comentarii

dorul de tara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dor de tara - de (anonim) la: 30/01/2004 04:58:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu ma mai simt în tara acasa...

Contrastul între nivelul de civilizatie între Ro si Franta este net.
Esti "acasa" acolo unde te simti bine, mergem în tara la 2, 3 ani pentru copil, sa-si cunoasca radacinile, pentru cei apropiati (dar preferam sa-i aducem pe ei aici - si ei prefera).
Am fost îndoctrinati la scoala cu dorul de tara dar dorul este un sentiment profund, mi-e dor când îmi face placere.
Dar când revad fetele triste ale oamenilor, mizeria, lipsa de politete din magazine (acum 2 ani asa era), nu pot apoi sa ma mai gândesc cu dor la tara mea.
Voila!!
Cordialement,

O



Dorul de tara - de Georgi la: 19/01/2005 13:19:51
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
dorul de tara - poate ca ne incerca pe toti - insa nu sunt multi cei care recunosc acest lucru. Dorul este ceva ce tine poate de amintiri si de anii pe care i-am petrecut in tara natala.
Dor de tara in adevaratul sens al cuvintului - nu imi este - doar de familie si cunostinte - poate ca toti romani din diaspora - au trecut prin anumite transformari si nu mai sunt "adevarati" romani.- cine stie ?
Dorul de tara, suferinta romanului in strainatate, sa nu mai ple - de (anonim) la: 28/03/2005 21:10:37
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Nu-s anonim, Elena Santamaria ma cheama, dar eram o data Popescu, romanca, get beget, si cred ca inca sunt, ca poezia Dlui. Paunescu este povestea mea adevarata si a multor romani, pierduti ca mine prin strainatate, si cel mai rau mi-era de Craciun, acolo-n strainatate, departe de tot ma descrie, de tot ce iubesc, de toate posibilitatile pentru o adevarata traire in iubire si armonie cu toate, acolo muream in viata,dar am revenit, m-am regasit cu radacinile mele, de care de altfel niciodata nu m-am rupt, acolo plangeam dar ei nu-mi vedeau durerea, ei nu au vedenia durerii noastre, a dorului nostru, ei nu au dor, ei nu stiu ce inseamna a simti dorul, iar eu traiam acolo numai in dor, de ai mei, de tara mea, de limba mea,...daca Paunescu ar citi aceste randuri, ar sti despre cine este vorba, ar intelege si mai multe, pentur ca stie multe despre mine, dar nu ma cunoaste, si totusi mi-a destainuit simturile.
#41044 (raspuns la: #11894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.
Dor de tara! - de fantomitza la: 11/05/2004 17:03:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sint plecat din 90 din tara!
Revin cu drag cam o data pe an. Ne intilnim cu fosti colegi si prieteni.
Unora le merge greu si se bucura de ajutor, altii ne-ar putea ajuta pe noi!

Ma bucur mereu pentru cei care "au resit" si din fericire nu sint putini.
Ma doare pentru cei care au probleme si singurul vis este sa paraseasca tara.

Pentru mine, Bucurestiul si mai ales Salajanul, ramin locul meu natal. O copilarie pe care nu as schimba-o cu a celor din Occident. Sa revad orasul, sa merg cu autobuzul, metroul, centrul, ... imi face enorm de bine - o incarcare a bateriilor sufletesti.

Multi din West ar trebui sa faca asta, ca sa coboare din nou cu picioarele pe pamint.

Trebuie insa sa recunosc ca dupa o saptamina imi ajunge. Simt lipsa noii mele "ACASA" si nu sint trist decit pentru cei ce ii las in urma pentru un noi an.

Abia astept sa intru din nou cu un tren romanesc in Gara de Nord.

Mihai


aiurea... ce ti-e dor asa ta - de Intruder la: 11/01/2007 00:40:51
(la: *versuri*)
aiurea...
ce ti-e dor asa tare?? nu vezi c-atinge neplacerea?
ma rog, e o performanta...:P
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


Dor de casa.. - de Marria la: 24/10/2010 09:08:23
(la: Cel mai trist)
Nu pot sa inteleg dorul de tara de bastina, nu am fost niciodata plecata afara astfel incat sa pot simti intrutotul sentimentul, dar pot aduce un simplu comentariu: fratele meu e plecat mai tot timpul afara din tara, departe rau, si cand mai calca pe pragul propriei case..imi spune el: nici acasa nu imi mai gasesc locul.
.... - de GOOVER la: 22/10/2003 17:19:07
(la: Romani in strainatate)
Ce ofera tara asta? Am terminat Automatica si trebuie sa traiesc din 3000000 lei/luna, cand chiria la o baba nebuna e 1200000 in iasi? decat sa mor de foame aici mai bine de dor afara. sunt la 170 km de parinti si nu-i pot vedea decat o data la 4-5 luni. celor care au plecat le e dor de tara. au uitat cum e sa n-ai bani de paine? si mie mi-e dor de tara asta, mi-e dor de valea oltului, de bucegi, de mare. si mi-e atat de dor de mama....
Ba n-ai luat-o - de Alice la: 27/10/2003 10:21:08
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
N-am sa pretind ca stiu ce-i ala "dor de tara",dar am vazut oameni in toata firea, oameni de otel, cu ochii aburiti la auzul unei sarbe romanesti.
M-au impresionat de fiecare data lacrima din coltul ochiului si un oftat din rarunchi atuncea cand spuneau "acasa".
Altfel ce-ati cauta pe Luneta, de ce-a facut Daniel efortul asta, de ce-l mai face, de ce veniti aici si strigati unii la altii in romaneste?
Pentru ca, dincolo de vanitati personale, va pasa: si voua de noi si noua de voi si ne iubim, cum altfel...romaneste!
Cum iubeste romanul, Alice?
Pai nu vedeti?
Cu indaradnicire, cu pumni in gura si tandrete, la un loc!
Ce ziceti, facem un bairam candva, un fel de "balul lunetei" cu fripturi si vin sh-o sarba, sa ne-njuram unul pe altul, ochi-in-ochi, pe romaneste?
#2277 (raspuns la: #2243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Misionar sau ...confirmarea unei decizii - de (anonim) la: 02/11/2003 10:17:28
(la: Romani in strainatate)
Sunt plecat de trei ani din tara. Decizia pe care am luat-o acum trei ani si in acest moment acelasi lucru as face, desi nu a fost usor chiar deloc la inceput.Dor de tara? Mi-e dor de parinti, care au 70 de ani si ma gandesc sa-i tina Dumnezeu sanatosi si in viata sa putem sa ne intalnim intr-o zi.
Romani cu sindromul RNFMA ? Multi. De ce? Cred ca incearca sa minimalizeze efectul emigratiei.Ce este emigratia? Cand o privesti din Occident, locul unde iti gasesti un loc de munca care sa-ti aduca satisfactia dorita (financiara sau spirituala).Cand esti in Ro,emigratia inseamna speranta si dorinta de a gasi un loc in lumea larga unde sa te simti OM. Mereu ma consider o persoana norocoasa. Pentru ca am emigrat in conditiile actuale unde avem internet, vorbim la telefon in tara de cate ori vrem pe saptamana,iar distanta este numai cea in Km.
Toate cele bune!
#2881 (raspuns la: #2579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
100 de americani am avut cind am plecat de la tata.Mult curaj si incapatinare,incredere,si am stiut ca plec pentru totdeauna.M-am jurat ca nu ma mai uit inapoi.

Acum, dupa 8 ani afara din tara multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat gindul cel bun si curajul.

Curios, am sa plec in tara pentru vizita de Craciun dar o fac din datorie filiala nu de dor de tara;Romania este doar o tara si atit.Casa mea este pe continentul American.Acasa sunt acolo unde ma simt acasa nu unde neaparat Destinul a vrut sa ma nasc.

#4249 (raspuns la: #4217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarmi, nu tu ai scris...? - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 14:31:16
(la: Integrarea romanilor in occident)
Imi zicea mie ceva, numele tau..
Sarmi, nu tu ai scris :

"Acum, dupa 8 ani afara din tara multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat gindul cel bun si curajul.

Curios, am sa plec in tara pentru vizita de Craciun dar o fac din datorie filiala nu de dor de tara;Romania este doar o tara si atit.Casa mea este pe continentul American.Acasa sunt acolo unde ma simt acasa nu unde neaparat Destinul a vrut sa ma nasc. "


deosebirea este ca datoria filiala si frateasca mi-e in Franta, ca i-am scos de mult din RO...

Atunci, cum e cu integrarea? sau faceai doar in joaca pe "lupul moralist" ? :))
#4537 (raspuns la: #4533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost - de Unchiul Ion la: 05/01/2004 18:22:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost in Romania si inca nu pot spune ca m-a lovit dorul de tara. Era o vreme cand nu intelegeam foarte bine cu ce se mananca chestia asta.
Spunea odata un poet:
"... legea ni-i desarta si straina,
Cind viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sint desarte,
Cind soru-mea-i flaminda, bolnava si pe moarte..."
Am cunoscut si romani care s-au intors definitiv iar dupa ceva timp mi-au spus ca au facut-o din patriotism. Nu vreau sa ma joc cu cuvinte mari, dar atata timp cat nu ii pot asigura copilului meu un viitor pe masura, toate celelalte mi se par desuete, asa ca eu am ales..., si inca ceva, nu traiesc in locul altuia si nici de mai multe ori.
Referitor la "iadul" din Toronto - de Dantimis la: 27/01/2004 12:49:05
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am locuit in Toronto vreo 5 ani. Curios, mie mi s-a parut ca si raiul pe pamant. Din punct de vedere al imigrantului cel putin. Pentru ca are o populatie asa de colorata (numai 48% din populatia din Toronto e nascuta in Canada), este locul unde un imigrant se poate integra cel mai usor. Nimeni nu te judeca daca vorbesti engleza cu accent. Sunt bucurosi daca te pot intelege! Am cunoscut multi romani care au venit in Toronto din Germania datorita faptului ca acolo aveau probleme de integrare.

In Timisoara castigam 150 marci germane/luna si plateam chiria la o garsoniera 120 marci/luna. Dupa ce am lucrat 3 ani ca inginer proiectant, aveam acelasi salariu aproape ca la inceput, datorita inflatiei. Deci problema nu a fost de ce sa plecam, ci cum? Cu bani imprumutati, ca si anonima de mai inainte. Pana si banii de avion, tot ce aveam, era imprumutat.

Ajuns aici, observi ca nimeni nu iti ia in considerare experienta din Ro, iar unii dintre noi vin cu meserii cu care e foarte greu sa razbesti aici.
Am fost destul de norocos si am prins un job intr-o fabrica mica cu $12/ora. Sotia inca si azi mai are de dat examene de echivalare a diplomei de medic. Dar mai are un pic si va fi medic in Chicago...

Am inotat doua ierni prin nametii din Toronto (care nu au fost mai mari decat cei din Romania acum), pana am putut sa-mi iau o masina (dupa ce am terminat de platit datoriile din Ro, binenteles).

Nici o clipa nu mi s-ar fi parut ca in Toronto a fost iadul... dimpotriva. Nu m-as fi intors in raiul din Ro nici daca tara s-ar fi mutat brusc la Ecuator si mi-ar fi fost oferit un post de ministru. Nu ma intelegeti gresit: nu urasc Ro, dimpotriva, mi-e dor de tara. Dar urasc saracia si degradarea sociala la care am fost supus cata vreme am stat acolo.

Multi romani foarte destepti vin aici si se asteapta ca toata lumea sa se inchine in fata geniului lor. Si pana cand isi dau seama ca aici (de fapt oriunde in lume cred) conteaza mult mai mult perseverenta decat geniul, se multumesc sa gaseasca pe cine sa arunce vina esecului lor: rude care nu au ajutat, prieteni care nu au sfatuit, tara care nu le-a oferit totul pe gratis, etc.

Sfatul meu pentru anonima de mai inainte e ca sa mai astepte un pic, caci in mai putin de doi ani va putea sa isi ia cetatenia si apoi ar fi foarte recomandabil sa-si incerce norocul din nou in Ro. Cu experienta de viata care a castigat-o aici s-ar putea sa-i fie mai usor acolo decat i-a fost prima data, inainte de a veni aici. Caci daca, dupa mai bine de 3 ani de stat aici, inca va mai considera ca aici e iad, atunci cu siguranta ca nu e locul lor aici. Iar cetatenia canadiana oricum le va da posibilitatea de a se putea intoarce la nevoie (cu coada-ntre picioare) dupa ce-o vor mai da o data in bara si-n Ro (Doamne fereste, nu le doresc asta, dar e cel mai plauzibil rezultat). Sau daca nu le mai place continentul nord-american, se vor putea stabili oriunde in Europa. Dar cel mai important: nu mai da vina pe rude, prieteni sau tara pentru esecurile personale. Grow up, please, you're not living with your parents anymore!

Multa bafta!

Dan

nu stiu ce simt altii dar eu - de danaturi la: 27/01/2004 16:00:16
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu stiu ce simt altii dar eu cind vin in Romania si o fac destul de des(locuiesc in Italia de 11 ani)simt nostalgia vremurilor trecute chiar daca nu erau vremuri f bune,mi-e dor de tara mea asa cum e ea,cu glomeratia din tramvai si muzica lautareasca care se aude peste tot,cu vinzatoarele de la "buticuri"care n-au chef sa vinda,dar mi-e dor si nu-mi gasesc locul aici
#8518 (raspuns la: #8460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
patria esta acolo unde este bine - de (anonim) la: 30/01/2004 10:08:52
(la: Romani in strainatate)
Patriotism ? dor de patrie si glie ? Fratilor....treziti-va la realitate ! Daca un patriot ar avea posibilitatea sa se duca unde e mai bine, ar pleca si el (ea) instant. Dar de....unii struguri sint acrii daca nu poti ajunge la ei... Nu ma credeti ? incercati sa le dati ocazia....
De ce sa imi fie dor in Romania ? de familie ? ii aduc aici unul cite unu... de peisaje ? mai vin in vizita din cind in cind... Da, am amintiri frumoase, dar "patria" nu mi-a oferit mie nimic. Mi-au oferit si m-au crescut parintii, sau mi-am facut eu ce am avut nevoie. Am o singura viata si vreau sa ma bucur cit mai mult de ea. Ce sa fac....sa ramin un patriot in tara si sa vad cum se duce de ripa cu "politicieni" ca Vadim, Becali si Nastase. Sa vad in fiecare zi in Bucuresti magraoani in Meterzane pe care multi de aici din state nu le pot cumpara...sa vad coruptia de la militian la procuror ? de ce....ce m-ar face sa fiu patriot ? Nimic. Da, imi respect tara, pentru oamenii care au suferit si sufera si azi, pentru inaintasii deosebiti pe care i-am avut, pentru realele personalitati....care inca mai exista, dar asta nu ma va face sa imi fie dor de tara....da, este locul unde m-am nascut, dar aici unde sint sint tratat ca OM...nu ca o "potentiala spaga" sau ca o "relatie" care ar putea fi folosita. Stiu, voi fi mereu un Roman...si nu imi e rusine de asta, dar nu imi dati mie cu petarde lacrimogene de "patriotism"....
patriotism? - de patlajica la: 19/02/2004 12:54:14
(la: Romani in strainatate)
ce este patriotism? daca e vorba de dorul de tara care creshte in mine de 2 ani, de cand am parasit plaiul mioritic si de faltul ca sunt din ce in ce mai mindra ca m-am nasct acolo, atunci da! patriotismul mi-e in sange! tin sa spun ca sunt de acord mai cu toti ce au postat mesaje de prin alte tari: e incredibil de greu la inceput dar trebuie sa-ti pastrezi principiile. la fel ca si domnul Paianjen am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa te minunezi de alte societati (desi eu inca ma minunez) ci sa cauti a evita prostia si ignoranta. eu am venit in canada ca sa pot face din pasiunea mea meseria mea: ce ash fi facut in romania cu biologie moleculara? dar aici ce fac? ma simt inconjurata de natarai. mai toti romanii pe care ii cunosc au o buba cit casa. poate e doar "cultural-shock" cum ii zic cei de aici... in romania ma duc la vara doar in vizita dar cum o sa le explic eu celor de acasa cum e aici? cand eu nici acum nu inteleg?

atat pentru azi si incheiem cu vorba fabulistului:
cunosc multzi rebeli ce la vorbe mari se'ntrec
dar pana`n sfarshit cu oase se inec
oli - de (anonim) la: 03/03/2004 08:12:26
(la: Romani in strainatate)
Ioana eu sunt in Spania de 5 luni,cu o bursa si pot afirma cam acelasi lucru insa trebuie sa te si contrazic:distractia si ceea ce intelegi tu prin distractie trebuie sa vina din tine,sa-o porti cu tine in suflet oriunde te-ai afla.Am prieteni italieni aici si sunt foarte deschisi si dispusi distractiilor.Poate ca nu ai reusit tu sa te adoptezi si sa-ti gasesti prieteni care au aceiasi hobby-uri ca si tine!
Spui ca italienii nu stiu sa profite de ceea ce au...acum cred ca tu esti egala cu ei din acest punct de vedere si poti sa incepi tu sa profiti de ceea ce ai.Crede-ma ca mi-e dor de tara cum n-am crezut vre-odata insa profit aici de fiecare secunda pe care o traiesc si de fiecare colt de peisaj.
Multa bafta si sper sa-ti gasesti multumirea!
#11207 (raspuns la: #11204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Versurile colindului - de belazur la: 12/03/2004 08:01:18
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Colindul celui fara de tara

Adrian Paunescu


Unde-ai fi si unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu îti este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case
Si aprind lumini în pomii lor,
Ti se face mare frig in oase
Si de tară ti se face dor.

Cumpără-ti un cântec de pe piată
Si-o sa-ti cadă nendoios cu tronc,
Si-ai să-l tii cu tine-ntreaga viată
Imigrant and very tragic song.

Bate vântul, bate dinspre tară,
Suflă-n răni cu sare si pelin,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Rudele in vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă
Cum e ea, mai bună sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te lasă
Pân-la comă in zadar vei bea.

Poti să tii si două, trei neveste
Stii prea bine, toti suntem la fel,
Insă tara numai una este
Emigrant atât de singurel.

Mori aici si nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ti e pe plac,
Că te bărbieresti si pleci la rude
Si găsesti pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de tară
Ti se face dintr-o dată rău,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Nu stii ce să faci cu trupul tău.

Nu e mare lucru, stii prea bine
Altii mese mai bogate pot,
Dar un simtămînt e viu in tine
Că acasă e mai mult ca tot.

Din putinul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiti,
Să petreacă-n liniste si pace
Să mai râdă si să bea un sprit.

Unde-ai fi si orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul salele ti-a frânt,
Si atât din tot îti mai rămâne
Să te-asezi cu fata la pământ

Si să plângi când toti în sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Si să plângi durerea ta ce-a mare
Si să plângi de dor de tara ta.

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/49624/index.html?newlang=ron
#11894 (raspuns la: #7465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...