comentarii

doua cutii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si eu stiu cum traiesc pensionarii - de zabriski la: 24/10/2003 19:11:55
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Cand vorbeam de cateva beri incercam doar sa gasesc o echivalenta, atat. Si stii ceva? N-o sa crezi, dar pensionarii sunt printre cei mai fideli cititori de presa. Stiu cum traiesc pensionarii. Parintii mei sunt pensionari, n-o duc ingrozitor de rau, dar nici grozav, se tin tari, le e jena sa ceara ajutor, iar eu recurg la tot felul de tertipuri sa le fac viata mai usoara fara sa le ating demnitatea: ah! am luat doua cutii de detergent la juma' de pret - luati si voi una; uite, v-am adus si un pachet de cafea; v-am platit si voua telefonul, ca tot am trecut pe la romtelecom... si tot asa. Si mama, care s-a scapat odata si mi-a zis: "Vai, mai sunt patru zile pana la pensie si noi nu mai avem bani decat de paine si ziar!". Da, "si ziar", asa a zis.
Asa ca stiu ce inseamna suta de mii de lei.
Odata precizarea facuta, sa trec mai departe. Intrebarea mea la altceva se referea. Ma intrebam unde gresesc ziarele/ziaristii, de fapt. Pentru ca presa incepe sa aiba, in Romania, o problema de credibilitate.
#2100 (raspuns la: #1670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bors - de fefe la: 20/04/2005 18:55:25
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Da Belle, si io am vazut pe la Rusi in Sacramento si pe la Arabi in
Los Angeles, dar nu m-am indurat sa dau $3 pe un pliculet din ala mic
cit ala de ceai. In schimb o prietena de-a mea a plecat acuma in
Romania si-mi aduce de acolo doua cutii mari de tot cu cite 50 sau
poate chiar mai multe pliculete in ele. Unul il dau la mamica ca ea face
tot timpul. De fapt cred ca-i dau 1.5 ca sa aibe ca mie nu-mi trebuie
chiar asa de multe.
gigi :)) - de Belle la: 26/05/2005 21:12:27
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
nu ingrasa daca o mananci in sila ;)
nici o grija ca si dl. belle a adus aseara cheese cake si doua cutii de inghetata... voi sunteti de vina :P

p.s. da' nu ma domnii ca ma simt cu 25 de ani mai batrana, si nici frumoasa nu-s :)))
#51516 (raspuns la: #51515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de athos la: 06/06/2005 23:00:37
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
am doua cutii;iti dau cu draga
inima una...)
#53590 (raspuns la: #53586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salon - de Dinu Lazar la: 05/04/2006 00:02:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Problema este: de ce as participa eu la salon?"

Si un alpinist ar putea sa se intrebe: ce sa urc io muntele ala oribil,
uite cite stinci sunt, si trebuie sa mai si dau bani pe corzi, carabine,
saci de bivuac si cite si mai cite; nu mai bine stau si ma uit cu benoclu?

Participarea la concursuri, saloane, expozitii, ne da o masura a lucrului fiecaruia,
ne arata unde stam in comparatie cu ce se intimpla, este clipa poate de
glorie sau poate de deznadejde, dar sigur de adrenalina...
E greu sau imposibil de explicat.
Majoritatea celor care fac imagine au nevoie de o certificare, de o
pozitionare pe traiectorie, de o asezare in cird; asta face un salon,
teoretic.
Imi aduc aminte de sediul AAF de pe strada Brezoianu... peste tot
diplome, premii, pocale, figurine, statuete... intelegeai ce mare mit
e fotografia. Eu am fost coplesit cind am intrat acolo prima oara.
Se faceau colectii pentru saloane de doua ori pe saptamina.
Se participa cam la 100-150 saloane pe an.
Cine voia, punea fotografiile sale in niste cutii si de acolo cele
considerate bune de diversi erau trimise; nu costa nimic participarea
nici la saloanele de afara nic la cele din Ro.
Si acum daca fotografii s-ar aduna si grupa si ar trimite impreuna imaginile,
costurile ar fi mult mai mici decit o participare individuala.
Dar, participarea la astfel de manifestari nu se face pentru un cistig financiar, ci ca sa iti arati ca existi; poate e mult, poate e putin...
Nu sunt un adept al concursurilor si saloanelor; eu nu mai particip
de mai mult de 10 ani nicaieri; mi-am strins cele doua cutii de pantofi
cu medalii si premii si imi ajung; dar pentru cei aflati mai pe la
inceputul traiectoriei, sau pentru cei care nu fac imagine numai pentru ei,
salonul sau concursul este, teoretic, o chestie care ar trebui sa fie
importanta...
#115490 (raspuns la: #115473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Guine, un premiu de inima albastra... - de anisia la: 21/01/2007 09:44:26
(la: CEL MAI INEDIT NICK DE PE CAFENEA)
uita ca timpul se imparte
in zile noi, in vechi ori in desarte
zambeste clipei nenascute
si amintirii dintre doua cute

ce ai pierdut, vei regasi candva
culori, acorduri, dans - Maria Ta
vor fi iar toate in poleiala invelite
si la picioare, de printi, doar tie daruite

ieri arlechin, de azi incoronata
surasu-ti e-ndragit de lumea asta toata

FELICITARI, PREMIANTA MEA MICA :)




___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceasi inaltime...
#170212 (raspuns la: #170185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri - de thebrightside la: 13/02/2007 14:36:06
(la: joc nou)
Iau repede aparatul foto si, cu un ranjet laaaarg, le strig: Say cheeeese!

Ce faci cand dai de un chinez cu doua cutii de acuarele in mana si juma' de pensula? :D

Rather be wrong and be sorry
Than misjudge and don't worry.
Dau eu o mana? - de mazariche la: 14/02/2007 21:17:12
(la: joc nou)
¨Ce faci cand dai de un chinez cu doua cutii de acuarele in mana si juma' de pensula? :D¨

I le iau din mana si, pana se dezmeticeste, deschid o croitorie de matasuri pictate manual in care sa trudeasca inainte de a-l pune in geamantan si a-l trimite inapoi in China.

Glumesc.

La cat is de fraiera ii cumpar hartie, ii deschid expozitie si cumpar toate acuarelele.
#175426 (raspuns la: #175198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cornel *2* - de sami_paris75 la: 03/07/2008 12:31:28
(la: Cornel***cornaline)
Am cumparat dintr-un hipermarche,caiete,creioane,guma,o rigla,un penar,un stilou cu cartus umplut cu cerneala albastra,un dosar ,doua cutii cu culori,plastilina...
Vreau sa vad cum arata Cornel (hotul de buzunare),elev in clasa a-1-a la varsta de 22 de ani?
In cladirea lagarului de emigranti,exista o sala de lectura.
Acolo ne-am instalat timp de o luna si jumatate, acolo am inceput primele ore de scoala.
Am inceput cu bastonase ,era obligat sa scrie cu linii si bastonase cate o ora pe zi,apoi am trecut la prima litera din alfabet,litera A si a.
A doua zi,am trecut la litera B si b.
Intr-o singura luna Cornel,a invatat sa scrie si sa citeasca.
Cornel era un baiat destul de frumos:inalt,saten cu parul taiat scurt,ochii albastrii,nasul carn,un nas de boxier.Maturitatea incepea sa-si puna amprenta pe infatisarea lui.
Am pregatit reportofonul si m-am rugat de el sa-mi mai povesteaca cate ceva din copilaria lui.
Dupa ce casa noatra a luat foc,am fost preluat de unii de la partid , m-au trimis intr-o casa de copii din Bucuresti.
Aveam aproape sase ani,nu mi-a placut acolo si-am fugit la gara.
M-am ascuns intr-un vagon de marfa,cand am ajuns la Timisoara,doua zile am dormit prin vagoane si sala de asteptare.
O batranica mi-a dat ceva de mancare,o rosie ,o bucatica de sunca,paine...Intr-una din zile,am fost agatat de un om,semana cu o gorila.
Il chema Sandor,era tigan ungur,un tigan care semana cu Raj Capore.
Stii?
Lovea bine cu pumnul!ca sa ma sperie face-a box cu dulapurie si peretii,lovea pe unde-apuca,cand m-a pus la furat la caraimane (buzunare)pentru prima oara,mi-a tras una in nariu (nas),mi'a spart nasul!bocciul ala de Sandor.
Sandor àsta,mai tinea trei copii in casa,adunati toti de prin gara.
Pe unul l-a mierlit in bataie,la lovit cu o scandura la tampla,si-apoi la invelit cu-o patura,a legat un pietroi,apoi l-a aruncat in Bega.
Micutul ala se numea Mitica,da noi il porecleam Covrigel.
De cate ori servea (fura)la buzunare ceva mai multi bani,maruntisul si-l oprea pentru el,avea obiceiul sa-si cumpere covrigei cu sare!
Dupa un timp m-am imprietenit cu unul slab ca o nuia,il chema Traian Mana de Aur,un pispirel de copil!
Sutea mult mai bine ca noi la buzunare si la plosca ,toti banii ajungeau la Sandor.
Pentru ca Traian era ce-l mai bun vastangiu,Sandor il tinea uneori pe genunchii lui la masa si-i-punea cela mai bune bucati de carne si carnati afumati in farfurie.
Sandor ai zicea:i-a si haleste piticule,tu esti ce-l mai bun sutitor din famelia mea!
Sandor avea locurile lui unde-l trimitea pe Traian la furat.Fura in statiile de autobuz,la stadion,la cozile de la magazine si cinema.
Traian,dormea cu mine in pat,in podul casei,uneori mai aducea bomboane si ciocolata,pe care le rontaiam uneori pe sub patura ca sa nu ne vada Sandor.
Intr-una din zile,m-a prins in fapt (sa maora mama)!si mi-a tras inca-un pumn in nariu,toata noaptea mi-a curs sange!)
Ba i-ti spar muia,ai inteles?
Sa nu te mai prind ca mananci noaptea,fara sa produci lovele(bani) ziua!!!)Acsunes?
Gata culcarea! maine mergeti la produs.


suteste-fura
vastangiu-furacios
caraiman-buzunar
plosca-geanta de mana
muie-gura























#322193 (raspuns la: #322020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
serioja - de irma la: 14/05/2009 13:09:11
(la: nu e barfa)
"fidelitatea este stagnare?"

nu neaparat.
imagineaza-ti ca te muti si ai de carat cutii, saci, etc.
sa zicem ca te-ai incarcat deja cu doua cutii. daca vrei sa mai cari inca una nu-i musai sa le dai drumul celorlalte

sigur ca in exemplul dat de mine intervine limitarea fizica. ori intelectual, emotional nimeni nu poate spune ca si-a atins limitele...
#438460 (raspuns la: #438416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey, Bucu - de mazariche la: 14/07/2009 13:05:31
(la: A picta cu lumină)
Incerc sa dau de ea...
Am doua cutii cu poze, toate alandala!:))
#462041 (raspuns la: #461796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruderu, pt tine - de munteanu rodica la: 06/11/2009 09:07:46 Modificat la: 06/11/2009 09:08:58
(la: Hai sa-ti dedic o poezie )
şi DA, o o minune care merită recitită.

Si DA, nu ma intrabati de ce, că nu spun nimic.




Autobiografie de fiu risipitor
(Intruder)




nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.




M a o - de adina.petre la: 07/11/2009 01:09:55
(la: iete cioara...)
Imi scapa rau de tot numele unui psycho cercetator, care a pus niste cimpanzei in cusca...Sus de "tavan" agatzate banane, si doua cutii de lemn rasfirate prin cusca. Cand a lovit foamea, s-au organizat.

Unii au rupt crengi de bambus, ceilalti au mutat cutiile sub ciorchine, s-au urcat pe cutii, si-au luat doar cate banane le-a fost necesar pentru o masa si au fost happy. :)

Din pacate e veche de tot faza, si documentare video nu exista, dar pe mine m-a fascinat chestia, cand am citit despre ea, acum vreo ...6 ani.

Bine, presupun ca la cat timp au astia acum sa filmeze, documenteze, studieze viata animala, se gasesc chestii mai interesante decat ce am povestit eu, insa nah, eram mica si impresionabila! :)))
#497361 (raspuns la: #497168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maximilian Serban - Sindromul dobândit al negării spontane etc - de thebrightside la: 26/11/2009 09:57:22
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
"Ivan Crasovschi, angajat #00382, Junior Key Account:

Domnule director Ilie Wagner, în data de 28 septembrie am adus la serviciu două cutii de trufe pentru a-mi serba onomastica alături de colegi. Am adus două cutii pentru că noi suntem numeroşi. Şi am dat eu la colegi, am băut un pahar de Pepsi, dar ştiţi cum e…una e la regim, altul are indigestie…cert este că a mai rămas o cutie de prăjiturele pe care am băgat-o în frigiderul departamentului nostru, să mâncăm şi a doua zi. În ziua următoare, însă, nu am mai găsit decât o prăjiturică. Dom’ Ilie, scrie şi pe frigider: “Nu furaţi”. Imediat sub “Canale alternative de distribuţie”. Nu se poate chiar aşa. Mai dispare un sandviş, mai dispare o sticlă de Fanta, dar nu poţi mânca o cutie întreagă de prăjiturele, care nici nu îţi aparţine. Sunt convins că aveţi aceeaşi părere ca şi mine în ceea ce priveşte gravitatea problemei şi că veţi rezolva acest caz de o reală seriozitate şi importanţă. Menţionez că, la data plecării din birou, prăjiturelele erau încă în frigider. Infracţiunea s-a comis, deci, după ora şaptesprezece.

Mariana Burciu, angajat #00045, Ofiţer De Curăţenie :

Dom’ Ilie, deci eu nu ştiu, nu am văzut pe nimeni. Eu am terminat de măturat scările şi am fumat o ţigară să mă odihnesc, atât am făcut. Dânşii de la departamente plecau şi să ştiţi că e unii care pleacă şi mai devreme. Şi după aia m-am apucat de bucătărie, că e acolo o mizerie....Doamne, Doamne ! Că e patru departamente pe aceeaşi bucătărie. Şi am curăţat eu ghiveta, am spălat şi vasele, ai dreacului, că ştie să folosească cuptoru’ cu microunde, da’ n-ar pune şi ei mână să spele o cană. Şi după aia m-am apucat să spăl frigiderele. L-am spălat pe primul, ăla pe care scrie «Marcheting», şi l-am spălat şi pe ăla de la « Direcţia achiziţii», şi pe cel de la « Centre Operaţionale ». Şi în al patrulea frigider, unde a scris golanii « Nu furaţi » pe frigider, era o cutie cu prăjiturele, ca de ciocolată. Da’ să ştiţi că nu era plină. Nici jumate. Poate un sfert. Şi am luat şi eu una de poftă, că le-am văzut şi m-am gândit că oricum se strică. Eu dacă mi-e foame de prăjituri îmi iau un kil de făină şi fac prăjituri, da’ mi-era doar poftă, şi eu fac boală de la poftă. Restul nu ştiu ce s-a întâmplat. Eu am făcut curăţenie pe la şase. Pardon, optisprăzece."

Continuarea

ultima rautate...Doamne apara si pazeste... - de cosmacpan la: 04/03/2010 09:05:10
(la: Una rea, pe zi)
ca-s om nacajit si supus greselilor...
Da! am facut...ultima (da, stiu ca o sa se supere Monte-Oro si o sa ma bruftuluiasca, dar n-am rezistat)ultima rautate o fost o varza calita...cu mamaliga...
da, am pus si carne, ca doar fara carne in post nici nu mai era greseala, era o savoare...bine, bine, savoare a avut...dar totusi...cu carne de porc...oh my God...
da,ca doar am fost la macelarie si mi-a ales o bucata de carne nici prea-prea nici foarte-foarte...era o bucatica de pulpa de cea frumoasa cu mantou de grasime alba de steclea in lumina soarelui si nici una nici doua, am bagat cutitul in ea si pana nu am facut-o cubulete de 4x4 ca Dusterul cel nou nici nu m-am lasat...da, dar ma mustra greierusul asezat pe marginea aragazului, asa ca am luat ceaunul si l-am pus pa ochiul cel mare si am dat drumul flacarilor iadului (ptiu, ptiu, ptiu am stuchit in san de trei ori si am aruncat cubuletele sa se perpeleasca; da, da, dar nu orisicum, le-am pus capac ca sa nu le mai aud sfaraitul cela melodios si in timpul aista exersam plansul, pentru ca simteam nevoia sa ma limpezesc la ochi asa cam cu trei cepe de cele dodoloate si dupa ce le-am destramat toate fumurile cele Lacrimosa le-am aruncat spre disperarea lor peste cubulete care prinsesera asa culoare in obrajori si da-i cu mestecaul printre ele ca sa le despart sa nu-si cate de cearta...ei da....si am adus de la pivnita putinica cea cu varza murata tocata...(da, io asa o chinui la timp de toamna...o toc, o zdrumic bine sa-i iasa toata lacrima saraturoasa si apoi o-nghesui la putinica, indesata si-apasata si-i mai pun si pietre de moara-n cap sa nu se rasufle dupa cum ar vrea ea...)ei si acum incepe tragismul...pentru ca nu ma lasa sufletul sa despartesc varza ceea de toata moarea ei asa ca jumate o spal sa-i treaca acreala din gura iar jumatate o las asa acra, acra ca o soacra (zice vorba...nu dati cu rosii)...ei si jumatatea cea limpezita si norocita o astern pe fundul cel incapator al vasului de yena (ca am un vas pantecos asa cam cum is amforele cele italiene de le vezi prin filmele anilor '60 - '70)...las prigonita ceea sa se aseze pe fund, cat o pacaleala si rastorn ca la o lingura de boia si doua cutii de rosii decojite peste ceapa ceea incercanata si dai iar cu mestecaul asa intr-o joaca si cand cred io ca s-a lipit boiaua de toate cele din ceaun trosc-pleosc rastorn ceaunul peste varza cea visatoare din yena mea...si dai si mesteca si dai si zapaceste-le pana se fac toate rosii de atata zbantuiala...iau din garnita ca la un castron de untura de cea frumos mirositoare a jumari strecurate si sulemenesc toata aratarea cea roscata apoi ca sa nu se rusineze ca-i toata unsuroasa am umplut vasul cela cu varza din cea nespalata ca sa pastreze o tara de acreala sa poti musca cu sete din ciusca ceea nervoasa...aruncai cateva boabe de chiperiu de-o aroma, rasturnai si neste faramitura de maghiran si cu toate cele cocolosite, unsuroase nevoie mare si imbujorate de nerabdare tusti cu vasul la cuptior. trantesc iute usa ca sa nu aibe timp sa-si revendice vreun drept sau sa-mi tipe-n geam cu inamovibilitatea si las focul domol, cam asa cum cred io ca ar trebui sa fie si la purgatoriu...adica numai sa te chinuie sa nu te arza de-odata...
ei dar rautatea nu sa opereste aici...am dat fuguta si am asezat masa cu toate cele: incepand de la smantana, trecand pe la ciusca cea cruda si paraitoare ca un mijlocel de cel ce-l strangi la hora am scos la aburit si o carafa de vin (aici am avut un moment de neliniste ca a trebuit sa gust din amandoua si de cel alb si de cel rosu ca sa vaz care se pupa mai bine cu mireasma cea sfaraitoare din cuptior si am ales de cel rosu...de ce? nu stiu...asa mi-o casunat)...am mai cercetat io mandretea ceea, am mai rasturnat-o in vasul de yena ca sa nu sa-nchiondorasca numai pa o parte ochioasa si dupa o ora de chin am pus ceaunul (era curatat intre timp) iarasi la bataie cu apa si o bruma de malai pa deasupra...ei si cand o prins a boscorodi apa din ceaun am rasturnat malai suficient cat sa-i molesesc apucaturile cele boscoroditoare si am lasat-o sa se-nfoaie o tara si dai si-nvarte, si dai si-omoara la ea pana mi-a scos sufletul nu alta...am lasat mamaliga sa se aseze mai bine pe fundul ceaunului si cand credea ea ca o sa-i fac mutatia in ceaun am rasturnat-o de-a vazut stele-stele cocostele de era o minunatie asa aburinda si faloasa in mijlocul mesei...am dat fuga la cuptior si am tras afara yena mea de epopee si am asezat-o alaturea de mamaliga sa se privesca si sa se-ndrageasca si atins de patima am dat cu barda si-n una si-n cealalta de se umpluse toata casa de-un scrasnet, ca lacrimam muscand din ciusca cea indaratnica...lacrimam si-nghiteam...si ma gandeam...
da nu va mai spui...ca fac mare pacate

cat despre rautatea ce am de gand s-o fac .... ma tot gandesc sa dau cateva palme nacazului si sa trantesc o ciorba de burta de cea prigonita printre turloaieie cele tremuratoare... dar inca nu-s hotarat...da cine stie...poate-poate...
rilutec - de lucia10 la: 14/02/2011 18:16:59
(la: urgent caut * iplex*)
Buna. si tatal meu a fost diagnosticat ca avand aceasta boala. as dori sa va intreb daca stiti unde as putea gasi rilutec, deoarece acest medicament i-a fost prescris, dar din pacate, nu am gasit decat doua cutii in tot orasul (Cluj). sau daca cumva stiti alte medicamente eficiente pt aceasta boala care se gasesc pe piata. Va multumesc anticipat. Lucia
Totdeauna am fost neplăcut d - de Simeon Dascalul la: 18/02/2005 09:44:38
(la: Romanii vazuti de romani)
Totdeauna am fost neplăcut de adaptabili. Într-o foarte scurtă ocupaţie romană - cât două vieţi lungi de om - ne-am uitat complet limba.

Pe urmă ne-am adaptat superb la moravurile orientale cât ne-au stăpânit turcii.

În secolul al nouăşpelea am imitat occidentul cu elan, schimbând până şi alfabetul.

Acum toate magazinele alimentare amărâte se numesc supermarket şi cred că jumătate din denumirile de magazine au cuvinte englezeşti. În plus am importat două stupide sărbători - Halloween şi Valentine.

Dacă ăia din ţară procedează aşa ce te miri de ăia plecaţii - pe termen lung e firesc să fie asimilaţi şi peste vreo generaţie - două nu vor mai avea nimic ca să le aducă aminte de ţara de origine.
doua... - de vania la: 03/07/2006 00:14:35
(la: Cele mai idioate reclame)
prima e aia cu acea tanara postmoderna care sta in pragul unei tarabe cu verdeturi, se uita cu atentie in dreapta si in stanga sa vada daca nu o vede cineva si isi infige capsorul ei in ditai gramada de patrunjel sau ce o fi, dupa care incepe sa-l rumege filosofic si nesigur. tanti de la taraba, tipul batranei atotstiutoare, cu leacuri home-made, ii ofera candid, cu o privire de connaisseur, o cutie de orbit facut la ea in gradina, udat de ea si de ploile de munte, din mijlocu` naturii cum s-ar zice...total aberant

a doua e campania de la ev.zilei, cu Judeca fiecare raspuns - ni se prezinta o succesiune de mutrite serioase, pe diferite tipologii, care privesc circumspect sau increzator pe propriile circumvolutiuni. un mesaj impiedicat, inca de la conceptie, dupa umila (dar revoltata) mea parere...

...si poate imi explica si mie cineva ce e cu concurenta asta pe traditii intre apele minerale (borsec si biborteni parca). inainte vedeai numai munti inalti si puternici, sprijinind cerul pe fruntile lor demne (i love cliches), am vazut si un cerb pe post de sonda, izbind in roca si extrangand seva vietii imbuteliata cu dragoste de "?". acum costume de epoca, nostalgii nefondate, evolutia omenirii in raport cu borsec (ar fi un titlu fain asta,dar nu stiu pentru ce)...
plăcut - de midan la: 05/08/2006 11:04:16
(la: Vanare de vant)
¤ Senzaţia pe care mi-o lasă un catren ca al tău este regretul de a se fi încheiat atât de devreme, pentru că mi-a plăcut compoziţia lui!

¤ Poate, dacă adi fi dispus versurile în altă formă, orizontul de aşteptare al cititorului nu ar rămâne în suspensie sau dorinţa de a primi încă, cel puţin vreo două versuri.

¤ Vânare de vânt nu ştiu dacă este trimiterea la celebra melodie şi mi se pare destul de ambiguă formularea "tăcerea-i de vină, oricum", alături de metaforele gândului, a butonierei şi a femelei leu şi între aceste două planuri, există o sincopă, care segmentează la nivel semantic mesajul.

¤ De aceea, finalul e puţin ezitant, însă, mi-a plăcut discursul, până aproape de finele lui, iată cum o văd eu, rearanjată:


te prind de incheietura
gândului întors din drum
floare la butoniera
momentelor de tandră uitare

vânat de leoaica tânără
şi vânjoasă, fără pui
dar cu ochii în lacrimi
tăcerea este vina ta, oricum


sper să nu te superi,
cu stimă
midan



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...