prin aceleasi ‘ore pierdute’, doar ca pe ei nu-i iarta nimeni c-au zabovit privind in gol, nimeni nu-i iarta dupa ‘boom’…in lumea noastra totul se plateste, pana si cinstea!
Daca explodezi tu, e specific varstei, dac-o fac eu, sunt isterica!

“Ipocriţilor!!!”
ai dreptate!

“ ... acum vă e bine ... normal, o dată ce mori, uiţi !”
ai vazut, plod cretin, cum singur dai raspunsul???
Ai vazut acum ca ai sansa sa-ajungi matur fara sa mori? Ai sansa sa treci prin ani si sa-i supui, nu sa te predai lor!
Stii deja ca nu ne e bine, comentariul tau e doar revolta celui care-si da seama ca taieste printre morti si-i e teama ca va ajunge ca ei!
Nu renunta niciodata la ce esti acum!
Daca trebuie sa renunti la ceva din tine ca sa castigi un lucru, ai grija sa calculezi daca ce obtii merita sacrificiul!
Daca ti se spune ca ceva-i gresit, nu lua de bun, pana nu verifici: singurele cucuie sunt cele care te dor, nu cele pe care le vezi la altii. “Altii’ ar putea fi niste prosti, ca de-aia s-au lovit!

“în viaţa ta tâmpită de adolescent obişnuit cu „problemele” tale obişnuite şi neimportante ...”
EROARE: problemele tale-s mai importante decat ale mele si-ale majoritatii de pe acest site.
Nu rade, ca nu fac misto!
Citeste-te cu atentie: vei fi uimit de cat de frustrati si ingusti suntem!
Multi nu se mai gandesc de muuult la ei-insisi, preocupati sa-si traiasca visul in odrasle…multi nu mai au curaj nici sa se priveasca-n oglinda…s-ar ingrozi!

“la ce-ajuta muzica?”
ooooof, ma, om mare ce esti!
Daca oamenii din jurul meu ar vorbi asa de clar, de fierbinte si de onest ca tine, lumea asta s-ar desface-n lumina ca un boboc de floare si-am fi siliti sa zambim mai des, pana am reinvata cu totii cum se face …

Muzica mi-e drumul inapoi, la izvoarele-mi, in locurile unde am inceput sa ma zamislesc si unde eu cu mine ma simt la adapost, in siguranta.
Muzica e zbaterea inimii … tremurul pleoapei si lacrima ce cade, amintindu-mi ca SIMT, dandu-mi suflu, curaj sa lupt, sa nu ma pierd in lumea celor aspri si pustii, pe care am incercat din rasputeri sa-i imit.
Azi stiu ca-i o gresala!
Adultii nu stiu cine sunt, varsta nu te-ntelepteste, ci te strange-n chinga fricii de-alte si-alte rani.
Oamenii mari sunt copii ca tine, care-au obosit sa se tot intrebe ‘ce-i viata’!

Nu esti cel mai mic, de-aici, desi tie asa iti pare!
Esti curajos si demn, si-asta-ti face cinste: tie si parintilor tai!
Iti doresc sa ai curajul sa nu fugi de intrebari, sa nu le ocolesti, dar sa nu le lasi sa-ti guverneze viata.
La multe nu vei gasi raspunsul niciodata, dar deja cred ca banuiesti.:))))
Fii tu insuti, fii cum simti, fii bun si drept si mai cu seama, nu te judeca niciodata prea aspru: nimeni nu s-a nascut invatat.
Ba chiar multi vom muri prosti, inainte s-apucam a ne dumiri ce-i cu viata asta …
… viata-i asa cum vrem noi sa fie!




mi-as dori o Romanie fara manele... - de Dr Evil la: 16/03/2005 04:17:55
(la: Utopia in Romania)
Mi-as dori o Romanie curata, civilizata si fara "manele". Nu doresc sa ascult in tren, tramvaie si autobuze Simphonia a V a in Si Bemol Major Pentru Pian Si Orchestra... dar nici pe Adrian Copilul Minune.

As vrea sa nu-mi fie rusine cind se transmite un program despre Romania sau cind vad la TV cite un interviu luat politicienilor romani.

As vrea ca oamenii educati si cinstiti, atiti citi au mai ramas, sa nu mai stea deoparte si sa se implice in viata politica a tarii pentru ca altfel numia golanii, excrocii si viciosii vor ajunge sa reprezinte tara.

As dori o Romanie cu o economie puternica si legislatie corecta, sa nu mai fie furata si devalizata de excroci din afara sau dinauntru.

As dori o Romanie mindra si unita in jurul adevaratelor valorilor nationale, recunoscuta si respectata in lume.

"Dulce Romanie, asta ti-o doresc"


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39524 (raspuns la: #23326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre ideea de om al planetei. O mama catre fiica ei Irina - de (anonim) la: 16/03/2005 11:58:05
(la: Generatia de afara)
Anca catre Irina
(Anca este profesor in Romania iar Irina este de 10 ani in USA -student, doctorand, postdoc)

Cred ca mesajul tipului este cam patetic. Isi plinge de mila.
Eu nu zic ca e usor. Dar eu cred ca toti suntem mai intii oameni ai planetei si pe urma ai unei tari.
Bineinteles ca venim fiecare cu amintiri si obiceiuri....asta face ca lumea sa fie mai frumoasa prin diversitate.
Bineinteles ca aveti cu totii nostalgia departarii....ce bine e la mama...DAR....toate fetele care stau cu mama pina tirziu termina prin a isi dusmani parintii.
Toate nerealizarile personale pot fi puse pe seama regimului....dar uite s-a schimbat regimul....si rominii fura capace de canal si vane de la rezervoare cu substante toxice...si isi pun prezente la cursuri la care nu su duc....asta e realitatea...
Mai e o realitate: sunt mult mai multi culegatori de capsuni si "stiptese" decit programatoare....pentru acesti oameni munca este chiar un sacrificiu. Astia nu pot vorbi de frumusetea muncii, de “ munca il inobileaza pe om” astia trag din greu si viseaza ce vor face cu banii cind vor veni in tara.
Isi fac vile superbe....si se mai duc un an la cules...si viseaza la dulcea romanie.
Din cauza “nepregatirii” lor profesionale...nu pot accede la altceva decit la bunuri materiale adunate in romania...si la speranta ca poate intr-o zi vor avea bani destui sa nu se mai duca la cules sau sa nu mai se prostitueze.
Cu “programatorii” eu sper ca este altfel.
Daca poti sa vezi lumea putin mai mare decit romania, daca te poti identifica cu lumea , cu omul, indiferent de unde este...atunci iti dai seama ca mincarea de buna calitate este peste tot si nu este sigur vorba de slana romineasca, ca prietenii din romania, au facut burta si chelie si au copii de crescut si oricum nu ar mai fi avut timp sa se intilneasca cu tine....ca nu il lasa nevasta....
Ca toate prietenele cu care faceai glume sunt acum doctorite serioase si nu au timp nici sa respire
Ca mama si tata te adora dar ca oricum nu ai mai fi putut sa stai cu ei pentru ca au devenit batrini si plictisitori...
Ca a venit timpul sa faci ceva cu mintea ta...pe planeta pamint...nu are importanta unde...da sa faci ceva bun si folositor cuiva...indiferent ce natie esta acel cineva...
Eu asa vad lucrurile.
Imi este foarte greu sa stiu ca daca am fi aproape as putea sa te ajut sa treci prin orice...sa faC SA ITI FIE MAI USOR...DAR...ma bucur ca ai avut ocazia sa te dezvolti ca om al planetei nu ca detinut in bucuresti...
Tu acum ai probleme de identitate...e normal sa fie asa...dar pot sa iti spun ca si eu am probleme de identitate...toti ne intrebam cine suntem noi...ce vrem noi...
Totul este sa mergem mai departe si sa incercam sa facem bine celor din jur. Multi , putini...nu are importanta...binele se va intoarce sub o forma subtila...si ne va umple de bucurie.
Reactia mea la articol este clara...mi se pare o prostie sa ne lamentam...trebuie sa facem in orice zi data de Dumnezeu : ceva bun pentru mine, ceva bun pentru altii, asta include orice ( mincare, invatatura, ...) si atunci nu are importanta unde te afli pe planeta.
Tara de dor este o inventie a lenesilor care nu au curajul sa ia viata in piept. E mult mai usor sa zici ca nu ai avut noroc, ca nu ai avut conditii, ca nu a fost regimul care trebuie...
De fapt viata face ca toti sa ne ratam in final…indifferent unde pe planeta….Dar ragazul pina la ratarea finala se poate petrece in multe feluri. Eu sper din suflet ca voi veti intelege ca viata voastra este acolo unde munciti, acolo unde iubiti, ca noi suntem cu voi indiferent unde ati fi...pentru ca suntem in singele vostru, in mintea voastra. Iar Romania este cu voi , indiferent unde sunteti.
In trecut era firesc sa existe acest dor...disperare...pentru ca odata plecat nu mai puteai sa te intorci...
Dar acum in conditiile in care voi veniti de doua ori pe an acasa...sa ii scoateti in oras pe cei din romania...nu ti se pare putin schimbata situatia?
Daca nostalgia este pentru dulcele “far-niente” CARE SE PRACTICA IN ROMANIA..atunci e de inteles....dar daca este vorba de nostalgia dupa viata adevarata(munca, munca, iubire)astea sunt peste tot( independent de sarmalute si palinca)si fie vorba intre noi...cind se fac sarmalutele sunteti acasa intotdeauna.

Eu sunt mai dura...imi pare rau daca te-am bruscat un pic.

Eu sunt sigura ca drumul lung pe care l-ai facut pina acum te va ajuta sa fi un om al planetei . Sa poti sa faci bine acolo unde te trimite viata, sa nu fi ostatecul unui loc. Toti cei care sunt legati de un loc, dintr-un motiv sau altul, sufera de dorul de duca. Se gindesc ca s-au ratat pentru ca nu au vazut lumea. Asta e legea firii. Intotdeauna crezi ca altii traiesc mai din plin decit tine.

Maama ce scrisoare lunga...
Te pup...am uitat ce fac....mama .
Ps. AAA chestia asta este de-a dreptul stupida:
"O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet.

O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna."

Cine ii tine frate sa se intorca daca e asa de buna slana cu mamaliga?
Ce e aia generatie pierduta?
Toate generatiile sunt pierdute.
Nici o generatie nu a rezistat vesnic, toate s-au pierdut.

Romania disparuta...e aici asa cum a fost de veacuri...toti fura, toti mint, nu te poti baza pe nimeni....toti au garduri inalte sa nu vada vecinul ce a mai furat in ultima vreme.
Generatia tinara fura la fel...la cursul meu fura prezente (ii pun pe aia care nu sunt) si copiaza la examen cu telefonul....
Deci nu va ingrijorati...romania este aici...aceiasi...doar ca se fura mai calificat.
#39547 (raspuns la: #30786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viziuni si viziuni. Nu ma sup - de alexbrie la: 25/03/2005 00:19:55
(la: Generatia de afara)
Viziuni si viziuni. Nu ma supar ca am fost numit patetic. E patetica plangerea asta de mila. Pentru cei ramasi de acasa, norocul de a fi plecat din mizeria si furtul din tara sunt.. uriase. Li se pare o prostie sa ti se faca dor de casa, o stupizenie sa plangi serile dupa parinti, prieteni, mancarica mamei, copilarie, Romania amintirilor. Li se pare o prostie ca inca mai plangi pe limba ta si ca nu te integrezi intre straini. Celor de acasa li se pare o prostie. Mie nu.

Acasa s-o fi furand; acasa e mizerie; acasa e nebunie; stres; minciuni; praf; saracie, nesimtire.. Dar e acasa; e casa de care mi-e dor din cand in cand; si nu sunt singurul. O fi dorul de casa, o fi cel de copilarie.. Dar sigur nu e stupid. E natural. Infatuarea(a se citi acreala) maturitatii nu pot decat sa ma convinga de justetea celor scrise de mine. Noi, cei plecati afara(la munca sau la invatatura) suntem o generatie aparte, tocmai pentru ca incercam sa ne invingem dorul pentru casa, din dorinta de reusita profesionala.

Poate ca nu suntem pierduti in totalitate; dar totusi, ceva din noi s-a pierdut. Lost in translation.
#40710 (raspuns la: #39547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns.... - de szeteo la: 26/03/2005 08:32:49
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nene, eu am venit de vreo sapte luni in Canada. Nu mi-a mers prea rau nici acasa, acum am luat-o de la inceput, dar eu vad lucrurile cu totul altfel decat dumneata.
Nu stiu de cata vreme ati fost in Romania, sau cat ati stat pe-acolo, dar mi se pare evident ca habar n-aveti cum stau de fapt lucrurile prin tara. Cred ca, departe fiind, ati invaluit totul intr-o aura, nu va aduceti aminte decat de lucrurile bune si pe celelalte nu le vedeti sau nu vreti sa le luati in considerare. Va cred ca pentru o luna, cat mergeti acolo, cu bani samd toate-s bune si frumoase, dar, daca ar fi sa traiti zi de zi, situatia ar fi cu totul alta.
Presupun ca adaptarea sau nu decurge si din asteptarile pe care fiecare le are...daca ati venit in tara asta crezand ca e raiul pe pamant, cu atat mai rau pentru dumneavoastra. Un info: nu exista perfectiune. Si, daca va simtiti outsider, nu v-ati gandit ca e si din vina dumneavoastra?
Eu am venit aici fara sa cunosc pe nimeni, singura. Am reusit sa-mi fac amici, cred ca e cam putina vremea ca sa ii accept printre prietenii mei-imigranti si canadieni, unii dintre ei romani. Mi-am gasit un job, care imi place, orarul este orar(pentru a va pune la curent, in Romania, la ora actuala, la stat se plateste prost, iar in domeniul privat lucrezi de dimineata pana seara, fara ore suplimentare sau ceva de genul asta.) Sambata era zi de lucru. E adevarat, castigam bine(fata de salariul mediu), dar munceam zi-lumina. Pot sa spun ca viata ea sociala s-a imbunatatit simtitor de cand sunt aici.
Din Romania nu mi-e dor decat de parinti, rude, si prieteni.E un lucru cu care traiesc, pentru ca trebuie sa merg inainte. Nu-mi lipseste mizeria, nesimtirea, felul in care esti tratat in mai toate institutiile. S-au intamplat si se intampla si lucruri bune, nu zic, dar starea generala e proasta si, pentru omul de rand, e foarte greu. Nu ma consoleaza ideea ca urmasii urmasilor samd vor trai sa vada o Romanie prospera. Pentru ca pana atunci voi fi trait o viata ducandu-mi traiul de pe o zi pe alta.
In faza in care sunt acum, ca emigrant "incepator", imi permit sa fac lucruri pe care cu greu sau deloc nu mi le-as fi permis in tara, dupa ani de munca.
E alegera dumneavoastra daca va compatimiti pentru cat aveti de trait sau incercati sa va bucurati de viata. POvestea asta cu "noi, romanii avem niste valori care.." fiecare popor are valorile lui.Care-zic eu- trebuie respectate. Iar, pentru cunostinta dumneavoastra, micii nu sunt "valoare nationala". Si din cate stiu eu, nu-s foarte sigura, sunt imprumutati de la turci.
#40826 (raspuns la: #39564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din punct de vedere stiintific - de (anonim) la: 26/03/2005 11:42:34
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
din partea unui heterosexual. :))
nu de mult am urmarit pe Discovery un documentar despre un baietel caruia i s-a gresit dupa nastere operatia de circumcizie si a devenit, peste noapte, fetita.
doctorii erau convinsi ca oamenii se nasc la nastere neutrii, si de aceea au facut presiuni asupra parintilor sa-l creasca pe copil in spirit feminin. i-au cumparat papusi, rochite, si i-au dat numele de Betty. Dupa ce a ,mai crescut "fetita" nu dorea nici in ruptul capului sa se joace cu papusile, afisand un comportament baietos si jucandu-se mai mereu cu masinutele fratelui "ei".
intr-un final parintii s-au decis sa intrerupa legatura cu medicii, iar lumea medicala au considerat cazul un succes.
intre timp, cercetatorii olandezi au facut descoperiri asupa formatiunilor din creierul uman care ne dau caracterele sexuale. O formatiune cenusie, care este de doua ori mai mare la barbati decat la femei este aceea care stabileste caracterul sexual al unui individ. Ei bine, mergandu-se mai departe, s-au studiat niste creiere de transexuali si s-a descoperit ca acea formatiune cenusie era de doua ori mai mica decat ar fi trebuit sa fie, deci tocmai egala cu cea a femeilor.
asta ne duce la concluzia ca oamenii se nasc transsexuali sau homosexuali.
"fetita" in tot acest timp a crescut ca baiat si s-a sinucis dupa ce oamenii de la Discovery au prezentat cazut (dar nu din cauza aceasta)
Am emigrat pt ca eram tanar si nu puteam supravietui... - de (anonim) la: 27/03/2005 20:57:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Traiesc de aproape 4 ani in strainatate...foarte departe de casa...am plecat pt ca deabea terminasem facultatea..si inca trebuia sa traiesc pe spinarea parintilor...a trecut un an de la terminarea facultatii si parintii trebuiau sa finanteze o domnisoara de 23 ani...rusine societatii care nu iti da sansa sa ai un salariu decent...
Am ajuns intr-o tara straina...traind cu dor in suflet in fiecare zi...dar am reusit sa lucrez in domeniul incare am terminat facultatea, ma simt apreciata si platita asa cum ar trebui... si ma simt foarte in siguranta din punct de vedere al viitorului.
Si desi mi-e dor de tara mea, dar mai ales de cei ramasi in urma...am posibilitatea sa-mi ajut parintii care au trudit o viata intreaga si sunt acum platiti de mizerie, am multumirea sufleteasca ca pot sa le trimit destui bani ca sa aiba de toate, sa nu le fie frig iarna, sa-si poata cumpara medicamente...
Nu am nici o indoaiala ca daca as fi ramas in Romania as fi fost in dezastru financiar si inca ajutata de bietii parinti, care ar fi trebuit sa-si ia de la gura sa-mi dea mie...
Imi iubesc tara, si nu o sa uit niciodata de unde am plecat, si imi invat fiul sa iubeasca Romania...si stiu ca nu o sa fiu niciodata bogata aici, o sa am suficient sa traiesc bine, dar tine minte ce-ti spun, fiul meu o sa fie foarte foarte bogat aici.
Multumesc mult pt. oportunitatea de a ma exprima.
Dorul de tara, suferinta romanului in strainatate, sa nu mai ple - de (anonim) la: 28/03/2005 21:10:37
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Nu-s anonim, Elena Santamaria ma cheama, dar eram o data Popescu, romanca, get beget, si cred ca inca sunt, ca poezia Dlui. Paunescu este povestea mea adevarata si a multor romani, pierduti ca mine prin strainatate, si cel mai rau mi-era de Craciun, acolo-n strainatate, departe de tot ma descrie, de tot ce iubesc, de toate posibilitatile pentru o adevarata traire in iubire si armonie cu toate, acolo muream in viata,dar am revenit, m-am regasit cu radacinile mele, de care de altfel niciodata nu m-am rupt, acolo plangeam dar ei nu-mi vedeau durerea, ei nu au vedenia durerii noastre, a dorului nostru, ei nu au dor, ei nu stiu ce inseamna a simti dorul, iar eu traiam acolo numai in dor, de ai mei, de tara mea, de limba mea,...daca Paunescu ar citi aceste randuri, ar sti despre cine este vorba, ar intelege si mai multe, pentur ca stie multe despre mine, dar nu ma cunoaste, si totusi mi-a destainuit simturile.
#41044 (raspuns la: #11894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...